1. BIBLIA SAU SFANTA SCRIPTURA

Este compusa die Vechiul si Noul Testament. Este singura autoritate infailibila in materie de
credinta (2 Timotei 3.16). Biblia e colectia unor carti recunoscute si folosite de biserica
crestina ca fiind revelatia lui Dumnezeu si descoperirea voii Lui fata de omenire. Oamenii au
vorbit de la Dumnezeu indemnati de Duhul Sfint (2 Petru 1.21; Galateni 1.11.12). Biblia se
compune din 66 de carti : Vechiul Testament–39 de carti, iar Noul Testament–27 de carti. Ea
cuprinde carti istorice, poetice, si profetice.
Credem ca Biblia este autentica din: 
1.) superioritatea invataturilor ei, 
2. )descoperirile arheologice care au confirmat ca o serie din cele cuprinse in ea – tari,
popoare si localitati, azi disparute, – sint adevarate (descoperirea manuscriselor de la Mare
Moarta din 1947);
implinirea profetiilor – in mod special cu privire la venirea si viata Domnului Isus. Biblia are
aproximativ 40 de autori, care au scris-o in decurs de 1500 de ani. Fiecare autor era condus si
inspirat de Duhul Sfant (Ioan 5.39,46 ; Psalmus 119.11, 105; Deuteronom 4.2).
 
  2. SFANTA TREIME
Exista un singur si numai un singur Dumnezeu viu si adevarat. El este o fiinta personala,
inteligenta de natura spirituala, Creatorul, Rascuparatorul, Sustinatorul si Conducatorul
Universului. Dumnezeu este infinit in sfintenie si desavirsit in toate celelalte atribute ale Sale.
Lui ii datoram cea mai mare dragoste, adorare si supunere. Dumnezeul etern ni se reveleaza
ca Tatal, Fiul si Duhul Sfint, cu atribute personale distincte dar fara deosebire in natura,
esenta sau fiinta. Este un singur Dumnezeu vesnic, in trei persoane : Tatal, Fiul si Duhul Sfint
(Marcu 12.29; Isaia 45.21,22; Exod 3.14 Matei 28.19; 1Ioan 5.7; 2Corinteni 13.14).
 
a. DUMNEZEU TATAL – este Creatorul tuturor lucrurilor, Duh, Viata, Lumina, Dragoste,
Intelepciune, Dreptate, Adevar si Sfintenie. El nu poate fi vazut, nici patruns de mintea
omeneasca, insa poate fi cunoscut prin Cuvantul Sau scris – Biblia. In dragostea Sa ce mare,
L-a trimis pe Fiul Sau in lume sa sufere, sa moara pentru rascumpararea celor pacatosi
(Apocalipsa 4.11; Efeseni 3.9; Ioan 3.16; 4 :24; Exod 34.6; Evrei 4.13; Matei 22.37).
Dumnezeu Tatal domneste cu cu providenta Sa protectoare peste tot universul, peste toate
creaturile Sale, si peste suvoiul curgerii istoriei umane, facind-o sa implineasca scopurile
harului Sau. El este atotputernic, atotiubitor si atotintelept. Dumnezeu este un Tata adevarat
pentru aceia care au devenit copii ai lui Dumnezeu prin credinta in Isus Christos. Atitudinea
Lui parinteasca este indreptata spre toti oamenii.
Gen. 1:1; 2:7; Ex. 3:14; 6:2-3; 15:11 ff.; 20:1 ff.; Lev. 22:2; Deut. 6:4; 32:6; 1 Cron. 29:10;
Ps. 19:1-3; Isa. 43:3, 15; 64:8; Ier. 10:10; 17:13; Mat. 6:9 ff.; 7:11; 23:9; 28:19; Marcu 1:9-
11; Ioan 4:24; 5:26; 14:6-13; 17:1-8; Fapte 1:7; Rom. 8:14-15; 1 Cor 8:6; Gal. 4:6; Efes. 4:6;
Col. 1:15; 1 Tim. 1:17; Evr. 11:6; 12:9; 1 Petru 1:17; 1 Ioan 5:7

