Sunteți pe pagina 1din 24

Se editează cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

Mic u Timpul sfinţit al Bisericii -


Anul Nou bisericesc pag. 2

l
Viaţa pămîntească a Maicii Domnului pag. 4

pe leri n
Septembrie Examen la feciorie pag. 14
2010
Simbolul biruinţei şi a triumfului -
Înălţarea Crucii de-viaţă-făcătoare pag. 15
nr. 7 Schimbarea la Faţă a Domnului pag. 16
Biserica de acasă pag. 18
Doamne, Iisuse Hristoase,
miluieşte-ne pe noi, elevii pag. 19
Revista ortodoxa pentru copii ,si parinti
, Ce este Biserica pag. 20
Şcoala virtuţii pag. 22

1 septembrie
clopotelul vrednic suna,
iar la scoala ne aduna!
Caldă a mai fost vara aceasta... Şi nu cred că te-a ocolit
gîndul la zilele răcoroase de şcoală. Te-ai jucat de-a şcoala în
vacanţă? Nu-i aşa că ţi-a fost dor de ea? Dar ei de tine de-ai
şti cît de dor i-a fost..., visa în somnul ei de vacanţă vocile
zgomotoase şi vesele ale elevilor care-i umpleau coridoarele
la recreaţii, chipurile voastre luminoase şi curioase, vă vedea
mai mari, mai deştepţi, mai cuminţi.
Doar două-trei zile în urmă îţi părea că vara nu se mai
sfîrşeşte şi iată că... iarăşi la şcoală. La şcoală, unde lecţiile du-
rează o veşnicie, recreaţiile secunde, temele pe acasă foooarte
complicate, ghiozdanul nespus de greu, somnul dimineaţa
tare dulce şi scurt, joacă puţină... În schimb afli multe-multe-
multe lucruri noi, interesante, nebănuite şi aşa devii mai ma-
tur, mai responsabil. Şcoala îţi dă nu doar cunoştinţe despre
natură, lucruri, fenomene, ci şi multă pricepere, înţelepciune
şi agerime.
Micul Pelerin te felicită cu începutul noului an şcolar şi
a Anului Nou Bisericesc, îţi doreşte, ca întotdeauna, cu aju-
torul Domnului, să ai parte de înţelepciune şi pricepere în
toate. Toate-s bune şi sporesc numai dacă se fac cu ajutorul
lui Dumnezeu. Nu uita de aceasta. Nici de rugăciune să nu
uiţi şi să mergi la biserică să nu te leneveşti, să-i mulţumeşti
lui Dumnezeu şi părinţilor pentru toate bunătăţile ce ţi le-au
făcut tot să nu uiţi. Aşa să creşti mare, deştept şi să sporeşti în
tot lucrul bun. Doamne, ajută!

1
Timpul sfintit
, al bisericii:
Anul nou bisericesc
Începutul Anului Nou Bise-
ricesc, sf. sec 16 - înc. sec 17,
Simeon Borozdin

Dacă am întreba pe cineva as-


tăzi ce este 1 septembrie, ar răs-
punde fără ezitare - începutul
anului şcolar. Dar de ce anume
la 1 septembrie se începe anul
de învăţămînt?
Puţini ştiu că tradiţia de a
începe anul de învăţămînt
la 1 septembrie provine de
la vechea sărbătoare bise-
ricească a indictului. În
trecut Studiile la şcolile
parohiale întotdeauna începeau din ziua In-
dictului sau a Anului Nou Bisericesc. Mai tîrziu
această tradiţie s-a răspîndit şi asupra altor institu-
ţii de învăţămînt, ajungînd pînă în zilele noastre.

т
radiţia de a începe anul pe rinţi au rînduit să se prăznuiască aceasta a avut loc în prima zi a acel an. Datarea bizantină oficială
1 septembrie provine din Anul Nou bisericesc ca un început sărbătorii iudaice a roadei, care se prin aşa-numitele indictioane ale lui
vechile tradiţii bisericeşti. Pe al mîntuirii creştinilor, aducîndu-ne serba la 1-8 septembrie. Din această Constantin cel Mare a început de pe
1/14 septembrie încpe indictul – în- aminte de intrarea lui Hristos în zi Mîntuitorul a început propovă- 1 septembrie 312.
ceputul anului bisericesc. Praznicul mijlocul adunării evreilor şi de ves- duirea Împărăţiei lui Dumnezeu, În Bizanţ anul bisericesc nu
Anului Nou bisericesc s-a aşezat tirea din cartea lui Isaia a «anului mărturisind despre împlinirea întotdeauna începea pe 1/14 sep-
de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I Domnului bine primit». prorociilor referitoare la venirea tembrie. Şi în Occidentul latin, şi
de la Niceea, cînd marele împărat Prima zi a crugului bisericesc se lui Mesia (a Fiului lui Dumnezeu) în Orient, era sărbătorit începutul
Constantin, biruind pe Maxenţiu distinge printr-un caracter liturgic şi, prin aceasta, anunţînd sfîrşitul anului în luna martie (la 1 sau 25
prigonitorul, a înnoit şi a luminat solemn, culminînd cu citirea la vechiului testament şi începutul martie/7 aprilie - data bunei ves-
toată lumea cu dreapta credinţă, Liturghie a evangheliei în care se noului testament. În această citire tiri). În general, prăznuirea anului
dezrădăcinînd praznicele păgîneşti. povesteşte despre ieşirea la propo- a Domnului bizantinii vedeau o Nou bisericesc la 1/14 septembrie
Astfel a izbăvit pe creştini de jugul văduire a Domnului după primirea indicaţie a Lui asupra prăznuirii putem considera un fenomen din
greu al persecuţiilor, schimbînd botezului şi postirea Sa de patruzeci zilei Anului Nou. Tradiţia leagă perioada bizantină tîrzie.
înţelesul Indictionului. Sfinţii Pă- de zile în pustiu. Conform tradiţiei, acest eveniment de data de 1/14
septembrie. În Menologiul lui
Vasilie al II-lea (sec. al X-lea)
I Sobor Ecumeneic,
se spune: «Din acea vreme el
frescă românească
ne-a dăruit nouă creştinilor
această sfîntă sărbătoare» (PG.
117. Col. 21). Pînă în prezent
în Biserica Ortodoxă pe
1/14 septembrie se citeşte
anume această pericopă
evanghelică despre pre-
dica Mîntuitorului.
În sec. al VI-lea în tim-
pul împăratului iustinian
I (527–565), în Biserică se
introduce datarea calendaristică
după indicte (din lat. indictio -
poruncă), o impozitare ciclică
de 15 ani. Prin indictio în
Imperiul roman se înţelegea
desemnarea cifrei impozitu-
lui, care trebuia adunat în
2
Primele şcoli creştine
Primele comunităţi creştine trecut la creştinism, Iustin Mar-
nu aveau nevoie de şcoli teologice tirul (165), care învăţa pe alţii
pentru că învăţătura creştină era adevărul creştin.
primită şi însuşită de ei prin cre- Prima şcoală creştină publică
dinţă, întărindu-se prin puterea a fost Şcoala din Alexandria, cu-
duhului precum şi prin întreaga noscută spre sfîrşitul secolului al
orînduire a vieţii creştine. II-lea, în plină înflorire. Istoricul
În timpurile post apostolice, Eusebiu scrie că ea exista demult
în legătură cu încreştinarea (“Istoria bisericească”, V, 10).
în masă a păgînilor, a apărut Alexandria era unul din cele
necesitatea unei expuneri siste- mai mari centre culturale ale
matice şi întemeiate ştiinţific a lumii vechi, adăpostind vestita
adevărurilor de credinţă creştine. bibliotecă a Ptolomeilor.
Conducătorii Bisericii creştine
vedeau necesitatea contrapune-
rii gnosticismului mincinos al
învăţaţilor precum şi ereziilor
înşelătoare de atunci, adevărata

Principala ştiinţă
învăţătură creştină.
Atunci au apărut două
orientări în gîndirea teologică.
Una aborda învăţătura creştină
în baza Sfintei Scripturi şi a
Este necesar să ne sfinţim atunci cînd cerem de la Dumnezeu: Sfintei Tradiţii, îndepărtîndu-se
cunoştinţele «Spune-ne, cum ai făcut soarele?», de raţionamentele filosofice.
auzim în suflet un răspuns clar: Aici credinţa se considera mai
Cunoaşterea «Smereşte-te şi vei afla nu numai presus de raţiune. Cea de a doua
este un lucru bun, despre soare, dar şi pe Creatorul orientare, dimpotrivă, considera
la fel ca şi învăţă- lui Îl vei cunoaşte». Atunci cînd folositor a combate gnosticii cu
tura. Dar dacă sufletul îl cunoaşte pe Dumnezeu prpriile lor arme, adică a folosi în Spre deosebire de şcoala Sf.
cunoştinţele şi prin Duhul Sfînt, de bucurie, uită expunerea credinţei raţionamen- Iustin şi a altor profesori parti-
învăţătura nu de această lume şi de grija cunoaş- tele filosofice. culari, la care învăţa un număr
vor fi sfinţite, terii pămînteşti. În perioada apostolică cre- mic de auditori, fără însemnată
ele vor deveni dincioşii învăţau despre credinţă influenţă asupra Bisericii, şcoala
Cuviosul Siluan Athonitul înainte de botez, în sînul comu- din Alexandria devine o insti-
inutile şi vor
conduce spre o nităţii. Mărturia o dă scrierea tuţie bine întemeiată, cu un şir
catastrofă. Odată “Învăţătura celor doisprezece continuu de conducători iluştri,
l-am întrebat pe Apostoli”, care cuprinde pe scurt cu mare faimă şi influenţă asupra
un american care veni la mine în ceea ce învăţau cei care voiau să teologiei creştine.
colibă: «Ce aţi obţinut voi, fiind un primească botezul. Astfel, obiect Învăţămîntul predat în şcoala
popor atît de puternic?» – «Noi, – de învăţătură îl constituie de la în- catehetică alexandrină era urmat
mi-a răspuns, – am ajuns pe lună». ceput Evanghelia Mantuitorului, nu numai de creştini, ci şi de
– «Este departe? – îl întreb» – «Ei, scrisă fie din trăirea împreună a catehumeni şi chiar de unii elini,
să zicem, jumătate de milion de evangheliştilor cu Mîntuitorul, fie dornici să cunoască religia creşti-
kilometri», – îmi răspunse ameri- ca urmare a chemării minunate, nă şi poate s-o îmbrăţişeze.
canul. «Şi cîte milioane de dolari cum era cea a Apostolului Pavel. Şcoala de la Cezareea Pales-
aţi cheltuit, – îi zic, – ca să zburaţi Apoi era “Apostolul”, colecţia de tinei a fost înfiinţată şi condusă
pînă acolo?» – «Din anul 1950 şi epistole apostolice, care circulau de Origen, apoi de Eusebiu, cel
pînă în prezent am cheltuit atît din comunitate în comunitate. mai învăţat episcop al său şi unul
de mult, încît dacă am aduna toţi Apoi din timpul persecuţiilor au din cei mai învăţaţi creştini vechi,
banii, ar curge rîuri de dolari», – Dacă nu înţelegem pentru ce fost introduse şi martirologiile de la care şi cunoaştem atîtea din
mi-a răspuns el. «Da pînă la Dum- trăim, în ce constă sensul vieţii, ca scriere aghiografică (scrieri istoria învăţămîntului şi a creşti-
nezeu, - îl întreb - n-aţi ajuns? E atunci nici nu ne imaginăm ce să despre martiri şi sfinţi). nismului în general.
departe sau nu?» – «Dumnezeu, învăţăm şi ce trebuie să cunoaştem. De mare autoritate s-au bucu- Continuare în numărul următor
– zice, – este foarte departe!» – «Ei Noi începem să avem faţă de cunoş- rat apoi îndrumările din scrisul
vezi, – îi răspund, – da noi zburăm tinţe o atitudine ca faţă de bogăţia Părinţilor Apostolici, ca Sfîntul
pînă la El numai cu un pesmete!..» pămîntească: cu cît mai multă este Clement Romanul, Sfîntul Igna-
„Despre învăţătura laică şi cu atît e mai bine, dar uitînd că tie al Antiohiei, Papia din Ierapo-
cunoaştere”, Paisie Aghioritul există bogăţie trecătoare şi veşnică. le, Sfîntul Policarp al Smirnei şi
Cunoaşterea supremă este cu- altele. În fine, pregătirea pentru
Darurile Sfîntului Duh noaşterea lui Dumnezeu. Această Sfîntul Botez a constituit un prilej
cunoaştere nu se dobîndeşte ca pentru îndrumări sistematizate
Atunci cînd avem multe cea pămîntească, ci se dăruieşte, în creştinism, care au produs
cunoştinţe, să-I mulţumim Dom- se descoperă de Duhul Sfînt inimii cursuri şi chiar şcoli “pentru
nului pentru aceasta. Însă nu-i curate, ascultătoare şi mulţumitoa- catehumeni”.
suficient să avem doar cunoştinţe, re. Adevărata cunoaştere îl înalţă Din secolul al II-lea, această
trebuie să avem în suflet şi roade- pe om şi de la această înălţime activitate era în grija Bisericii şi a
le Sfîntului Duh, măcar o seminţă omul vede mai multe şi mai de- unor dascăli laici, credincioşi cu
care, la vremea ei crescînd, va da parte. Cunoaşterea lui dumnezeu mai multă cultură. Ei se găsesc
un rod bogat. îi descoperă omului adevăratele printre creştinii cu învăţătură,
Cu mintea nu putem cunoaşte cunoştinţe despre lume şi despre cum erau apologeţii. Primul, mai
nici cum este alcătuit soarele, şi sine însuşi, inclusiv cele ştiinţifice. bine cunoscut, este un filozof

3
Viata
paminteasca a
Maicii Domnului
Naşterea Maicii pentru biserica Domnului, iar alta o îm-
părţeau la săraci, iar ceea ce le rămînea
domnului foloseau pentru necesităţile personale. Ei
erau fericiţi, dar lipsa copiilor le umplea
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu
inimile de scîrbă: în acele timpuri părinţii
s-a născut din părinţi în vîrstă pe nume
fără copii erau trataţi cu dispreţ, consi-
Ioachim şi ana. Ioachim provenea din
derîndu-i a fi blestemaţi. Această durere
seminţia lui iuda, neam împărătesc,
a lor era şi mai mare deoarece se ştia că
iar Ana era mezina preotului Matfan,
urmaşilor lui David li s-a dat nădejdea de
descendent din neamul lui aaron. El
a se face armă de mîntuire a neamului
avea trei fiice: Maria, Sofia şi Ana. Sofia
omenesc prin naşterea făgăduită din
era mama Elizabetei, care a născut pe
acest neam a lui Mesia.
ioan Botezătorul. Ioachim şi ana erau
Trecură cincizeci de ani de cînd se
drepţi înaintea Domnului, împlinind cu
căsătoriră, însă sufereau înjosiri pentru
inimă curată poruncile dumnezeieşti,
că nu aveau copii. După legea acelor
erau cinstiţi de societate nu doar pentru
timpuri Ioachim putea divorţa din cauza
descendenţa lor nobilă, dar şi pentru
infertilităţii soţiei, însă cuvios fiind şi pre-
smerenia şi mărinimia lor.
ţuindu-şi soţia pentru blîndeţea şi virtu-
Aşa au ajuns ei la adînci bătrîneţi.
ţile ei deosebite, nu dorea să se despartă
Toată viaţa lor a fost plină de dragoste
de ea. Cu durere în inimă şi supunere îşi
pentru dumnezeu şi milostenie faţă de
duceau ei viaţa, petrecînd mai mult în
oameni: anual ei donau două treimi din
post şi rugăciune, încurajîndu-se unul pe
veniturile lor considerabile: una jertfeau

