Sunteți pe pagina 1din 19

a) Tratament

Toți cei 80 de pacienți au fost tratați chirurgical. Intervențiile cu intenție


curativă s-au realizat în 89% din cazuri (71 de pacienți), iar intervențiile cu scop paleativ au
fost realizate în 11% din cazuri (9 pacienți). În figura 52 este redată distribuția intervențiilor
ce au fost realizate.

Figura 52: Tipul de intervenție

Intervenții paleative
11%

Intervenții curative
89%

În toate cele 80 de cazuri s-a practicat rezecția chirurgicală. O parte dintre


aceste rezecții s-au realizat însă în cazul unor pacienți depășiți oncoloigc, datorită unor
complicații ce au necesitat intervenția cu excizia tumorii. Aceste cazuri includ cei 9 pacienți
operați paleativ și 6 cazuri ce au necesitat radioterapie sau chimioterapie adjuvantă,
reprezentând 19% din total. Tipurile de intervenții chirurgicale realizate sunt redate în tabelul
XVIII.

1
Tabelul XVIII: Tipurile de intervenție realizate în lotul studiat
Intervenția chirurgicală Numărul de cazuri
Hemicolectomie dreaptă 55
Colectomie segmentară 16
Ileotransversoanastomoză 4
Anastomoză colo-colică 2
Ileostomie 3

Din câte putem observa, majoritatea intervențiilor chirurgicale au constat în


colectomii, reprezentând 71 de cazuri (89%). Restul de 9 cazuri au fost intervenții paleative,
respectiv 6 cazuri în care s-a optat pentru derivație internă și 3 cazuri unde alegerea a fost
reprezentată de ileostomă (figura 53).

Figura 53: Principalele tipuri de operație

80
71
70

60

50

40

30

20

10 6
3
0
Colectomii Derivații interne Ileostomă

După cele 55 de hemicolectomii și 16 colectomii segmentare s-au practicat 43


de anastomoze ileotransverse (latero-laterale și termino-terminale), respectiv 10 anastomoze
colico-colice pentru păstrarea tranzitului, în același timp operator. În restul cazurilor s-a
preferat închiderea bonturilor colonului și practicarea unei stome, cu refacerea tranzitului

2
într-o intervenție chirurgicală ulterioară. În figura 54 este prezentat modul în care a fost ales
refacerea tranzitului.
La 7 dintre pacienți au fost nevoite rezecții suplimentare de organ daorită
invaziei sau metastazei tumorale. În figura 55 sunt reprezentate rezecțiile suplimentare de
organ în lotul studiat.

Figura 54: Refacerea tranzitului


60

50 12

40

30

20 43

6
10
10
0
Hemicolectomiile Colectomiile
drepte segmentare

În primul timp operator Column1

Figura 55: Rezecții suplimentare de organ în lotul studiat

Plămân
14%
Stomac
29%

Perete abdomnial
14%

Intestin subțire
14%
Ficat
29%

3
Supraviețuirea la 5 ani a fost greu de urmărit datorită informațiilor puține
despre pacienți, însă după mulți autori, cei la care s-a practicat rezecția cu scop curativ au
avut un prognostic mai bun decât la cei la care s-a optat abordarea în scop paleativ,
colostomia sau derivația internă. În studiul nostru un număr de 15 pacienți au fost îndrumați
spre secția de oncologie pentru a urma un tratament de chimio- sau radioterapie adjuvantă cu
scopul de a le îmbunătății prognosticul sau de a putea reajunge la un stadiu rezecabil al
neoplasmului.
Pacienții care a primit tratament antibiotic postperator, 68 la număr (85%), au
avut o evoluție postoperatorie mai bună spre deosebire de cei care nu au primit. Acești au
avut mai puține complicații de natură infecțioasă, supurații. Alte tratamente primite de
pacienți care au dus la imbunătățirea prognosticului au fost antialgicele, antispasticele si
reechilibrarea hidro-electrică.

b) Complicații postoperatorii

Rata complicațiilor postoperatorii a fost de 30%, un număr de 16 cazuri au


prezentat complicații locale și 8 cazuri au prezentat complicații generale. Complicațiile locale
majoritare au fost fistulele anastomotice (6 cazuri) și supurația plăgii operatorii (4 cazuri). În
cazul complicațiilor generale 3 dintre cazuri au fost reprezentate de complicații cardiace. În
tabelul XIX sunt trecute principalele complicații postoperatorii întâlnite.

Tabelul XIX: Complicațiile postoperatorii


Complicații locale Număr de Complicații generale Număr de
cazuri cazuri
Fistulă anastomotică 6 Cardiace 3
Supurația plăgii 4 Ulcer de stres 1
Hemoragie postopertorie 2 Bronhopneumonie 2
Ocluzie postoperatorie 2 Tromboză venoasă profundă 2
Eviscerație 1
Peritonită 1

A fost necesară reintervenția precoce la 5 dintre pacienți (7%), cifre asemănătoare cu


cele din literatură. În lotul analizat mortalitatea precoce a fost de 0%.