b. DUMNEZEU FUIL
             Christos este eternul Fiu al lui Dumnezeu. Isus Christos s-a intrupat prin Duhul Sfint
si prin nasterea din fecioara Maria. Isus a descoperit si a implinit in mod desavirsit voia lui
Dumnezeu, luind asupra Lui insusi limitarile si prerogativele naturii umane, identificindu-se
complect cu omenirea, dar raminind El insusi fara pacat. El S-a supus legii divine si a cinstit-
o, iar prin moartea Sa pe cruce a facut posibila rascumpararea omului din pacat. A inviat din
morti in trup glorificat si s-a aratat ucenicilor drept acelasi care a fost cu ei si innainte de
rastignirea Sa. S-a inaltat la cer si este acum inaltat la dreapta lui Dumnezeu, unde sta ca
Mijlocitor, partas al naturii dumnezeiesti si al naturii umane, si ca Acela in persoana caruia se
 2

realizeaza impacarea dintre Dumnezeu si om. Se va intoarce in putere si glorie sa judece

lumea si sa duca la indeplinire misiunea Sa rascumparatoare. Locuieste acum in toti
credinciosii ca Domnul lor cel viu si intotdeauna prezent.
Gen. 18:1 ff.; Ps. 2:7 ff.; 110:1 ff.; Isa. 7:14; 53; Mat. 1:18-23; 3:17; 8:29; 11:27; 14:33;
16:16, 27; 17:5; 27; 28:1-6, 19; Marcu 1:1; 3:11; Luca 1:35; 4:41; 22:70; 24:46; Ioan 1:1-18,
29; 10:30,38; 11:25-27; 12:44-50; 14:7-11; 16:15-16, 28; 17:1-5, 21-22; 20:1-20, 28; Fapte
1:9; 2:22- 24; 7:55-56; 9:4-5, 20; Rom. 1:3-4; 3:23-26; 5:6-21; 8:1-3, 34; 10:4; 1 Cor 1:30;
2:2; 8:6; 15:1-8, 24-28; 2 Cor 5:19- 21; Gal. 4:4-5; Efes. 1:20; 3:11; 4:7-10; Filip. 2:5-11;
Col. 1:13-22; 2:9; 1 Tes. 4:14-18; 1 Tim. 2:5-6; 3:16; Tit 2:13-14; Evr. 1:1-3; 4:14-15; 7:14-
28; 9:12-15, 24-28; 12:2; l3:8; 1 Petru 2:21-25; 3:22; 1 Ioan 1:7-9; 3:2; 4:14-15; 5:9; 2 Ioan
7-9; Apoc. 1:13-16; 5:9-14; 12:10-11; 13:8; 19:16
 

 
c. DUMMEZEU DUHUL SFINT – este o Persoana reala, ca si Tatal şi Fiul. In lucrarea de
mintuire a omenirii, El e loctiitorul Domnului Isus pe acest pamint. Din punct de vedere al
autoritatii si divinitatii, Duhul Sfant este egal cu Tatal si cu Fiul. Doar in planul de mintuire
are un rol deosebit. El il cheama, imbraca, conduce si invata pe credinciosi. El da putere
credinciosilor in diferite slujbe duhovniceste (Ioan 14.16; Fapte 2.1-4; 13.2; 20.28; Evrei 2.1-
4; 9.14; 1Corinteni 2.10; 12.13; Romani 8.9, 16; Ioan 1.32). Duhul Sfint este Duhul lui
Dumnezeu. El a inspirat sfintii din vechime sa scrie Scipturile. Prin iluminare, El ii ajuta pe
oameni sa priceapa adevarul. El îl proslaveste pe Christos. El dovedeste lumea vinovata in ce
priveste pacatul, neprihanirea si judecata. El ii cheama pe oameni la Salvatorul lor, si
realizeaza innoirea lor prin nasterea din nou. El cultiva caracterul Crestinului, ii mingiie pe
cei credinciosi si le da daruri spirituale pentru slujirea lui Dumnezeu prin Biserica Lui. El il
pecetluieste pe cel credincios pentru ziua rascumpararii finale. Prezenta lui in viata crestinului
ne da certitudinea ca Dumnezeu il va duce pe cel credincios la statura plinatatii lui Christos.
El invata si imputerniceste credinciosul si biserica in lucrarea de inchinare, evanghelizare si
slujire.
Gen. 1:2; Jud. 14:6; Iov 26:13; Ps. 51:11; 139:7 ff.; Isa. 61:1-3; Joel 2:28-32; Mat. 1:18; 3:16;
4:1; 12:28-32; 28:19; Marcu 1:10, 12; Luca 1:35; 4:1, 18-19; 11:13; 12:12; 24:49; Ioan 4:24;
14:16-17, 26; 15:26; 16:7-14; Fapte 1:8; 2:1-4, 38; 4:3l; 5:3; 6:3; 7:55; 8:17, 39; 10:44; 13:2;
15:28; 16:6; 19:1-6; Rom. 8:9-11, 14-16, 26-27; 1 Cor 2:10- 14; 3:16; 12:3-11; Gal. 4:6; Efes.
1:13-14; 4:30; 5:18; 1 Tes. 5:19; 1 Tim. 3:16; 4:1; 2 Tim. 1:14; 3:16; Evr. 9:8, 14; 2 Petru
1:21; 1 Ioan 4:13; 5:6-7; Apoc. 1:10; 22:17
 
