Convertoare analog numerice cu simplă pantă

Convertorul analog numeric (notat CAN) este un sistem (dispozitiv) ce

realizează transformarea unei mărimi de tip analogic (variabilă continuu în timp),
într-o mărime de tip numeric reprezentată în unul din codurile binare utilizate practic
(binar natural, binar complementar, BCD, Gray, etc.). Codul numeric atribuit
mărimii analogice este stabilit prin divizarea intervalului în care această mărime
poate lua valori într-un număr finit de subintervale; prin alegerea marginii inferioare
sau superioare a subintervalului în care este situată valoarea mărimii analogice. În
mod uzual, subintervalele respective au valori egale, valoarea unui subinterval fiind
numită cuantă, iar operaţia de mai sus se numeşte cuantificare.
Unui număr întreg de cuante îi corespunde un cod numeric, care de regulă
reprezintă codul numărului întreg respectiv. Operaţia de cuantificare este
reprezentată în figura urmatoare.

Cuantificarea mărimilor analogice

Schema de principiu a convertorului simplă integrare este prezentată în figura 1:

Fig.1 Schema bloc a unui convertor A/N cu simplă integrare

UR – tensiune de referinţă (negativă)
Ux – tensiune convertită numeric
AO – amplificator operaţional în montaj de integrator
CC - circuit de comparare
P – poartă logică AND
OSC (GT) - oscilator ( generator de tact) furnizând semnal dreptunghiular
NR – numărător
MT – memorie tampon
A - afişaj
LC – logică de comandă
La ieşirea integratorului
t
1 U U
U 1 (t )   
RC 0
 U R dt  U C 0  R t  U C 0  R t
RC RC

unde cu U C0 s-a notat tensiunea pe condensator, în momentul iniţial considerată

nulă.
Atât timp cât este îndeplinită condiţia:
 U 1 (t )  U x

la ieşirea circuitului de comparare CC se menţine semnal logic 1 ( U2= 5V )

permiţându-se astfel trecerea impulsurilor de la generatorul de tact către numărător,
care va contoriza aceste impulsuri ( continutul iniţial al numărătorului fiind zero).
În momentul t în care:
x

U 1 (t x )  U x

tensiunea U2 la ieşirea comparatorului trece prin 0 logic (U2= 0V) blocând poarta P
şi oprind astfel contorizarea.
Prin intermediul logicii de comandă LC se asigură următoarele operaţii în
ordinea dată:
 Se comandă încărcarea conţinutului numărătorului în memoria tampon şi
afişarea acesteia;
 Se comandă restartarea numărătorului şi descărcarea condensatorului prin
închiderea comutatorului K realizându-se astfel condiţiile iniţiale
precizate.
După aceasta, conversia este reluată în mod automat. Conform relaţiilor date,
intervalul de timp t se determină din condiţia:
x

UR RC
U 1 (t x )  U x sau tx  U x  tx  Ux
RC UR

Valoarea acestui interval de timp este măsurată practic prin compararea sa cu

perioada semnalului furnizat de generatorul de tact (GT), astfel încât conţinutul
numărătorului la sfârşitul conversiei este:
tx RC
N [ ][ Ux]
TGT TGT  U R

deci direct proporţională cu valoarea tensiunii Ux.

Dacă valorile R, C, T GT , U R sunt stabile astfel încât:

 RC
 10 n
TGT  U R

rezultă că numărătorul va conţine valoarea tensiunii U , afectată de eroarea de

x

cuantificare.
Funţionarea schemei poate fi urmărită si pe diagrama semnalelor
prezentate în figura 2.
Un parametru important îl reprezintă timpul de conversie t : c

RC
t c  t x  2  T0  U x  2  T0
UR

U1

A, C

Fig.2 Diagrama semnalelor pentru CAN simplă integrare

Convertorul A/N în simplă pantă a fost mult folosit în echiparea voltmetrelor

numerice. Datorită dezavantajului de a prezenta variaţii ale pantei sale de integrare
odata cu variaţia în timp şi cu temperatura parametrilor R şi C, a fost inlocuit cu
convertorul în dublă pantă.