4
Discuții

Conform majorității studiilor putem afirma că incidența neoplasmului de colon


este în creștere. Inclusiv în studiul nostru se observă faptul că în anul 2018 au fost
diagnosticați un număr mai mare de pacienți ca în anul precedent. El reprezintă una dintre
principalele cauze de mortalitate, de cauză neoplazică, find pe locul doi, după cancerul
bronhopulmonar. Din perspectiva cancerelor digestive, el este întrecut de cancerul gastric,
însă, la momentul actual, creșterea semnificativă a numărului noi de cazuri, determină o
tendință a cancerului de colon de a îl depăși e cel gastric. După cum am văzut această creștere
se poate atribui atât creșterii reale a numărului de cazuri noi cât și îmbunătățirea mijloacelor
de diagnostic. De asemenea,
s-a observat o modificare a distribuției neoplasmului de colon către porțiunea dreaptă a
acestuia, acest lucru putând fi atribuit, mai ales îmbunătățirii metodelor de diagnostic, dar și a
metodelor de screeening.
Din datele obținute în urma studiului, constatăm ca persoanele cele mai des
afectat sunt vârstnicii. Am observat că cele mai multe cazuri au fost întâlnite la persoane
peste 60 de ani, respectiv între vârsta de 60-70 de ani (52,5% din cazuri). Aceste concluzii
sunt coroborate cu cele obținute din literatură. Vârsta înaintată la care apare boala reprezintă
un factor de prognostic negatv datorită afecțiuilor asociate, atât din punct de vedere al
evoluției bolii cât și din puctul de vedere al tratamentului chirurgical.
Pe de altă parte, s-a constatat ca formele care apar sub 60 de ani au un
prognostic mai rezervat, în acea perioadă predominând formele histopatologice
nediferențiate, anaplazice, ce prezintă un grad de malignitate ridicată. În grupul studiat de
noi au existat 5 cazuri sub 60 ani (6%). Mortalitatea la 5 ani între cele două grupe de vârstă
(peste și sub 60 de ani) pare să fie aproximativ egală. Acest lucru este explicat prin faptul că
înainte de vârsta de 60 de ani predomină formele de cacner cu un grad mare de malignitate,
iar după 60 de ani bolnavii prezintă numeroase condiții patologice asociate ce vor afecta
prognosticul.
Am observant că există o prevalență mai mare a cancerului de colon drept la
pacienții ce provin din mediul urban (75%) decât din mediul rural (25%). Majoritatea (54%)
dintre cei din mediul urban au provenit din București. Această pondere semnificativ mai mare
a pacienților din mediul urban este explicată de către uni autori printr-o serie de factor ce țin

5
de dietă, mediu de viață și acessibilitatea mai mare a oamenilor de la oraș la diferitele metode
de diagnostic și screening.
Analiza pe sexe a pacienților descrie o incindență aproximativ egală de
distribuție între sexul masculin si feminin, cu o ușoară predominanță a celui masculin.
Numărul de cazuri raportate la bărbați a fost de 41, reprezentând 51,25% din total, iar la
femei 39, reprezentând 48,75% din totalul cazurilor. Rezultatele obținute sunt in concordanță
cu cele descrise în literatură, la nivel mondial cancerul de colon reprezentând 9,4% din
cancerele ce pot apărea la sexul masculin si 10,1% din cele ce pot apărea la sexul feminine.
Studiile confirmă faptul că supraviețuirea la 5 ani este mai ridicată la femei.
În lotul studiat, 52,5% dintre pacienți au fost diagnosticați cu tumoră primară
de colon drept, 22,5% au revenit pentru verificarea statusului după cura chirurgicală a
neoplasmului, iar 25% au primit inițial alt diagnostic, altul decât cel de cancer de colon
drept. Diagnosticul de internare diferit poate fi pus pe seama faptului ca simptomatologia în
cancerul de colon drept se instalează brusc și în unele cazuri este nespecifică.
Din punct de vedere al topografiei în cancerele de colon drept, există o mică
predominanță a localizării tumorii la nivel porțiunii cecoascendente, respectiv 55% dintre
pacienți. Restul de 45% au avut tumora localizată la nivelul porțiunii din transvers ce aparține
colonului drept.
Datele din literatură arată că aproximativ 20% dintre pacienții raportați cu
neoplasm de colon drept prezintă antecedente heredocolaterale pentru această patologie.
Indivizii din aceste familii au riscul de a dezvolta cancer de colon drept. În studiul nostru
16% (13 cazuri) dintre pacienți au prezentat un istoric familial de boala neoplazică a
colonului drept, iar 11% (9 cazuri) au prezentat antecedente heredocolaterale de alte cancere.
Putem intui, deoarece nu avem suficiente date statistice, că această patologie are o importantă
componentă genetică.
În schimb, în lotul studiat, 11 pacienți, reprezentând 15%, au prezentat istoric
personal de polipi colici, unul dintre ei având chiar diagnosticul de internare de polipoză
colonică. Dintre aceștia, numărul peroanelor de sex masculin ce au prezentat un istoric de
polipi colici a fost semnificativ mai mare, reprzentând aproximativ 63% din lotul studiat. Din
punct de veder al vârstei s-a observat că cea mai mare incidență a polipozei colonice a fost la
pacienții în decada a 7-a de viață.