  3. INGERII
Ei sint fapturi duhovnicesti create de Dumnezeu fara pacat si puse in slujba Sa. Ei indeplinesc
diferite slujbe, atit pentru cei chemati la mintuire, cit si pentru cei care au dobindit mintuirea.
Ei sint in acelasi timp imlinitorii voii lui Dumnezeu executind hotaririle Lui in ce priveste
pedepsirea celor rai (Geneza 19.15; Evrei 1.14; Matei 13.39-41, 47, 50; 25.31). Ingerii nu se
casatoresc si nici nu mor (Luca 20.34-36). Exista diferite functii date de Dumnezeu intre
ingeri (Iuda 9; Romani 8.38; Efeseni 3.10). Unii ingeri au cazut si sint liberi, lucrind cu
Diavolul in lume, iar o parte din ingerii cazuti sint legati in adinc (2Petru 2.4; Iuda 6).
Sfirsitul ingerilor rai care nu si-au pastrat sfintenia inaintea lui Dumnezeu si au cazut va fi
iazul de loc (Matei 25.41; Apocalipsa 20.10).
 
  4. DIAVOLUL sau Satana
A fost odata Lucifer aurorei; mandrindu-se a cazut si astazi e capetenia ingerilor rai care si-au
parasit locul si au cazut. El amageste intreaga omenire, e ucigas, ispititor, inseala, parator si
 3

mincinos. El a fost biruit prinjertfa Domnului Isus si soarta lui si a ingerilor lui e aruncarea in
iazul de foc si chinuirea lor in veci (Isaia 14:12-14; Iuda 6; Apocalipsa 13:9; 20:10; Evrei
2:14; Matei 25:41).
 
  5. CREAREA OMULUI SI CADEREA LUI IN PACAT
Omul a fost creat de Dumnezeu bun, drept si leber (Genesa 1:26-27), creat din tarana
pamantului, aceasta fiind un act de creatiunea lui Dumnezeu, si nu o evolutie (Matei 19:4).
Omul e format din trei parti distincte:
1.) Duh – partea omului care poate distinge;
2.) Suflet- partea emotiva (Psalmul 42:1-6) – afecsiunea, dorinta, vointa, emotiile; 
3.) Trup – supus mortii. El contine simtuirile si e cortul sufletului si a duhului- va fi inviat din
morti.
Omul a fost inselat deSatan si a cazut in pacat. Caderea sa a atras toti oamenii in pacat. Din
aceasta stare omul nu se poate izbavi singur, decat prin jertfa Domnului Isus. Pacatul, sub
orice forma s-ar prezenta, e urmat de consecinte. El este boldul mortii si atrage dupa sine
pedeapsa vesnica a lui Dumnezeu (Romani 6:23; 5:12; Eclesiastul 7:29, Genesa 3; Fapte
4:12; Apocalipsa 2:18; Isaia 43:7).
Omul a fost creat printr-un act special de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa si este
coroana creatiunii Lui. La inceput omul a fost facut si inzestrat de Creatorul Sau cu libertatea
de a alege. Prin alegerea lui libera omul a pacatuit impotriva lui Dumnezeu si a adus pacatul
in rasa umana. Fiind ispitit de Satana omul a calcat porunca lui Dumnezeu si a cazut din
starea lui de inocenta initiala, ceea ce a face ca urmasii lui sa mosteneasca o natura si a un
mediu inconjurator inclinate spre pacat si din momentul cind sunt capabili de actiuni morale
devin calcatori ai poruncilor divine si sunt sub osinda. Numai harul lui Dumenzeu il poate
readuce pe om in sfinta partasie cu El si-l poate ajuta sa-si indeplineasca scopul pentru care l-
a creat Dumnezeu. Sanctitatea personalitatii umane este evidenta din faptul ca Dumnezeu l-a
creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa, si din faptul ca Christos a murit pentru om; ca
atare fiecare om are in sine demnitate si merita respect si dragoste crestina.
Gen. 1:26-30; 2:5, 7, 18-22; 3; 9:6; Ps. 1; 8:3-6; 32:1-5; 51:5; Isa. 6:5; Ier. 17:5; Mat. 16:26;
Fapte 17:26- 31; Rom. 1:19-32; 3:10-18, 23; 5:6, 12, 19; 6:6; 7:14-25; 8:14-18, 29; 1 Cor
1:21-31; 15:19, 21-22; Efes. 2:1-22; Col. 1:21-22; 3:9-11

