! ee Sop ORT. 2H9ER pag Youn. BISERICA IN SENSUL DE LOCAS SI DE LARGA COMUNIUNE IN HRISTOS = role to > ! Pr. Prof. Dr. D. STANILOAE L ‘Toate popoarele crestine au acclasi nume pentru locasul de inchi- nare si pentru larga comuniune a celor ce cred in Hristos, exprimind prin aceaSta legatura indisolubila intre ele. Noi romanii folosim ace- lasi nume de bisericd. Grecii foloseau pentru amindoud numele de ec- clisia, imprumutat si de popoarele latine din Occident. Popoarele germa- nice au pentru amindoud numele de Kirche, Church, si cele asemina- toare la alte popoate germanice, care derivd de la grecescul Kyriaki, jar acesta de Ja Kyrios ~ Domnul. Ele exprima prin acest nume in mod direct 2 atit locasul bisericesc cit si larga comuniune bisericeascd au ca temelie pe Domnul Hristos. Popoarele slave au pentru amindoua cuvintul Terkov, Terkva, care se pare cai e o prescurtare a cuvintului romanesc Bisericd, araétind c& au primit crestinismul in ambianta popo- rului roman. Poporul grec si popoarele latine folosesc un nume derivat de la Domnul (Hristos) numai pentru ziua invierii Lui: Kyriachi dominica. Leg&tura acestei zile cu Domnul Hiristos 0 indica si popoarele slave, nu- mind-o: voscresenie - inviere, ardtind prin acest nume direct cd ea e ziua invierii Domnului. Dar am putea spune cd si cuvintul bisericd, forma roméaneascd a lui basilica, implicd in el gindul la Domnul Hristos, ca fmpdrat, in sensul eminent al cuvintului. Caci cuvintul inseamna ca “locas, casa impiratului, iar ca comuniune, fmpdrdfia lui Hristos si im- plicit a Sfintei Treimi: a Tatdlui 9i a Fiului si a Sfintului Duh. Poporul grec, cele latine si germanice folosesc pentru sensul de comuniune al bisericii, pe lingd cuvintul ecclesia sau Kirche, si pe cel de Vasileia tou theou, de regnum sau Reich Gottes = impiaratie, Impardtia lui Dumne- zeu. far intrucit imparafia wi Dumnezeu a inceput si fie amuntata de Hristos si a venit odatd cu El, sau a luat fiinfé dupa invierea Lui, la Rusalii, prin coborirea Sfintuluj Duh, de cind cei ce cred in Tristos de- vin mostenitori ai acestei impdraffi, numirea regnum Dei, implica si ea(pe Hristos, ca si cea de Vasileia tou theou. Deci toate aceste numiri araté legdtura bisericii cu Domnul Hristos atit in sensul de locas cit si in cel de larg’ comuniune a celor ce cred in El. S-ar parea ci numai cuvintul grec ecclesia (in latina: ecclesia) nu cuprinde o referire la Hristos, Dar aceasta este numai o aparentd. Cuvin- tul grec ecclesia vine de la verbul ekhaleo, care inseamna chem pe cineva dintre alfii, sau fl chem de la o stare Ja alta. In Noul Testament el are ca subiect totdeauna pe Hristos. Cei chemaji de E] devin o comu-ORTODOXIA . 337 nitate a Lui, sau in El. Deci eclesia e gruparea, sau totalitatea celor che- maji de Hristos, ca sd vietuiascd in El. Locurile din Noul Testament in care se vorbeste despre aceasté chemare a lui Hristos, sau despre cei chemati la viata cea noud in El sint foarte numeroase. Nu ne oprim la chemarea apostolilor de cdtre Hristos, care a fost un eveniment decisiv in viata lor, nici la declaratia repetat& a sfintului apostol Pavel, ca el a fost «chemat» de lisus Hristos si ce intorsdtura radical a produs aceastd chemare in viata lui. El nu mai traia siesi, ci lui Hristos, ca de altfel tofi apostolii. Déin numai unele locuri despre chemarea celorlalti crestini de catre Domnul lisus Hristos. Sfintul apostol Pavel, declarind c& a fost chemat de catre lisus Hristos la apostolie, luind har ca s& aducd la ascultarea credintei toate neamurile, le spune adresantilor sai din Roma:’ «Intre care sintefi si voi chemaji ai lui lisus Hristos... iubiti ai lui Dumnezeu, chemafi sfinti» (Rom. I, 6—7). Sfintul apostol Pavel e constient c& el a fost chemat dintre Iudei, iar adresantii sdi dintre p&gini, ca si formeze fmpreund poporut lui Hristos (Rom. IX, 24). Chemarea s-a facut prin puterea harului (Gal. 1, 6, 15), printr-o atractie mai presus de fire exer- citata asupra omului. Ea se produce din puterea jertfei lui Hristos $i_cei chemati primesc prin chemare «fg&duinta mostenirii vesnice» (Evr. 1X, 15). Dar la implinirea acestei fagiduinte ajungem alergind spre ea ca spre finta noastr& finald, care e prin aceasta si o r&splat& a efortului care ni se cere odaté cu chemarea (Filip. ITI, 14). Aradtindu-ne prin che~ mare tinta spre care trebuie sa alerg&m si drumul pe care trebuie s& aler- gam spre ea, chemarea a fost si o scoatere a «noastra din intuneric Ja lu- mina cea minunaté a lui