Naşterea Maicii Domnului

Întîlnirea lui ioachim


şi ana după vestea
Îngerului la Ierusalim

4
După tradiţia iudaică în ziua a 15-a după
naştere, pruncii i-a fost dat numele indicat
de Îngerul Domnului - Maria, ceea ce în-
seamnă din iudaică «doamnă», «speranţă».
Maria, devenind Maica Creatorului, s-a
făcut stăpînă şi nădejde pentru toată făptura.
În amintirea naşterii Maicii Domnului
din cele mai vechi timpuri Biserica a
instituit o zi de sărbătoare. Încă în sec.
al IV-lea împărăteasa Elena a ridicat
o biserică în cinstea naşterii Maicii
Domnului. Această sărbătoare
este mare, una dintre cele 12
împărăteşti şi se prăznuieşte la
21 septembrie. Este o sărbătoare
a bucuriei universale, pentru că
prin Născătoarea de Dumnezeu În strîmtoarea Kelt (Vadi-Kelt) din pustiul iudeii
Fecioara Maria şi părinţii ei ioachim şi ana
întregul neam omenesc s-a reînnoit, iar triste- pe o ieşitură îngustă a unei stînci suspendate, la 5 km
altul prin dragoste reciprocă, avînd speranţa ţea strămoaşei Eva s-a preschimbat în bucurie. depărtare de Ierihon se află mănăstirea Sf. Gheorghe
că Domnul întotdeauna îi poate milui pe robii Hozevitul, înfiinţată în anii '80 ai sec. al V-lea.
Săi. În această mănăstire se găseşte peştera Sfîntului
De marile sărbători ei mergeau de obicei
Intrarea în biserică a Prooroc Ilie, astăzi biserica Sf. ilie Testiveanul.
la Ierusalim. În ziua înnoirii templului a venit Maicii Domnului Această biserică reprezintă un paraclis deja cu
Ioachim la biserică, ca, împreună cu alţi conce- altar pentru săvîrşirea Liturghiei, săpat în stîncă.
tăţeni să aducă jertfă, însă arhiereul Isahar îi Micuţa Maria creştea şi se întărea, fiind Conform tradiţiei, în această peşteră a trăit mai
respinse jertfa. mustrîndu-l pentru că nu avea ocrotită de harul Dumnezeiesc şi înconjurată mult de trei ani proorocul Ilie după cum i-a poruncit
copii, îi puse: «Domnul pentru unele păcate de grija părinţilor. Cînd Maria a împlinit trei Domnul (3 Regi, 17, 2-6). Tot aici tradiţia ne mai
ascunse ale tale, ţi-a luat binecuvîntarea Sa». ani toţi apropiaţii se minunau de agerimea spune că a stat şi sfîntul Ioachim, tatăl Fecioarei
Alţi consăteni de ai lui, fiind de faţă, îl necin- minţii şi a inimii ei, care depăşea cu mult vîrsta Maria, cînd s-a retras pentru rugăciune, unde a şi
steau şi ei. Greu i-a fost lui ioachim să asculte ei. Maria se deosebea de alţi copii de vîrsta ei primit de la Înger vestea că soţia sa Ana va naşte o
asemenea insulte rostite public la adresa sa, de şi dreptul Ioachim se grăbi să-şi împlinească fiică, care era hărăzită să devină Maica Domnului.
aceea nu s-a întors acasă, ci s-a dus în pustie. legămîntul de închinare a fiicei Domnului. Se mai spune că şi Ana, după plecarea Mariei la
Patruzeci de zile şi nopţi cuviosul bătrîn a plîns, La solemnitatea închinării s-au adunat Templu, şi-a trăit aici restul zilelor, ducînd o viaţă
s-a rugat şi a postit în pustie, amestecîndu-şi multe rude şi apropiaţi ai familiei lui ioachim de pustnică. O vreme chiar aici se cinstea talpa Sf.
scîrba cu lacrimi de umilinţă şi înălţînd către şi Ana, precum şi multe fecioare, semene ale Ana, care ulterior a fost dusă pe Athos şi pusă la
Domnul rugăminţi de a i se ridica ruşinea şi Mariei pentru a o conduce la templu. În înt- temelia noii mănăstiri în cinstea Sfintei ana.
insultele oamenilor, ca Domnulu să-i dăruiască împinare le-au ieşit cu cîntări preoţii în frunte
un copil la bătrîneţe. cu arhiereul Zaharia.
În acelaşi timp, Ana uzind de ofensa ce i Scara templului avea 15 trepte, după în ziua curăţirii cu sînge de jertfă pentru sine şi
se aduse soţului, pentru a nu-şi arăta necazul numărul de psalmi pe care preoţii şi leviţii pentru păcatele poporului. Aceasta s-a făcut la
înaintea apropiaţilor din casă, se ascunse le cîntau, oprindu-se la fiecare treaptă cînd insuflarea Dumnezeiască. Fecioara Maria a fost
în grădină şi începu a plînge cu amar. Stînd intrau în templu. Cuvioşii părinţi cu rugă- condusă în Sfînta Sfintelor, asemeni vechiului
sub un copac de lauri, nu înceta a se ruga cu ciuni şi evlavie au pus-o pe Maria pe prima chivot care servea drept prefigurare a Maicii
lacrimi şi nădejde neclintită că Domnul poate treaptă. Şi, spre marea uimire a tuturor copila lui Hristos, Mîntuitorul lumii.
face ceea ce pentru om este imposibil. Şi de- de trei ani repede şi uşor le urcă pe toate Maria a trăit la templu mulţi ani liniştiţi şi
odată înaintea ei se arătă Îngerul Domnului fără ajutorul cuiva, pînă ajunse la cea de sus senini ca o zi însorită. Dar după nouă ani ea
care îi zise: «Ana, Domnul a auzit rugăciunile unde o aştepta arhiereul Zaharia, înconjurat primi cea mai tristă veste din viaţa ei de pînă
tale şi vei naşte un copil, iar prin rodul tău se de preoţi. Întîmpinînd-o pe Maria, el nu se atunci, aceea că i-au murit părinţii. Întîi a mu-
va binecuvînta toate popoarele pămîntului! opri acolo unde de obicei stau cei ce se roagă, rit Ioachim (la 80 de ani), apoi a murit şi Ana.
Numele fiicei tale va fi Maria şi prin ea va veni dar a condus-o după prima şi a doua perdea, Drepţii Ioachim şi ana sunt numiţi de
mîntuirea întregii lumi». Îngerul îi porunci adică în interiorul altarului, numit «Sfînta Biserică părinţi Dumnezeieşti şi se pomenesc
anei să meargă la Ierusalim, prezicîndu-i că îşi Sfintelor», unde nu puteau intra nu numai în fiecare an pe 22 septembrie, a doua zi după
va întîlni soţul lîngă porţile de aur. femeile, dar nici preoţii, ci numai arhierul sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.
Cuprinsă de bucurie şi evlavie, Ana excla- odată pe an, după un post lung şi rugăciune, Locul înmormîntării lor este indicat în par-
mă: «Viu este Domnul Dumnezeul meu! Dacă Intrarea în biserică a Maicii Domnului tea dreaptă a scării ce duce în peştera funerară
voi avea o fiică o voi închina Domnului, să-I a Maicii Domnului din grădina Ghetsimani.
slujească zi şi noapte, lăudînd numele cel sfînt
al Lui». Şi, rostind acest legămînt, ea se grăbi
spre Ierusalim pentru a aduce mulţumire şi
Logodna Maicii Domnului
laudă Celui Preaînalt.
Cînd Fecioara Maria a împlinit 14 ani şi 11
Îngerul Domnului se arătă şi dreptului
zile, arhiereul a înştiinţat-o că, după tradiţia ce
Ioachim, care se ruga în pustie şi îi spuse:
avea putere de lege, ea trebuia să părăsească
«Domnul a auzit rugăciunile tale şi soţia ta îţi va
templul, să se căsătorească şi să se stabilească
naşte o fiică, de care toţi se vor bucura. Mergi la
cu traiul la casa sa. Preacurata Fecioară cu
Ierusalim şi o vei întîlni pe soţia ta lîngă porţile
smerenie, dar şi cu tărie i-a răspuns, că de la
de aur, despre care i-am vestit şi ei».
naştere a fost închinată Domnului de părinţi şi
Ei s-au întîlnit şi au adus împreună jertfe
acum cînd i-a venit vîrsta singură i-a jurat lui
de mulţumire în templul Domnului, întorcîn-
Dumnezeu să se păstreze fecioară pentru toată
du-se apoi acasă cu o fermă credinţă că vor
viaţa şi nu vrea să încalce acest legămînt.
primi de la Domnul ceea ce le-a fost făgăduit.
Arhiereul se miră de această tărie neclintită
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte în ziua a 9-a a
a ei. Şi preoţii au rămas copleşiţi de confuzie:
lunii decembrie Zămislirea Maicii Domnului
pe de o parte nu puteau neglija legea, dar pe
din părinţi bătrîni, lipsiţi de fertilitate.
de altă parte nu puteau impune Feciora să-şi

5
Logodna Maicii
Domnului
ruga public ca să arate Domnul bărbatul vrednic
să fie logodit cu Preasfînta Fecioară. Toiagurile
au fost lăsate în templu pe noapte, iar a doua
zi cînd arhiereul împreună cu alţi slujitori şi cei
12 bărbaţi aleşi au intrat în templu, au văzut că
toiagul lui iosif a înflorit. Iar cînd arhiereul a Intrarea din
împărţit toiagurile, cînd a juns la iosif a văzut un strada Via
porumbel coborînd de sus şi aşezîndu-se pe toiag. Dolorossa în
Pe atunci Iosif era un bătrîn evlavios de 80 de ani. biserica ortodoxă
a Naşterii
Era rudă cu Fecioara Maria şi trăia de mulţi ani Maicii Domnului
în singurătate după moartea soţiei sale Salomia
cu care crescuse şase copii - patru fii: Iacov, iosia,
Simeon şi Iuda, şi două fiice: Maria şi Salomia.
La cuvintele arhiereului de a lua sub ocrotire
Fecioara Domnului, Iosif refuza, spunînd că
este bătrîn, are copii maturi, iar Maria este atît

Casa lui Ioachim şi


de tînără, încît vor rîde de el fiii lui Israel. Drept
răspuns arhiereul i-a amintit de soarta lui Dafan,
Aviron şi Core, care au fost înghiţiţi de pămînt
încalce jurămîntul. Atunci s-au adunat cu toţii
în templu şi au început a se ruga cu osîrdie, ca
pentru nesupunerea lor faţă de Domnul.
Iosif s-a supus voii Domnului şi a fost
Ana din Ierusalim
să le arate Domnul voia Sa. Iar arhiereul intră îndată logodit cu Fecioara Maria. Tradiţia mai Sfinţii cuvioşi ioachim şi Ana au trăit în
în altar înveşmîntat în haine de slujbă pentru spune că Fecioara Maria a avut o revelaţie ca să Nazaretul Galileii, însă după vestea îngerului că
a se ruga şi a se învrednici a auzi voia Domnu- nu se teamă să meargă în casa dreptului iosif, Ana va naşte copilul mult aşteptat, ei s-au mutat
lui. Atunci i se arătă Îngerul Domnului care care prin statutul de soţ îi va ocroti fecioria. cu traiul la Ierusalim.
îi spuse: «Zaharia, adună bărbaţii necăsătoriţi După logodnă Iosif a plecat cu Fecioara Maria La începutul străzii Via Dolorossa în scara
din seminţia lui Iuda din neamul lui David şi în oraşul Nazaret. unui bloc de locuit, se află modesta biserică
porunceşte-le să-şi aducă toiagurile lor. Căruia ortodoxă a Naşterii Maicii domnului, subordonată
Domnul va arăta un semn, aceluia să-i încre- Patriarhiei Ierusalimului. În interiorul clădirii este
dinţezi Fecioara să o ocrotească». Bunavestire situată o bisericuţă, în care rareori au loc slujbe.
Arhiereul a adunat la templu 12 bărbaţi cuvi-
În biserică putem întîlni multe icoane ruseşti. Sub
oşi de vîrstă înaintată din neamul lui David, a luat În casa logodnicului său Fecioara Maria
biserică se află două peşteri, unde, în opinia mai
de la ei toiagurile şi a intrat în templu pentru a se nu şi-a schimbat modul de viaţă cu care se
multor cercetători, au locuit sfinţii Ioachim şi ana.
obişnuise la templu. Continua să trăiască în
În cripta bizantină de sub biserică s-a păstrat
singurătate şi tăcere, întotdeauna era ocupată
un foişor, pe podeaua căruia este însemnat cu o
cu lucrul: citirea din cărţile sfinte, ţesutul sau
cruce grecească de mozaic locul Naşterii Maicii
lucrul casnic îi umpleau toate clipele din viaţa
Domnului.
ei sfîntă. Aflîndu-se printre oameni ea trăia
doar pentru Dumnezeu şi casa lui Iosif era
Foişorul de sub biserica
pentru ea ca o biserică de rugăciune. Ea torcea
bizantină, unde este însemnat locul
in şi lînă, broda veşminte preoţeşti, făcîndu-le
naşterii Maicii Domnului.
pe toate cu o deosebită iscusinţă.
În sfîrşit veni timpul Domnului bine pri-
mit: sosi ziua cea aşteptată de omenire timp de
5000 de ani. După cum ne mărturiseşte Evan-
ghelia, Arhanghelul Gavriil se arătă Fecioarei
Maria în vremea cînd ea trăia la Nazaret în
casa logodnicului iosif şi rosti dumnezeiasca
salutare: «Bucură-te, cea plină de dar! Dom-
nul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între

Nu demult sub această casă, în rezultatul


Biserica
săpăturilor arheologice, a fost descoperită o
Sfîntului Iosif
ridicată pe biserică bizantină şi mai veche, datînd din
ruinele unor perioada celui de-al doilea templu. Se presupune
construcţii că aici Fecioara Maria şi-a petrecut primii ani
agricole de viaţă. Pe parcursul secolelor oamenii depun
Iosif descindea din neamul împărătesc al ţărăneşti, flori vii pe placa unde, conform tradiţiei, a stat
lui David, însă spre deosebire de înaintaşii unde, conform leagănul micuţei Fecioare Maria. Tot aici Maria
săi bogaţi şi renumiţi, el trăia simplu, din tradiţiei se a făcut primii paşi.
lucrul mîinilor sale. Fecioara Maria educată afla atelierul
la templu şi obişnuită cu lucrul manual dreptului iosif.
delicat, înconjurată de măreţia şi frumuseţea
templului, n-a ezitat să-şi urmeze logodnicul
într-o familie săracă, care se hrănea din
munca de lemnar. Însă acest lemnar era
cunoscut prin mărinimia şi tăria caracterului
său, prin aspiraţia spre lucrurile sfinte, spre
o curăţie impecabilă a vieţii. Smeritul lemnar
era cel mai bun om din neamul său şi Maria
credea că în persoana acestuia Dumnezeu i-a
dat un tată ocrotitor al vieţiei ei feciorelnice. Paraclisul rupestru pe locul casei lui
Ioachim şi ana.

6
Trecea deja a şasea lună de sfintă sarcină
a Preacuratei Fecioare şi situaţia ei nu putea
rămîne o taină pentru cuviosul bătrîn iosif.
De aceea în sufletul lui se ridică o furtună de
îndoieli. Gînduri grele îl copleşiră, încît nu
ştia cum să procedeze cu Preacurata Fecioară
Maria. Bătrînul de optzeci de ani era gata să
o părăsească pe Maria, cînd Domnul trimise
la el pe îngerul Său ca să-l liniştească pe iosif
şi să-i lumineze mintea cu lumina adevărului.
Îngerul i se arătă în vis şi îi spuse: «Iosife, fiul
lui David, nu te teme să iai la tine pe Maria, Criptă-grotă în Bazilica Bunei vestiri din Nazaret
soţia ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Du- Altarul provine din biserica veche. conform tradiţiei, discul
hul Sfînt». Cu inima plină de dragoste şi frică din marmură avînd imprimat o cruce la mijloc, indică locul
sfîntă, bătrînul o primi pe Preacurata Fecioară, unde a stat Maria în timpul Bunei vestiri a Arhanghelului.
Sub altar, pe o placă de marmură stă gravată o inscripţie în
ca pe cea care întru totul aprţinea lui Dumne-
latină: “VERBUM CARO HIC FACTUM EST” – «Aici
zeu, ca pe Maica binecuvîntată a lui Dumnezeu Cuvîntul trup S-a făcut». Pe locul unde a stat Gavriil se află
Fiul, fiind gata cu osîrdie a-i sluji neîncetat ca o coloană de marmură tăiată la mijloc. Conform tradiţiei ea
unei Stăpîne a întregii lumi. a fost tăiată de păgînii, care sperau să găsească o comoară
Bunăvestirea Maicii Domnului Bunăvestirea Fecioarei Maria a început a se în ea, însă pentru această îndrăzneală au fost orbiţi.
femei!». Neputînd cuprinde adîncimea tainei, prăznui din primele secole ale creştinismului,
sărbătorindu-se pînă în prezent pe 7 aprilie.
ea se gîndea la fiecare cuvînt al lui: «Cum va fi
aceasta dacă nu ştiu de bărbat». Arhanghelul
Naşterea Domnului
Aici Cuvîntul trup
i-a risipit îndoielile: «Tu vei naşte un Fiu fără
bărbat - Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine
şi puterea Celui Preaînalt te va umbri», adică
S-a făcut
Înainte de naşterea lui Iisus Hristos în-
zămislirea se va produce în mod supranatural, treaga omenire se afla în aşteptarea lui Mesia: Buna Vestire a Fecioarei Maria a avut loc la
prin pogorîrea Sfîntului Duh şi o va face iudeii Îl aşteptau în baza prorociilor, iar păgînii Nazaret, însă există divergenţe în tradiţie în privinţa
Mamă în chip de nepătruns pentru mintea suferind de necredinţă şi tot felul de răutăţi de locului în care s-a arătat arhanghelul Mariei: în
omenească. De aceea şi copilul care se va naşte asemenea aşteptau un izbăvitor. casă sau la fîntînă, este oare acea casă a părinţilor
va fi numit Fiu al lui Dumnezeu, El nu va fi ca Împeriul roman îşi întindea sceptrul său ei Ioachim şi ana sau este casa lui Iosif. Există două
alţi oameni «concepuţi în fărădelegi şi născuţi de fier aproape peste toate popoarele şi oraşele tradiţii despre locul Bunei vestiri a Fecioarei Maria.
în păcate», ci va fi curat şi fără de păcat şi se va cunoscute pe atunci, unindu-le într-un impe- În una se vorbeşte despre logodna Mariei cu Iosif,
numi Fiul Celui Preaînalt. riu. Palestina era o provincie romană. În acea însă ceremonia intrării în casa soţului încă nu avuse
Arhanghelul Gavriil a încredinţat-o pe Fe- vreme cezarul August a emis un decret de re- loc şi Maria locuieşte în casa părintească, pregătin-
cioara Maria, dîndu-i exemplul rudei sale Eli- censămînt în tot imperiul inclusiv şi în Iudeia. du-şi zestrea... Şi odată, cînd lucra se arătă înaintea
zabeta, care fiind bătrînă şi infertilă, era însăr- În virtutea acestui decret fiecare israelitean se ei arhanghelul Gavriil... Paralel cu această tradiţie
cinată în a şasea lună. După mintea omenească grăbea în oraşul natal pentru a se înregistra în se răspîndi şi alta,
este cu neputinţă ca o fecioară neprihănită să actele de stat. Iosif şi Maria trebuiau să meargă conform căreia Bună
nască sau o femeie în vîrstă să zămislească, însă la Bethleem, oraşul de baştină al împăratului vestirea avu loc în
la Dumnezeu Care este atotputernic totul este David, unde se păstrau actele genealogice ale casa lui Iosif.
cu putinţă. În acea zi se săvîrşi taina întrupării neamului lor împărătesc.
Fiului lui Dumnezeu, Fecioara a devenit Mamă „Bunăvestirea la
Bethleemul, numit în vechime şi Efrata, fîntînă”. Astăzi izvorul
şi Mama a rămas Fecioară. este un orăşel situat la sud de Ierusalim pe se află la marginea ora-
Călăuzită de Duhul Sfînt, Maria hotărî să drumul spre Hebron, la o depărtare de trei şului Nazaret, deasupra
o viziteze pe Elizabeta, pentru a-i împărtăşi Izvorul Preasfintei
zile de Nazaret. La Bethleem s-a născut David, lui se înalţă biserica Fecioare
bucuria. În cinci zile Precurata Fecioară era tot aici el a fost uns la domnie. În Bethleem a ortodoxă greacă a
deja în oraşul levit Iuta, unde locuiau rudele trăit tot neamul lui David, de aceea pe bună Arhanghelului Gavriil
ei. Elizabeta i-a ieşit în întîmpinare şi cu pietate dreptate a fost numit oraşul neamului împă-
îi răspunse la salutarea Mariei, rostind inspira- ratului David.
tele cuvinte: «Binecuvîntată eşti tu între femei Cînd ajunseră, în cele din urmă în oraş, Io-
şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău». sif şi Maria n-au mai găsit nicio gazdă, orăşelul
Pătrunse de o sfîntă credinţă în neschimba- era umplut de călători. Nu departe de porţi,
rea făgăduinţelor Dumnezeieşti, ambele femei la sud de Bethleem, la 200 de paşi de izvorul
se povăţuiau una pe alta şi proslăveau numele lui David, printre stîncile pietroase se găsea o
Domnului. Repede trecu timpul acestei întîl- peşteră, în care pe timp de ploie sau furtuni se
niri binecuvîntate şi după trei luni Preacurata adăposteau păstorii. În această peşteră la mie-
Maria se întoarse la Nazaret. zul nopţii Fecioara Maria L-a născut pe Fiul
lui Dumnezeu, Cel Care din Tatăl S-a născut