    6.   Mintuirea
             Mintuirea implica rascumpararea deplina a omului si este oferita fara plata tuturor
acelora care-L accepta pe Isus Christos ca Domn si Mintuitor, pe Cel care a obtinut prin
singele Lui rascupararea celui credincios. |n sensul ei deplin mintuirea include nasterea din
nou, sfintirea si glorificarea.
A.     Regenerarea, sau nasterea din nou, este o lucrare a harului lui Dumnezeu prin care
credinciosii devin creaturi noi in Isus Christos. Ea este o schimbare a inimii produsa de Duhul
Sfint prin convingerea de pacat, la care cel credincios raspunde prin pocainta fata de
Dumnezeu si prin credinta in Domnul Isus Christos. Pocainta si credinta sunt nedespartite ca
experiente ale harului. Pocainta este intoarcerea sincera de la pacat spre Dumnezeu. Credinta
este primirea lui Isus Christos ca Domn si Mintuitor si predarea intregii personalitati inaintea
Lui. Justificarea este harul achitarii depline a credinciosului, bazata pe imputarea neprihanirii
lui Christos asupra tuturor pacatosilor care se pocaiesc si cred in Christos. Justificarea il
plaseaza pe cel credincios intr-o relatie de pace si de bunvointa din partea lui Dumnezeu.
B.     Sfintenia este experienta prin care, incepind cu momentul nasterii din nou, credinciosul
este pus de-oparte pentru scopurile lui Dumnezeu si creste spre perfectiune morala si
spirituala prin prezenta si puterea Duhului Sfint care locuieste in el. Cresterea in har trebuie
sa continue pe toata durata vietii celui nascut din nou.
 4

C.     Glorifcarea este punctul culminant al mintuirii, starea finala binecuvintata si permanenta
a celui rascumparat.
Gen. 3:15; Ex. 3:14-17; 6:2-8; Mat. 1:21; 4:17; 16:21-26; 27:22 to 28:6; Luca 1:68-69; 2:28-
32; Ioan 1:11-14, 29; 3:3-21, 36; 5:24; 10:9, 28-29; 15:1-16; 17:17; Fapte 2:21; 4:12; 15:11;
16:30-31; 17:30-31; 20:32; Rom. 1:16-18; 2:4; 3:23-25; 4:3 ff.; 5:8-10; 6:1-23; 8:1-18, 29-39;
10:9-10, 13; 13:11-14; 1 Cor 1:18, 30; 6:19-20; 15:10; 2 Cor 5:17- 20; Gal. 2:20; 3:13; 5:22-
25; 6:15; Efes. 1:7; 2:8-22; 4:11-16; Filip. 2:12-13; Col. 1:9-22; 3:1 ff.; 1 Tes. 5:23-24; 2
Tim. 1:12; Tit 2:11-14; Evr. 2:1-3; 5:8-9; 9:24-28; 11:1 - 12:8, 14; Iacov 2:14-26; 1 Petru
1:2-23; 1 Ioan 1:6 to 2:11; Apoc. 3:20; 21:1 to 22:5.
 