Hristos», Prin chemarea aceasta am devenit «o semintie aleasa, © preotie impardteasc&, neam sfint agonisit lui Dumne- zeu, ca sd vestim in lume bunatatile Celui ce ne-a chemat», pe care in parte Je avem de pe acum, iar deplin le vom primi in viata viitoare (1 Pe- tro 1, 9}. Tatd deci cd si termenul greco-latin de ecclesia implica in sine pre- zenja si harui Jui Hristos. $i desi el se referd in mod direct la biseric& in inteles de comuniune, el s-a extins inca din timpul Noului Testament si la biserica in sensu) de locas. In sensul de locas intrebuinteazd sfintul spostol Pavel cuvintul ecclesia cind cere femeilor «s& tac& in bisericd» {1 Cor. XIV, 33-35). In acelasi inteles este folosit de sfintul apostol Pavel cuvintul in I Cor. XI, 18 (in versiunea romaneasc& a Noului fes- tament din 1978 cuvintul ecclesia e tradus nu cu «biseric&», ci ca in’ tra- ducerile neoprotestante, cu «adunare», neintelegindu-se ci cuvintul ec- clesia implica prezenta si lucrarea lui Hristos, cum are loc in locasul bisericesc, deci nu se refera la o adunare in indiferent ‘care infeles). C&ci e opust caselor particulare : «N-aveti, oare, case ca s& Inincati si sA beti? Sau dispretuifi biserica (evident c& e vorba de bisericd in sens de locas) lui Duinnezeu? E clar c& nu e vorba numai-de dispretuirea unei «adunari» omenesti, ci de dispretuirea unui locas in care e prezent Hristos, Care se aduce jert{a in el. C&ci urmeazé descrierea jertfei eu- har'stice. Sensul de locas il are cuvintul ecclesia (biseric&) si in Col IV, 16, unde sfintul apostol Pavel cere s& se citéasc& epistola sa si in «Biserica din Laodiceea». Desigur epistola avea s& se citeasci in fafa338 1 ORTODOXIA comunitafii din Laodiceea, dar in fafa comunildlii adunate nu in indi- ferent care casa, ce ar putea fi dispretuitd, ci intr-un locas al Ju: Dum- nezeu, care nu trebuie dispretuit. Dar sfintul apostol Pavel leagu strins biserica in sonsul de locas nu numat cu biserica in sensul de larg comuniune in Hristos, raspindita pretutindeni unde sint credinciosi in Hristos, ci si cu comunitatea ce se adund inléuntrul ei ca locas. Legatura intre biserica in sensu! de toca si biserica i1 sensul de comuniune rdspinditd pretulindeni o arald stin- tul apostol Pavel alternind folosirea cuvintului in cele doua sensuri, jar leg&tura bisericii ca locas cu biserica in sensul de comunitale adtinala inl&untrul ei o arata in locurile in care spune : «salulafi Bisctica din casa Nynfei» (Col. IV, 15), sau: «salutafi pe Prisca 91 Achila... si biserica din casa lor» (Rom. XIV, 10); sau: «har si pace Bisericii din casa ta» {Filimon, 2). Desigur nu saluta locasul in sine, ci comunitatea, dar comu- nitatea se aduna in acelasi locas. Intocmai.ca sfintul apostol Pavel, tot asa si cresimii de azi, cind rostesc in diferilele lor limbi cuvintul biserica, subinteleg preventa st lucrarea Domnului lisus Hristos in ea, fie cd vorbesc de locasul biser- - cesc in care se adund comunitatea locald a celor de acceasi credinta, fie de larga si continua comunine bisericeasca. Prezenja im Tiristos este atit de subinteleasd in cuvintul Bisericd, incit crestinii care trdiesc . credinfa in realitatea ei spiritualad concretd, cind zic, in oricare din lim- bile lor nafionale, bisericé, se gindesc in primul rind la locasul bisert- esc, pentru ca in el primesc nemijlocit pe Ifristos, pe Care cei mai t- trodusi in sensul teologic al Biscricii It vad mai mult in larga comu- uiune a celor ce cred in El. De fapt, dacd Hrislos n-ar fi prezent si nu S-ar comunica in locagul bisericesc, unde se aduna comunitatea locala, n-ar fi prezent nici in larga comuniune bisericcascé, Hristos este pre- zent in cea din urma, pentru c&é Acelasi e prezent in modul cel mai accentuat si mai rétor in locasulile bisericesti locale ale ei. Daca Hristos nu s-ar aduce jertfa in locasurile biscricesti, daca nu S-ar impartasi in ele prin trupul si singele Sau jertfite si prin harul tu- turor Tainelor, membrjlor comunitafii din fiecare locas, El n-ar fi pre- zent si lucrator in larga comuniune bisericeascd. De aceea credinciosii simpli au dreptate sa injeleaga in primul rind prin biserica locagul in care sé intilnesc cu Hristos si-L primesc pe El. De fapt noi vedem ca 9i° sfintul apostol Pavel cd nici comunitatea nu poate fi desparjita de lo- cag, nici locasul de comunitate, si nici amindoud de larga comuniune bi- sericoascd, C&ci in toate aplicirile, Biserica are drept viati a ei pe Hristos, pornind de la comunitatea unita cu Hristos in locasul bisericesc. Denominatiunile crestine ou pardsil cuvintal de biserica pentrn lo- as nu numai ca numire, ci gi ca sens cere unplica presenta lai Hristos in acest locas. Aceasia pentru ca au pardsit credinja ca pe Hristos II primesc prin Taine, cd Taincle sint mijloacele prin care Se impartayeste comunitafii, intr-un locas sau cltul, Iristos. Ei eu inlocuit biserica cu ” «casa dé adunare», rol pe care il poate avea orice fel de casé. Hristos mu e mai prezent, pentru ele, in locasn] biscricese decil in orice alt fol *ORTODOXIA . . 