6
În lotul studiat 15% dintre pacienți (11 cazuri) au prezentat un istoric personal de
neoplasme cu diferite localizări. Sexul feminin a prezentat cel mai frecvent un istoric de alte
neoplasme în antecedente.
În ceea ce privește bolile inflamatorii cronice, în lotul nostru, au fost
identificați 3 pacienți (1 de sex masculin și 2 de sex feminin) cu boala Crohn și 2 cazuri (1 de
sex feminin și 1 de sex masculin) de rectocolită ulcero-hemoragică.
Datele provenite din literatură stipulează faptul că persoanele care au suferit o
operație de colecistectomie prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer de colon drept,
mai ales sexul feminin. Acest fenomen este pus pe se seama creșterii cantității de acizi biliari
din tubul digestiv după această intervenție. În lotul de pacienți analizați de noi, 8 pacienți
(10%) au avut în istoric o intevenție de colecistectomie (cei mai mulți dintre ei au fost de sex
feminin, respectiv 75%). Operațiile de gastrectomie sunt de asemena un factor de risc crescut,
astfel, în studiul nostru, 3 pacienți (4%), 2 bărbați si 1 femeie, prezintă o gastrectomie, totală
sau subtotală în antecedente. De asemenea, 10 pacienți (12,5%) au avut în antecedente o
operație de apendicectomie.
Pacienții care au fost iradiați pelvin ca tratamen neoadjuvant pentru un cancer
abdominal au risc mai mare de a deazvolta cancer de colon. În studiul nostru 12 pacienți
(15%) au avut antecedente de radiopterapie, unii chiar a unui cancer de colon.
Stilul de viață are un impact important asupra incidenței acestei boli. Am
constatat faptul că fumătorii (mai mult de 20 de ani) au un risc crecut de apariție al poliplior
adenomatoși ca nefumătorii, informație susținută și de către datele obținute în literatură. De
asemenea, s-a observat o rată mare de recidivă a polipilor adenomatoși după polipectomie la
pacienții fumători. Consumul excesiv de alcool, crește incidența cancerului de colon. Multe
studii au demonstrat o legătură puternică între consumul ridicat de alcool și
adenocarcinoamele colonice mari. În lotul nostru majoritatea pacienților au raportat un
consum aproape zilnic de alcool. Mulți autori au propus o strânsă legătură între dietă și
cancerul de colon. Există factori macroalimentari și microalimentari care pot să potențeze
carcinogeneza. Un exemplu îl repreintă conversia acizilor biliari în factori carcinogeni de
către bacteriile colonice sau apariția radicalilor liberi de oxigen sau peroxidarea grăsimilor.
Principalele simptome cu care s-au prezentat pacienții au fost tulburările de
tranzit în proporție de 75%, durerile abdominale în proporție de 56%, hemoragie vizibilă în
proporție de 25%, anemie în proporție de 71%, eliberare de mucus în scaun în proporție de
37%, sindrom dispeptic în proporție de 50% și semne generale în proporție de 60%. În cazul

7
tulburărilor de tranzit, majoritate pacienților (45%) s-au prezentat cu diaree, pe locul doi fiind
constipația (37%) și în final alternanță celor două (18%). Durerea prezentă a fost în 77% din
cazuri de tip colicativ și în 33% de tip continuu. Principalele semne generale întâlnite au fost
cele hepatice (icter și hepatosplenomegalie), în proporție de 40%.
Principalele modificări de laborator sunt: anemia feriprivă, întâlnită la 71%
din cazuri, creșterea VSH în 60% din cazuri și creșterea antigenului carcioembrionar ăn 37%
din cazuri (poate fi crescut și în alte situații).
Colonoscopia reprezintă cea mai fidelă metodă imagistică de a obiectiva o
leziune cu localizarea la nivelul colonului. În studiul nostru, ea a permis aprecierea
macroscopică, a caracterelor tumorii, localizarea acesteia și prelevarea de mostre bipotice de
la majoritatea dintre pacienți. Astfel, 45 dintre pacienții (56,25%) din lotul studiat au avut
diagnosticul de cancer de colon drept intuit prin examinare fibrocolonoscopică. Dacă
colonoscopia nu a putut fi totală sau nu a deceleat o leziune neoplazică suspectă, s-a recurs
clisma baritată. Aceasta a fost utilă pentru obiectivarea leziunilor neoplazice la peste 30%
dintre pacienți (27 de pacienți). Radiografia simplă abdominală a fost folosită pentru a decela
distensia gazoasă a colonului până la nivelul obstacolului sau existența nivelelor hidroaerice
deasupra ocluziei la aproximativ 4% din cazuri (3 pacienți). Ecografia abdominală,
radiografia toracică standard și examenul RMN au fost folosite utilă pentru explorarea
ficatului (sediul principal de metastazare al cancerului de colon), plamanului (pentru
obiectivarea metastazelor pulmonare). În lotul studiat s-a obiectivat prezența metastazelor
hepatice la 8% dintre pacienți (6 cazuri) și pulmonare la 4% dintre pacienți (3
cazuri).Tomografia computerizată a fost folosită pentru a aduce informații suplimentare
despre invazia tumorii, precum și despre metastaze. Examenele imagistice au arătat pe lângă
imaginile caracteristice pentru neoplasmul de colon drept, prezența în unele cazuri a polipilor
de colon (5 cazuri) a căror malignitate sau benignitate a trebuit sa fie stabilită printr-un
examen histopatologic.
În concordanță cu datele din literatură, cele mai multe neoplasme din studiul
nostru au fost de asemenea adenocarcinoamele (60%). În lotul studiat au existat și un procent
de 33% de pacienți ce au prezentat o formă histopatolgică cu un grad mare de malignitate
(carcinom nediferențiat, cu celule mici, mucinos, sarcom), acestea prezentând un progostic
nefavorabil, cu o rată mare de mortalitate la 5 ani. În studiul nostru majoritatea pacienților
s-au prezentat cu forme vegetative sau ulcerante, în proporție de peste 70%.
Majoritatea pacienților luați în evidență pentru acest studiu s-au adresat