Oraşul Nazaret

7
Naşterea Domnului

au recunoscut steaua lui Iacov, prevestită de


prezicătorul Valaam cu 1450 de ani înainte de
naşterea lui Hristos. În rezultatul acestei prezi-
ceri în tot Orientul din cele mai vechi timpuri
era răspîndită credinţa că în iudeia se va naşte
un mare Împărat, Care va domni asupra între-
gii lumi şi că naşterea Lui va fi înştiinţată prin
apariţia unei stele neobişnuite. Aşa a strălucit
slava Dumnezeiască a Mîntuitorului în lumea
în care se născuse.
Tăierea împrejur a
Domnului Întîmpinarea Domnului

Preasfînta Maria împreună cu Fiul Dum- Pentru izbăvirea evreilor din robia
nezeiesc şi bătrînul iosif au stat în peştera de egipteană şi în amintirea ultimelor zile de pe-
la Bethleem patruzeci de zile. Din momentul deapsă cu moartea a întîi-născuţilor egipteni,
naşterii începe slujirea Maicii Domnului Fiului Legea Domnului cerea de la evrei, ca fiecare
şi dumnezeului său. prunc întîi născut de gen masculin, ca fiind o
La opt zile de la naşterea Pruncului, se proprietate a Domnului dobîndită prin sînge-
săvîrşi după legea lui Moise, tăierea împrejur a le altor întîi-născuţi, să fie adus la templu în a
Domnului şi I-a fost pus numele iisus aşa cum 40-a zi de la naştere, închinat lui Dumnezeu
Tăierea a poruncit Dumnezeu prin Arhanghelul Său şi răscumpărat la Domnul: aceasta se numea
împrejur a
Domnului Gavriil. Numele Iisus înseamnă Mîntuitor sau închinarea pruncului. Pruncul Fecioarei Ma-
Răscumpărător, al lumii. Fiecare evreu avea ria a împlinit legea: El a fost adus la templu
dreptul la acest ritual, dar în special cei întîi şi răscumpărat, Cel care a venit pe pămînt
mai înaite de veci. Maica Domnului nostru L-a născuţi. Această tradiţie începută de Avraam a să sfinţească, să mîntuiască şi să învieze toţi
înfăşat singură cu preacuratele ei mîini şi L-a fost confirmată pe muntele Sinai, cînd Dumne- oamenii din păcat şi moarte prin moartea Sa.
pus în iesle, prima aducîndu-I închinare. Ea zeu l-a ameninţat pe Moise cu moartea pentru
l-a hrănit, în braţele ei Fiul lui Dumnezeu Şi-a neîndeplinirea acestui ritual asupra fiului său.
petrecut copilăria, nedespărţit de ea, El a pe- Fiul lui dumnezeu, Mîntuitorul lumii nu avea
Fuga în Egipt
trecut pînă la vîrsta de 30 de ani, cînd se arătă nevoie de tăierea împrejur, însă primi acest
lumii, pentru a lua supra Sa păcatele lumii, ca ritual pentru că aşa cerea legea şi pentru a da În curînd, după întoarcerea în Galileia,
prin moartea Sa pe cruce să dăruiască omenirii exemplu urmaşilor Săi, exemplu de ascultare Maica Domnului împreună cu logodnicul
mîntuire. faţă de legile bisericeşti. Iosif au avut mari îngrijorări pentru viaţa
Pruncului iisus: magii care au venit să se
închine lui iisus, la întoarcere n-au îndeplinit
Închinarea magilor (Naşterea Domnului) Dionisie şi Închinarea magilor dorinţa lui Irod şi nu s-au întors la Ierusalim
fiii, a. 1500 - 1501, frescă. Catedrala Naşterii Maicii pentru a-l înştiinţa unde se află Pruncul-
Domnului, mănăstirea Ferapontov Slava dumnezeiască a Pruncului Iisus nu Împărat. Irod a interpretat acest gest drept
s-a ascuns în întuneric, în peşteră sau iesle, o ofensă la adresa sa şi se înfurie nespus de
căci nu numai cîmpiile Bethleemului s-au tare. În afară de asta, pînă la urechile lui au
umplut de slava celui ce sta culcat în iesle. ajuns cuvintele lui Simeon şi a prorociţei Ana,
Nu numai păstorii săraci şi simpli au vestit ceea ce îi mărea şi mai mult suspiciunile şi
slava lui Dumnezeu, ei fiind doar primii aleşi frica că Pruncul ca un Împărat pămîntesc îi
să indice asupra adevărului ce conduce spre va lua tronul. Irod căuta cu înverşunare locul
Lumină. La recunoaşterea şi mărturisirea naşterii Pruncului iisus, însă căutările îi erau
lui Hristos - Mîntuitorul se săvîrşi o minu- zădarnice. Pierzîndu-şi minţile de frică şi rău-
ne: orice făpturăa aduse un dar Domnului tate, el a poruncit să fie omorîţi toţi pruncii de
întrupat: îngerii - cîntare, cerurile - steaua, gen masculin din Bethleem şi din apropierea
păstorii - minunea, magii - darurile, pămîn- oraşului de la nou-născuţi pînă la vîrsta de doi
tul - peştera, pustiul - ieslele, oamenii - pe ani inclusiv, fiind sigur că printre cei omorîţi
Maica Fecioară, păgînismul - un început va fi şi nou-născutul Împărat al iudeii. Mii de
de creştinism în persoana magilor. Înainte de săbii au fost pregătite pentru a-L omorî pe
naşterea lui Iisus Hristos la apus de Bethleem Pruncul Iisus. 14 mii de copii au devenit jertfe
apăru o stea minunată în care magii haldeieni ale împăratului iubitor de putere, care orbit

8
Fuga în Egipt

sau un adăpost pentru a se ascunde de frig


şi intemperii, fiind ameninţaţi de diferite
pericole în drumul lor anevoios.

Viaţa sfintei familii după


întoarcerea din egipt

După o vreme îndelungată trăită în Egipt


Sfînta Familie s-a întors la smerita lor locuinţă
din Nazaret. Aici Fecioara Maria împreună
cu Fiul său şi logodnicul iosif şi-au petrecut
viaţa într-un profund anonimat pînă la vîrsta
de 30 de ani ai Domnului iisus. În pace şi
linişte le trecea viaţa lor plină de rugăciune
şi muncă. Copilul iisus creştea şi se întărea cu
duhul, umplîndu-se de înţelepciune şi harul
Domnului era asupra Lui. Iar dreptul Iosif îşi
continua munca de lemnar.
După întoarcerea din egipt Preasfînta
Fecioară îşi ducea viaţa ca şi mai înainte: în
rugăciune, citire şi lucru manual. Ea lucra
neostenită şi, pe lîngă alte lucruri care le-a
făcut, ea ţesuse deosebit de iscusit un minunat
hiton pe care ulterior l-a purtat Iisus. Acest
hiton era ţesut de-a întregul, fără cusuturi, de
culoare roşie. Maica Domnului în timpul
Iosif şi Maria dintr-un adînc sentiment de slujirii Domnului Iisus
evlavie împlineau cu exactitate Legea Dom- Hristos
nului şi, urmînd poruncii acelei legi, mergeau
în fiecare an la templul din Ierusalim de săr- În sfîrşit, Domnul iisus împlini vîrsta de
bătoarea Paştelui, odată luîndu-L şi pe Iisus 30 de ani. După tradiţia iudaică mai devreme
Care avea 12 ani. Trecînd zilele de sărbătoare, de această vîrstă nu se putea primi titlul de
pelerinii au început a se împrăştia pe la casele învăţător sau preot. Supunîndu-Se tradiţiei
Evanghelia nu ne relatează detalii despre locurile, lor. Fecioara Maria şi logodnicul iosif de ase- stabilite, Iisus nu Şi-a început propovăduirea
prin care a trecut Sfînta Familie în drumul său spre menea se întorceau la Nazaret cînd au obser- Evangheliei mai înainte de această vîrstă. El a
Egipt, fiind cunoscute doar din Sfînta tradiţie cîteva: vat absenţa lui iisus. Atunci ei s-au întors din plecat din Nazaret pe malul iordanului, unde
Matariyyah (eng: Al-Matariyyah) (marginea de drum înapoi la ierusalim şi au început a-L pe atunci îşi săvîrşea slujirea Ioan Bătezătorul,
nord al actualului Cairo): aici se cinsteşte sicomora, căuta pe Iisus peste tot. Osteniţi şi istoviţi de
un arbore la umbra căruia s-a ascuns de căldură chemîndu-i pe toţi la pocăinţă şi curăţirea
tristeţe şi îngrijorare, ei au intrat în templu, păcatelor prin botezul cu apă. Aici, în apele
Sfînta Familie şi o fîntînă (zidirea căreia datează din
epoca romană), construită deasupra izvorului care ca să-şi verse durerea înaintea Domnului şi iordanului Iisus Hristos a primit botezul de
a apărut la porunca lui Iisus. Copţii (o confesiune să-I ceară ajutorul. Şi iată că în unul din prid- la ioan. În acel moment deasupra Lui cerurile
creştină din voarele templului, Iisus, copilul de 12 ani, sta s-au deschis şi Duhul Domnului în chip de
valea Nilului) în mijlocul renumiţilor învăţători şi tîlcuitori porumbel se pogorî peste El, iar din cer se
cinstesc sicomora, ai cuvîntului lui Dumnezeu, înconjurat de auzi vocea lui Dumnezeu Tatăl: «Acesta este
rupînd din o mulţime de ascultători! Ascultîndu-L se Fiul Meu preaiubit întru care am binevoit».
copacul ce se îngrozesc cei mai învăţaţi bătrîni şi cărturari, Dumnezeirea Mîntuitorului a fost confirmată
usucă vlăstare văzînd necuprinsa înţelepciune şi cunoaştere de arătarea Sfintei Treimi.
pe care le a copilului. Atunci cînd Maria Îl întrebă de După ieşirea din apele Iordanului Dom-
sădesc alături. ce şi-a lăsat părinţii, iisus i-a răspuns: «De ce nul nostru iisus Hristos S-a retras în pustiul
În prezent aici trebuia să Mă căutaţi pe Mine? Oare nu ştiaţi iordanului, ca prin post şi rugăciune să se
creşte un copac
că întru cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?» pregătească de lucrarea cea predestinată mai
sădit în anul
Acestea au fost primele cuvinte rostite de înainte de veci pentru mîntuirea neamului
1906 (alături se
găseşte înainta- Mîntuitorul pe care le aflăm din Evanghelie. omenesc. Patruzeci de zile şi nopţi a petrecut
şul lui uscat sădit Tradiţia nu ne spune nimic în ceea ce El în văgăuni sălbatice, după care în putere
în anul 1672). priveşte viaţa lor de mai departe de la Naza- duhovnicească S-a întors la Maica Sa, însoţit de
ret, însă fragmentul evanghelic despre acest mulţime şi ucenicii, care L-au urmat. În scurt
moment din viaţa Sfintei Familii se încheie timp după aceea Domnul iisus Hristos a fost
de nebunia sa, credea că se va putea opune foarte clar: întorcîndu-se la Nazaret, iisus s-a invitat cu Maica Sa la o nuntă în localiatatea
voii Creatorului Atotputernic şi-L va nimici aflat în ascultarea Preacuratei Maicii Sale şi Cana. Conform Tradiţiei, această nuntă a fost a
pe Mesia Cel făgăduit. Îngerul Domnului se a lui iosif. Peste cîţiva ani, înainte de ieşirea lui simon Cananitul, o rudă a Fecioarei Maria,
arătă în vis lui iosif şi îi spuse: «Ridică-te, ia Domnului Iisus Hristos la slujirea Sa neamu- care provenea dintr-o familie modestă. Maica
Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în egipt, şi lui omenesc, bătrînul iosif se mută în cealaltă Domnului a atras atenţia la neliniştea mirilor,
stai acolo pînă îţi voi spune, căci irod caută lume. Tradiţia ne mărturiseşte că el a murit la îngrijoraţi că li se terminase vinul. Compăti-
pruncul ca să-L piardă». Nici în Sfînta Scrip- vîrsta de o sută zece ani şi a fost înmormîntat mindu-i, ea se adresă Fiului său Dumnezeiesc,
tură, nici în tradiţii nu s-au păstrat mărturii în peştera din Ghetsimani. săvîrşind prima experienţă de mijlocire a sa
despre calea pe care a mers Iosif spre Egipt, Preanevinovata Maria s-a lipsit de apărăto- pentru cei amărîţi şi necăjiţi. prefăcînd apa în
însă din unele indicaţii putem presupune că a rul său pămîntesc, de aceea se încredinţă întru vin, domnul a pus început minunilor pentru
ales calea cea mai puţin periculoasă care trece totul ocrotirii Tatălui Ceresc. Ea aştepta venirea mijlocirea Preacuratei Maicii Sale, în acelaşi
prin munţii Iudeii spre Gaza, iar de acolo Împărăţiei Fiului său, a împărăţiei cereşti, du- timp arătîndu-le oamenilor, că grabnica Mijlo-
prin cîmpia secetoasă spre Egipt. Prin multe hovniceşti, a împărăţiei harului şi adevărului. citoare întotdeauna va milostivi pe Fiul Său şi
greutăţi şi strîmtorări a trecut sfînta familie: Aşa au trecut treizeci de ani de viaţă ai Dumnezeul nostru să dea ajutor celor scîrbiţi
adeseori nu izbuteau să găsească de mîncare Mîntuitorului fără a fi cunoscut de lume. şi îndureraţi.