339 de casa $1 in orice all fel de loc, odaté ce El nu Se mai imparta&seste in mod special prir Taine. Pentru aceste denominatiuni, nici «casa» nu mai este bisericé, pentru ci nu mai este Hristos in ea intr-un mod spe- cial, nici «adunarea» nu mai e biserica, pentru ca nu se mai impartaseste cu Hristos in «casa de adunare», . Mai mult, unele din aceste denominafiuni au pierdut intelesul hris- tologic al Bisericii $i nesocotesc mintuirea adusd de El prin inviere si comunicaté noua’ prin Taine. Cind vad pe dreptcredinciosii in»Hristos intrind in bisericd, ei spun cd intra intr-o capiste idoleascd, pentru c& nu cred in prezenta euharisticd a lui Hristos in ea. In realitate ei sint cei ce intrd in «casa lor de adunare» ca’in orice cas&, intrucit nu mai au pe Hristos in ea. Unii din ei au inlocuit pe Hristos cu Iehova, deci nu mdi cred ca hristos este Fiul iui Dumnezeu Cel intrupat, intrucit revin la ideea de * Dumnezeu din Vechiul Testament, care nu e un Dumnezeu in Treime. iar in loc de ziua invierii lui Hristos s&rbatorésc ziua terminarii creatiei, socotind cc lumea accasta e tot ce avem de la Dumnezeu. IL Aceastd legdturd intre locasul ‘bisericesc si comunitatea biseri- ceascd locald, pe de o parte, si intre ele si Biserica in sens de largé comuniune in Hristos, cere insé unele explicdri mai dezvoltate. lisus Hristos, impdrtasindu-Se ucenicilor cu trupul si cu singele Séu la Cina cea de Taina, le-a poruncitt «Aceasta s-o faceti spre amintirea Mea» (Luca XXII, 19). A aratat astfel ci impart&sirea de El e forma principald prin care iyi va indeplini fag&duinja Sa: «faté Eu cu voi voi fi pina la sfirsitul veacurilor» (Matei XXVIII, 18). . Spunind «aceasta s-o facefiv, a ardtat ci ei vor putea face exact ceea ce a facut El atunci, ci deci ei nu vor face numai o comemorare a ceea ce a facut El. Deci daca Hristos le cere s& facd aceasta intru amin- tirea Lui, «amintirea» de care vorbeste este totodaté retrdirea a ceea ce s-a petrecul Ja Cina cea de Taina. imi amintesc de cineva nu numai gindindu-ma la intilnirea de altédata cu el, ci si reintilnindu-ma din nou cu el; sau in acest caz amintirea vechii intilniri este si mai deplina. Acest sens i] are in sdvirsirea Euharistiei si in Sfinta Imp&rtdsanie amin- tiva lui Hristos de Ja Cina cea de Taina. Tar Hristos, poruncind ucenici- lor Nai sd facé in viitur ceea ce a facut El la Cina cea de Taina, ca rein- tinindu-se astfel cu E] s&-si aduc4 aminte de intilnirea dintre El si uce- nici la Cina cea’de Taina, le-a promis ucenicilor, si-urmasilor lor si pu- lerea de a face ceea ce a facut E] la Cina cea de Taina, le-a promis, sé vind de fiecare data din nou la ei, cum a fost la Cina cea de Taina. Caci_ elliel, in zadar le-ar fi dat ucenicilor Sai $i urmasilor lor aceasta poruncd (Joan Hani, La divine Liturgie, 1981, p. 41). lar pluralul «s-o faceti» are doud sensuri: a) S-o fac& fiecare apos- tol s1 urmasit lui; b) dar s-o fac& avind in jurul lui o comunitate, cum eran ucenicii in jurul lui Hristos, toti impreund, nu in izolare.-in aceasta se implica faptul c&é pentru a face ceea ce a facut Hristos, credinciosii dintr-o localitate trebuie s& se adune intr-un locas din acea localitate yi in jurui unui episcop sau preot, urmas al apostolilor, investit pentru fapla aceasta cu puterea lui Hristos. Numai impreuna acestea doud cre-340 ORTODOXIA eaz& un punct de convergenta pentru tofi, cum a fost si la Cina cea de Taina Hristos si locul ei. Dar episcopul sau preotul e investit numai cu puterea de a prilejui prin rugdciunea sa, ca si Hristos, prefacerea piinii si vinului in trupul si singele lui Hristos si de a le impdrtasi pe acestea credinciosilor, nu de a se $i preface el insusi in acestea cum S-a prefdcut Hristos. Tar in momentul impéartasirii sale, el trece din rolul unic de si- virgitor al Tainei, sau de reprezentant fn oarecare privinta al lui Hristos, gi In acela de primitor al lui Hristos, ca gi ceilalti credinciosi. El e