12. Dinamica personalitãţii. Noţiunea de dezvoltare psihicã.

Legile dezvoltãrii psihice

Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv, universal şi necesar, care se realizează ca o

mişcare ascendentă, de la simplu la complex, de la inferior la superior, prin trecerea de la ostare
calitativă veche la o alta nouă. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă
reînnoire,înlocuirea legică a vechiului prin nou, în opoziţie cu descompunerea, cu regresul.

O primă caracteristică a dezvoltării psihice este aspectul direcţional, adică orientarea într-
odirecţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice, exprimate, în esenţă, prin: modificări în
dimensiune, dispariţia unor forme vechi și apariția unor forme noi.

Astfel schimbările, dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv, de acumulare,

realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea.

Foarte disputată este încă controversa științifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării
psihice şi a modului în care aceştia acționează asupra evoluţiei individului.

Teoria psihologiei modern porneşte de la premise că dezvoltarea psihică este un proces foarte
complex, care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu, ca o consecinţă a influențelor
active a condiţiilor externe (mediu, educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea),
educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi, care ia în considerare şi
valorifică contribuţia specifică a acestora.

Legile dezvoltării psihice

În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:

 legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că, în condiţiile cele mai favorabile de
educaţie, diferite procese şi însuşiri psihice, precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se
află la acelaşi nivel de dezvoltare.

 legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează, în esenţă, acţiunea influențelor

instructiv-educative asupra psihicului; una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o
funcţie psihică este mai slab dezvoltată, celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura
adaptarea şi integrarea individului;

 legea socializării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexității lor a fost
formulată de către psihologul R. Zazzo (1960) în următoarea expresie: ... " cu cât o funcţie este
mai complexă, cu atât mai puţin depinde de ereditate".

 legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre

diferenţiat;

 legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz, vag către
centralizare şi integrare.