9
Nunta din Cana, frescă, Dionisie, Mănăstirea ferapontov

Învierea Domnului

Dumnezeu îi îngăduise o îngrozitoare durere, Învierea Domnului nostru


prezisă de dreptul Simeon: patimile Fiului ei, iisus Hristos
asemeni unor săbii i-au străpuns sufletul.
În amintirea minunii prefacerii apei în vin a fost ridicată o bi- Fără a lăcrima nu-ţi puteai închipui starea În Evanghelie nu avem indicaţii directe asu-
serică (Biserica ortodoxă greacă în cinstea Sf. Mc. Gheorghe) Maicii Domnului în timpul acelor înfiorătoare pra faptului că Fecioara Maria L-a văzut prima
evenimente. Ea se supunea voii Domnului şi pe Fiul şi Domnul ei înviat, însă din scrierile
Cana Galileii — este locul unde Iisus primea moartea pe cruce a Fiului lui Dum-
Hristos a săvîrşit prima minune, pomenită în sfinţilor părinţi şi din cîntările bisericeşti ne
nezeu ca pe o jertfă de răscumpărare pentru convingem de faptul că anume Maica Domnu-
Evanghelie — prefacerea apei în vin la nuntă. mîntuirea neamului omenesc, însă dragostea
Astăzi Cana este un sătuc arab, unde trăiesc lui a fost prima dintre oameni care L-a văzut
de mamă se vădea inexprimabil la vederea înviat şi s-a bucurat de învierea Lui.
creştini şi musul- chinurilor şi batjocurilor, care I le produceau
mani. Localitatea Preacurata Fecioară prima a primit în-
duşmanii înrăiţi. Ea a văzut ridicarea crucii gereasca veste despre zămislirea şi naşterea
este situată în grele pe umerii Mîntuitorului lumii, pe care El
munţi, pe drumul Fiului lui Dumnezeu, tot ea a fost prima care
a dus-o pentru a fi răstignit pe Golgota. auzit vestea cea bună a învierii Lui. De aceea
dintre Nazaret Atunci cînd Îl răstigneau pe Iisus cei mai de-
şi Tveria. Ea ea înaintea tuturor L-a văzut pe Iisus înviat.
votaţi oameni ai Lui stăteau în depărtare pentru Apostolii nu vorbesc despre aceasta direct, în-
este înconjurată că mulţimea care se îmbulzea în jurul crucii,
de plantaţii de trucît din adînca sa smerenie Maica Domnului
nu-i lăsau să se apropie, însă cînd întunericul nu le permitea ucenicilor să vorbească despre
măslini şi rodii. din mijlocul zilei cuprinse pămîntul şi mulţimea Ea, însă din dragoste pentru Fiul şi Dumnezeul
În amintirea mi- început a se împrăşia, atunci apropiaţii care ei, ea niciodată nu se ostenea să asculte sau să
nunii săvîrşite de Îl iubeau pe Domnul s-au apropiat de cruce,
Domnul în acest povestească despre El.
loc s-a construit o urmînd-o pe Maica Domnului. Toate femeile Tradiţia bisericească ne confirmă că Iisus
biserică, în care care o însoţeau plîngeau cu glas tare, însă Maica Hristos, după învierea sa, întîi de toate se arătă
sunt puse două Domnului nu plîngea: ea tăcea! Durerea ei era
vase mari tăiate Maicii Sale. Ştim că după înmormîntarea Dom-
dintr-o bucată de mai mare decît plîngerea, ea tăcea de durere nului, Preasfînta Născătoare de dumnezeu a
piatră. nemărginită. Izvorul vieţii, mîngîierea Israelu- petrecut toată sîmbăta şi noaptea spre duminică
lui era ucis, batjocorit, pus în rîndul răufăcăto- alături de mormînt, în casa lui iosif din Ari-
După ce au stat o vreme în Cana, iisus rilor! În persoana Mîntuitorului muri întreaga mateia unde Iisus i se arătă după Învierea sa.
împreună cu Maica Sa şi ucenicii s-au îndrep- omenire decăzută, pentru a învia mîntuită prin Maica Domnului a fost prima care L-a văzut şi
tat spre Capernaum, pentru a o lăsa acolo pe sîngele Lui Dumnezeiesc pentru viaţa veşnică. l-a cunoscut pe Mîntuitorul cel înviat din mor-
Preacurata sa Maică atîta timp cît va călători pe Mîntuitorul vedea de pe cruce marea durere ţi. În Evanghelie se spune că atunci cînd Iosif
pămînt pentru mîntuirea oamenilor. În Caper- ce străpungea inima Maicii Sale. Deodată se şi nicodim au pus trupul lui iisus în mormînt
naum era casa sfinţilor apostoli Petru şi andrei, auzi o voce de pe cruce şi Fiul se adresă Maicii şi au răsturnat piatra de la intrare, aici se afla
la care a stat Domnul, tot aici Iisus o lăsă şi pe sale ce sta alături, participantă la muncile Sale Maria Magdalena şi altă Marie (Matei 27, 61).
Maica Sa. mîntuitoare. El îi vorbeşte, arătînd spre ucenicul După tîlcuirea sfinţilor părinţi, cealaltă Marie
Său iubit Ioan, că o lasă în grija lui, iar lui Ioan menţionată de evanghelist este Preacurata
Maica Domnului la crucea îi spune ca Maica domnului îi va fi ca o mamă. Fecioară Maria.
Fiului şi dumnezeului său Ioan a primit-o pe Maica Domnului în casa
sa şi a avut grijă de ea ca un fiu, rămînîndu-i
alături pănă în ultima clipă a vieţii ei pămînteşti. Înălţarea Domnului
În sfîrşit veni ceasul împlinirii sfatului
Dumnezeiesc celui mai înainte de veci pentru În persoana lui Ioan Teologul omenirii i-a fost
dat un exemplu de cinstire evlavioasă a Maicii După învierea Sa, Domnul Iisus Hristos a
mîntuirea neamului omenesc. În ultimii ani petrecut patruzeci de zile pe pămînt, arătîn-
de viaţă pămîntească a Domnului, Preasfînta domnului, căci asemeni lui Ioan şi noi suntem
înfiaţi de ea prin Iisus Hristos. De aceea nu du-Se de zece ori ucenicilor săi. În ultima zi
Născătoare nu putea fi întotdeauna alături de Domnul S-a arătat ucenicilor şi le-a spus să nu
El, însă cînd sosi ceasul patimilor şi a morţii trebuie nici noi să ne despărţim de Maica Dom-
nului, alergînd la ea în toate circumstanţele plece din Ierusalim. Ridicîndu-i pe muntele
Fiului ei Dumnezeiesc, ea se afla la ierusalim, Eleon, i-a învăţat şi le-a făgăduit trimiterea
petrecîndu-L alături de alte femei pe Golgota. vieţii după ajutor şi mijlocire.

10
convertit la creştinism de către Sfîntul Apostol
pavel, o vizită pe Maica Domnului la Ierusalim
peste trei ani după ce se boteză. Impresia
rămasă în urma discuţiei cu Fecioara Maria, el
o descrie într-o scrisoare către apostolul Pavel:
«Mărturisesc înaintea Domnului că, îmi părea incre-
dibil ca în afară de Preaînaltul Dumnezeu, să mai fie
cineva plinit de putere dumnezeiască şi har minunat.
Nimeni dintre oameni nu poate înţelege, ce am văzut
eu şi am cunoscut nu numai prin intermediul ochilor
sufleteşti, dar şi trupeşti. Eu am văzut-o cu ochii mei
pe Cea cu chip Dumnezeiesc, care este mai sfîntă decît
toate făpturile cereşti, care este Maica Domnului
nostru Iisus Hristos... Martor îmi este Domnul, care
s-a sălăşluit în pîntecele preacinstit al Fecioarei că,
dacă n-aş fi păstrat în memorie şi în mintea mea ilu-
minată recent învăţătura ta Dumnezeiască, atunci aş
fi recunoscut-o pe Fecioară drept Dumnezeu adevărat
şi i-aş fi adus închinăciunea, care se cuvine Unuia
Dumnezeu adevărat, pentru că mintea omenească
nu-şi poate închipui o cinste şi o slavă pentru omul,
proslăvit de Dumnezeu, care ar fi mai presus de acea
fericire, de care eu, nevrednicul, m-am învrednict a
gusta. Îi mulţumesc Domnului meu şi Dumnezeieştii
Înălţarea Domnului Fecioare, îi mulţumesc preadelicatului apostol Ioan şi
ţie, care mi-ai acordat cu milostivire o binefacere atît
Sfîntului duh. Fiind prezentă pe munte şi de mare».
văzînd slăvita înălţare a Fiului şi Dumnezeului Pe parcursul următorilor zece ani apostolii
ei, Maica domnului, s-a bucurat de săvîrşirea s-au ocupat de organizarea Bisericii din Ieru-
lucrării mîntuirii oamenilor. salim, însă cînd Irod Agripa, peste 44 de ani de
la Naşterea Domnului, a început a persecuta
creştinii, decapitîndu-l pe apos-
Viaţa preasfintei tolul iacov şi întemniţîndu-l
Născătoare de pe Petru voind şi pe el să-l
dumnezeu după omoare, atunci apostolii cu
înălţarea domnului acordul Maicii Domnului,
au hotărît că ar fi mai bine Maica Domnului - ocrotitoarea Muntelui Athos
să se retragă din Ierusalim.
După înălţarea lui Iisus Hristos la
Atunci ei au tras la sorţi repede printre insulele arhipelagului, ea se opri
ceruri, apostolii împreună cu Maria,
cine şi în ce ţară va pe malurile muntelui Athos, fără a suferi vreo
Maica Lui şi alte sfinte femei s-au întors
merge pentru a pro- pagubă.
la Ierusalim, adunîndu-se cu toţii în
povădui Evanghelia. Preasfînta Fecioară ieşi pe malul necunos-
foişorul din sion pentru a petrece în
Preacurata Maria de cut, văzînd în această minunată situaţie voia
unire şi rugăciune. În fiecare zi veneau
asemenea a dorit să Domnului, care îi indica sorţii, prevestit de
la ei oameni care credeau în Hristos
participe la această înger. Muntele Athos era pe atunci considerat
pentru a se ruga împreună cu ei. Foi-
tragere la sorţi, de elini un loc sfînt pentru ei, deoarece aici
şorul din Sion era acea încăpere în care
primind a merge se aflau multe temple idoleşti, pricipalul fiind
Iisus Hristos a săvîrşit Cina cea de Tai-
în Iveria (Georgia). cel al lui Apollon. În timpul cînd se apropie
nă. În apropierea acestui foişor se afla Dionisie Areopaghitul Ea se pregătea să corabia de mal, idolii din temple căzură şi se
casa lui ioan Teologul, în care, după cum a
viziteze Iveria, însă Îngerul domnului i-a vestit ruinară. Atunci s-au botezat mulţi păgîni, Maica
lăsat Domnul, trăia Maica Domnului. Ea era acel domnului săvîrşind multe minuni pe Athos
că trebuie să mai rămînă la Ierusalim, pentru că
nor luminos care a călăuzit primii paşi ai micii pentru întărirea în credinţă a noilor creştini.
are menirea de a ilumina o altă ţară, fapt despre
biserici, ea era mîngîierea şi bucuria apostolilor Binecuvîntîndu-i la despărţire, ea a spus: «Fie
care Domnul îi va arăta la vremea cuvenită.
şi ai tuturor credincioşilor. ca acest loc să fie sorţii mei, dat mie de Fiul
În timpul cumplitelor prigoane asupra creş-
În ziua marii sărbători a Cincizecimii, şi Dumnezeul meu. Eu voi vi ocrotitoarea şi
tinilor, după ucidearea apostolului Iacov, Maica
Maica Domnului împreună cu toţi apostolii se caldă mijlocitoare pentru acest loc înaintea lui
Domnului a plecat la Efes, loc care i-a căzut prin
afla în foişorul din sion şi se pregătea cu calde Dumnezeu». După aceea Preasfînta Născătoare
tragerea la sorţi apostolului Ioan pentru propo-
rugăciuni de primirea Mîngîietorului făgăduit. a plecat cu ucenicii spre Cipru.
văduire. În tradiţie s-au păstrat amănunte din
Deodată, în ceasul al treilea, se auzi în aer un După treisprezece ani de la Înălţarea
călătoria Maicii Domnului pe insula Cipru la
vuiet puternic, ca pe timp de furtună, umplînd Domnului, Maica Domnului iarăşi a fost vizi-
rugămintea lui Lazăr, prietenul Domnului iisus
locuinţa în care se aflau. Şi au apărut atunci tată de Dionisie areopaghitul, care a dorit să
Hristos, care a fost făcut episcop de Cipru de
nişte limbi de foc care au stat deasupra capului primească de la ea îndrumare şi binecuvîntare.
apostolul Varnava. Lazăr se amăra foarte tare
fiecăruia din cei prezenţi, umplîndu-se toţi de Ea îi primea pe toţi: vindeca bolnavii, îndrepta
că demult s-a lipsit de fericirea de a o vedea pe
Duh Sfînt. Acest eveniment a avut loc în a zecea păcătoşii, celor înfrînţi le dădea nădejde. Cea
Maica Domnului său. El nu îndrăznea să vină la
zi după înălţarea Domnului. bucurată de Dumnezeu bucura oamenii.
Ierusalim din cauza răutăţii iudeilor, care l-au
După pogorîrea Sfîntului Duh asupra Apos-
ameninţat cu moartea. Maica Domnului i-a scris
tolilor, ei s-au împrăştiat în tot pămîntul pentru
vestirea Evangheliei, însă sfîntul ioan teologul
lui Lazăr o scrisoare, în care spre mîngîierea lui, Adormirea Maicii Domnului
îi comunică bunăvoinţa sa de a-l vizita şi îl rugă
a rămas să aibă grijă de Maica Domnului şi să-i
să trimită o corabie să o aducă. Maica Domnului Preacurata Fecioară a trăit în casa lui ioan
slujească cu evlavie şi devotament.
împreună cu Ioan Teologul şi alţi însoţitori au Teologul care se afla pe muntele Sion, adeseori
Înălţimea sfinţeniei Maicii Domnului strălu-
plecat spre insula Cipru. Aproape ajunseră, vizitînd locurile sfinţite de tălpile preacurate-
cea prin acoperămîntul adîncii sale smerenii: în
cînd deodată, se ridică un vînt foarte puternic lor picioare ale Mîntuitorului lumii, însă cel
ea se uni firea îngerească cu cea omenească. Di-
care întoarse corabia în altă direcţie. Trecînd mai des ea venea să se roage pe Golgota şi
onisie Areopaghitul, un renumit învăţat atenian,

11
În ziua adormirii Maicii Domnului pelerinii şi creştinii
băştinaşi aprind lumînări pe treptele ce duc spre peştera în
care a fost înmormîntată Fecioara Maria.
cii Domnului şi să-i slujească la înmormîntare.
Apostolii, întîlnindu-se la uşa casei s-au bucu-
rat şi se mirau: care este motivul minunii care
s-a săvîrşit cu ei? Ioan Teologul i-a întîlnit şi
le-a explicat că a sosit timpul mutării Fecioarei
Maria la Domnul.
O adîncă durere i-a cuprins atunci pe toţi
apostolii. Văzînd-o pe Preasfînta Stăpînă plină
de o luminoasă bucurie, ei nu şi-au putut reţine
lacrimile, căci dureros şi straşnic le era să rămînă
fără Maica, care îi învăţa şi-i alina pe toţi, care le
înlocuia Stăpînul şi Învăţătorul lor. Cum să sufe-
re o pierdere atît de mare, cum să rămînă ei pe
pămînt neputincioşi, fără Maică şi Călăuzitoare?
Era a treia zi de la arătarea arhanghelului.
Se apropia ceasul al treilea, ora prevestită a
adormirii Maicii Domnului. În casă ardeau
multe lumînări, apostolii îl slăveau pe Dum-
nezeu, înconjurînd patul de moarte pe care
sta culcată Maica Lui; ea se ruga, aşteptîndu-şi
sfîrşitul. Deodată se deschise acoperişul casei
şi lumina slavei Dumnezeieşti îi cuprinse pe
cei prezenţi. Toţi s-au speriat, în razele luminii
cereşti tot ce era pămîntesc se întunecă. Însuşi
Împăratul Slavei, Hristos, înconjurat de cetele
îngereşti şi de sufletele cuvioase, i se arătă Mai-
cii Sale Preacurate. Bucurîndu-se de vederea
Fiului şi Dumnezeului său, ea rosti cuvintele in-
suflatei de Dumnezeu cîntări: «Măreşte suflete
aceasta pe ioan Teologul, căruia, arătîndu-i al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de
ramura din rai adusă de arhanghel, îi spuse Dumnezeu Mîntuitorul meu, că a căutat spre
să o ducă înaintea sicriului ei. Ea se pregăti li- smerenia roabei sale». Apostolii învredniciţi a
niştită, poruncind să se aducă lumînări, tămîie vedea slăvita înălţare la cer a sufletului Maicii
şi toate cele necesare pentru înmormîntare. Domnului, stăteau neclintiţi, privind spre cer,
Ioan îl anunţă imediat şi pe apostolul Iacov, aşa cum se uitau altădată cum se înălţa Domnul
fiul logodnicului iosif, primul episcop al ieru- la cer, uitînd de cele pămînteşti şi chiar de sine.
salimului, care a răspîndit vestea nu numai în Venindu-şi în fire de admiraţie, ei se uitau cu
Ierusalim, dar şi în împrejurimi. Mulţime de evlavie la preacuratul trup al Maicii domnului
oameni se adunase în casa lui ioan Teologul şi văzură că faţa ei strălucea cu o lumină ce-
şi, auzind de la Maica Domnului că va muri în rească, simţind şi o mireasmă minunată ce se
curînd, văzînd şi ramura din rai, au început a răspîndea de la trupul ei.
plînge cu amar, încît se umplu casa de vaiete, După cuvîntul Maicii Domnului, trupul
toţi o rugau pe Preasfînta Fecioară să nu-i pără- ei fusese înmormîntat în peştera din grădina
sească căci sunt săraci şi neajutoraţi. Preasfînta Ghetsimani, situată între Ierusalim şi muntele
Născătoare de dumnezeu îi mîngîia pe toţi cu eleon, acolo unde erau înmormîntaţi cuvioşii
Despărţirea Maicii promisiunea că nu-i va lăsa pe oameni orfani, ei părinţii şi logodnicul iosif.
Domnului de femeile din că va fi grabnică ajutătoare şi mijlocitoare pen- Adormind, Preasfînta Născătoare de Dum-
Ierusalim tru toţi, care o vor chema în ajutor la scîrbe şi nezeu n-a părăsit lumea şi întotdeauna, după
întristări. Această promisiune păstrează în sine cum a făgăduit, mijloceşte pentru cei care aleargă
pe muntele eleon, la poalele căruia se găsea o alinare pentru întreaga omenire. la ea pentru ajutor. multe minuni mari a săvîrşit
o grădină care aparţinea lui ioan Teologul, Atunci cînd ea le spunea apostolilor Ioan şi milostivirea ei tuturor celor necăjiţi şi scîrbiţi!
moştenire de la tatăl său Zevedeu. Odată pe iacov ultimele sale dorinţe, deodată se ridică Cine dintre noi, necăjiţi în marea furtunoasă a
cînd îşi înălţa rugăciunile curate către Dum- un vuiet şi toţi au văzut nişte nori luminoşi vieţii, nu simte cît este de aproape de plîngerea
nezeu pe muntele eleon, înaintea ei se arătă care au înconjurat casa. Domnul a îndeplinit şi suspănările noastre Maica Domnului, cît este
arhanghelul Gavriil cu binecuvîntata veste a dorinţa Preacuratei Maicii Sale: sfinţii apostoli de grabnică să ne dea ajutor şi alinare? Invo-
mutării sale apropiate la Domnul, care trebuia au fost răpiţi cu puterea Dumnezeiască din carea mijlocirii Maicii Domnului este inclusă în
să se săvîrşească peste trei zile. toate colţurile lumii şi aduşi pe aceşti nori la slujbele bisericeşti şi din primul secol al existenţei
Preacurata Maria începu a se pregăti de casa unde se afla ea. Martorilor şi ucenicilor sale Biserica o cheamă în ajutor şi o slăveşte pe
moartea sa şi, întîi de toate, îl înştiinţă despre Domnului le-a fost dat să vadă adormirea Mai- Preasfînta Maică a Domnului nostru.

