CAPITOLUL IV

Funcţia publică administrativă

1. Consideraţii generale

Conceptul de funcţie publică este în strânsă corelaţie cu noţiunile de putere

publică, autoritate publică sau organ public, serviciu public şi interes public. Orice
societate organizată în stat se bazează pe prerogativele puterii publice, în vederea
satisfacerii intereselor generale, publice ale societăţii.
În consecinţă organizarea statală reflectă necesităţile ce trebuie satisfăcute în
cadrul sistemului social iar valorile pe care le realizează autoritatea statală sunt
valori politice, stabilite potrivit specificului organizării societăţii. Aceste valori privesc
satisfacerea trebuinţelor de interes general, într-un regim de putere publică, pe baza
prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel
privat.
Serviciile publice, indiferent de natura sau forma de organizare, realizează
activităţi proprii potrivit competenţei lor stabilită prin lege. Competenţa unui serviciu
public este strâns legată de funcţia îndeplinită în cadrul organizării statale.
Odată cu diversificarea funcţiilor statului modern apare necesitatea înfiinţării
de noi servicii publice. Prin activitatea de legiferare Parlamentul reglementează în
mod uniform relaţiile sociale dintre membrii societăţii. Serviciul public judiciar alcătuit
din sistemul instanţelor judecătoreşti soluţionează litigiile care apar între membrii
societăţii şi aplică sancţiunile legale celor care încalcă legea.
Pentru satisfacerea intereselor generale de apărare a ordinii publice şi a
securităţii statului, de asigurare a trebuinţelor de instruire, cultură şi sănătate a
populaţiei precum şi pentru asigurarea condiţiilor materiale de viaţă ale cetăţenilor au
fost create şi organizate serviciile publice administrative care îşi desfăşoară
activitatea, într-un regim de putere publică, pentru organizarea executării şi
executarea în concret a legilor.
Fiecare autoritate publică sau serviciu public realizează în domeniul lor de
activitate, atributele de putere ale statului prin personalul repartizat pe diferite
structuri, compartimente funcţionale, pe criterii profesionale, pe linii ierarhice şi pe
funcţii. Prin urmare corespunzător funcţiilor fundamentale ale statului, funcţia publică
statală se realizează pe categorii de funcţii publice, între care există atât asemănări,
cât şi deosebiri. Bunăoară toate categoriile de funcţii publice se bazează pe
prerogativele de putere publică şi se deosebesc prin specificul activităţilor pe care le
realizează.
Conform dispoziţiilor constituţionale, în exercitarea mandatului lor, deputaţii şi
senatorii sunt în serviciul poporului iar statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin
lege organică. Legea privind statutul funcţionarilor publici (1) se aplică tuturor
funcţionarilor publici inclusiv celor care au statute proprii, aprobate prin legi speciale,
în măsura în care acestea nu dispun altfel, reprezentând dreptul comun în această
materie.
Potrivit legii pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României; b)structurile de
specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale; c) structurile de specialitate ale
Consiliului Legislativ; d)serviciile diplomatice şi consulare; e)autoritatea vamală; f)
poliţia şi alte structuri ale Ministerului de Interne; g) alte servicii publice stabilite prin
lege.
Statul judecătorilor şi procurorilor este stabilit prin Constituţie şi Legea privind
statutul magistraţilor (2) iar statutul cadrelor didactice şi statutul persoanelor numite
sau alese în funcţii de demnitate publică este reglementat prin legi speciale.
Corespunzător naturii activităţii desfăşurate, funcţia publică statală poate fi de
demnitate publică, funcţie publică administrativă sau executivă şi funcţie publică
jurisdicţională.
Noţiunea de funcţie publică este utilizată pentru a caracteriza personalul
autorităţilor şi instituţiilor publice, mai ales în raport cu salariaţii din sectorul privat şi
a evidenţia regimul juridic diferit aplicabil funcţiei publice. Bunăoară agentul unei
persoane sau salariatul unui organism de drept privat, nu are calitatea de funcţionar
public, chiar dacă serviciul public încredinţat acestor persoane private este de natură
administrativă şi agentul sau salariatul participă direct la execuţia sa.
Studiul funcţiei publice presupune analizarea noţiunii de funcţionar public, prin
evidenţierea regimului juridic referitor la metodele de recrutare a personalului, la
modul de desfăşurare a activităţii acestuia şi la drepturile şi obligaţiile specifice.
Acest regim juridic care determină existenţa funcţionarilor publici este specific
funcţiei publice statale fiind derogatoriu de la dreptul care reglementează relaţiile de
muncă din sectorul privat (3).
Persoanele fizice care ocupă în condiţiile legii funcţiile publice în vederea
realizării atribuţiilor unui serviciu public administrativ al statului, judeţului, oraşului
sau comunei se numesc funcţionari publici administrativi şi primesc pentru activitatea
desfăşurată un salariu lunar, în condiţiile legii iar persoanele care ocupă funcţii de
demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie lunară
(4).
Deosebirea dintre salariul de bază al funcţionarilor publici administrativi şi
indemnizaţia lunară a demnitarilor constă în aceea că celor remuneraţi cu
indemnizaţie lunară, nu li se cuvin sporuri şi/sau adaosuri la această indemnizaţie.
Funcţia publică jurisdicţională este realizată de o categorie distinctă de
personal, în raport cu salariaţii, funcţionarii publici administrativi şi demnitarii publici,
care poartă denumirea de magistraţi. Magistraţii judecători şi procurori sunt numiţi în
funcţie de Preşedintele României iar judecătorii sunt inamovibili, în timp ce procurorii
se bucură de stabilitate în funcţie. Pentru activitatea desfăşurată magistraţii primesc
o indemnizaţie lunară cu anumite sporuri.
La realizarea funcţiei jurisdicţionale mai concură magistraţi asistenţi de la
Curtea Supremă de Justiţie şi magistraţi consultanţi, pentru soluţionarea litigiilor
specifice dreptului muncii, care participă la deliberări cu vot consultativ, însă aceştia
nu beneficiază de inamovibilitate fiind numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul
justiţiei.
Judecătorii Curţii Constituţionale şi cei ai Curţii de Conturi precum şi
procurorii acesteia din urmă sunt asimilaţi magistraţilor, îndeplinind o funcţie publică
jurisdicţională.
Legea actuală de organizare judecătorească şi a Curţii Supreme de Justiţie,
nu precizează expres natura juridică a raportului de muncă al magistratului, cu
instanţele judecătoreşti sau parchetele cu personalitate juridică la care îşi
desfăşoară activitatea. În consecinţă atât în legislaţie, cât şi în doctrină, natura
juridică a funcţiei publice jurisdicţionale este controversată(5).
 2. Natura juridică a funcţiei publice administrative