 
  7. HARUL LUI DUMNEZEU 
este bunatatea si dragostea pe care Dumnezeu a aratat-o prin Domnul ISUS fata de cei
pacatosi. Nimeni nu se poate mantui prin propriile sale fapte, binefaceri, sau prin faptele
Vechiului Testament, ci numai prin Harul lui Dumnezeu care ne invata (Tit 2:11,12; Ioan
1:17; Efeseni 2:5-9; Fapte 15:11)
 
  8. CREDINTA (Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18)
(Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18) Conform Noului Testament, credinta e taria adevarului biblic
pe care il cunosti. Credinta e de obarsie divina. Ea se primeste de la Dumnezeu prin
descoperirea lui, si nu prin conceptii si inchipuiri omenesti. Credinta vine in urma auzirii
Cuvantului si trebuie sa creasca (2 Tesaloniceni 3:2; Romani 10:17; Iuda 3; Iacov 2:14-22; 2
Petru 1:1). O credinta doar intelectuala, asa cum o au si demonii, nu este de ajuns (Galateni
5:6). Cea adevarata cuprinde cunostinta voii lui Dumnezeu si implicare cu fapta (2
Tesaloniceni 2:13, 1 Petru 1:22) si pentru care adevarati crestini se lupta sa o pastreze ca la
inceput (Iuda 3).
 
  9. POCAINTA
Este schimbarea gandirii, scopului si a pozitieie fata de Dumnezeu. Este un ordin divin si
inseamna intoarecerea la Dumnezeu de la caile ratacite, cainta pentru viata traita in pacat si
recunostinta fata de Dumnezeu. Trebuie sa aiba loc o despartire de paganitate si faptele
pacatoase. Pocainta e adevarata doar daca e din inima, sincera, cautand sa indrepte greselile
comise fata de aproapele. O pocainta sincera marturiseste si paraseste pacatul (Marcu 1:15;
Isaia 1:16-19; 55:7; Plg. 3:39, 40; Tit 2:11-13; Fapte 2:38; Proverbe 28:13). Ea afecteaza
intreaga personalitate si schimbarea trebuie sa aiba loc in:
            1. gandire (Luca 15:17); 
            2. sentimente (2 Corinteni 7:10); 
            3. vointa (Luca 15:20).
 
  10. NASTEREA DIN NOU
Pentru ca omul sa poata trai dupa voia lui Dumnezeu si pentru ca firea lui cea veche sa fie
dezbracata de puterea ei, el trebuie sa fie nascut din nou, din Dumnezeu. Chiar din punct de
vedere omenesc nimeni nu se naste pe el, ci e nascut. Aceasta trasformare sufleteasca e
efectuata de Duhul Sfant prin Cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 3.3-5; 2 Cor 5.17; Tit 3.5).
Numele celor nascuti din nou sunt scrise in Cartea Vietii (1 Ioan 3.7-10; 1 Cri 13.1-3; Luca
10.20; Ap 20-12).
  11. IERTAREA
Este un atribut dumnezeiesc, prin care se dovedeste bunatatea lui Dumnezeu fata de oamenii
pacatosi. Cei care se intorc la El pot primi iertarea. Ei trebbie sa marturiseasca si sa
 5