12
Femeile creştine la
Mormîntul Maicii Dom- Mormîntul săpat în piatră a
mormîntul Maicii
Domnului, Jean
nului din Ierusalim este Maicii Domnului (deasupra se
lecomte, 1871 unul dintre cele mai îndrăgi- află un altar ortodox)
te de pelerini locuri din Ţara
Sfîntă. Pe lîngă multe alte mi-
nunate locuri, precum Sfîntul
Mormînt, Biserica Naşterii
Domnului, Biserica Înmul-
ţirii Pîinilor şi a Peştilor, Bi-
serica Sfîntului Arhanghel
Gavriil, creştinii vin cu mare
bucurie şi în acest loc binecu-
Biserica Adormirii Maicii vîntat de Dumnezeu, spre a se
Domnului din grădina ghetsimani, ruga Maicii Domnului.
faţada sec. al XII-lea

Mormîntul
Maicii Domnului
Asezată în Valea lui Iosafat, la cruciată (1130). Intrand prin aceasta,
poalele Muntelui Măslinilor, biserica 48 de trepte de piatră ne conduc paşii
zidită pe locul unde a fost înmormîn- în liniştea pămîntului, ajungînd astfel
tată, pentru scurt timp, Maica Dom- în bazilica săpată în piatră ce datează
nului, este o biserică semi-îngropată, din secolul al V-lea.
în formă de cruce, în care se ajunge La mijlocul galeriei de coborîre
Scara de la intrarea în coborînd o serie de trepte din lespezi spre Mormînt se află două mici
biserică de piatră. Biserica este săpată în paraclise, de o parte şi de alta a
piatră. «Aici, în adîncul pămîntului, treptelor. În partea dreaptă este pa-
a fost asezat trupul Fecioarei Maria, raclisul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi
care s-a învrednicit să poarte în braţe Ana, cu un mic altar de închinare, şi
pe Hristos, Viaţa noastră! Aici, în în partea stîngă, paraclisul Deptului
satul Ghetsi­mani, s-au adunat Apos- Iosif, logodnicul Fecioarei. Acestea
tolii de la marginile pămîntului să sunt menţionate încă din secolul al
petreacă la mormînt pe Maica Vieţii! XIV-lea.
Aici, Sfîntul Apostol Toma, ajungînd Biserica de pe Mormîntul Maicii
mai tîrziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului, este din piatră, boltită,
Domnului în mormînt. Aici s-a smerit are forma unei nave lungi de circa
«roaba Domnului», cea mai sfîntă 20 de metri şi lată de 7 metri. Atît
dintre mame, cea mai curată dintre deasupra galeriei de coborîre, cît şi
fecioare, Maica Vieţii, mijlocitoarea în biserica propriu-zisă, atîrnă de
lumii, mîngîierea mamelor, sprijinul boltă peste o sută de candele care se
fecioarelor, întărirea sărma­nilor şi aprind la sărbători.
acoperitoarea călugărilor şi a tuturor În centrul braţului dinspre
creştinilor!» - după cum spunea Pă- răsărit se află Mormîntul Maicii
rintele Ioanichie Bălan. Domnului, într-o mică sală, avînd
Cripta Maicii Domnului Mormîntul Maicii Domnului în centru un bloc tăiat în stîncă.
se află în partea de nord a Gradinii Mormîntul este săpat într-o piatră
Ghetsimani, într-o galerie subterană aproape albă, scobită deasupra,
adînc săpată în piatră. Deasupra, în care fusese aşezat trupul Maicii
Sfînta Elena a zidit o biserică între Domnului. Se cunoaşte foarte bine
anii 325-337. forma sfîntului ei trup, rămasă în
Un paraclis a fost construit de pa- piatră. Peste această piatră şi în faţa
triarhul Iuvenalie, la începutul seco- ei se află două bucăţi de cristal care
lului al V-lea, devenind în scurt timp formează un mic jertfelnic, pe care
un centru de pelerinaj. În timpul se săvîrşeşte zilnic Sfînta Liturghie.
împăratului Mauriciu s-a construit o
bazilică superioară, vechiul sanctuar
cu Mormîntul Maicii Domnului
devenind astfel criptă subterană. În
anul 614, biserica a fost distrusă de
către perşi, împreună cu celelalte
Mormîntul Maicii domnului, biserici creştine din Palestina, dar a
vedere de la intrarea de nord în
criptă. Cu un acoperămînt roşu fost refăcută în scurt timp.
este acoperit altarul instalat Din biserica superioară se coboa-
deasupra sfîntului loc. ră cîteva trepte, pînă în curtea inte-
rioară. Curtea este simplă, cu pereţii
din plăci de piatră. Faţada actuală a Mormintele Părinţilor Maicii
Mormîntului datează din perioada domnului, sfinţilor Ioachim şi ana

13
Viaţa cuviosului Odată o tînără a cerut rugăciuni de la stareţul Paisie Aghioritul, ca să
susţină cu bine examenul ce îl avea. Ca răspuns la rugăminte, stareţul a

Simeon stîlpnicul întrebat-o: „Ce examen trebuie să susţii? Examen la Feciorie”?


Ca şi pentru examenele din instituţiile şcolare aşa şi pentru acesta,
pe care ni-l propune viaţa, avem nevoie de o pregătire nu mai puţin
Sfîntul Simeon Stîlpnicul
conştiincioasă. E nevoie de o pregătire sîrguincioasă şi pentru a vă
(390-459) este prăznuit pe
1 septembrie. S-a născut
ajuta, dragi tineri, ne-am propus inaugurarea acestei rubrici noi. Aici
din părinţi ţărani, în voi veţi afla răspunsurile la întrebările ce vă frămîntă, întrebări care
satul Sis, din Asia Mică. A prezintă ”vocea tinerilor”.
părăsit casa părintească la
vîrsta de optsprezece ani şi
a îmbrăţişat viaţa monahală Examenul la
Feciorie
la mănăstirea Eusebona.
De aici s-a mutat la
Telanissos, unde a
trăit ca anahoret.
Sfîntul Simeon
Stîlpnicul s-a
făcut începăto- Răspîndirea în zilele
rul unei practici noastre a păcatelor
necunoscute pînă trupeşti şi “revărsarea
la el, aceea de a
senzualităţii”
se ruga zi şi noapte
de la înălţimea unui
În Epistola către creştinii din oraşul Efes,
stîlp. De aici a primit şi
Apostolul Pavel, menţiona: ”Să ştiţi bine că nici
numele de «Stîlpnicul”.
un desfrînat sau necurat, sau lacom de avere,
Din viaţa sa aflăm care este un închinător la idoli, nu are moşteni-
că de două ori a venit re în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu”
mama sa la el, ca să-l (Efeseni 5, 5). În zilele noastre aceste vicii s-au
vadă. Menţionăm că înmulţit la infinit. La numai vîrsta de 14-15
stîlpul pe care se nevoia ani tinerii cunosc despre păcatele trupeşti
avea şaisprezece metri mult mai mult decît maturii căsătoriţi. Tineriii
înălţime. Dar de fieca- privesc filme erotice şi tot ce văd încearcă să
re dată, necoborînd de practice şi ei. Însuşi mediul în care locuiesc îi
pe stîlp, Sfîntul Simeon îndeamnă la desfrînare. Unii spun: ”De ce tre-
Stîlpnicul i-a zis: «Nu să vegheze duhovniceşte ca să se păzească în
buie să luptăm? Doar e natural să te ocupi cu
mă tulbura, maică. curăţie şi feciorie.
aşa ceva!” Şi prin aceasta şi mai mult pregătesc
De va voi Dumnezeu, calea păcatului.
ne vom vedea faţă Pe cei care se răzvrătesc împotriva porun- În ce constă fecioria?
către faţă întru a Sa cilor dumnezeieşti, Apostolul Pavel îi numeşte
împărăţie.» Sfîntul Simeon Stîlpnicul a luptat ”fii neascultării” (Coloseni 3, 5-6). Pe aceştia Sfinţii Părinţi prin feciorie înţeleg mai
cumplit cu taberele diavoleşti, pe care le-a nu-i mai convingi că viaţa petrecută în păcat întîi de toate curăţia, ferirea de orice întinare
biruit de fiecare dată cu rugăciunea către este distrugătoare. Orice le vei spune ei oricum a păcatelor trupeşti. Însă prin feciorie se mai
Dumnezeu. nu te vor crede. În aşa stare era şi omenirea subînţelege nevinovăţia şi integritatea, sănăta-
Sfîntul Simeon a coborît odată de pe stîlp dinaintea potopului. Ei nu ascultau predicile tea minţii şi a sufletului.
doar pentru a se sui pe un alt stîlp şi mai înalt. lui Noe despre faptul că trebuie să se pocăiască Fecioria fereşte duhul omului ca acesta să
Trupul lui, expus intemperiilor, era acoperit şi astfel a venit mînia dumnezeiască peste ei şi nu să se afunde în cele trupeşti, să nu devină
cu răni ce îi sîngerau neîncetat, fără ca măcar i-a înghiţit apele potopului. La fel de răzvrătiţi animalic, să nu piardă tot ce-i omenesc.
o dată gura lui să rostească măcar un oftat de vor fi şi oamenii înainte de sfîrşitul lumii. Feciorelnic este cel care-şi păzeşte în cu-
durere. Sigur că mulţi îl admirau, dar şi mai Pentru aceasta Dumnezeu va trimite un potop răţie şi gîndurile şi voinţa, şi dorinţa, şi orice
mulţi aruncau spre el cuvinte grele şi pline de foc şi apoi va veni Înfricoşata Zi a Judecăţii acţiune a sa.
de dispreţ. Expus privirilor tuturor curioşi- cînd toţi vor da răspuns pentru faptele sale.
lor care veneau să îl vadă, aceştia priveau mai Sfîntul Efrem Sirul spune: ”Nici un păcat Importanţa virtuţii
degrabă amuzaţi, numărîndu-i metaniile, nu este aşa de urît în faţa lui Dumnezeu
nevinovăţiei şi a curăţiei
cum Sfîntul se apleca mai tot timpul către precum desfrîul. El alungă din suflet pe
pămînt, închinîndu-se. Cineva a numărat Duhul Sfînt”. Apostolul Pavel, menţionează feciorelnice
într-o zi 1.244 de metanii, după care, obosit că trupurile noastre sunt temple, biserici, ale
lui Dumnezeu. Şi că Duhul Sfînt locuieşte în Apostolul Pavel spune: ”Voia lui Dumne-
cu totul, a încetat să mai ţină socoteală.
noi, iar cel ce va strica biserica lui Dumnezeu zeu este sfinţirea voastră; să vă feriţi de des-
El a lucrat multe şi mari minuni, vin-
îl va strica şi pe el Dumnezeu (I Cor. 3, 16-17). frînare, ca să ştie fiecare din voi să-şi păstreze
decînd prin cuvînt şi rugăciune pe mulţi
Toate celelalte păcate întinează şi spurcă sufle- vasul (trupul) său în sfinţenie şi cinste” (I Tes.
dintre cei ce zăceau în boli grele. La stîlpul
tul, iar desfrîul întinează şi trupul şi sufletul. 4, 3). Cine vrea să-L iubească pe Dumnezeu
lui veneau oameni de pretutindeni, bogaţi şi
Desfrînarea este un păcat de moarte. acela trebuie să se îngrijească de curăţia
săraci, împăraţi şi robi. Nimeni nu pleca de
sufletului său. Sfîntul Efrem Sirul aduce
la Stîlpul Sfîntului Simeon neajutorat. Sfîntul
Creştinul trebuie să laudă fecioriei prin cuvintele: ”Nevinovăţia
Simeon le vindeca bolile, le alina durerile su-
nu iubeşte luxul şi hainele frumoase. Curăţia
fletului, îi povăţuia pe calea vieţii, îi certa pe să vegheze duhovniceşte este izvorul iubirii şi a vieţii îngereşti. Curăţia
cei care nu credeau drept. El a convins-o pe şi să se păzească în curăţie se odihneşte în sufletele blînde şi smerite şi-i
împărăteasa Eudoxia să se lepede de erezia
lui Eutihie, şi să creadă ortodox. El s-a nevoit
şi feciorie face pe oameni fii ai lui Dumnezeu. Duhul
Sfînt Se bucură de cei care îndrăgesc fecioria
în timpul domniilor lui Teodosie cel Mic,
Trăind într-un mediu în care se promovea- şi le trimite răbdare”. Aşa să ne ajute şi pe noi
Marchian şi Leon cel Mare.
ză răzvrătirea şi senzualitatea, creştinul trebuie Bunul Dumnezeu să ducem o viaţă curată.
14
Simbolul Credinţei şi al Triumfului -
Înălţarea Sfintei şi de-viaţă-făcătoare Cruci
La 14/27 septembrie Sfînta Bi- la Ierusalim, dîndu-i şi o scrisoare
serică Ortodoxă sărbătoreşte Înălţa- adresată Patriarhului Ierusalimu-
rea Cinstitei şi de-Viaţă-Făcătoarei lui Macarie.
Cruci a Domnului. Aceasta este una Necătînd la faptul că împără-
dintre cele mai vechi sărbători, iar teasa Elena era deja în vîrstă, totuşi
tradiţia de a comemora într-un cu multă însufleţire a acceptat să
mod deosebit sîmbăta şi duminica înfăptuiască această înaltă misiune.
dinaintea Sfîntei Cruci, este strîns Mai întîi împărăteasa a poruncit să
legată de două mari evenimente fie nimicite toate capiştele idoleşti
ce au avut loc în istoria Bisericii din Ierusalim. Apoi a început să
creştine. caute Cinstita Cruce a Domnului, în-
În timpul persecuţiilor asupra trebînd pe creştinii proveniţi dintre
Bisericii creştine, împăraţii păgîni iudei unde ar putea să o găsească.
încercau să şteargă definitiv din Însă toate încercările erau fără suc-
minţile oamenilor orice amintire ces. În sfîrşit împărătesei i s-a spus
despre locurile sfinte în care a păti- să-l mai întrebe şi pe un bătrîn iudeu
mit, S-a răstignit şi a Înviat Domnul pe nume Iuda. Bătrînul i-a spus că
nostru Iisus Hristos. Sfînta Cruce este îngropată pe locul
Împăratul Adrian (117 – 138) a unde se afla capiştea zeiţei Venera.
poruncit să fie acoperit cu pămînt Capiştea a fost distrusă şi rostind
locul unde se afla Golgota şi Mor- rugăciunea s-a început săpăturile în
mîntul Domnului, iar pe acest deal pămînt. În curînd a fost aflat mor-
artificial să se înalţe capişte idoleşti mîntul Domnului, iar nu departe de
în cinstea zeiţei Venera şi statuia lui dînsul s-au găsit trei cruci, o tăbliţă
Jupiter. Astfel pe acest loc păgînii pe care era inscripţia făcută după
aduceau jertfe idolilor. porunca lui Pilat şi patru cruci care
Însă după o perioadă de trei au srtăpuns Trupul Domnului.
sute de ani, după Pronia Dumneze- Pentru a afla pe care din cele
iască, adică prin purtarea de grijă a trei cruci a fost răstignit Mîntuito-
lui Dumnezeu, cele mai sfinte obiec- rul, Patriarhul Macarie a atins pe
te creştine – Mormîntul Domnul şi rînd fiecare cruce de un mort pe
Crucea de Viaţă Făcătoare au fost care rudele îl duceau să-l înmor-
din nou găsite şi oferite creştinilor mînteze. Cînd Crucea Domnului a
spre închinare. fost atinsă de mort, acesta a înviat. Pe parcursul istoriei sale lemnul Crucii de-viaţă-făcătoare a fost îm-
Aceasta s-a întîmplat în timpul Văzînd această minune toţi s-au părţit în multe bucăţi de diferite dimensiuni, care astăzi pot fi întîlnite
domniei împăratului Constantin cel încredinţat că a fost găsită Crucea în diferite biserici şi mănăstiri ale lumii.
Mare (se sărbătoreşte la 21 mai/3 de-Viaţă-Făcătoare.
iunie), care a fost primul împărat Mulţime de creştini au venit să Grădina Ghetsimani - unde Dom-
roman ce a oprit persecuţiile asupra se închine Sfintei Cruci şi l-au ru- nul S-a rugat înainte de patimile
creştinilor. gat pe patriarhul Macarie să înalţe Sale şi unde a fost înmormîntată
Sfîntul Întocmai cu Apostolii Crucea, ca fiecare să o poată vedea. Maica Domnului. Întorcîndu-se în
Împărat Constantin cel Mare (306- Atunci patriarhul împreună cu alţi Constantinopol împărăteasa Elena
337), după ce a obţinut biruinţa în preoţi au început să înalţe în sus a luat cu sine o parte din Crucea
anul 312 asupra lui Maxenţiu care Crucea Sfîntă, în timp ce poporul Domnului şi cuiele. Întocmai cu
domnea în partea de Apus a impe- se ruga: ”Doamne miluieşte” şi cu Apostolii Împăratul Constantin, a
riului, şi apoi l-a biruit şi pe Liciniu, multă evlavie trecea şi se închina poruncit să fie zidită în Ierusalim
care domnea în partea de Răsărit, a Cinstitului Lemn. Acest eveniment măreaţa biserică a Învierii Domnu- Plita de marmură care indică locul aflării
Sfintei Cruci de Împărăteasa Elena
devenit în anul 323 unicul condu- solemn a avut loc în anul 326. lui, care să cuprindă sub cupola sa
cător al marelui Imperiu Roman. Tot atunci s-a mai săvîrşit încă o şi Mormîntul Domnului şi Golgata.
În anul 313 el a semnat Edictul minune: o femeie grav bolnavă Biserica s-a construit timp de 10
de la Milan, în care a fost recunos- fiind însemnată cu Sfînta Cruce, ani. Împărăteasa Elena între timp
cută religia creştină şi persecuţiile îndată s-a tămăduit (Nichifor Cal- s-a mutat la Domnul. Biserica a fost
în partea de Apus a imperiului au list, cartea a VIII-a, capitolul 29). sfinţită pe data de 13/26 septembrie
fost oprite. Bătrînul Iuda şi alţi iudei au crezut anul 335. În ziua următoare pe data
Întocmai cu Apostolii Îm- în Domnul Hristos şi s-au botezat. de 14/27 septembrie s-a instituit să
păratul Constantin cel Mare a Iuda a primit la botez numele se serbeze Înălţarea Cinstitei şi de
biruit cu ajutorul lui Dumnezeu Chiriac şi mai tîrziu a fost hirotonit Viaţă Făcătoarei Cruci a Domnului.
trei războaie şi a văzut pe cer episcop al Ierusalimului. Tot atunci şi s-a alcătuit minunata
Semnul dumnezeiesc – Sfînta Sfînta împărăteasă Elena a cîntare care include şi Crucea şi
Cruce cu înscrierea ”Prin acest cinstit toate locurile legate de viaţa Învierea: ”Crucii Tale ne închinăm
semn vei birui”. Dorind fierbinte pămîntească a Mîntuitorului prin Stăpîne şi Sfînta Învierea Ta o
să afle Sfînta Cruce pe care a fost zidirea mai mult de 80 de biserici. slăvim”. Acesta a fost un eveniment
răstignit Domnul Iisus, împăratul Astfel a fost înălţate biserici în Betle- istoric, dar cuprinde totodată şi un
Partea cea mai mare dintre toate bucă-
Constantin a rugat-o pe mama em - locul unde S-a născut Domnul înţeles profund simbolic al unirii ţile cunoscute din lemnul Crucii se află
sa împărăteasa Elena (ziua ei de Hristos, pe muntele Eleon, de unde Crucii, suferinţelor cu Învierea, în tezaurul ortodox în apropiere de Gol-
pomenire 21 mai/ 3 iunie) să plece Iisus Hristos S-aÎnălţat la Ceruri, în triumful şi biruinţa. gota, din Biserica Sfîntului Mormînt)