Convertoare analog numerice cu dublă pantă

 Convertorul analog numeric în dublă pantă este unul dintre cele mai
răspândite circuite de conversie analog numeric. Este utilizat cu precădere în
construcţiile numerice. Odata cu trecerea de la tehnologia de realizare de la
componete discrete la cea integrată, metoda de conversie in dublă pantă şi-a lărgit
domeniul de utilizare.
Schema de principiu a convertorului dublă integrare este prezentată în
figura 3:

Fig3. Schema bloc a unui CAN cu dublă pantă

Semnificaţia mărimilor şi a blocurilor componente este aceeaşi ca la schema
convertorului cu simplă integrare. Prin închiderea comutatorului k 1, într-o primă
etapă, la intrarea integratorului se aplică tensiunea convertită Ux, obţinându-se la
ieşirea acestuia o tensiune liniar variabilă cu panta de valoarea tensiunii Ux:
În acest interval de timp, la ieşirea circuitului de comparare se menţine
nivelul logic 1 (5V) permiţându-se trecerea impulsurilor de la generatorul de tact
către numărător pâna când se atinge valoarea maximă a numărătorului Nmax.
Utilizând semnalul de transfer furnizat de numărător se comandă deschiderea
comutatorului k1 şi închiderea comutatorului K2, astfel încât, la intrarea
integratorului se aplică tensiunea -U R tensiunea la ieşire, U1, crescând liniar cu
panta constantă. Timpul cât comutatorul k1 a fost închis este:
 t max  N max  TGT

astfel încât:
Ux U
U 1 (t )   N max  TGT  R t
RC RC

Când tensiunea la iesire devine zero, comparatorul blochează poarta P şi

numărătorul. Logica de comandă furnizează o serie de impulsuri ce asigură
încărcarea memoriei tampon şi resetarea numărătorului, după care integrarea este
reluată.
Intervalul de timp pentru care tensiunea U1 creşte, rezultă din condiţia:
Ux U
U 1 (t )  0   N max  TGT  R t  0
RC RC
Ux
tx  N maxTGT
UR

Conţinutul numărătorului rezultă din compararea lui t x cu T GT prin

contorizarea impulsurilor, valoarea numerică obţinută este direct proporţională cu
tensiunea U :x

tx U
N [ ]  [ x N max ]
TGT UR

Avantajul convertorului cu dublă integrare faţa de cel cu simplă integrare,

îl reprezintă independenţa faţă de valorile R, C, T GT , care se pot schimba de la o
conversie la alta.
Dezavantajul este dat de timpul de conversie care este mai mare şi are
valoarea:
Ux
t c  N maxTGT (1  )
UR

Variaţia principalelor semnale de la dublă integrare este prezentată în fig.4:

 Fig.4 Diagrama tensiunilor

Studiul convertoarelor numeric – analogice CNA

Convertoarele numeric analogice (notate CNA) sunt dispozitive ce

realizează transformarea unui cod numeric reprezentat printr-o combinaţie de
nivele de tensiune corespunzătoare valorilor logice 0 şi 1, într-un semnal electric
sub formă de tensiune sau curent.
Deşi codului numeric îi pot fi atribuite nivele de tensiune diferite, practic se
utilizează convertoare care asigură la ieşire un nivel al semnalului direct
proporţional cu intrarea, realizându-se o caracteristică de transfer în trepte,
cvasiliniară.
Valoarea unei trepte, corespunzătoare modificării codului de intrare doar la
nivelul bitului cel mai puţin semnificativ (notat LSB), o vom denumi cuantă, q, şi
va depinde de valoarea semnalului de referinţă Ur (Ir) şi a numărului de biţi pe care
se face reprezentarea numerică. Codul numeric poate conţine şi informaţia
referitoare la semnul mărimii de ieşire prin alocarea unui bit de semn.
În figura 1 este reprezentată caracteristica unui CNA având semnalul de
intrare în cod binar natural pe trei biţi plus un bit pentru semn (0 pentru „+" şi 1
pentru „-").