8
medicului după un interval de timp mai mare de 6 luni de zile. Astfel, cei mai mulți dintre ei,
52 de pacienți, se aflau în stadiile Dukes avansate, având astfel un prognostic mai slab ca cei
ce s-au adresat într-un stadiu mai incipient. Se poate afirma că supreviețuirea la 5 ani la
pacienții care s-au prezentat la medic în primele 6 luni de la debutul simptomatologiei a fost
mai bună ca a celor care s-au prezentat după 6 luni, aceștia din urmă fiind si numărul cel mia
mare de cazuri (65%).
S-a observat o rată scăzută a pacienților care se află într-un stadiu incipient
(stadiul A și B), doar 32%, restul de 68% alându-se in stadii tardive ale bolii (stadiul C sau
D). Concluzia pe care putem să o tragem este faptul că cea mai mare problemă în momentul
de față în cancerul de colon este reprezentată de diagnosticul tardiv și că cea mai bună
metodă de management acestor pacienți ar fi aplicarea pe scară cât mai largă a metodelor dee
screening. Scopul este descoperirea neoplasmului într-un stadiu cât mai incipient, un stadiu în
care chirurgia să poată oferi posibilitatea vindecării. Multe articole din literatură au confirmat
beneficiul screeningului, acesta reducând mortalitatea și morbiditatea în cancerele de colon,
având și un foarte bun raport cost/eficiență. Studiile au demonstrat reducere de 20% a
mortalității în tumorile de colon datorită screeningului din doi în doi ani, prin verificarea
pentru hemoragii oculte la nivelul scaunelor.
În studiul nostru 75 de pacienți (95%) au prezentat tare organice. Dintre
acestea, majoritatea au fost reprezentate de diabetul zahar și bolile cardiovasculare, în
proporție de 89% și respectiv 93%. Aceste afecțiuni coexistente se asociază cu un prognostic
mai nefavvorabil atât al bolii cât și al tratamentului.
Cancerul de colon este grevat de numeroase complicații. În lotul de pacienți
studiați de noi au fost tratați într-o etapă cu complicații aproximativ 70% dintre pacient, ei s-
au prezentat la camera de urgență cu ocluzie, hemoragie sau durere și peritonită determinată
de invazie sau perforația organelor învecinate. Dintre cei 56 de pacienți din lot cu complicații,
40% (22 de pacienți) s-au prezentat cu ocluzie, 30% (17 pacienți) cu perforație, 18% (10
pacienți) cu hemoragie și restul de 12% (7 pacienți) cu invazie locală și metastazare tumorală.
Supraviețuirea la 5 ani a fost mai mică pentru pacienții operați de urgență într-un stadiu cu
complicații decât pentru cei operați electiv. De asemenea, 7 pacienți au fost descoperiți cu
metastaze (3 pacienți) și tumoră ce a invadat local (4 pacieți). Metastazele au fost localizate la
nivel hepatic și pulmonar iar invazia tumorală a avut loc la nivelul intesinului subțire,
stomacului și peretelui abdominal. Unele studii precizează faptul ca invazia tumorală are un
prognostic mai nefavorabil ca diseminarea locoregională limfatică. De reținut ca într-un caz

9
tumora a invadat mai multe organe, iar invazia intestinului subțire a fost urmată de formarea
unei fistule colo-enterale.
Toți 80 de pacienți au fost tratați chirurgical. Intervențiile cu intenție curativă
s-au realizat în 89% din cazuri (71 de pacienți), iar intervențiile cu scop paleativ au fost
realizate în 11% din cazuri (9 pacienți). Majoritatea intervențiilor chirurgicale au constat în
colectomii, reprezentând 71 de cazuri (89%). Restul de 9 cazuri au fost intervenții paleative,
respectiv 6 cazuri în care s-a optat pentru derivație internă și 3 cazuri unde alegerea a fost
reprezentată de ileostomă. Datele din literatură au arătat că intervențiile cu scop curativ au
prezentat o mortalitate la 5 ani semnificativ mai redusă ca tehnicile paleative (colostomii,
derivații interne). Acest lucru subliniază încă odată importanța diagnosticului precoce ca cea
mai bună metodă de a crește spraviețuirea.
După colectomii s-au practicat 43 de anastomoze ileotransverse (latero-laterale
și termino-terminale), respectiv 10 anastomoze colico-colice pentru păstrarea tranzitului, în
același timp operator. În restul cazurilor (18 pacienți) s-a preferat închiderea bonturilor
colonului și practicarea unei stome, cu refacerea tranzitului într-o intervenție chirurgicală
ulterioară. La 7 dintre pacienți au fost nevoite rezecții suplimentare de organ (intestin subțire,
stomac, perete abdominal, ficat, plămân) daorită invaziei sau metastazei tumorale.
Datorită dificultății de urmărire a pacienților după externare, supraviețuirea la
5 ani a fost greu de estimat. Studiie arată faptul că pacienții la care s-a practicat rezecția cu
scop curativ au avut un prognostic mai bun ca cei la care s-a optat intervenția în scop
paleativ, colostomia sau derivația internă. În studiul nostru un număr de 15 pacienți au fost
îndrumați spre secția de oncologie pentru a urma un tratament de chimio- sau radioterapie
adjuvantă cu scopul de a le îmbunătății prognosticul sau de a putea reajunge la un stadiu
rezecabil al neoplasmului.
Pacienții care au fost tratați cu antibiotic postperator, 85% (68 de cazuri), au
avut o evoluție postoperatorie mai bună decât cei care nu au fost tratați. Acești au avut mai
puține complicații de natură infecțioasă, a supurațiilor.
În ceea ce privește complicațiile postoperatorii au fost semnalate 24 de cazuri
(30%), un număr de 16 cazuri au prezentat complicații locale și 8 cazuri au prezentat
complicații generale. Au existat un număr de 5 pacienți (7%) care au necesitat reintervenție
precoce, ceea ce se suprapune peste datele din literatură. Toți cei care au necesitata
reintervenția aveau o vârstă înaintată și numeroase tare asociate.