paraseasca pacatul, rugandu-se pentru a fie iertati. Odata pacatul iertat pacatosul se simte
usurat si fericit. Marturisirea in Biserica locala se face la Pastor si frati ordinati (1 Ioan 1.19;
Fp 10.14; Ps 31.1,2; Ap 1.5; Rom 5.9; Is 43.25; 44.22).
  12. SFINTIREA
  Inseamna despartirea cu totul de pacat si funerea de o parte pentru Dumnezeu. Biblia declara
ca orice om intors la Dumnezeu, curatat, iertat si nascut din nou este considerat ca sfintit prin
jerfa Domnului Isus. Pe de alta parte, sfintirea incepe odata cu pocainta si nasterea din nou,
continuand apoi toata viata. Sfintirea se realizeaza prin sangele lui Isus si prin lucrare
Duhului Sfant (1 Cor 1.2; 6.10,11; Ioan 17.17; 1 Ioan 1.7; 1 Pt 1.2). Este opusa voii lui
Dumnezeu folosirea alcoolului (Ef 5.18; Pv 20.1; 23.20,30; Isaia 5.11,12; Luca 21.34) si
fumatul- distrug sanatatea trupului, care e Templul Duhului Sfant (1 Cor 6.19; Gal 5.19-21).
    13.RUGACIUNEA
  Este legatura directa a omului cu Dumnezeu si expresia dorintei dupa El. Adevarata
rugaciune este cea izvorata dintr-o inima curata, si nu invatata pe de rost. Inchinatorii
adevarati se roaga in duh si adevar. Pacatele assunse, cand nu ii iertam pe altii, sau lucrul
cerut care nu e dupa voia lui Dumnezeu, impiedica ascultarea rugaciunii de Dumnezeu. Biblia
interdice inchinarea la sfinti sau ingeri (Ioan 4.24; Iacov 5.16; Ps 32.3-5; Ap 19.10; Col 2.18).
  14. POSTUL
Abtinerea de la mancare si bautura de orice fel pe un timp hotarat de fiecare in parte, dupa
nevoile su puterea sa. El are ca scop insotirea rugaciunii pentru apropierea de Dumnezeu.
Adevaratul post e acela care izvoreste din inima persoanei, si nu acela care ii este impus. O
impunere de posturi lungi si istovitoare este contrara voii lui Dumnezeu, contrara ordini
sociale si lasa dupa ea urme dureroase. Mai presus decat postul prin care cineva isi chinuieste
sufletul si trupul este postul facerii de bine si milosteniei (Fp 9.9; Mt 17.21; Is 58.6,7; 2 Cori
11.27).
   15.  BOTEZUL IN APA
Biserica Penticostala are trei acte de cult: 1) botezul in apa; 2) Cina Domnului; 3) spalarea
picioarelor. “A boteza” vine de la “baptizo” al limbii grecesti, care inseamna “a scufunda, a
afunda, a inveli cu lichid”. Botezul in apa este poruncit de Domnul Isus. Acest botez il
oficiaza pastorii bisericii, celor care cred si vor a-L asculta pe Dumnezeu. El este simbol al
mortii fata de pacat si al invierii la o viata noua. Origine crede potrivit Evangheliei depline
urmeaza aceasta porunca biblica, cernad sa fie botezat. Se administreaza in Numele Tatalui,
al Fiului si al Duhului Sfant, printr-o singura scufundare in apa (Mt 28.19; Mc 16.16; Romi
6.3,4; Fp 10.47). Copiii credinciosilor adusi la binecuvantare (Mc 10.13-16, Numeri 6.22-27).
DE CE TREBUIE SA NE BOTEZAM? 
1. este poruncit- Mt 28.19 si este planul lui Dumnezeu pentru noi Lc. 7:30;
2. ISUS s-a lasat botezat - Mt. 3:13-16;
3. Dumnezeu a confirmat botezul lui ISUS - Luca 3:22;
4. apostolii l-au practicat si invatat- Fp 2.38,41 ; 16.33 ; 19.1-6.
   16. CINA DOMNULUI
Este instituita de Domnul Isus prin intemeierea noului legamant si reprezinta jerfa lui pentru
omenire. Cei care participa la cina trebuie sa stie ca vrednicia lor este in baza jerfei lui Isus,
dar fiecare este dator sa se cerceteze pe el insusi cand ia cina. Actul cinei se poate officia ori
de cate ori e posibil, fara deosebire de zile sau date, se oficiaza de slujitori investiti pentru
aceasta (Mt 26.26-29; 1 Cor 11.13-29).
  17. SPALAREA PICIOARELOR
  In timpul cinei, Domnul Isus a spalat picioarele ucenicilor. El nu este doar un obicei
traditional al Israelului. Duhul Sfant ne adevereste ca actul acesta trebbie practicat in semn de
umilinta, dragoste fratesca si constient ca este un proces de purificare spirituala (Ioan 13.1-
 6

17; Fp 2.42; 1 Tim 5.10).

  18. RUGACIUNEA PENTRU BOLNAVI SI UNGEREA CU UNTDELEMN
Este un asezamant randuit de Domnul Isus si de apostoli (Mc 6.12,13; Iac 5.14,15). Biblia ne
arata ca bolile sunt cauzate de faptul ca pacatul a intrat in lume si e posibil chiar daca cel
bolnav nu a pacatuit, boala sa fie ca urmare a caderii primului om. Pentru cei care cred,
vindecarea intra in acelasi plan de mantuire ca si iertarea pacatelor. De aceea Biblia prevede
ca, in caz de boala, credinciosii pot chema presbiterii sa se roage pentru ei, ungandu-i cu
untdelemn in Numele Domnului. Aceasta nu inseamna ca noi combatem stinta sau asistenta
medicala (Mt 8.16,17; Mc 2.15-17,18; Is 38.21).
 
CAUZA PENTRU BOLI: 1) pacat; 2) atac al Diavolului; 3) calcarea unori legi naturale; 4) o
pedeapsa a Domnului; 5) batranetea.
 