15
S
chimbarea la Faţă a
Domnului a avut loc acum Sfîntul Munte Tabor
două mii de ani, în timpul
vieţii pămînteşti a Mîntuitorului. Sfîntul Munte Tabor este
Atunci domnul călătorea mult pe locul Preaslăvitei Schimbări la
pămînt, se întîlnea cu oamenii şi Faţă a Domnului. Aici Domnul
îi învăţa cum trebuie să trăiască nostru Iisus Hristos Şi-a arătat
pentru a ajunge în Împărăţia lui ucenicilor Săi Slava Sa Dumne-
zeiască, pentru a le întări inima
dumnezeu. Domnul spunea că
în credinţă.
Împărăţia cerească este lucrul cel Muntele Tabor este un deal
mai de preţ, care trebuie căutat aflat în capătul estic al Văii
întîi de toate. Jezreel, ce se înalţă pînă la al-
Odată domnul le-a spus titudinea de puţin peste 500 de
ucenicilor Săi: «Adevărat vă spun metri, în regiunea Galileea de
vouă: sunt unii dintre cei ce stau Jos. Aflat la 9 kilometri est de
aici care nu vor gusta moartea Nazaret şi la doar 17 kilometri
(adică nu vor muri), pînă ce nu vest de Marea Galileei, acolo
vor vedea împărăţia lui Dumne- unde încep hotarele lui Isahar
şi Zabulon, acest deal mai poar-
zeu, venind întru putere». – Oare
tă şi denumirea de Muntele
este posibil? – s-au gîndit ucenicii. Schimbării la Faţă a lui Hristos.
Dar iată că trecură şase zile şi Iisus Spre deosebire de munţii
a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov Nazaretului, acesta este unic în
şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus toate caracteristicile sale, atît în
într-un munte înalt, de o parte. cele privind forma, cît şi în cele
Iisus a început să se roage şi în
acel moment avu loc o minune
nemaipomenită - faţa lui a strălu-
cit ca soarele, iar veşmintele I s-au
făcut albe ca lumina. Iar alături
apostolii i-au văzut pe vechii
prooroci, Moise şi Ilie, vorbind
cu El. Văzînd acestea, de uimire,
apostolii abia de au putut spune
lui Iisus: Doamne, bine este să fim privind structura geologică. Deşi
noi aici; dacă voieşti, voi face aici
trei colibe: Ţie una, şi lui Moise
una, şi lui Ilie una. Dar pe cînd
Schimbarea la arată ca un vulcan stins, acesta
nu are nici un element vulcanic.
Platoul acestui deal calcaros are
o formă eliptică, pantele lui fiind

Faţă a Domnului
încă Petru vorbea, iată un nor
destul de abrupte, iar priveliştea
luminos i-a umbrit pe ei, şi un glas
oferită, măreaţă.
din nor a zis: «Acesta este Fiul Meu Astăzi muntele păstrează
Cel iubit, în Care am binevoit; pe doua mănăstiri creştine, una
Acesta ascultaţi-L». Aceste cuvinte ortodoxă şi una franciscană.
le-a rostit Însuşi Dumnezeu Tatăl. Mănăstirea greco-ortodoxă este
Auzind această voce, ucenicii s-au situată în partea nord-estică a
speriat foarte tare şi au căzut cu muntelui, în vîrful platoului,
faţa la pămînt. Însă Iisus S-a iar cea catolică se află în partea
apropiat de ei, şi, atingîndu-i, cu sudică a muntelui.
blîndeţe le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă
temeţi. Şi, ridicîndu-şi ochii, nu au
văzut pe nimeni, decît numai pe
Iisus singur. Şi pe cînd se coborau
din munte, Iisus le-a poruncit, zi-
cînd: Nimănui să nu spuneţi ceea
ce aţi văzut, pînă cînd Fiul Omului
Se va scula din morţi. Pentru ei
acestea erau nişte cuvinte atît de
stranii, încît au început să întrebe
unii de alţii: «Ce înseamnă a învia
din morţi? Oare asta este cu pu-
tinţă?»
Dar a trecut timpul şi noi ştim an pe muntele Tabor, în acelaşi cerul este absolut senin: luna sărbatoare începe să fie menţio-
că Hristos a înviat. tot aşa odată loc unde se produse minunea august în acele părţi este cea mai nată în documentele din prima
vor învia toţi oamenii care au trăit Schimbării la Faţă a Domnului, caldă şi mai secetoasă vreme a jumătate a secolului al V-lea.
vreodată pe pămînt. În acea zi se coboară un nor foarte mare, verii, soarele arde din toate pu- Există obiceiul ca în această
măreaţă toţi cuvioşii se vor schim- care acoperă biserica şi tot vîrful terile! Norul apare şi se lasă peste zi să se facă pomenire generală
ba la chip, se vor lumina precum muntelui, ca a doua zi să dispară. munte numai în ziua sărbătorii. a celor trecuţi la cele veşnice
soarele şi vor deveni asemenea Acest nor ne aminteşte de norul Oare asta nu e o minune? (Biserica Rusă). În unele zone,
Domnului, iar bucuria lor nu va din ziua cea de două mii de ani în Sărbătorirea Shimbării la Faţă de sărbătoarea Schimbării la
avea sfîrşit. urmă, din care se auzi glasul lui a Domnului se pare că datează Faţă a Domnului se aduc la
Despre acest eveniment vechi dumnezeu Tatăl. Un fapt destul de la începutul sec. al IV-lea, cînd biserică struguri, mere şi alte
de două mii de ani ţin minte atît de curios este acela că pînă în Sfînta Împărăteasă Elena zideşte o fructe care se sfinţesc şi se îm-
oamenii, cît şi natura. În fiecare ziua sărbătorii, cît şi după aceea, biserică pe Muntele Tabor. Această part credincioşilor.

16
Mănăstirea Schimbării la Faţă

Icoana făcătoare de minuni


a Maicii Domnului de pe
Muntele Tabor

Mănăstirea Ortodoxă
de pe muntele Tabor Biserica Schimbării la Faţă
Mănăstirea ortodoxă greacă luat de ucenicul său, ierodiaconul şi cel lateral de nord în cinstea
de călugări Schimbarea la Faţă a Nectarie Banul. El a terminat Sfinţilor mucenici Gheorghe
Domnului este situată în partea construcţia mănăstirii şi a men- Purtătorul de Biruinţă şi Di- Un fragment de piatră pe
nord-vestică a muntelui Tabor. ţinut rînduiala slujbei în limba mitrie izvorîtorul de mir din care, conform tradiţiei a
În anul 1854 Cuviosul Irinarh română pînă în anul 1890, cînd, Tesalonik. Clopotniţa bisericii a stat Iisus Hristos în timpul
Roseti, originar din moldova datorită bătrîneţii şi suferinţelor, fost construită în anul 1911. Schimbării la Faţă
a început construcţia bisericii s-a retras la Mănăstirea Sfîntul În această mănăstire se
Mănăstirii Schimbarea la Faţă a Sava. În vremea noastră, ctitoria păstrează icoana făcătoare de
Domnului de pe Muntele Tabor. arhimandriţilor Irinarh şi Necta- minuni a Maicii domnului de pe
Ostenitorul arhimandrit şi părinte rie este locuită de calugări greci muntele Tabor.
duhovnicesc n-a reuşit să termine şi aparţine canonic de Mitropolia În altarele Proorocilor Moise
această lucrare sfîntă, căci s-a mu- Ortodoxă de Nazaret. şi ilie pot fi văzute pietre din
tat la cele veşnice la 26 decembrie Biserica Schimbării la Faţă a vechea biserică şi fragmente de
1863 la vîrsta de 96 de ani, fiind Domnului are trei altare: altarul mozaic bizantin.
înmormîntat în biserica începută principal în cinstea Schimbării Pe tritoriul mănăstirii se mai
de el şi terminată de ucenicul său, la Faţă, altarul lateral de sud în află o biserică rupestră a lui Mel-
Nectarie. Locul de egumen a fost cinstea proorocilor Moise şi Ilie hisedec.

Muntele Tabor în ziua Schimbării la Faţă altarul în cinstea


sfinţilor prooroci Ilie şi Moise

Icoane sub forma unor colibe simbolice, reprezentînd Schimbarea la Faţă a


Domnului în centru şi pe Sfinţii Prooroci Ilie şi Moise lateral.

17
Biserica de acasa care locuiesc în casă şi un prosop
pentru mîini.
Prima parte a ierurgiei este
compusă din rugăciuni de sfinţire
Adeseori familia este numită a apei. După sfinţirea apei începe
«biserica de acasă”. Pentru credin- stropirea casei. Pentru aceasta se
cioşi biserica începe în parohie, deschid toate uşile. Se sfinţesc de
atunci cînd participă la Sfintele asemenea şi obiectele din afara
Taine bisericeşti şi continuă după casei - porţile, ograda, casa din
slujbă, dincolo de pragul bisericii, exterior. La sfinţirea casei se
în familie. Am putea spune că anu- pot sfinţi cu rugăciuni speciale
me aici, alături de cei mai apropiaţi şi animalele domestice. Preotul
oameni ai noştri putem verifica pe sau altcineva desenează pe perete
cît de buni creştini suntem. nişte cruci. Aceste cruci, asemeni
Faţă de cei ai casei omul este unor peceţi sfinte, vor păzi casa
mai deschis decît faţă de cei mai de toţi vrăjmaşii nevăzuţi.
puţin cunoscuţi, chiar şi în relaţi- După sfinţirea cu apă, crucile
ile cu prietenii. Uitîndu-ne la co- desenate pe pereţii casei, se vor
piii pe care i-a crescut, observînd unge cu ulei sfinţit, invocîndu-se
atmosfera ce domneşte în casă, o rugăciune specială. Apoi se face
adeseori putem înţelege, cum este cădirea cu tămîie a întregii case.
omul de fapt. Ce stă pe primul După aceea urmează ectenia cu
loc - dumnezeu sau tendinţa spre pomenirea celor care vor trăi
agonisire, Biserica sau dorinţa cu bunăcuviinţă în această casă.
de a se îmbrăca în haine scumpe Sfinţirea casei se sfîrşeşte cu săru-
şi la modă, credinţa sau patima tarea crucii.
distracţiilor? Sfinţirea casei este o sărbătoa-
Casa este o şcoală a evlaviei re de familie. La finalul acestui
creştine învăţate desinestătător. În eveniment membrii familiei şi
biserică există o rînduială comună invitaţii participă la o masă de
şi un ustav, iar în familie omul sin- sărbătoare, la care preotul de
gur se impune să respecte regulile obicei nu rămîne. Pentru a păstra
şi să aibă grijă de sine. Casa este curăţenia duhovnicească între
un tărîm al autoeducării şi al au- pereţii acestei case nu trebuie să
toconştientizării. Casa, familia este se pomenească puterile necurate,
împărăţia bunecuvîntată a dragos- să se vorbească necenzurat, să se
tei omeneşti, în care răsar cele mai înjure, să se descînte sau să se
bune calităţi umane. Familia este nouă sau într-un apartament tul), apoi aduc lucrurile din casă. ghicească.
un complicat cîmp duhovnicesc al îl roagă pe preot să citească la Atunci cînd totul este ame- Păstrarea casei de „necurăţii”
relaţiilor cu rudele şi cu sine însuşi, tedeum o rugăciune specială cu najat în noua casă, se săvîrşeşte este o problemă dificilă, însă nu
e o şcoală a voinţei şi duhului. pomenirea numelor tuturor ce- ierurgia sfinţirii casei. Pentru imposibil de îndeplinit. Casa
lor care vor trăi acolo. Ei intră în aceasta se invită un preot, care unui creştin este sfîntă în care nu
Sfinţirea casei casă cu icoana Mîntuitorului sau săvîrşeşte un tedeum. Se pre- trebuie să se afle nimic necurat.
a Maicii domnului şi cu agheas- găteşte un vas pentru sfinţirea Toate lucrurile noi din casă se
Creştinii ortodocşi atunci mă. În primul rînd stropesc cu apei, icoanele, lumînările şi un sfinţesc prin stropirea cu apă
cînd trec cu traiul într-o casă agheasmă toată casa (apartamen- pomelnic cu numele persoanelor sfinţită şi rugăciune.

Sfinţirea mîncărurilor
În afară de Sfintele Taine, Biserica prin rînduielile sale de Paşti, cînd se sfinţeşte
Biserica Ortodoxă mai are şi alte sfinţeşte întreaga orînduire a vie- pasca şi ouăle roşii, iar de
slujbe speciale pentru sfinţirea ţii omeneşti, inclusiv obiectele de sărbătoarea Schimbării
omului şi a naturii. Aceste slujbe care se foloseşte şi mîncare pe care la Faţă a Domnului se
se numesc ierurgii. Acestea sunt o consumă. Sfinţirea mîncărurilor sfinţesc strugurii, merele
rugăciuni de binecuvîntare şi are loc în unele zile, de exemplu şi alte fructe.
sfinţire a omului în diferite mo-
mente şi împrejurări ale vieţii,
precum şi de binecuvîntare şi
sfinţire a naturii înconjurătoare
şi a diferitelor obiecte sau lucruri
de folos omului.
Sfintele Taine şi ierurgii sunt
foarte importante pentru noi, în-
trucît ne umplu de credinţă vie şi
ne dau o susţinere duhovnicească.
La ierurgii sunt atribuite rugăciu-
nile pentru vii şi răposaţi, sfinţirea
apei, a lucrurilor şi a mîncărurilor.