10
Mortalitatea postoperatorie precoce în lotul nostru, neavând un număr foarte
mare de pacienți a fost de 0%. Ea se situează în literatură undeva a 7%.

Concluzii

1) Cancerul de colon este o cauză importantă de mortalitate și morbiditate, de cauză


neoplazică, aflându-se pe locul 2 în Europa după cel bronhopulmonar și pe locul 3 în lume
după cel gastric.
2) Creșterea numărului de cazuri a cancerului de colon localizat la nivelul porțiunii drepte a
acestuia poate fi pusă atât pe seama creșterii numărului efectiv de cazuri, cât și pe
îmbunătățirea metodelor de screening și de diagnostic.
3) Am observat că cele mai multe cazuri au fost întâlnite la persoane peste 60 de ani,
respectiv între vârsta de 60-70 de ani (52,5% din cazuri). Aceste persoane au multe afecțiuni
asociate care fac prognoticul mai puțin favorabil. La persoanele tinere domină formele cu un
grad mare de malignitate, având un prognostic nefavorabil.
4) Mortalitatea la 5 ani între cele două grupe de vârstă (peste și sub 60 de ani) pare să fie
aproximativ egală. Acest lucru este explicat prin faptul că înainte de vârsta de 60 de ani
predomină formele de cacner cu un grad mare de malignitate, iar după 60 de ani bolnavii
prezintă numeroase condiții patologice asociate ce vor afecta prognosticul.
5) Prevalență mai mare a cancerului de colon drept în mediul urban (75%) spre deosebire de
în mediul rural (25%). Explicată printr-o serie de factor ce țin de dietă, mediu de viață și
acessibilitatea mai mare a oamenilor de la oraș la diferitele metode de diagnostic și screening.
6) Analiza pe sexe a pacienților descrie o incindență aproximativ egală de distribuție între
sexul masculin (42 de cazuri) si feminin (39 de cazuri), cu o ușoară predominanță a celui
masculin.
7) În lotul studiat, 52,5% dintre pacienți au fost diagnosticați cu tumoră primară de colon
drept, 22,5% au revenit pentru verificarea statusului după cura chirurgicală a neoplasmului,
iar 25% au primit inițial alt diagnostic, altul decât cel de cancer de colon drept.
8) Există o mică predominanță a localizării tumorii la nivel porțiunii cecoascendente (55%),
restul de pacienți (45%) având tumora localizată în porțiunea dreaptă a colonului ascendent.

11
9) În studiul nostru 16% (13 cazuri) dintre pacienți au prezentat un istoric familial de boala
neoplazică a colonului drept, iar 11% (9 cazuri) au prezentat antecedente heredocolaterale de
alte cancere. Putem concluziona că există o importantă componentă genetică a acestei boli
10) În lotul studiat 15% dintre pacienți (11 cazuri) au prezentat un istoric personal de alte boli
neoplazice. Sexul feminin a prezentat cel mai frecvent neoplasme cu alte localizări în
antecedente
11) În grupul de studiu 3 cazuri au fost descoperite cu boala Crohn și 2 cu rectocolită ulccero-
hemoragică.
12) Colecistectomie prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer de colon drept, mai ales
sexul feminin. Acest fenomen poate fi pus pe seama creșterii cantității de aciduri biliar din
tubul digestiv. În lotul de pacienți analizați de noi, 8 pacienți (10%) au avut în istoric o
intevenție de colecistectomie (cei mai mulți dintre ei au fost de sex feminin, respectiv 75%).
13) Pacienții care au fost iradiați pelvin ca tratamen neoadjuvant pentru un cancer abdominal
au risc mai mare de a deazvolta cancer de colon. În studiul nostru 12 pacienți (15%) au avut
antecedente de radiopterapie.
14) Fumătorii au avut un risc mai mare de apariție a polipilor adenomatoși și de recidivă a
acestora după excizie. Consumul excesiv de alcool crește riscul apariției adenocarcinoamelor
mari. Unii factori macro și microalimentari din dietă prezintă un risc în apariția cancerului de
colon.
15) Principalele simptome cu care s-au prezentat pacienții au fost tulburările de tranzit (diaree,
constipație, alternanța celor două) în proporție de 75% , durerile abdominale (colicative sau
continue) în proporție de 56%, hemoragie vizibilă în proporție de 25%, anemie (feriprivă) în
proporție de 71%, eliberare de mucus în scaun în proporție de 37%, sindrom dispeptic ( greaț,
vărsături, flatulență,etc.) în proporție de 50% și semne generale ( hepatosplenomegalie, icter,
etc.) în proporție de 60%.
16) Examenele de laborator modificate au fost: hemograma ( anemie hipocromă microcitară),
markerii inflamatori (VSH) și prezența antigenului carcioembrionar (poate fii crescut și în
alte circumstanțe).
17) Colonoscopia și irigografia rămâ metodele imagistice cu cea mai mare valoare
diagnostică. CT, RMN, ECO vor ajuta la aprecierea invaziei tumorale și eventualele
metastaze ale acesteia.
18) Forma histopatologică cea mai întâlnită în stuidul nostru a fost adenocarcinomul (60%). În
lotul studiat au existat și un procent de 33% de pacienți ce au prezentat o formă histopatolgică
cu un grad mare de malignitate (carcinom nediferențiat, cu celule mici, mucinos, sarcom),
12
acestea prezentând un progostic nefavorabil, cu o rată mare de mortalitate la 5 ani. Formele
macroscopice cel mai des întâlnite au fost cele vegetative și ulcerative, în proporție de 70%.
19) În lotul studiat 35% dintre pacienți s-au prezentat la medic în primele 6 luni de la debutul
simptomatologiei și 65% după 6 luni. Primii au avut un prognostic mai bun ca cei din urmă.
20) Doar 32% dinte pacienții din lotul studia s-au rezentat într-un stadiu incipient (stadiul
Dukes A sau B), restul de 68% alându-se in stadii tardive ale bolii (stadiul C sau D).
Concluzia pe care putem să o tragem este faptul că cea mai mare problemă în momentul de
față în cancerul de colon este reprezentată de diagnosticul tardiv și că cea mai bună metodă
de management acestor pacienți ar fi aplicarea pe scară cât mai largă a metodelor dee
screening. Scopul este descoperirea neoplasmului într-un stadiu cât mai incipient, un stadiu în
care chirurgia să poată oferi posibilitatea vindecării.
21) Aproape toți pacienții prezentați (95%) au avut afecșiuni asociate. Majoritatea au fost boli
cardiace și diabet zaharat. Ele pot fi puse pe seama vârstei înaintatea la care apare cel mai
frecvent boala.
22) Cancerul de colon este o boală grevată de multe compliicații. În lotul nostru au existat 56
de cauri ce s-au prezentat cu complicații. Dinte aceștia 40% (22 de pacienți) s-au prezentat cu
ocluzie, 30% (17 pacienți) cu perforație, 18% (10 pacienți) cu hemoragie, iar restul de 12% (7
pacienți) cu invazie locală și metastazare tumorală.
23) Tratamentul de elecție al bolii rămâne tratamentul chirurgical. Toți cei 80 de pacienți au
fost operați.
24) Intervențiile cu scop curativ au prezentat o mortalitate la 5 ani semnificativ mai redusă ca
tehnicile paleative (colostomii, derivații interne). Acest lucru subliniază încă odată importanța
diagnosticului precoce ca cea mai bună metodă de a crește spraviețuirea. Intervențiile cu
intenție curativă s-au realizat în 89% din cazuri (71 de pacienți), iar intervențiile cu scop
paleativ au fost realizate în 11% din cazuri (9 pacienți).
25) După colectomii s-a preferat refacerea tranzitului intestinal în același timp operator și nu
ulterior. S-au practicat 43 de anastomoze ileotransverse (latero-laterale și termino-terminale),
10 anastomoze colico-colice pentru păstrarea, iar în restul cazurilor (18 pacienți) s-a preferat
închiderea bonturilor colonului și practicarea unei stome, cu refacerea tranzitului într-o
intervenție chirurgicală ulterioară.
26) Unui număr de 15 pacienți li s-a recomandat un tratament de chimio- sau radioterapie
adjuvantă cu scopul de a le îmbunătății prognosticul sau de a putea reajunge la un stadiu
rezecabil al neoplasmului.