CAI DE VINDECARE: 1) naturala: adica cu contributia noastra prin tratament, odihna (dar
vindecarea numai de la Dumnezeu vine); 2) supranaturala: vindecarea prin interventia lui
Dumnezeu ca raspuns la rugaciune.
  19. BOTEZUL CU DUHUL SFANT
Trebuie sa facem o distinctie intre Duhul Sfant- a treia persoana din Trinitate, si botezul cu
Duhul Sfant (darul Duhului Sfant). La pocainta sunt chemati cei nemantuiti spre a sluji
Domnului (Fp 17.30), pe cand botezul cu Duhul Sfant e imbracarea celor nascuti din nou
(deja mantuiti) cu putere de sus (Lc 24.48,49; Fp 1.8). E o experienta unica deosebita de
pocainta si nastere din nou (numai dupa ele). Semnul initial al botezului cu Duhul Sfant este
vorbirea in alte limbi (Fp 2.1-4; 10.44-46; 19.1-6). Vorbirea aceasta in limbi (ca dar al
Duhului Sfant) este o vorbire fluenta, curgatoare si inteligibila, cel care vorreste este pe
deplin constient; nu este in stare de transa sau extaz. Botezul cu Duhul Sfant este o imbracare
cu putere de sus pentru a face voia lui Dumnezeu, cu pace launtrica si o bucurie de nedescris,
cu curaj deosebit de a marturisi. Acest botez trebuie cerut si asteptat intr-o viata sfanta si
curata (Mt 3.11; Fp 1.4,5,8; 2.4; 19.1-6; 1 Tes 5.19; Gal 5.16).
 
  20. ROADA DUHULUI SFANT
Recolta unei vieti sfinte. Dupa ce am devenit copiii lui Dumnezeu, trebuie sa ne lasam
carmuiti de Duhul Sfant. Acolo unde nu este roada Duhului Sfant nu poate fi o viata placata
lui Dumnezeu nici daruri sau lucrare adevarata a Duhului Sfant. Roada este necesara pentru
identificarea relatiei cu Dumnezeu (Gal 5.22,23; 1Cor 13.1-3; Mt 7.20; 1Iona 2.9-11).
  21. DARURILE DUHULUI SFANT
  Darurile Duhului sunt impartite dupa voia Sa si ele nu sunt abilitati ereditar trasmise (1Cor
12.11). Darurile ajuta la propovaduirea Evangheliei. Nu toti credinciosii primesc aceleasi
daruri, insa toti sunt chemati la a le dori si a umbla pe calea cea mai alesa, a dragostei. Roada
Duhului depinde de noi su trebuie neaparat sa o avem pentru a fi siguri ca suntem mantuiti,
pe cand darurile le primim dupa voia Duhului Sfant pentru zidirea bisericii, nu pentru slava
sau castigul celui ce le are (1Cor 12.8-11; 28-31; 13.1-3; 14.12,33,39,40; Ev 2.4; Rom 12.6).
Chiar daca in vremurile din urma vor fi multi prooroci mincinosi (Mt 24:11) asta nu exclude
existenta celor adevarati care lucreaza si azi dupa randuiala exprimata in cap. 12-13-14- din
1Cor.
  22. BISERICA LUI DUMNEZEU
Este intemerata de Domnul Isus. Ea ii cuprinde pe credinciosii tuturor timpurilor, care L-au
urmat cu credinta si pocainta. Infierea in biserica adevarata o face Duhul Sfant, prin nasterea
din nou. Termenul de biserica are doua sensuri: 1) biserica locala; 2) biserica universala
(1Cor 1.2). Capul Bisericii este de a vesti Cuvantul si a realizza aplicarea principiilor
 7