Fig. 1 Caracteristica de transfer a unui CNA

 Valoarea semnalului de ieşire se exprimă sub forma:
Xe  C  Xr

În relaţia de mai sus s-a notat cu Xr valoarea de referinţă, iar

N
C   ai  2 i ai   0 ,1
i 0
În care N reprezintă nr. de biţi.
Valoarea cuantei q este:
q  X r / 2N

Principiul conversiei numeric-analogice

Conversia datelor presupune ca oricărei mărimi analogice să i se asocieze o
reprezentare numerică corespunzătoare, codurile utilizate putând fi ponderate sau
neponderate. În cele ce urmează, se vor analiza doar primele, deoarece prezintă
avantajul unei exprimări naturale şi a compatibilităţii cu circuitele de calcul
numeric. În cazul unui cod ponderat, o cifră din cadrul unui număr are atât
semnificaţia valorii sale propriu-zise, cât şi a ponderii datorate poziţiei în cadrul
numărului. Conversia numeric-analogică presupune transformarea valorii şi
ponderii cifrelor numărului într-o mărime analogică corespunzătoare.
Să considerăm un număr întreg binar de N biţi, de forma:
 N 1
BN  1 BN  2 ...Bi -1 ...B1 B0   Bi 2 i
i 0

Pondera cifrei Bi-1 (ce ocupă poziţia i începând cu LSB) este 2 i-1; aşadar
ponderea creşte de la dreapta spre stânga, de la 1, 2, 4, ... etc. până la 2 N-1
(ponderea MSB).
La fel se poate observa şi în cazul unui număr subunitar binar de N biţi, de
forma:
N
Bi
B1 B2 ...Bi ...B N 1 BN  
i 1 2i

Din cele observate mai sus putem trage concluzia că procesul de conversie
numeric-analogic poate fi considerat similar cu procedeul de transformare a unui
număr din sistemul de numeraţie binar, în sistemul de numeraţie zecimal: se
asociază fiecărei cifre binare „1” o anumită valoare a unei mărimi electrice
(curent sau tensiune) care se însumează ponderat conform rangului pe care îl
ocupă în cadrul reprezentării numerice (pentru cifra „ 0” se asociază valoarea zero
a aceleiaşi mărimi electrice).
Deoarece ponderea cifrelor descreşte cu factori de forma 1/2i, rezultă că o
soluţie simplă pentru realizarea operaţiei de ponderare ar fi utilizarea unor reţele
rezistive divizoare cu mai multe noduri, având între două noduri succesive
raportul de divizare 1/2. Forma acestor reţele depinde de natura mărimii de ieşire
(tensiune, sau curent), iar mărimile cu care se operează sunt tensiuni sau curenţi
care se sumează ponderat. Majoritatea convertoarelor numeric-analogice moderne
folosesc scheme cu sumare de curenţi, care sunt mai stabile, mai rapid şi mai
simplu de realizat.
Interfaţa Reţea de Reţea de
numerică comutatoare rezistenţe
Referinţă
de tensiune

Fig. 2 Schema bloc simplificată a unui convertor N / A

 În figura 2 este prezentată schema bloc simplificată a unui convertor N/A.
Astfel interfaţa numerică asigură compatibilitatea convertorului cu semnale
TTL/CMOS şi produce semnalele de comandă pentru o reţea de comutatoare
analogice. Aceste comutatoare controlează curenţii aplicaţi unei reţele rezistive
de precizie, care realizează ponderarea lor, pentru a obţine prin sumare, valoarea
analogică corespunzătoare.
Mărimea curenţilor care circulă prin reţea, este determinată de valoarea
rezistenţelor ce compun reţeaua, şi de tensiunea(curentul) de referinţă ce intră în
compunerea convertorului. Ieşirea poate fi chiar suma curenţilor din reţea, sau o
tensiune obţinută prin transformare curent-tensiune.
Orice număr aplicat la intrare este trecut imediat spre ieşire, unde se obţine
mărimea analogică; la fiecare schimbare a intrării, ieşirea acţionează
corespunzător. Dacă se urmăreşte menţinerea valorii mărimii analogice şi în
absenţa unei mărimi de intrare valide, se poate recurge la memorarea acesteia
într-un registru încărcat adecvat, doar în momentele în care se doreşte modificarea
ieşirii.
Scheme de principiu ale convertoarelor numeric-analogice cu reţele rezistive

Cele mai utilizate reţele rezistive în CNA sunt reţelele ponderate binar şi
reţelele R-2R. Aceste reţele au rolul de a pondera valorile tensiunii (sau
curenţilor) de referinţă în acord cu poziţia bitului respectiv în numărul binar de la
intrare