13
27) În grupul studiat, 68 de pacienți (85%) au primit tratament anitbiotic postoperator. Aceștia
au avut o evoluție mai bună ca cei care nu au primit.
28) Un număr de 16 cazuri au prezentat complicații locale și 8 cazuri au prezentat complicații
generale. Au existat un număr de 5 pacienți (7%) care au necesitat reintervenție precoce, toți
dintre ei aveau o vârstă înaintată și numeroase tare asociate.
29) Mortalitatea postoperatorie precoce a lotului a fost 0%.

Bibliografie

1. Irinel Popescu-Tratat de chirurgie, vol. IX, partea a II-a, Editura Academiei Romane,
Bucuresti, 2009
2. Mircea Beuran-Chirurgie, Curs pentru studenti din anul IV si V, vol. II, Editura ILEX,
Bucuresti, 2013
3. Viorel Ranga-Anatomia omului,vol 3, Tubul digestiv abdominal si glandele
anexe.Splina, Editura Cerma, Bucuresti, 2002
4. Schwartz’s Principles of Surgery, 10th Edition, Annals of Surgery (Vol. 60)
5. Victor Papilian-Anatomia Omului, vol. II, Splahnologia, ediția a X-a, Editura BIC
ALL, București, 2011
6. Junqueira Histologie, Tratat și Atlas, ediția a 11-a, Editura Medicala Callisto, 2008
7. Noll, Carlton M. Procto-Basics. Medicus Publications, 1978, pp. 07-44.
8. Walter F. Boron, MD, PhD, Emile L. Boulpaep, MD, Medical Physiology, Third
Edition, International Edition, Elsevier Publications, 2017
9. Arthur C. Guyton, MD, John E. Hall, PhD, Textbook of Medical Physiology,
Eleventh Edition, Elsevier Publications, 2006
10. Finlay A Macrae, MD, Colorectal cancer: Epidemiology, risk factors, and protective
factors, 2019
11. Troisi RJ, Freedman AN, Devesa SS, Incidence of colorectal carcinoma in the U.S.:
an update of trends by gender, race, age, subsite, and stage, 1975-1994
12. Thörn M, Bergström R, Kressner U, Sparén P, Zack M, Ekbom A, Trends in
colorectal cancer incidence in Sweden 1959-93 by gender, localization, time period, and birth
cohort.
13. Mamazza J, Gordon PH, The changing distribution of large intestinal cancer