jertfi- tor in oarecare privinta al trupului si singelui lui Hristos, nu gi jertfa insdsi ca Hristos ; si e nu numai impartasitor al acestoi jertfe credincio- silor, ci $i primitor al ei. Rolui lui se reduce numai Ja acela de organ vi- zibil prin care Hristos Insusi preface in mod nevazut piinea si vinul in trupul si singele_Séu, sau prin care Hristos Insusi se aduce jertfi pe Sine insusi si nu pe altcineva (ca preotul; si la acela de organ vizibil prin care Eristos Insusi se impartdseste pe Sine credinciosilor in mod invizi- bil). Episcopul sau preotul. are numai rolul de punct vizibil de conver- genta a credinciosilor pentru intilnirea prin El cu Hristos Cel invizibil. Acest rol e necesar dat fiind c& credinciosii sint suflete dotate cu tru- puri si unirea Jor cu Hristos si intreolalta trebuie si se manifeste prin -aceastd convergenta a lor ca fiinte ce au nu numai suficte ci si trupuri deosebite. : . Deoarece, conform poruncii Mintuitorului credinciosii trebuie s& se uneasca in Hristds mincind trupul si bind singele Lui sub chipul piinii si vinului, deci cu Hristos Care in prealabil Se jertfeste, locasul bisericesc trebuie sd fie prevdzut cu un altar vizibi} de jertfa, care este in acelasi timp si o sfinté masa, asezatad in fata credinciosilor, la care slujeste ca organ vazut al lui Hristos, Care se jertfeste si se d& spre mincare si bdu- turd, ~ episcopul sau preotul. . Deci sint absolut necesare trei condifii vazute pentru ca eredinciosii dintr-o localitate sé se poata impartasj de trupul si singele lui Hristos jertfite pentru ei inainte de a se impartasi, sub chipul piinii si vinului, tofi impreund ca la Cina cea de Taina; un locas, un preot si un altar sau o sfinté masa, Iar intrucit jertfa lui Hristos s-a adus pe cruce, amintirea lui Hristos ca intilnire reala cu El in stare de jertfi se concretizeaza ca insotité de semnul crucii, care e prezent cit mai mult in bisericd, in bi- necuvintarile preotului si in rugéciunile credinciogtor. Despre acest altar-masd vorbeste tot sfintul apostol Pavel, cum vor- beste si despre locasul in care se adunau tofi credinciosii. Caci oprind pe credinciosi de la impartisirea de jertfele aduse in templele idolilor, ca unii ce se imp&rtasesc de trupul si singele lui Hristos (I Cor. XI, 24—25), zice: «Nu puteti si beti paharul Domnului gi paharul demoni- lor; nu puteti sd vd impa&rtasiti la masa Domnului si la masa demonilor» {I Cor. X, 21). .- Daca sfintul aposto] Pavel vorbeste de locas si de masa ca condifii pentru a se face ceea ce a facut insusi Domnul la Cina cea de Taina cu ucenicii Sai, ca si implineasci porunca Lui, Clement Romanul, un uce- nic al apostolilor vorbeste, inca la sfirsitul secolului I, nu numai de jettfa ce se aduce in acest locas si pe aceast’i masa, ci si de persoana autorizata pentru s&virsirea acestei slujbe, afirmind ci Dumnezeu InsusiORTODOXIA 341 cere aceste condifii : «Dumnezeu Insusi a aratat, in virtutea vointei Sale, 1ocul unde trebuie sd se sdvirseascd aceste sfinte slujbe (jertfe) si pe cei care trebuie si le sivirseasca» (Cor. I, 40). S-a comentat acest pasaj spunindu-se ca Dumnezeu a ‘indicat tre- buinja unui locas, a altarului de jertfa si a preotului, incd in Vechiul Testament, cind a ardtat lui Moise pe Sinai modelul cortului, De fapt, Parintii Bisericii au vizut in modelul cortului de pe Sinai un model fie al locasului bisericesc crestin, ca Paulin, episcopul de Tir din secolul III, fie al Bisericii universale. Dar ei au vdzut in acest cort de pe Sinai totodata o prefigurare spiritual a insusi Cuvintului dum- nezeiesc, in care se cuprind inainte de creatie chipurile tuturor creatu- tilor, iar dupa creatie $1 opera de mintuire a lui Hristos, insesi creaturile readunate in El. Astfel, Paulin de Tir, potrivit celor spuse de Eusebiu de Cezareea in Panegiricul ce i l-a dedicat si pe care lea inserat in Istoria biseri- ceascd a sa, — aSemenea lui Veseleil, care a dat in simbolul material al cortului din legea veche o expresie vazut& modelului ceresc, formin- du-si un chip exact al lui Hristos, Cuviritul si Infelepciunea lui Dumne- zeu, —- a construit o biseric’ m&reafi Celui Prea Inalt, dupa un model cu mult mai desavirsit, ca infatisare vazuté a Bisericii nevazute (X, 4, 21). Dar modelul ceresc al locasului bisericesc are ca prim chip sufletul, care odalé dezorganizat prin pacat, se reinnoieste prin imprimarea in gl a modelului siu dumnezeiesc, a Cuvintului ipostatic (X, 54). Noi am zice c&é omul intreg este un chip al