18
Ce este acatistul Doamne, Iisuse Hristoase,
miluieşte-ne pe noi, elevii
Acatistul este un imn de laudă care
se cîntă în picioare, format din 12 sau 13
condace şi 12 icosuri, închinat lui Dumnezeu,
Maicii Domnului sau unuia dintre sfinţi.
Primul acatist este Acatistul Maicii Domnului, Adresarea noastră către Dumnezeu este rugăciune.
ca laudă şi mulţumire pentru eliberarea Avem nevoie de ea aşa ca de aer sau de mîncare. Noi nimic
minunată a Constantinopolului în anul 626. nu avem al nostru, toate fiind de la Dumnezeu: viaţa,
A fost compus cel mai probabil între 677 capacităţile, sănătatea, mîncarea şi toate celelalte ne sunt date
şi 718. El se cîntă în noaptea de sîmbătă a de Dumnezeu. Fără El noi nu putem face nimic, ne spun mai
celei de cincea săptămîni a Postului Mare. multe proverbe populare.
Astăzi este cîntat sau citit la utrenia (sau denia) De aceea, şi la vreme de necaz şi la bucurii, noi trebuie
acestei sîmbete, care se şi numeşte Sîmbăta să ne adresăm Domnului cu rugăciune. Căci Domnul
Acatistului. Aprecierea credincioşilor a făcut este foarte bun şi milostiv faţă de noi şi dacă vom cere cu
ca mai tîrziu multe alte acatiste să fie compuse, credinţă şi rîvnă, El numaidecît ne va împlini dorinţa şi ne
în cinstea unor sfinţi, a Maicii Domnului sau a va da tot ce avem nevoie. De aceea trebuie întru totul să
lui Hristos, după modelul acestui prim acatist, ne încredinţăm voii Lui sfinte şi să aşteptăm cu răbdare,
şi se citesc la sărbătorile respective. pentru că doar El ştie ce şi cînd să ne dea, ce ne este de
folos şi ce ne poate dăuna.
Rău procedează cei care se roagă cu lene, ei se îndepărtează
de Dumnezeu şi Dumnezeu de ei. Iar fără rugăciune omul
Şcoala rugăciunii pentru cei mici încetează să-L mai iubească pe Domnul, uită de El şi nu-şi
împlineşte menirea pe pămînt, adică săvîrşeşte păcate.
Doamne,
Penru ce ne rugăm? - Ce s-a întîmplat? N-ai învăţat? Băieţelul
binecuvîntează! îşi plecă capul.
- Adă agenda!
Grişa învăţa bine, dar avea un necaz - Şi într-o clipă Grişa văzu în agenda sa un
În fiecare dimineaţă, trezindu-ne din vroia să fie elevul cel mai bun din clasă. Şi, doi mare şi gras.
somn, trebuie să unim cele trei degete şi să ca întradins, în clasa lor veni un elev nou, Se întorcea el acasă şi spunea cu reproş:
ne face semnul crucii, zicînd: «Doamne, îţi eminent. Atunci cînd acesta răspundea, Grişa - Doamne, de ce s-a întîmplat aşa, eu doar
mulţumesc pentru noaptea ce a trecut, binecu- nu-şi găsea locul - aşa de tare dorea ca acela Te-am rugat să-i pună băiatului cel nou doiul,
vîntează-mă pentru ziua de astăzi. Păzeşte-mă să greşească. dar mi l-au pus mie? Ce-i de făcut acum? Zece
de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi». Odată Grişa a fost chemat la tablă să de- la sfîrşitul semestrului nu mai văd, mama se va
Dar cine sunt vrăjmaşii noştri? Cîinii cei monstreze o teoremă la matematică. El a răs- îngrijora, iar tata - mă va ocărî. Oare nu Tu ai
puns excelent, de aceea se linişti că are multe zis: “Cereţi şi vi se va da”...
fioroşi, oamenii răi, demonii. La fel ne adre-
note de zece şi a doua zi nu-l va întreba. aşa În secolul trecut un ţăran de asemenea nu
săm şi Maicii Domnului şi Îngerului păzitor, le că tema pentru acasă nici nu încercă să o facă.
mulţumin pentru noaptea ce a trecut şi cerem ştia ce să ceară de la Dumnezeu. În acel an în
De această dată la tablă a fost chemat
binecuvîntare pentru ziua ce începe. Venind gubernia lor fusese un an greu şi preţurile la
elevul nou-venit. Acela începu a răspunde cu
înaintea icoanelor, închinăm trei metanii pînă pîine s-au ridicat cu mult. Oamenii avari au
însufleţire. Grişa îl privea şi şoptea în gîndul
la pămînt. profitat de această situaţie pentru a se îmbogă-
său: «Hai, greşeşte, greşeşte odată!» Dar elevul
ţii, nefiindu-le milă de cei săraci şi înfometaţi.
cel nou vorbea fără a se încîlci. Atunci Grişa
începu a se ruga la Dumnezeu: «Doamne, fă La fel a făcut şi acest ţăran care avea acasă
ca acest împăunat să greşească. Doamne, Tu rezerve mari de grîu. A aşteptat pînă s-a ridicat
eşti Atotputernic, fă să-i trîntească un şase sau preţul maximal la grîu şi s-a pornit la oraş să-l
mai bine un doi». vîndă. Obţinînd un mare venit, intră în biserică
În acest moment elevul cel nou într-ade- şi comandă un tedeum de mulţumire Sfîntului
văr se emoţionă şi se opri de povestit ca, în Nicolae pentru vînzarea bună. În afară de
sfîrşit, să tacă. Atunci învăţătorul se adresă lui aceasta el începu a se ruga Domnului ca foamea
Grişa: să continue şi preţurile să crească şi mai mult.
- Hai, ajută-l. Întorcîndu-se acasă, ţăranul a aflat că în
Eroul nostru mai să-şi piardă darul vor- momentul cînd se ruga pentru nenorocirea
birii. poporului, în gospodăria lui se produse un
Trebuie să ne învăţăm de mici a ne ruga - Ei, ce mai stai, eminentule? Treci la tablă! incendiu. Ajungînd la hambare, focul a mistuit
şi a-I mulţumi Domnului. Dacă v-aţi pregătit Grişa roşi şi nu se mişcă din loc. tot grîul, prefăcînd în scrum visul lui cel rău.
să mergeţi afară la joacă sau la şcoală — în-
totdeauna trebuie să ne rugăm: «Doamne,
binecuvîntează!» Dacă ne-am întors de la şcoală
sau de la plimbare să zicem: «Doamne, Îţi
mulţumesc». Iar dacă vrem să ne facem temele
pentru acasă: «Doamne, binecuvîntează» şi
cînd terminăm de scris, iarăşi zicem: «Doamne,
Îţi mulţumesc». De mergem la magazin, să
spunem: «Doamne, binecuvîntează». Aşa să ne
adresăm Domnului în tot locul şi în tot timpul.
Iar cînd ne culcăm seara e bine să citim
rugăciunea „Să învie Dumnezeu” şi să ne
sărutăm cruciuliţa, pentru că Hristos a fost
răstignit pe cruce pentru păcatele noastre.
Am sărutat cruciuliţa, am făcut semnul crucii
asupra pernuţei şi ne culcăm spunînd cuvin-
tele: «Doamne, binecuvîntează». Astfel, ne
culcăm şi ne trezim cu rugăciune.

19
Ce este Biserica?
ea fac parte doar oameni sfinţi. totalitate cît şi fiecărei din părţile
Nu poate fi viaţa pe pămînt fără Ei componente. Sobornicitatea
lupta cu răul, fără păcate şi căderi. este însuşirea pe care Biserica o
Creştinii care sunt membrii Bise- posedă încă de la începuturi, cînd
ricii uneori greşesc, păcătuiesc era alcătuită dintr-un mic număr
fără să-şi dea seama, din neştiinţă, de creştini, ucenici ai Domnului
cîteodată chiar păcătuiesc şi con- Hristos, această însuşire o are şi
ştient. Biruim răul numai prin în prezent, cînd Biserica s-a mărit
pocăinţă sinceră şi schimbare a şi s-a răspîndit pe toate cele cinci
gîndirii, prin voinţa de a lupta cu continente.
păcatul.
Biserica este Sfîntă şi această
sfinţenie vine de la Dumnezeu
Biserica
care locuieşte în Biserică şi dato- Apostolească
rită harului dumnezeiesc noi ne
vindecăm. Biserica este Apostolească
Orice om poate să afle în deoarece Sfinţii Apostoli au fost
Biserică tot ce este necesar pentru trimişi de Domnul Iisus Hristos să
a duce un mod de viaţă creştin. boteze toate neamurile şi popoa-
Şi chiar dacă cineva din noi rele. Biserica păstrează credinţa
păcătuieşte, totuşi în orice clipă primită de la Sfinţii Apostoli şi prin
este deschisă calea care duce la succesiune continuă slujirea lor pe
pocăinţă. Aşa a fost, este şi va fi pămînt. În acest sens „apostoleas-
pînă la sfîrşitul lumii. că” este sinonimă cu „autentică”.
Spre exemplu: iată a venit în Prin succesiune apostolică în-
Biserică un om – luptător, politici- ţelegem hirotoniile neîntrerupte
an, iubitor de avere, de petreceri care au început de la Apostoli şi
şi distracţii. Dar pocăindu-se şi continuă pînă la episcopii din
botezîndu-se, el a devenit Sfîntul vremea noastră. Apostolii au
Întocmai cu Apostolii cneazul hirotonit prima generaţie de epi-
Vladimir. Sau alt om a venit în scopi, iar aceştia, la rîndul lor altă
Biserică. Era tîlhar, ucigaş, nemi- generaţie şi aşa s-a continuat pînă
los şi tiran, de numele căruia se în prezent. Episcopii continuă
temeau toţi în Egipt. Cînd şi-a dat slujirea Apostolilor pe pămînt:
seama de relele făcute şi căindu-se oficiază slujbele bisericeşti, pre-
a bătut la poarta mănăstirii, călu- dică, administrează eparhiile şi
Continuare din numărul precedent a vieţii, unele şi aceleaşi Taine gării s-au închis şi de frică şi nu-l înfiinţează altele noi.
Sinod Ecumenic se numeşte Sfinte. primeau. Dar tîlharul s-a rugat Datoria de a predica pe
adunarea reprezentanţilor Bise- Biserica Ortodoxă este Una mult ca să-l primească şi, intrînd Hristos prin cuvînt şi viaţă şi de
ricilor Ortodoxe din toată lumea cu toate că pe parcursul timpului în mănăstire, a devenit unul a-şi apăra credinţa o au nu doar
pentru a discuta şi formula adevă- s-au evidenţiat părţile ei compo- dintre cei mai rîvnitori asceţi, episcopii şi preoţii, ci şi fiecare
rurile de credinţă şi canoanele ce nente: Biserica Ortodoxă Rusă, petrecîndu-şi timpul în muncă, creştin care este un membru al
ţin de administrarea bisericească. Bulgară, Americană ş.a Acestea post şi rugăciune. Prin nevoinţele Bisericii. În unitatea păstorilor
În total au avut loc şapte sinoade sunt doar nişte denumiri geo- sale s-a proslăvit departe de hota- şi a celorlalţi membri ai Bisericii,
ecumenice. La primele două grafice şi administrative care nu rele Egiptului şi a devenit Sfîntul care sunt fideli învăţăturii Mîn-
sinoade ecumenice a fost alcătuit încalcă Unitatea Bisericii. Moise Arabul, care este cinstit de tuitorului Hristos, se manifestă
Simbolul Credinţei. El este alcătu- Biserica este unică nu doar întreaga Biserică Ortodoxă. Astfel Sobornicitatea Bisericii.
it din 12 articole. Unul dintre ele în spaţiu ci şi în timp: astăzi după de exemple sunt numeroase. De-
oarece nu-i om fără de păcat, toţi
este dedicat Bisericii şi indică care fiinţa Sa, Ea este tot aşa precum
sfinţii au parcurs calea de la păcat Ce spun Sfinţii
sînt însuşirile Bisericii - însuşiri a fost şi în timpul Apostolilor şi a
fără de care Ea nu s-ar fi numit Sfinţilor Părinţi. Oricît de departe spre sfinţenie. Apostoli despre
Biserică: ”Cred întru Una, Sfîntă, ar trăi ortodocşii unii de alţii, în Biserică?
Sobornicească şi Apostolească oricare limbă ar vorbi, totuşi ei sunt Biserica
Biserică”. Anume aceste patru membri ai Unei Biserici şi păstrea-
însuşiri definesc fiinţa Bisericii ză” unitatea Duhului întru legătura Sobornicească Biserica este Mireasa Domnului
şi deosebesc Biserica de celelalte păcii” (Efeseni 4, 3). Noi creştinii Mergînd după exemplul
organizaţii sociale. ortodocşi credem că în Biserica Or- Biserica este Sobornicească.
Aceasta înseamnă, pe de o parte, Domnului Hristos, Sfinţii Apostoli
todoxă se află Adevărata învăţătură vorbeau şi ei despre Biserică prin
că Ea păstrează adevărul credinţei
Cred întru Una a Domnului Iisus Hristos.
integru, nealterat, aşa precum l-a pilde şi comparaţii. Una din cea mai
răspîndită comparaţie a Bisericii este
Biserică primit de la Însuşi Mîntuitorul
cea de Mireasă a lui Hristos (Ioan,
Biserica Sfîntă Hristos. Iar pe de altă parte aceas-
tă sobornicitate este o plenitudine, 3, 30). Cununia dintre Hristos şi
Biserica este unică şi tot ce este Biserică este chipul unei iubiri desă-
în ea este unic: unul este Înteme- Numind Biserica Sfîntă, ce care dă posibilitate fiecărei perso-
nalităţi să se deschidă Bisericii. vîrşite şi nedespărţite. Ce înseamnă
ietorul, un Cap Care este Hristos. avem în vedere? Mireasă a lui Hristos? Mireasa este
Un Duh Dumnezeiesc lucrează Vorbind despre Sfinţenia Bise- Această integritate şi pleni-
tudine se atribuie atît Bisericii în cea care a reuşit atît de mult să
în Ea, o învăţătură a credinţei şi ricii, noi nu avem în vedere că din iubească, încît este gata să-l urmeze

20
Sfînta Taină a preoţiei
Preoţia (Hirotonia) este a
cincea sfîntă Taină a Bisericii, în
care, prin punerea mîinilor şi
rugăciunea arhiereului, se îm-
părtăşeşte unor bărbaţi, ce s-au
pregătit pentru aceasta, harul
dumnezeiesc, care dă puterea
de a propovădui cuvîntul lui
Dumnezeu, de a săvîrşi Sfintele
Taine şi slujbele bisericeşti, şi de
a conduce pe cei credincioşi la
mîntuire.
pe iubitul ei şi în bucurie şi în scîrbe,
Sfînta Taină a Preoţiei se
este gata să fie cu el peste tot oriunde
s-ar afla el. împărtăşeşte aşadar unor bărbaţi
anume pregătiţi pentru a o primi
Biserica este Trupul lui Hristos cu vrednicie. Însuşi Mîntuitorul
Iisus Hristos i-a ales pe sfinţii
O altă denumire atribuită des apostoli şi i-a învăţat, prin toate
Bisericii este - Trupul lui Hristos, cîte a făcut între oameni, cele în una din cele trei trepte îşi are şi toate slujbele bisericeşti, înde-
după cum scrie Apostolul Pavel: ale împărăţiei lui Dunmezeu. izvorul în Dumnezeu. osebi de a hirotoni întru diacon,
„Căci precum trupul unul este, şi După aceea i-a învrednicit de Asadar, Preoţia este de la preot şi, împreună cu încă doi
are mădulare multe, iar toate mă- deosebita cinste de a propovădui Dumnezeu, cum îi scrie şi sfîntul arhierei, întru anhiereu şi de a
dularele trupului, multe fiind, sunt Sfînta Evanghelie şi de a săvîrşi apostol Pavel ucenicului său sfinţi într-un sobor de arhierei,
un trup, aşa şi Hristos… Căci trupul fapte minunate. Adresîndu-se Timotei: «Nu fi nepăsător faţă de Sfîntul Mir. Treapta arhierească,
nu este un mădular, ci multe. Dacă lor, a asezat şi Taina Preoţiei prin harul care este întru tine, care ţi venind de-a dreptul de la apos-
piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt
cuvintele: «Precum M-a trimis pe s-a dat prin proorocie, cu pune- toli, prin succesiune apostolică
mînă nu sunt trup, pentru aceasta
Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. rea mîinilor preoţimii» (1 Tim. sau episcopală, deţine plinătatea
nu este el din trup? Şi urechea dacă
Şi zicînd acestea, a suflat asupra IV, 14). «Te îndemn să ţii aprins celor trei puteri: de a învăţa, de a
ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac
parte din trup - pentru aceasta nu lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfînt; harul lui Dumnezeu, cel ce este în săvîrşi cele sfinte şi de a conduce
este ea din trup? Dacă tot trupul cărora veţi ierta păcatele, vor fi tine, prin punerea mîinilor mele» Biserica.
ar fi ochi, unde ar fi auzul?... Dar iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi (2 Tim. I, 6). Preotul primeşte de la
acum Dumnezeu a pus mădularele, ţinute» (Ioan 20, 21; 23). Taina Sfintei Preoţii o poate arhiereu, prin hirotonie, darul
pe fiecare din ele, în trup, cum săvîrşi numai episcopul prin celor trei puteri: învăţătorească,
a voit. Dacă toate ar fi un singur rostirea unei rugăciuni speciale sfinţitoare şi de conducere, însă
mădular unde ar fi trupul? Dar şi punerea mîinilor pe capul celui fără dreptul de a hirotoni şi de a
acum sunt multe mădulare, însă un ce se hirotoneşte. sfinţi Sfîntul Mir şi Antimisul.
singur trup. Şi nu poate ochiul să Taina Hirotoniei are trei Diaconul este ajutător al
zică mîinii:N-am trebuinţă de tine; trepte - toate adeverite de Sfînta preotului şi al episcopului, în în-
sau iarăşi capul să zică picioarelor: Scriptură şi de Sfînta Tradiţie şi treita lor activitate, spre mîntuirea
N-am trebuinţă de voi… Şi pe cele bine cunoscute încă din vremea credincioşilor, neputînd săvîrşi
ale trupului care ni se par că sunt
sfinţilor apostoli - şi anume: nici o Taină şi nici o Ierurgie. Pe
mai de necinste, pe acele cu mai
diaconia, preoţia şi arhieria. baza Revelaţiei dumnezeiesti, cu-
multă cinste le îmbrăcăm… Ca să
În Faptele sfinţilor apostoli prinsă în Sfînta Scriptură şi Sfînta
nu fie dezbinare în trup ci mădu-
larele să se îngrijească deopotrivă se arată cum a luat fiinţă treapta Tradiţtie, Sfînta Biserică ne învaţă
unele de altele. Şi dacă un mădular diaconească, pe urma alegerii şi că Taina hirotoniei a fost instituită
suferă, toate mădularele suferă hirotoniei celor şapte diaconi în de Mîntuitorul Hristos şi că sfinţii
împreună; şi dacă un mădular este Biserica din Ierusalim. «Pe aceş- apostoli au împărtăşit harul Hiro-
cinstit, toate mădularele se bucură tia i-au pus înaintea apostolilor, toniei numai episcopului, preotu-
împreună. Iar voi sunteţi trupul lui şi rugîndu-se şi-au pus mîinile lui şi diaconului. Acestea sunt cele
Hristos şi mădulare fiecare în parte. peste ei» (Fapte VI, 6). trei trepte ierarhice avîndu-şi baza
”(I Corinteni 12, 12-27). Sfinţii apostoli, cum aflăm Sfinţii apostoli au hirotonit în voinţa Mîntuitorului.
Biserica este Trupul lui Hritos din Sfînta Scriptură, au săvîrşit preoţi în mai multe cetăţi (Fapte
în realitate. Astfel că cel care este Sfînta Taină a Preoţiei prin XIV, 23); de asemenea, sfîntul
unit cu acest Trup este unit cu punerea mîinilor, adică: «hiroto- apostol Pavel a aşezat şi episcopi,
Însuşi Domnul Hristos. Biserica nindu-i preoţi în fiecare biserică, pe care, prin viu grai şi prin
este Hristos care trăieşte în oameni. rugîndu-se cu postiri, i-au încre- scrisori, îi sfătuieşte să îndrepteze
Membrii Bisericii formează un trup
dinţat pe ei Domnului în Care cele ce mai lipsesc şi să aşeze
unic, şi sunt uniţi nedespărţiţi din
crezuseră». preoţi prin cetăţi (Tit I, 5).
moment ce au fost botezaţi, deve-
Sfinţii apostoli au împărtăşit Potrivit treptei în care se
nind Trupul lui Hristos. Duhul Sfînt
întrepătrunde Trupul lui Hristos, harul Preoţiei prin punerea mîi- află, primitorii Sfintei Preoţii au
îi uneşte pe toţi revărsîndu-le în nilor ierarhiei bisericeşti, (adică puterea să săvîrşească cele sfinte
inimi iubirea. Această iubire devine episcopilor, preoţilor şi diaconi- legate strîns de treapta preoţiei
pentru creştini unicul principiu al lor), avînd credinţa luminată de lor. Astfel, episcopul are puterea
vieţii şi indică atitudinea faţă de Duhul Sfînt că harul hirotoniei, să săvîrşească toate Sfintele Taine
alţi oameni.