14
14. 14 Carolyn C Compton, MD, PhD, Pathology and prognostic determinants of
colorectal cancer, 2019
15. Carraro PG, Segala M, Cesana BM, Tiberio G, Obstructing colonic cancer: failure and
survival patterns over a ten-year follow-up after one-stage curative surgery, 2001;44(2):243
16. Weiss JM, Pfau PR, O'Connor ES, King J, LoConte N, Kennedy G, Smith MA,
Mortality by stage for right- versus left-sided colon cancer: analysis of surveillance,
epidemiology, and end results--Medicare data, 2011;29(33):4401
17. Price TJ, Beeke C, Ullah S, Padbury R, Maddern G, Roder D, Townsend AR, Moore
J, Roy A, Tomita Y, Karapetis C, Does the primary site of colorectal cancer impact outcomes
for patients with metastatic disease, 2015
18. Langevin JM, Nivatvongs S, The true incidence of synchronous cancer of the large
bowel. A prospective study, 1984;147(3):330
19. Fante R, Roncucci L, Di GregorioC , Tamassia MG, Losi L, Benatti P, Pedroni M,
Percesepe A, De Pietri S, Ponz de Leon M, Frequency and clinical features of multiple
tumors of the large bowel in the general population and in patients with hereditary colorectal
carcinoma, 1996;77(10):2013
20. Harold Frucht, MD, Aimee L Lucas, MD, MS, Molecular genetics of colorectal
cancer, 2019
21. Wirtzfeld DA, Petrelli NJ, Rodriguez-Bigas MA, Hamartomatous polyposis
syndromes: molecular genetics, neoplastic risk, and surveillance recommendations,
2001;8(4):319
22. Choi YH, Lakhal-Chaieb L, Kröl A, Yu B, Buchanan D, Ahnen D, Le Marchand L,
Newcomb PA, Win AK, Jenkins M, Lindor NM, Briollais L, Risks of Colorectal Cancer and
Cancer-Related Mortality in Familial Colorectal Cancer Type X and Lynch Syndrome
Families, 2018
23. Fearon ER, Vogelstein B, A genetic model for colorectal tumorigenesis,
1990;61(5):759
24. O'Brien, MJ, Winawer, SJ, Waye, JB. Colorectal polyps. In: Management of
Gastrointestinal Diseases, Winawer, SJ (Ed). Gower Medical, New York, 1992
25. Finlay A Macrae, MD, Overview of colon polyps, 2018

15
26. Zauber AG, Winawer SJ, O'Brien MJ, Lansdorp-Vogelaar I, van Ballegooijen M,
Hankey BF, Shi W, Bond JH, Schapiro M, Panish JF, Stewart ET, Waye JD, Colonoscopic
polypectomy and long-term prevention of colorectal-cancer deaths, 2012 Feb;366(8):687-96
27. Lynch, JP, Hoops, TC. The genetic pathogenesis of colorectal cancer. Hematol Oncol
Clin North Am 2002; 16:775
28. Palli D, Trallori G, Saieva C, et al. General and cancer specific mortality of a
population-based cohort of patients with inflammatory bowel disease. Gut. 1998;42:175-179
29. Ekbom A, Helmick C, Zack M, Adami HO. Ulcerative colitis and colo-rectal cancer:
A population-based study. N Engl J Med. 1990;323:1228-1233
30. Hermanek P. Pathology of colo-rectal cancer În: Blaiberg H, Rougier Ph, Wilke H-J.
Management of colo-rectal cancer. London: Martin Dunitz Ltd 1998: 35-54
31. Reeders JWAJ. Neoplastic and inflammatory diseases of the colon. În: Gourtsoyiannis
G, Ros PR. Syllabus - Radiologic-pathologic correlations. European Radiology 1999; 9(supl.
2); S135-S156
32. Buetow PC, Buck JL, Carr NJ, Pantongrag-Brown L. Colo-rectal adenocarcinoma:
Radiologic-pathologic correlations. Radio-Graphics 1995; 15:127-146
33. Lazăr L. Istoria naturală. În: Lazăr L. Cancerul rectal. Editura Sincron 1992: 41-47
34. Buetow PC, Buck JL, Carr NJ, et al. Colo-rectal adenocarcinoma: Radiologic-
pathologic correlations. Radio-Graphics 1995; 15:640-648
35. McCarty PA, Rubesin SE, Levine MS, et al. Colon cancer: morphology detected with
barium enema examination versus histopathologic stage. Radiology 1995 197: 683-687
36. QW Jass JR. Future role of the pathologist in reporting colo-rectal cancer. World J.
Surg. 1997, 21: 688-693
37. ZW Gădălean V., Lazăr L. Anatomia patologică În: Lazăr L. ed. Cancerul rectal.
Cluj-Napoca, Editura Sincron, 1992: 48-54
38. National Cancer Institute. Cancer statistics review 1973-1987. NIH publication no.
90-297. Bethesda, Md: National Cancer Institute, 1990
39. Buetow PC, Buck JL, Carr NJ, Pantongrag-Brown L. Colo-rectal adenocarcinoma:
Radiologic-pathologic correlations. Radio-Graphics 1995; 15:127-146
40. Adam IJ, Mohamdee MO, Martin IG, Scott N, Finan PJ, Johnston D, Dixon MF,
Quirke P. Role of circumferential margin involvement in the local recurrence of rectal cancer.
Lancet. 1994 Sep 10;344(8924):707–711