Cuvintului, sau un chip al templului ceresc, $i Eusebiu termina zicind cé Cuvintul, marele Orinduitor al tu- turor lucrurilor, s-a facut El Insusi pe pamint, prin intrupare, o copie a modelutui ceresc, iar apoi extinzindu-se in Biserica-comuniune, ina- inteaz& spre a deveni Ierusalimul de sus, cetatea Dumnezeului Celui viu (A 05). Prin aceasta afirma legatura intre biserica locas $i Biserica co- muniune universala. Sfintul Grigorie de Nyssa vede in cortul de pe Sinai in primul rind moaelul comuniunii universale in Hristos: «Puterea cuprinzitoare a tuturor, in care locuieste toata plindtatea dumnezeiascd, cortul de obste al tuturor, care cuprinde in el toate, se numegte cort in intelesul cel mdi propriu... Caci apostolul zice undeva despre’ Unul Nascut cd «intru El au fost ficute toate cele vazute si cele nevazute, fie scaunele, fie stapi- niile, fie incepdtoriile, fie domniile, fie puterile» (Col. I, 16) (Viafa Jui Moise, in «Parinfi 9i Scriitori bisericesti», vol. 29, p. 79)! Dumnezeu Cuvintul ne invaluie pe toti, ca un locas general, ne cu- prinde pe tofi, inc’ inainte de intrupare, jertfa si invierea Lui. Cortul de pe Sinai e Cuvintul neintrupat in Care se cuprind toate ca intr-un jocas al Intregii creatii, cici aceasta nu e desp&rfit’ de Dumnezeu, de Cuvintul, prin Care s-au creat toate cele vazute si nevazute. Chivotul, continua tot sfintul Grigorie de Nyssa, ni se pare cé inseamn& necuprin- sul cugetat al celor ascunse $i negrdite. In alt loc, sfintul Grigorie de Nyssa vorbeste de asemenea de Bise- mica in sensul de comuniunea universald in Hristos, considerind-o si pe aceasta un tempiu in care credinciosii sint pietre vii, zidifi pe Hristos,342 ORTODOXIA piatra coa din capul unghiwui, potiivit cu ceca Ce a spus sfintul apostol Pavel (Efes. II, 20—22) si sfintul apostol Petru (1 Petru LH, 5), lar aceasta Bisericd, sfintul Grigorie de Nyssa o vede pretigurata in templul lui ‘Solomon: «Si cine este atit de mate zidilor de lemplu, ca Cel ce a pus temeliile lui in muntii cei sfinti, adici in prooroci si apostoli, si apoi zideste, cum zice Pavel, pe temcelia apostolilor si a proorocilor, pietrele vii si insufletite care se orinduiesc do catre Fl spre buna intocmire a zi- durilor, dupa cuvintul proorocului (Ps. 36, 2, $.u.), in asa lel ca, inche- gindu-se in unitatea credintei si in legatura pacii, sd facd sa creasca prin ele templul cel sfint, ca si se facd locuinfa lui Dumnezeu in duh» (Comentar la Cint, Cintdrilor, Omil, VII, in trad. rom. cit., p. 203). Ins& fn «Viafa lui Moise», dup’ ce a vorbit de cortul de pe Sinai ca prefigurare a Bisericii in sensu] de largi comuniune in Hristos, sfintul Grigorie,continud : «ardtind c& in cortul din Vechiul Testament se afla acoperdmintul impdcarii_ ca prefigurare a «patimii mintuitoare» a lui Hristos». Astfel sfintul Grigorie alterneazd vorbirea despre Biserica in sensul de larga comuniune in Hristos, cu cea despre biserica in sensul de locas, Cici in amindoua locuieste Hristos si in amindoud se cuprind credinciosii in El. Doua sint scopurile pe care le urmareste Dumnezeu-Cuvintul cu fapturile pe care le cuprinde in Sine ca un cort: a) Sa le aducii Ja uni- tate, si b) s& le amprime dispozitia de jertfa. Primul scop n-ar putea fi infdptuit fara al doilea. Cine nu renunta la sine, diruindu-se lui Dum- nezeu si semenilor sai, nu poate realiza unitatea intre sine, Dumnezeu si ceilalti oameni. De aceea deja cortul Vechiului Testament, ca prefigu- rare simbolicd a lui Hristos, era nu numai punctul de unitate pentru tot poporul Israel ci si un loc de jertfe pentru tofi membrii acestui popor. In ce priveste unitatea, s-ar p‘trea c& cortul si templul din Vechiul Testament o realiza si o mentinea mai mult decit biscricile crestine ca _locasuri, odata ce era unul singur pentru tot poporul Israil, citi vreme Ain crestinism sint locasuri multe. Dar prezenta cu mull mai directd, mai simfitd, a lui Dumnezeu Cel ‘f&cut Om si Care Se aduce ca aceeasi jertfa si Se impdrtaseste credin- ciosilor in toate aceste locasuri, realizeazi o unitate mult mai strins& a credinciosilor in Tiul lui Dumnezeu Cel intrupal si deci si intre ei in El, decit unitalea pe care o realiza templul din Vechiu! !estament si jertfele ce se aduceau acolo si de care se impdrtdseau membrii popo- rulu Israel. Caci aceia nu se impirtiseau toti de Insusi trupul $i sin- yele Fiului lui Dumnezeu Cel intrupat si inviat, de trupul gi singele Aceluiasi Hristos. Dumnezeu nu era acolo atit de aproape, cum e