Definirea a zece concepte din Teoria curriculumului

1.Curriculum - ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare

prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar,în sens larg,procesual și în sens
restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator
în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi
experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului;
2. Ciclurile curriculare- reprezintă periodizări ale şcolarităţii grupând mai
mulţi ani de studiu care au în comun anumite obiective;
3.Curriculum-ul nucleu reprezintă trunchiul comun, obligatoriu, adică
numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul de
învăţământ. Existenţa curriculum-ului nucleu asigură egalitatea şanselor în sistemul
de învăţământ;
4.Programa şcolară -elementul central în proiectarea didactică, care descrie
oferta educaţională a disciplinelor, pentru fiecare an de studiu;
5.Standardele curriculare de performanţă- Criterii de evaluare a calităţii
procesului de învăţare. Reprezintă specificări de performanţă vizând cunoştinţele,
competenţele şi comportamentele stabilite prin curriculum;
6.Ariile curriculare reprezintă o categorie fundamentală a Curriculum-ului
Naţional şi grupează/ reunesc mai multe discipline şcolare funcţie de dominantele lor
educaţionale. Astfel, ele reunesc mai multe domenii ale cunoaşterii şi oferă o viziune
multi- şi/ sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu pe care planul de
învăţământ le include şi le interrelaţionează.
7.Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele I-XII, documente care
stabilesc ariile curriculare, obiectele de studiu şi resursele de timp necesare abordării
acestora, pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal, precum şi pentru celelalte
forme de învăţământ - profesional, tehnic etc.;
8.Competenţele reprezintă ansambluri integrate de cunoştinţe, capacităţi şi
abilităţi de aplicare, operare şi transfer al achiziţiilor, care permit desfăşurarea cu
succes a unei activităţi, rezolvarea eficientă a unei probleme sau a unei clase de
probleme/ situaţii; competenţele au componente cognitive/ intelectuale, afectiv-
atitudinale şi psihomotorii;
9. Competenţele specifice se derivează din cele generale, pentru un an de studiu
şi lor le sunt asociate unităţi de conţinut, valori şi atitudini, care ar putea fi construite
în interdependenţă cu formarea competenţelor educaţionale generale şi specifice,
precum şi sugestii metodologice generale;
10. Manualul şcolar reprezintă un instrument de lucru operaţional pentru elevi,
care detaliază, structurează şi operaţionalizează în mod sistematic temele
recomandate de programa şcolară, la fiecare obiect de studiu şi pentru fiecare clasă,
organizându-le pe capitole, teme şi lecţii. Informaţiile sunt prelucrate, structurate şi
integrate din perspectiva logicii didactice (şi cu respectarea logicii ştiinţei), în
conformitate cu principii didactice, psihologice şi praxiologice.