21
Scoala virtutii
Mintuirea este imposibila fara smerenie
Sensul şi importanţa smereniei
după învăţăturile Sfinţilor Părinţi

Î
n ce constă esenţa smereniei? - Ştii că cel viclean nu mănîncă,
Această problemă dintotdea- nu bea şi nu doarme, dar tot în
una i-a preocupat pe asceţii beznă trăieşte, pentru că n-are
creştini. Pentru a afla răspunsul smerenie. Supune-te voii lui Dum-
ne-am îndreptat către experienţa nezeu – iată o nevoinţă pentru tine;
Sfinţilor Păinţi. În Patericuri am smereşte-te înaintea tuturor; mus-
aflat nenumărate povestiri despre trează-te pentru toate, poartă cu
smerenie şi importanţa ei în viaţa mulţumire bolile şi scîrbele – şi asta
duhovnicească a omului. Iată une- va fi mai presus de orice nevoinţă!
le dintre ele. Odată cuviosul Macarie Egip-
În timpurile îndepărtate o teanul ducea în chilia sa ramuri
creştină a nimerit pe o insulă ne- de palmier pentru împletit coşuri.
populată, unde timp de patruzeci Pe neaşteptate întîlni în calea sa pe
de ani a petrecut în post şi rugă- diavolul, care, vrînd să-l lovească,
ciune, răbdînd felurite lipsuri. În se îndîrji spre el cu secera, însă nu
sfîrşit pe insulă a ancorat o corabie izbuti.
şi femeia s-a întors pe continent. - Macarie! – se adresă diavolul
Venind la unul din marii asceţi, către sfînt. Din cauza ta am o mare
femeia i-a povestit despre nevoin- scîrbă pentru că nu te pot birui.
ţele sale pustniceşti. Ascultînd-o cu Iată şi eu fac tot ce faci tu. Tu
atenţie, stareţul a întrebat: posteşti – nici eu nu mănînc nimic;
- Dar vei putea oare primi tu priveghezi – nici eu nu dorm
defăimările oamenilor, ca pe o niciodată. Mai este de fapt ceva
mireasmă? prin care mă depăşeşti.
- Nu, părinte, - i-a răspuns - Ce să fie aceea? – îl întrebă
jenată femeia. cuviosul.
- Atunci n-ai dobîndit nimic în - Smerenia ta, - i-a răspuns
aceşti patruzeci de ani de nevoinţă, diavolul – iată de ce nu te pot birui.
- concluzionă cu tristeţe stareţul. Pentru a cuceri oamenii, satana
Astfel, petrecînd ani mulţi poate lua chipul lui Hristos, al
în afara societăţii, involuntara îngerilor şi al sfinţilor. Ivindu-se
sihastră n-a dobîndit principalul – într-un asemenea chip creştinilor,
smerenia, fără de care celelalte vir- el încearcă să-i aducă în starea de
tuţi îşi pierd puterea. Renumitul înşelare duhovnicească. Odată, în
scriitor duhovnicesc din vechime, trecut, diavolul s-a înfăţişat înaintea
cuviosul Avva Dorotei compara unui pustnic egiptean în chip de
procesul mîntuirii cu contrucţia înger şi, trezind în el trufia, a zis:
unei case. El scria că zidarul tre- - Eu sunt Arhanghelul Gavriil
buie să pună pe fiecare cărămidă şi sunt trimis către tine!
un amestec de var, altfel cărămizile - Vezi, – cu smerenie şi simplita-
se vor risipi şi locuinţa se va pră- te îi răspunse bătrînul – poate către naşte în om din conştientizarea suferinţele stareţului, el a zis:
buşi. În casa duhovnicească a unui altcineva ai fost trimis? Pentru că eu propriei neputinţe. - Iată, părinte, se împlinesc
creştin cărămizile sunt virtuţi, iar nu sunt vrednic să mi se trimită în- Odată stareţul Nectarie de cuvintele din Scriptură că multe
amestecul de var este smerenia. geri. După aceste cuvinte diavolul la Optina, arătînd cu mîna spre scîrbe rabdă cuvioşii: ce cruce grea
Orice faptă bună, săvîrşită fără dispăru imediat. natura înconjurătoare, i-a spus v-a dat Domnul!
smerenie nu-i aduce omului niciun Sfinţii Părinţi pentru a desem- arhimandritului Veniamin (Fed- - Asta e! – îl contrazise cuviosul
folos. Referitor la aceasta cuvioasa na smerenia, adeseori întrebuinţau cencov), viitorul mitropolit: Antonie, cei cuvioşi au parte de
Singlitichia, o înţeleaptă sihastră cuvîntele „smerenie” şi „smerita- - Priviţi, ce frumuseţe – soarele, scîrbe, da eu numai de răni, după
din pustia egipteană a spus că, aşa cugetare” ca sinonime, însă le cerul, arborii, florile... Dar la înce- cum zicea şi sfîntul prooroc David:
cum nu poţi construi o corabie de atribuiau o importanţă diferită. În put nimic n-a fost! Ni-mic! Şi Dom- multe răni păcătosul are.
lemn fără cuie, aşa şi a te mîntui concepţia patristică smerita-cuge- nul din nimic a creat o asemenea Dacă noi, nădăjduind la
nu poţi fără smerenie. În viaţa tare este modul de gîndire corect frumuseţe. Aşa şi omul: atunci cînd milostivirea lui Dumnezeu, vom
noastră duhovnicească scîndurile al omului despre sine însuşi şi des- sincer va ajunge la conştiinţa că ţine minte neîncetat despre
sunt vitruţile, iar cuiele – gîndurile pre lumea înconjurătoare. Anume este un nimic, Domnul va începe nimicnicia şi păcătoşenia noas-
smerite despre virtuţi. smerita-cugetare naşte smerenia, să creeze din el ceva măreţ. tră, sufletul nostru se va smeri,
Odată veni la ieroschimonahul care reprezintă nu altceva decît Pe schiegumenul Antonie de la iar inima se va înfrînge. Atunci
Anatolie (Zerţalov) de la Optina o starea interioară de pace a inimii. Optina timp de treizeci de ani l-au Domnul, căutînd la smerenia
femeie care i-a cerut binecuvîntarea Prin urmare, dacă dorim să do- durut picioarele. Pînă la genunchi noastră, ne va îmblînzi mîndria
pentru a trăi singură ca să post- bîndim smerenia, pentru început erau acoperite de răni straşnice, din şi ne va da har pentru a ne
ească, să se roage, să doarmă pe trebuie să avem smerita-cugetare. care curgea sînge. S-a întîmplat să-l comporta modest, pentru a urî
scîndurile goale fără a fi deranjată Aşadar, întîi de toate, trebuie să viziteze pe cuvios renumitul gîndi- patimile pămînteşti şi a rîde de
de nimeni. Atunci stareţul i-a spus: spunem că, smerita-cugetare se tor ortodox, I. V. Kireevski. Văzînd slava lumii acesteia.

22
Lumea interioara si exterioara
L
umea în care noi trăim
este imensă, variată şi
foarte interesantă. Ea
este alcătuită foarte complicat,
dar, cu toate acestea, are o ordine
foarte strictă, care se conduce şi se
susţine de unele legi concrete.
Lumea care ne înconjoară este
o lume exterioară. Ea e măreaţă
şi uimitor de bogată. Însă nu mai
puţin bogată şi interesantă este
şi lumea interioară a omului. În
fiecare clipă omul se gîndeşte la
ceva, simte ceva, de exemplu se
bucură şi se gîndeşte cum să-şi
împărtăşească bucuria prietenu-
lui. Anume în interiorul omului la
început se naşte o intenţie bună,
iar după aceea el o materializează,
creînd o carte, o melodie sau un
tablou. Iată aşa gîndul şi dorinţa
unui om face parte din lumea
noastră exterioară comună.
Lumea este atît de mare încît
noi putem vedea doar o neînsem-
nată parte a ceea ce se petrece în
ea. Datorită faptului că oamenii
au învăţat cum să-şi transmită
cunoştinţele, impresiile, experi-
enţele unii altora, cunoştinţele
despre lumea înconjurătoare, dar
şi despre cea interioară a omului
se răspîndesc cu uşurinţă. Noi, Atît lumea interioară, cît şi cea rău distruge totul, îi supără chiar Lumea exterioară – este lumea
de exemplu, trăind în Moldova, exterioară sunt deosebit de im- şi pe cei mai apropiaţi şi mai dragi care ne înconjoară. Este lumea
putem afla din cărţi şi reviste portante pentru om, împreună lui oameni, în schimb omul bun, fizică şi poate fi văzută, pipăită.
despre Franţa, America, Africa, constituind viaţa omului. Însă care iradiază pace şi bucurie în Lumea interioară a omului -
putem chiar afla ce s-a întîmplat lumea interioară totuşi este mai jurul lui, restabileşte ceea ce este este lumea nevăzută a gîndurilor,
pe pămînt sute de ani în urmă. importantă decît cea exterioară. distrus, îi mîngîie pe suferinzi, le sentimentelor, convingerilor,
Dar ce înseamnă să cunoşti? Asta Lumea exterioară depinde de ajută celor nevoiaşi. dorinţelor.
înseamnă că anumite informaţii starea noastră interioară, de con- Lumea duhovnicească – este
Lumea exterioară, văzută se
devin proprietatea noastră. O cepţiile noastre, de sentimente. lumea legată de fenomenele
numeşte materială sau fizică. Dar
anumită parte a informaţiei, Lumea interioară este nevăzută, duhovniceşti, de credinţa în Dum-
există şi lumea nevăzută, duhov-
importantă pentru noi, o primim însă se manifestă prin faptele, prin nezeu şi slujirea Lui.
nicească, spirituală (de la cuvintele
în lumea noastră interioară, o creaţia omului, lăsînd o amprentă Lumea exterioară şi interioa-
duh şi spirit). Dar şi aceasta poate
memorizăm şi o putem folosi cînd nu numai pe întreaga lui viaţă, ră, fizică şi duhovnicească alcătu-
fi exterioară în raport cu omul
dorim. Astfel lumea exterioară dar şi asupra chipului exterior re- iesc lumea în care îşi trăieşte omul
(lumea făpturilor nevăzute – a
intră în lumea noastră interioară. flectat pe faţă. Omul nenorocit şi viaţa sa pămîntească.
îngerilor buni sau răi), însă omul
are propria lui lume interioară.
Ea este legată de credinţa în Dum-
nezeu, de experienţa cunoaşterii
lui Dumnezeu, de slujirea Lui.
Pentru oamenii credincioşi lumea
duhovnicească constituie partea
cea mai importantă a vieţii lor.
Lumea interioară determină gîn-
durile, convingerile, faptele, mo-
dul de viaţă, orientează aspiraţiile
omului. Lumea interioară şi cea
exterioară, lumea duhovnicească
şi cea fizică există cu adevărat şi
formează o unitate, o totalitate
integră - o lume complicată şi
bogată, în care noi trăim şi parte
a căreia suntem.

23
Е
Evanghelie

Cuvântul Evanghelie
provine din grecescul
evangelion care înseamnă
veste bună. Evanghelia ne
relatează despre viaţa şi
învăţătura lui Iisus Hristos,
cum a suferit, cum a fost
răstignit pe cruce, a murit şi
a înviat. Avem patru evan-
ghelii care au fost primite
de către Biserică în Noul
Testament ca fiind canoni-
ce. sfîntul Irineu de Lyon le
enumeră deja la anul 185:
Evanghelia după Matei,
Evanghelia după Marcu,
Evanghelia după Luca,
Evanghelia după Ioan.
Timpul în care au fost
Evanghelie

Abecedar
scrise este epoca de la 43-
100, adică a doua jumătate a
Evanghelist secolului I. Limba evanghe-
liilor a fost aramaică, pentru
eva cea de la Matei şi greaca
elenistică pentru celelalte.

Eva Evanghelist
leu, întrucît a propovă- Vechiul Testament, prin
duit mai mult despre aceasta subliniind că
slujirea împărătească a Hristos este Acel Mesia
Mîntuitorului, sfîntul pe Care L-a aşteptat
Luca cu un taur (animal lumea în vechime.
de jertfă), deoarece în Evanghelistul Marcu
Evanghelia sa a accen- este cel mai concis dintre
tuat slujirea arhierească evanghelişti, prezentîn- cruce şi puterea milostivii
a Domnului pe pămînt, du-L pe Mîntuitorul mai Domnului care l-a iertat în
iar sfîntul ioan - cu un mult ca un Împărat al ultima clipă a vieţii.
vulture care zboară în universului, accentuînd Evanghelistul ioan este
înălţimile vederii lui acele momente din viaţa un evanghelist teolog. El şi-a
Evanghelişti sunt
Dumnezeu. Lui, în care în special se scris evanghelia mai tîrziu
numiţi autorii celor
Toţi evangheliştii au vădeşte demnitatea Sa decît ceilalţi trei. Scrierea lui
patru Evanghelii din
scris despre viaţa pă- împărătească. ioan are un caracter înăl-
Noul Testament - Sfinţii
mîntească a Domnului Evanghelistul Luca ţător. În evanghelia sa Fiul
Apostoli Matei, Marcu
şi Mîntuitorului nostru a fost un apropiat al lui Dumnezeu se înfăţişază
Atunci a adus Domnul Luca şi ioan.
Iisus Hristos, însă apostolului Pavel. Ideea înaintea noastră, a doua
Dumnezeu asupra lui Adam Persoană a Sfintei treimi.
fiecare a redat aceasta lui îndrăgită este cea
somn greu; şi, dacă a adormit, Sfîntul Apostol şi
într-o formă individua- a pocăinţei. Doar el a Cei patru evanghelişti
a luat una din coastele lui şi a evanghelist Matei este
lă. Sfîntul Matei a scris păstrat parabola despre ne schiţează icoana lui
plinit locul ei cu carne. Iar coasta reprezentat în icoane
Evanghelia sa pentru iu- fiul risipitor şi exemplul Dumnezeu întrupat. Scri-
luată din Adam a făcut-o Domnul avînd simbolul îngeru-
dei, de aceea povestirea neîntrecut de pocăinţă erile lor sunt insuflate de
Dumnezeu femeie şi a adus-o la lui, sfîntul Marcu cu un
sa are multe trimiteri la al tîlharului de pe Duhul Sfînt.
Adam. (Facere, 2, 21-22)
Eva este numele pe care l-a
dat adam, primului om creat
de Dumnezeu, soţiei sale. Eva
inseamna viaţă, „pentru ca ea
era să fie mama tuturor celor vii”
(Fac, 3, 20). Ea a fost creată de
Dumnezeu din coasta lui Adam
în timp ce acesta dormea. Fiind
ademenită de diavol, Eva a în-
călcat porunca lui Dumnezeu de
a nu mînca din fructul interzis,
atrăgîndu-l şi pe Adam în acest
păcat. Pentru această neasculta-
re, ei au fost izgoniţi din rai.

Revistă editată de Frăţia Misionară “Sfîntul Ciprian” din Edineţ.


Dragi cititori, dacă aveţi comentarii la articolele publicate sau gînduri pe care aţi vrea să ni le împărtăşiţi,
24 scrieţi-ne pentru rubrica “Scrisori la redacţie” pe adresa electronică: stlfe@yandex.ru