in lo- - casurile bisericesti crestine, in caro e prezent Fiul lui Dumnezeu Insusi, venit in maxima apropiere de noi, prin participare la firea noastra, si ramas asa si dupa inviere, adic pentru veci, si nici nu se impirtaseau -acolo membrii poporului Israil tofi de trupul si singele Lui, intreg, ci fiecare familie minca o parte din carnea animalului adus de ea ca jertfa, care nu avea decit 0 oarecare alingere cu pulerea dumnozeciasci. In bi- sericile crestine ne impartisim insd toti de Insusi Fiul lui Dumnezeu, venit in cea mai mare intimitate a noastrd si rdmas aproape de noi. BaORTODOXIA ‘ , 343 mull, { avem intr-o si mai mare apropiere datorit& jertfei si p&ti- pentru noi si datorité faptului ca ne raémihe in aceasta apropiere permanenti prin starea de jertfa in care Se aflé continuu si in care ni Se impartaseste. . Dar tot prin intruparea Fiului lui Dumnezeu si mai ales prin impar- tasirea de El ca jertfd, se realizeaz o unitate cu mult mai mare nu nu- mai Intre cei ce sint in acelasi locas bisericesc, ci intre cei prezenti in toate locasurile bisericesti. : Mai mult, impartasirea de acelasi Hristos jertfit pentru tofi reali- zeazi o unitate maxima intre ei, numai prin faptul cd primesc tofi acelasi trup si acelasi singe pe care le are El, ci si, prin faptul c& prin- aceasta se intdreste in ei dispozitia de jertfa, de” pardésire a egoismului; de predare lui Dumnezeu si semenilor. In sensul acesta sfintul apostol Pavel, dupa ce red cuvintul Domnului de Ja Luca: «Aceasta s-o faceti intru amintirea Mea», aduce explicatia: «C&ci ori de cite ori veti minca piinea aceasta si veti bea singele acesta, moartea Domnului veti‘vesti, © pind cind ve veni» (1 Cor. XI, 26). Nu e vorba de o vestire a mortii Domnului cu cuvintul, cdéci aceasta trebuiau s& o fac& crestinii totdea- una, nu numai cind se imp&rt&sesc, ci cu ins&si fiinta lor, murind si ei lor insdsi din puterea morfii lui Hristos. Aceasta arat& si mai mult c& mu e vorba in Euharistie de o simpli cothemorare, ci de o traire a st&rii actuale de jertfa a lui Hristos in dispozifia actuald a fiintelor noastre: Jar faptul acesta al trairii lu! Hristos Cel jertfit prin dispozitia noastr& de jert{a se arat&é marturisit si el prin’ semnul crucii prezent in biserici, in binecuvintarile preotului si in practica crestinilor, In general totul im Liserica locas si in Biserica comuniune e plin de Hristos Cel jertfit si inviat. Sfintul Giigorie de Nyssa zice: «Cel ce priveste spre Biserica, priveste spre Hristos, Care Se zideste si Se m&reste pe Sine fnsusi prin adaugarea celor ce se mintuiesc» (Cint. Cint., Omil. XIII, trad. cit, p. 291). Cu atit mai mult totul e plin de Hristos pentru cei ce se afl& in bi- serica locas $i in Biseica comuniune, si nu privesc numai spre ea. . Prin impartasirea de acelasi Hristos in starea Lui permanenté de . jertfa, se depaseste nu numai desparfirea dintre membrii comunitatii dintr-un anumit locas bisericesc, ci dintre toate comunitatile aflate in diferite locasuri bisericesti in care se marturiseste aceeasi dreapta& $i in- tograld credintd in Hristos. Si depdsind despartirile intre ei, credinciosii depasesc spatiul ca interval intre ei. Toti se unesc in Acelasi Hristos, Care e la temelia nespatiala a spatiului. Ba chiar daca in diferitele loca- suri bisericesti credinciosii nu se impartésesc exact in acelasi timp, ei depdsesc si timpul, intrucit Hristos de Care se imp&rt&sesc e pururea in starea de jertfd fn care li Se impart&seste; numai prefacerea piinii si vinuluij in trupul si singele Siu jertfit are loc in diferite timpuri, po- trivit cu necesititile noastre de a dedica diferitele timpuri diferitelor noastre trebuinte. Toti credinciosii din toate locasurile bisericesti se intilnesc cu Hri- stos Cel permanent jertfit si se imp&rt&sesc de El, depasind timpul si spatiul variat in care se impartésesc. Propriu-zis aceastd depisire a spa- fiului 51 fimpului nu este o uitare de viata noastra in spatiu $i timp, ci nidicarea ei in planul netrec&tor si deschis universalului. Responsabilit&~344 ORTODOXIA ‘file noastre impuse de timpul si de spatiul propriu al nostru $i impli- nite sau neimplinite in ele devin responsabilitafi cu repercusiuni eterne ‘si pentru tofi. * In sensul unei uniri a tuturor cu Acelasi Hristos in permanenta Stare de jertfi, ridicafi cu adincimea fiinjelor noastre dincolo de spatiu i de timp, se vorbeste de o Liturghie cereascd, care ia chip vizibil in h- urghiile din diferitele biserici. lar vesnicia si