Convertoare N/A cu reţele ponderate binar

La aceste convertoare ponderile trebuie să varieze după puterile

(crescătoare) ale lui 2. Deci, curenţii Ii de la intrarea sumatorului trebuie să fie în
scară cu puterile lui 2.
Aceste reţele au un grup de rezistoare de valori 2R, 22R, 23R,.... 2NR
conectate împreună la una din extremităţi. Numărul de rezistoare din reţea este
determinat de numărul de biţi de la intrare. Fiecare intrare logică B1, B2,.... BN
comandă câte un comutator analogic, ce conectează câte un rezistor al reţelei la o
sursă de referinţă Uref, generând câte un curent Ii.
Construcţia reţelei de ponderare cu rezistenţe ale căror valori cresc după
puterile lui 2 este cea din figura 3 în care este redată schema unui CNA unipolar
cu reţea ponderată binar.

Fig. 3 Convertor N / A unipolar cu reţea ponderată binar

 Dacă folosim notaţiile din această figură, şi considerăm numărul subunitar
n  B1 B2 ....B N (unde Bi poate fi „ 0” sau „1”, B1 fiind MSB, şi BN fiind LSB), putem
scrie următoarele:
N
U ref
U 0  I  Rr , unde I   Ii şi I i  Bi 
i 1 2i R

de unde rezultă:
Rr N
Bi
U 0  U ref 
R
2 ,
i 1
i sau U0  K  n ,

Astfel din relaţia anterioară se observă că mărimea de ieşire este o fracţiune

din mărimea de referinţă Uref şi proporţională cu numărul aplicat la intrare
Reprezentarea întreagă şi cea fracţionară sunt funcţional echivalente şi nu
implică circuite de conversie diferite. Considerând un număr întreg de N biţi, se
poate scrie:
U ref Rr N
U0 
2 N

R
 B  2 ,sau
i 1
i
i
U0  K  n ,

B0  2N R
B1  2 N 1 R
2N
Bi  2 N i R  R
2i
U ref
I i  Bi N
2i
2 R
unde cu BN-1 s-a notat bitul cel mai semnificativ (MSB), şi cu B 0 s-a notat cel mai
puţin semnificativ bit (LSB). O serie de aplicaţii sunt mai uşor de înţeles plecând
de la ultima relaţie. De aceea în multe sisteme de instrumentaţie moderne,
echipate cu sisteme de calcul, se preferă prezentarea informaţiei numerice sub
formă întreagă şi nu fracţionară; acest lucru fiind explicabil, datorită
compatibilităţii cu tipurile de date utilizate în limbajele de programare uzuale.
Pentru că schema utilizată face sumarea unor curenţi ponderaţi acest tip de
CNA se mai numesc şi convertoare numeric-analogice cu curenţi ponderaţi
Convertoarele care folosesc schema din figura 3 funcţionează doar
unipolar. Pentru o funcţionare bipolară se modifică schema, ca în figura 4.

2R
’
-I Rr
-Ure f

B1
K1 1
2 R I1
U0
B2

K2 2
2 R I2

BN

KN N
2 R IN
Uref In

Fig. 4 Convertor N / A bipolar cu reţea ponderată binar

Astfel se aduce în modul de sumare a curenţilor un curent egal cu jumătate

din valoarea corespunzătoare capătului de gamă.
Deci se poate scrie:
N
U ref
U 0  I  Rr , unde I  - I ,   Ii şi I i  Bi 
i 1 2i R
şi apoi
Rr  N Bi 1  1
U 0  U ref   i   ,sau U0  K   n  ,
R  i 1 2 2  2

ceea ce indică folosirea codului binar deplasat. Prin simpla negare a bitului cel
mai semnificativ, se trece la cod complementar fata de 2
Un asfel de convertor prezintă dezavantaje, deoarece rezistoarele din reteaua
de decodificare nu sunt egale şi variază într-o plajă mare de valori. Deoarece
legea de variaţie a rezistoarelor este exponenţială, la un număr mare de biţi,
valorile lor se distribuie pe un interval foarte mare. Acest lucru duce şi la variaţii
mari ale coeficienţilor de temperatură pentru elementele sistemului şi deci la
dificultăţi în controlul preciziei schemei.
Plaja mare de valori duce, de asemenea, la dificultăţi tehnologice de
obţinere a întregii scheme în construcţie integrată, deoarece în tehnologie
monolitică rezistenţele de valori mari sunt foarte greu de realizat. Cu toate aceste
dezavantaje, un asemenea tip de CNA se mai foloseşte încă datorită faptului că
furnizează direct ponderile după puterile lui 2, iar valorile curenţilor scad
proporţional cu rangul biţilor ceea ce duce la economie de putere.