16
41. Krook JE, Moertel CG, Gunderson LL, Wieand HS, Collins RT, Beart RW, Kubista
TP, Poon MA, Meyers WC, Mailliard JA, et al. Effective surgical adjuvant therapy for high-
risk rectal carcinoma. N Engl J Med. 1991 Mar 14;324(11):709–715
42. Henson DE, Hutter RV, Sobin LH, Bowman HE. Protocol for the examination of
specimens removed from patients with colo-rectal carcinoma. A basis for checklists. Cancer
Committee, College of American Pathologists. Task Force for Protocols on the Examination
of Specimens from Patients with Colorectal Cancer. Arch Pathol Lab Med. 1994
Feb;118(2):122–125
43. Quirke P, Durdey P, Dixon MF, Williams NS. Local recurrence of rectal
adenocarcinoma due to inadequate surgical resection. Histopathological study of lateral
tumour spread and surgical excision. Lancet. 1986 Nov 1;2(8514):996–999
44. Campbell F, Griffiths DF. Quantitative audit of the content of histopathology reports.
J Clin Pathol. 1994 Apr;47(4):360–361
45. Rodriguez-Bigas MA, Lin EH, Crane CH. Adenocarcinoma of the colon and rectum.
In: Kufe DW, Pollock RE, Weichselbaum RR, Bast RC, Gansler TS, Holland JF, Frei E, eds.
Cancer Medicine 6. Hamilton, Ont: BC Decker; 2003. 1635-1666
46. Jemal A, Murray T, Ward E et al. Cancer statistics, 2005. CACancer J Clin
2005;55:10-30
47. Volk EE, Goldblum JR, Petras RE, Carey WD, and Fazio VW. Management and
outcome of patients with invasive carcinoma arising in colo-rectal polyps. Gastroenterology
109: 1801-1807,1995
48. Martin EN, Minton JP, Carey LC. CEA-directed second-look surgery in the
asymptomatic patients after primary resection of colo-rectal carcinoma. Ann Surg
1985;202:310-317
49. Akhurst T, Larson SM. Positron emission tomography imaging of colo-rectal cancer.
Semin Oncol 1999;26:577-583
50. Hedrick E, Hurwitz H, Sarkar S et al. Post-progression therapy (PPT) effect on
survival in AVF2107, a phase III trial of bevacizumab in first-line treatment of metastatic
colo-rectal cancer. J Clin Oncol, 2004 ASCO Annual Meeting Proceedings (Post-Meeting
Edition). 2004;22(14S):3517
51. Sobin HL, and Green FL. TNM classification. Clarification of number of regional
lymph nodes for pN0. Cancer 2001;92:452

17
52. Le Voyer TE, Sigurdson ER, Hamlin AL, Mayer RJ, McDonald JS, Catalano PJ, and
Hallard DG. Colon cancer survival is associated with increasing number of lymph nodes
analyzed: a secondary survey of intergroup trial INT-0089. J Clin Oncol 21: 2912-2919, 2003
53. David A Haggstrom, MD, MAS, Winson Y Cheung, MD, MPH, Approach to the
long-term survivor of colorectal cancer, 2019
54. M. Bărbulescu, FACTORII PROGNOSTICI AI CANCERULUI COLORECTAL,
Jurnalul de Chirurgie,Iasi, 2007, Vol. 3, Nr. 2 [ISSN 1584 – 9341]
55. Weitz J, Koch M, Debus J, Hohler T, Galle PR, Buchler MW. Colorectal cancer.
Lancet.2005; 365(9454): 153-163
56. http://www.scritub.com/medicina/ROLUL-POLIPILOR-ADENOMATOSI-
IN52645.php
57. https://www.despreboli.ro/cazuri-medicale-spitalul-fundeni/2012/caz-medical-polip-
colonic-9230/
58. http://www.scrigroup.com/sanatate/Boala-Crohn-Microscopic43389.php
59. http://www.medicina-interna.ro/articol.php?articol=119
60. http://www.ymed.ro/rectocolita-ulcero-hemoragica/
61. http://www.scrigroup.com/sanatate/BOLILE-INFLAMATORII-
INTESTINAL64471.php
62. http://www.sred.ro/ro/cazul-lunii/polip-colonic-malignizat/m23
63. http://www.southsudanmedicaljournal.com/archive/august-2014/neoplasm-of-the-
colon-a-clinical-quiz.html
64. https://step1.medbullets.com/gastrointestinal/109056/familial-adenomatous-polyposis
65. https://www.researchgate.net/figure/Colonoscopy-showing-a-circumferentially-
advanced-colon-cancer-in-the-cecum_fig1_6627861
66. https://www.researchgate.net/figure/Abdominal-computed-tomography-showing-a-
bulky-mass-approximately-50-mm-in-diameter_fig2_6627861
67. http://radiologie.justmed.eu/digestiv/tumori-maligne-colon/
68. http://radiologie.justmed.eu/digestiv/tumori-benigne-colon/
69. https://www.researchgate.net/figure/Figura-1-Radiografia-abdominala-simpla-
evidenaiaza-nivele-hidroaerice-in-etajul-superior_fig1_23184417
70. https://newsmed.ro/ecografia-abdominala/

18
71. http://jurnaluldechirurgie.ro/jurnal/docs/jurnal308/4.%20Metastazele
%20hepatice_Ursulescu.pdf
72. https://www.sciencephoto.com/media/926243/view/mucinous-carcinoma-of-the-
colon-light-micrograph
73. https://www.sciencephoto.com/media/926252/view
74. https://www.sciencephoto.com/media/926237/view
75. http://www.srgm.umfcv.ro/files/6/63660.pdf
76. https://www.123rf.com/photo_8855499_microscope-view-of-colon-cancer-cells-in-
tissue-culture-showing-walls-nucleus-and-organelles-.html
77. https://www.sciencephoto.com/media/967246/view
78. https://www.sciencephoto.com/media/967237/view
79. https://www.sciencephoto.com/media/967236/view
80. https://www.sciencephoto.com/media/967240/view

19