nespatialitatea in care ne nidic’m nu e golita de urmrile vietii noastre in timp gi in spatiu, ci le ducem pe acestea imprimate in fiintele noastre, asa cum si Hristos ca Om ndic& in vesnicie si nespatialitate «amintirea» trait&é a jertfer Sale. Ca atare Hristos Cel jertfit coexista cu noi tofi in timpul si spatiul in care tréim, prelungindu-Si asupra noastri eficienta acestei stari, sau in alt sens, facindu-ne partasi de vesnicia $i nespafialitatea stdrii Sale le jertfa. Sfintul Maxim Marturisilorul a spus in acest sens cd eterni- tatea noastr& viitoare va fi o eternitate «eonicd», in care se vor pastra ‘urmele viefii noastre in timp, nu o eternitate ca a lui Dumnezeu (Am- Digua, P.G., 91, 1153, 1164). Aceasta se inlimpld si cu Hristos ca om. In sensul unirii noastre a tuturor cu Acelasi Hristos in starea Lui Fermanenta de jertfa, se vorbesle de o unicd si permanentd Liturghie cereascd, care ia chip vizibil in liturghiile din diferitele locasuri biseri- cesti. Aceasta idee a afirmat-o clar Teodor de Mopsuestia. Impdrtasirea euharisticd este pentru el impartdsirea sacramentala (prin chipuri) de Jertfa cereasca (la Jean Daniélou, Bible et Liturgie, ed. Cerf, 1951, p. 21, care folosesle: «Les Homélies catechétiques de T. de M». Cité du Va- tican, 1949). In vechea liturghie asiro-chaldeeand se spune: «Ridicati privirile voastre spre cele ceresti si privifi Tainele ce se sivirsesc acum. Serafimii stau cu fricd in fata tronului slavei lui Hristos, cintind laude trupului jertfit si paharului amestecat. Si aici jos poporul se roaga gi preotul cere mila pentru lumea intreagi» (Rugdciunea de dupa sfin- firea darurilor). «Astfel Liturghia are prototipul ei in jertfa cereascad a Mielului descris in Apocalipsd» (Jean Hani, op. cil, p. 41). Mai precis, prin Liturghie Hristos leaga cerul cu pdmintul. Prin ca Fiul lui Dumnezeu, facut Om, jertfit, inviat si indlfat, ne duce de-a lun- gul istoriei, pe toti cei ce vrem, spre Tatal, unde S-a indlfat El. Caci El S-a inadlfat ia Tata] nu pentru a petrece acolo despdrtit de noi, ci pentru a ne trage si pe noi la Tatal. Sfintul Chiril din Alexandria repetd in scrierea sa «Inchinare in duh si adevdr» continuu, cd noi nu putem intra la Tatal decit in stare de jertfa curatd, iar cum noi nu ne putem aseza in aceasta stare, Fiul Lui Cel intrupat care I se oferd Tatdlui ca © asttel de jertfa neincetat, ne da putinta sd ne unim cu El in starea Lui de jertfa curaté, ca s4 ne putem ridica si noi impreund cu El la Tatdl asimilafti cu El ca jertfe curate. Aflindu-Se in fata Tatélui in stare de jertfa pentru noi, El este in acelasi timp legat si cu noi in mod pe de o parte actual, pe de alta virtual. El ¢ puncte intre Tatdl si noi. Cu un brat e intins spre Tat&l, cu altul spre noi. «Ca prin El avem aducerea la Tat&l, intr-un duh» (Efes, H, 18). De aceea a trebuit sa intre intii El la Tatal in stare de jertf%, pentru ca s& vind continuu si si ne ducd si pe noi acolo unde este El. Caci fiind in stare de jertfa permanenta, esteORTODOXIA . ‘ 345 gi Arhiereu permanent pentru noi. «In casa Tatdlui Meu sint multe lo- casuri. Iar de nu, v-as fi spus. M& duc s& va g&tesc voud loc. $i daca M& voi duce si voi gati voua loc, iar&si voi veni si va voi lua cu Mine ca s& titi si voi unde sint Eu» (loan XIV, 2—4). Dar daca tofi intrém la Tataél prin Fiul Sau Cel intrupat si jertfit, tojs gasim in acelasi timp unitatea noastré in unirea cu El in stare de jertfd. In feiul acesta toti cei ce se imp&rtasesc de El in toate bisericile de aceeasi dreaptdé credin}&, formeazd unitatea Bisericii ca comuniune universala a celor ce cred astfel in El. Clar vorbeste despre legdtura ce o face intre noi tofi cu Tatal, Hristos ca Arhiereu $i jertfé a bun&tatilor viitoare, Epistola citre Evrei. Sie clar cd ea vede aceasté legdturd s&virsindu-se printr-o Liturghie sare se prelungeste din cer pina in bisericile noastre: «El a intrat o singurd dat&-in Sfinta Sfintelor, nu cu singe de tapi si de vitei, ci cu insusi singele Séu si a dobindit o vesnicd raéscumpérare». «Drept aceea, fratilor, avind indrazneald, sd intrém (si noi) in Sfinta Sfintelor, prin singele lui lisus» (Evr. IX, 11-—12; X, 19). Pe de o parte lisus «aducind o singur jert{, S-a asezat in vecii vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu», pe de alta noi toti «sintem sfintiti prin jertfa trupului lui Iisus Hristos» (Evr. XII, 10). El st ca jertfai in cer, dar prin aceasta jertfé El ne sfin- teste pe rind, cum venim la existen{& in istorie, caci