Convertoare N/A cu reţele R-2R

Un alt tip de reţea folosit în CNA şi care elimină multe din dezavantajele
primului tip este reţeaua R-2R care utilizează rezistoare numai de doua valori,
ceea ce duce la coeficienţi de temperatură apropiaţi, deci la o precizie ridicată a
convertorului.
În fig. 2.7 este redată structura reţelei R-2R. Această schemă este formată
din rezistoare de valoare R legate în serie şi rezistoare de valoare 2R legate în
paralel. Astfel se pot folosi N grupuri de reţele R-2R, grupuri ce pot fi comandate
fiecare de la intrare de către N biţi.
 Pentru fiecare bit Bi al reţelei exista câte un comutator K, care fie că pune
capetele rezistoarelor 2R la masă (Bi = 0), fie că pune capetele acestor 2R la
referinţă (Bi=1); corespunzător valorile 1,2,……,N-1,N reprezintă punctele de
conexiune cu semnalele de comandă ale reţelei.

Structura reţelei R-2R

Primul rezistor 2R este conectat la masă şi se numeşte terminator făcând ca
rezistenta echivalenta măsurată între masă şi ieşire (Out) să fie întotdeauna R. Se
observă că acest rezistor 2R pus în paralel cu următorul rezistor 2R dă o rezistenţă
echivalentă R.
Această rezistenţă echivalentă se leagă în serie cu următorul rezistor R
rezultând o altă rezistenţă echivalentă.
Putem împărţi deci acest tip de convertoare in:
a) Convertoare N/A R-2R comandate în tensiune,
b) Convertoare N/A R-2R comandate în curent
În ambele cazuri precizia acestora este în mare parte determinată de precizia
rezistenţelor din reţeaua de rezistenţe şi de variaţia acestora cu temperatura şi cu
alte condiţii de mediu, etc.
De asemenea performanţele unui convertor numeric-analogic sau analog-
numeric sunt determinate şi de calitatea şi tipul comutatoarelor. Alegerea acestor
comutatoare este condiţionată atât de valorile rezistoarelor R, cât şi de valoarea
curentului ce trebuie comutat.
Acest tip de reţele (R-2R) datorită avantajelor arătate (plajă mică de valori
relativ apropiate ceea ce permite construcţie integrată, precizie bună, etc.) sunt cel
mai mult folosite în construcţia CNA. Cele doua valori ale rezistenţelor, fiind în
raportul 2 la 1, permit o foarte bună compensare cu temperatura ( rezistenţele
având valori apropiate, mai ales în construcţia integrată ), deci erorile sunt mult
mai mici decât în cazul altor reţele rezistive.
a) Convertor N-A cu reţea R-2R si comandă în tensiune
Pentru inţelegerea unui asfel de CNA, să considerăm o reţea de 4 biţi ideală,
conectată la o referinţă de tensiune Uref si comandata de biţii B1 B2 B3 B4 ai unui
număr subunitar (fig.2.8.)
Să presupunem mai întâi că numărul binar este 1000 2 (deci K1 închis şi
restul comutatoarelor K2, K3, K4, deschise ). Se poate observa că se obţine un
divizor al tensiunii de referinţă, asfel încât:
U0=Uref/2
 Să presupunem acum că numărul binar este 01002 (K1 deschis, K2 î, K3 şi K4
deschise). În acest caz se obţin două divizoare cu 2 în cascadă, asfel că U0 =
Uref/4. În acest caz, pentru fiecare bit deplasat spre rangul mai puţin semnificativ
are loc o divizare cu 2, iar rezistenţa echivalentă a reţelei rămâne aceeaşi şi egală
cu R.