Imparatiei lui Dumnezeu intre oameni (Ef 1.22,23; 5.23-25; Fp 20.28; Ev 12.23; Mc 16.15-
20; Rom 14.17). Intrarea in biserica se face in urma pocaintei si a botezului in apa.
  23. SLUJBELE DUHOVNICESTI IN BISERICA
Dumnezeu a randuit in biserica diferiti slujitori care, macar ca se deosebesc prin serviciul pe
care il fac, apartin alaturi de ceilalti credinciosi aceluiasi corp spiritual. Dintre acesti slujitori
fac parte: pastorii, prezbiterii si diaconii. Cei alesi in aceste slujbe trebuie sa fie constienti, ei
si biserica, ca sunt chemati de Domnul. De asemenea trebuie sa aiba calitati deosebite prin
care sa se distinga de ceilalti membri. Inainte de a fi pusi in lucrare, ei trebuie sa fie ordinati
prin punerea mainilor si rugaciune (Ef 4.11; 1Cor 12.12-30; 1Tim 3.1-13; 4.14; 5.17; Ev
13.17; 1Tes 5.12; Ez 3.17). Orice alte posibile “ordinari sau investiri” sunt in afara Bibliei si
deci neacceptate si condamnate.
   24. DISCIPLINA IN BISERICA
Fiecare membru este dator si obligat sa primeasca tot felul de indemnuri, mustrari si chiar
punere sub disciplina, in cazul cand se abate de la morala bisericii si de la invatatura
sanatoasa a Evangheliei depline. Scopul disciplinei in biserica este sa-l ridice pe cel cazut
sufleteste si sa mentina in biserica autoritatea morala, buna randuiala, dragostea si legatura
fratesca (Mt 18.15-18-; 1Tes 5.14,15; 2Tes 3.14,15). Dupa ce s-a incercat totul pentru
insanatosirea unui membru cazut in pacat si cand el nu mai prezinta nici o garantie de viata
spirituala, biserica e datoare sa-l excluda din sanul ei. Prin excludere, el pierde calitatea de
membru.
ABATERI CE IMPUN MASURI DISCIPLINARE: 1) morale: minciuna, furt, betie, desfrau,
crima (Rom 1.28-32; Gal 5:17-19, 1Cor 5.1-3); 2) viata dezordonata (2Tes 3.6-16); 3)
lacomia de orice fel (1Cor 5.11); 4) desconsiderarea autoritatii bisericii si lucratorilor ei (Lc.
16.31; 1Tes 5.12,13; Ev. 13.17); 5) absenta indelungata de la viata bisericii (Ev. 10.21); 6)
dezbinatorii care lovesc in unitatela biserici (Fap. 20.29,30; 1Ioan 2.19; Tit 3.9,10); 7)
invataturi false (1Ioan 4.1-6; 2Ioan 7; Gal. 1.9; 2Tes. 2.16-18). Pe cel care se caieste din toata
inima de abaterile sale si comunitatea are dovezi ca s-a indreptat, ca a fost iertat de Domnul
pentru faptele sale, ca se supine tuturor randuielilor si cere sa fie reprimit, comunicate il poate
reprimi.
  25. DARNICIA
  Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci doar administratorii lui Dumnezeu (Ps
24.1; 1Cor. 6.19,20). Darnicia este o reactie absolut normala fata de iubirea lui Dumnzeu. Ea
e o randuiala biblica in baza careia fiecare credincios este dator sa sustina biserica si lucrarea
Domnului (1Cor. 16:1; Ev. 7.4-10). Exemplul oamenilor, chiar inaintea de Legea Vechiului
Testament (Gen. 14.20), in timpul Vechiului Testament (Mal. 3.8-10), si evident al Domnului
Isus (Mt 23.23) sunt sufficiente pentru cei ascoltatori. Invataturile Noului Testament arata
foarte clar ca lui Dumnezeu ii apartinem cu totul si ca adevarati Lui copii au oferit cel putin a
zecea parte din tot venitul lor (Gal. 6.6-8; 1Cor. 16.2; 2Cor. 8.1-8; 9.7; Fp. 20.35; Lc 6.38).
Darnicia nu substitue roada Duhului ci e dovada a maturatati spirituale si un izvor de
binecuvantare pentru cel credincios.
  26. DUMINICA - ZIUA DOMNULUI
In aceasta zi, fiecare credinicos este dator sa participe la servicile divine ale bisericii locale,
pentru a primi zidirea sufleteasca. Asa dupa cum lucruri vechi testamentare erau “umbra
lucrurilor viitoare” si aveau sa fie implicite in persoana si lucrarea Domnului Isus, tot asa
Sabatul (Ez. 20.12) indica spre odihna care se premeste prin credinta in Domnul Isus.
Duminica, Isus a inviat din morti, si biserica primara se strangea pentru serviciile divine (Ioan
20.19-26; Fp 2.1; 20.7; 1Cor 9.27; Ev. 4.1).
 
  27. SIMPLITATEA
 8

Biblia ne invata sa fim campatati si cuviinciosi in toate lucrurile. Credinciosii trebuie sa

urmareasca a fi un exemplu pentru societatea in care traiesc in toate compartimentale vieti
(Rom 12.1,2; Iacov 4.4; 1Cor. 9.27; Tit 2:11-13).