ne deschide intra- rea spre locul unde este El; deci jertfa Lui ni se face proprie si noua pe rind. Prin aceasta jertfi El «va cur&fi cugetul nostru de faptele cele moarte» (Evr. IX, 14), adic&d va lucra asupra noastra cit sintem pe pd- mint in tot timpul pind la sfirsitul luniii. - Aceeasi legdturé intre jertfa prezentaté in cer de Hristos si min- tuirea tuturor celor ce o vor primi, o face $i Apocalipsa. Caci Ioan a va- zut «un Miel stind ca injunghiat» in cer ling& Cel ce sade pe tron, deci ling& Tatal, dar avind «sapte coarne si sapte ochi, care sint cele sapte duhuri“trimise in tot pamintul» si fiind Mudat de toat&é faptura din cer gi de pe pamint. «Toat& faptura care este in cer si pe pamint si sub pa- mint si in mare gi in toate cite sint in cer, le-am auzit zicind: Celui ce gade pe tron $i Mielului, fie binecuvintarea si cinstea si slava si puterea, in vecii vecilor» (Apoc. V, 6, 13). Mielul primeste aceeasi cinste ca yi Cel-ce sade pe tron, ca si Tat&l. Dar El este Cel ce st& prezent in fata Tatalu: ca Miel injunghiat pentru noi. Mai precis Mielul sta «intre tron si intre cele patru fiinte si bdtrini» in numar de 24, care sint, se pare, cei 12 prooroci si cei 12 apostoli (dintre care cei 4 evanghelisti), prin care s-a vestit si se vesteste continuu -venireaxsi lucrarea Mielului asu- pra creatiunii). Mielul ia cartea din dreapta Tat&lui si o deschide, iar deschiderea ei este una cu desf&surarea vietii omenesti de pe pamint. Dar in.desfdsurarea aceasta, unii merg spre readunarea in Tat&l, altii spre vesnica nefericire, dupa cum se misc& spre Miel sau contrar Lui, Dar cum se pot misca fapturile spre asemdnarea cu Mielul, dac4 nu prin im- partasirea de El? Textul acesta din Apocalips’ presupune faptul sporirii {apturilor umane in asemanarea spirituali cu Mielul, prin impart&sirea liturgicd de jertfa Lui. * Ni se prezint& aici acelasi dinamism al lucr&rii Mielului, Care con- duce fiintele umane spre asem&narea cu El, desi ele pot inainta, prin li- Ortodoxia 2346 ORTODOXIA bertatea lor, $1 spre o stare contrard Mielului, care se afirma in textele culate din Epistola culre Evici, unde ni se spune cé Arhiereul Cel aflat la dreapla lu: Dumnezeu, pe cei ce se sfintesc prin jertfa Sa fi duce wa vesnica desavirsire», iar despre vrajmasii Séi spune cé asteapta sa-i vada «pusi asternut picioarelor Sale» (Evr. X, 14, 13). Liturghia are astfel rolul de cdpetenie in acest dinamism al desf&surdrii vietii omenesti prin lucrarea Mielului. Ea e mijlocul de unire a Mielului jertfit cu fiin- ele umane din gencratule ce se succed, dupa {nalfarea Lui la cer, Prin Ca se sealizeaza de lapt tcadunarea creafiunii in Cuvintul intrupat si prin El in unirea cu ‘lataél in Duhul Sfint. «Ea este operatia prin care Dumnezeu-Omul, primu] nascut din toata creatiunea, readuce universul Ja Dumnezeu, i] ridicd din planul creat in cel necreat» (dupa har) (Jean Hani, op. cit., p. 40). Acest dinamism i] vede un liturgist ca riul vietii ce fisneste din tro- nul lui Dumnezcu gi al Mielului (Apoc. XXII, 1, 5.u.), coborindu-Se in- tii la noi inir-un mod oarccum subteran in Fiul Care Se smereste intru- pindu-Se §1 jertfindu-Se, ca sd urce apoi, iesind la suprafata, spre Tatal, prin invierea gi indlfarea lui Hristos, intii El «primul nascut dintre multi frafi», ca dupa aceea sd ne adune si pe noi in El sau sa ne ridice pe ma- lurile Lui, udati pe apa riului sfint, ling Tatal. «Ingerul tmi arat& riul viefii, limpede ca clestarul, care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului. Iar in mijlocul pietii din cetate de o parte si de alta a riului sint pomi ai vietii.. Si frunzele lor pot taimddui neamurile» (Jean Cor- bon, Liturgie de source, ed. Cerf, 1980). , . Jar piinea si vinul aduse de credinciosi, in succesiunea timpului, pentru a fi prefdcute in trupul si singele Domnului, e in acelasi timp toaté creafiunea, ca dar al lui Dumnezeu, si in solidaritate cu ea, fiinta noastrd, intoarsd ca darul nostru lui Dumnezeu, unindu-se impreun’ cu noi ingine, cu Fiul Cel Unul Nascut $i intrupat al Tatalui. Toti devenim astfel legati cu creatiunea ce ni s-a dat, fii ai Tat&lui, uniti cu Fiul si intre noi. Aceasta lucrare de unire a noastra cu Fiul si intre noi si prin El cu Tatdl, se face in locasurile bisericesti, care, desi multe, nu ne, despart, dar nici nu ne confunda, asa cum nici membrii comunitatii din fiecare locas nu sint nici despartiti, nici confundati, ci unifi fara con~ fuzie in Acelasi Hristos $1 cu Acelasi Tata.