Odată cu punerea bazelor dreptului administrativ modern şi consacrarea

autonomiei sale, doctrina şi jurisprudenţa de specialitate i-au fundamentat conţinutul
instituţiilor şi regimul juridic aplicabil.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor, ştiinţa dreptului
administrativ a beneficiat de contribuţia unor reputaţi specialişti care au influenţat şi
doctrina din ţara noastră.
În stabilirea naturii juridice a noţiunii de funcţie publică administrativă s-au
conturat mai multe concepţii referitoare la: teza contractului de drept privat,
susţinută în principal de doctrina germană care prin Paul Laband a fundamentat
concepţia mandatului reprezentativ, inspirată de teoria mandatului civil (6); teza
contractului administrativ, susţinută de unii reprezentanţi ai şcolii franceze (7) şi teza
statului legal, promovată de susţinătorii dreptului public francez Esmein, Haurion,
Duguit şi Jeze (8) care susţineau ideea că funcţia publică se bazează pe un act de
autoritate, ce implică prerogative de putere publică şi nu drepturi şi obligaţii
contractuale.
Teoria statului legal a fost împărtăşită şi de doctrina din ţara noastră care a
susţinut ideea că funcţia de stat este o instituţie a dreptului administrativ prin care se
realizează puterea de stat (9) iar situaţiile de drept public, nu pot fi judecate prin
prisma regulilor de drept privat, oricât de puternice ar fi aparenţele (10) . Totodată se
preciza că situaţia juridică a funcţionarului public este una obiectivă deoarece statul
determină pe cale generală şi impersonală, toate drepturile şi obligaţiile
funcţionarului care exercită o putere legală şi nicidecum un drept subiectiv.
În perioada postbelică doctrina a folosit noţiunea de funcţie de stat şi
funcţionar de stat pentru a desemna persoanele care desfăşurau activităţi de natură
administrativă, pe fondul diminuării importanţei dreptului public şi a fundamentării
autonomiei dreptului muncii. Bunăoară doctrina de drept al muncii (11) care are
adepţi şi astăzi a promovat teza unicităţii raportului juridic de muncă potrivit căreia,
contractul individual de muncă reprezintă unicul temei al raportului de muncă iar
actul de numire, respectiv de alegere sau repartizare, nu constituiau decât condiţii
speciale necesare încheierii unor anumite raporturi juridice de muncă, alături de
condiţiile generale cum sunt capacitatea juridică, pregătirea profesională, vechimea
în muncă şi altele. Raporturile de muncă erau considerate ca fiind tipice şi atipice
pentru cadrele cu statut special.
În noul context constituţional al reglementării funcţiei publice, în doctrina de
drept a muncii pe lângă teza unicităţii raportului juridic de muncă (12) se admite şi
faptul că analiza aspectelor principale ale regimului juridic al funcţionarilor publici în
cadrul dreptului muncii, nu exclude problematica vastă a raportului de serviciu din
cadrul dreptului administrativ. Totodată se susţine teza unei noi ramuri de drept,
dreptul profesional sau teza apărută în Franţa care promovează ideea unui Drept al
muncii publice.
În literatura de drept administrativ funcţia de stat era caracterizată ca „un
complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestită o persoană fizică, ce face parte
din cadrul unui organ al statului care are caracter de continuitate şi care se exercită
în realizarea puterii de stat, pentru îndeplinirea sarcinilor acelui organ al statului”(13)
sau ca o „situaţie juridică impersonală (obiectivă) creată şi organizată prin acte
normative, în vederea realizării puterii de stat ori pentru a concura la realizarea
acesteia” (14).
 O altă orientare era axată pe ideea dublului raport juridic al funcţionarului de
stat care apărea ca subiect a două feluri de raporturi juridice, unul de serviciu,
născut prin actul de numire sau alegere în funcţie, pe baza căruia îşi exercită
atribuţiile legale şi altul de muncă, în care funcţionarul intră cu instituţia care-l
angaja într-o relaţie reglementată de dreptul muncii(15).
În prezent în ţările Uniunii Europene se manifestă opţiuni care consacră, fie
concepţia bazată pe ideea statutului legal, supus unui regim juridic unilateral de
drept public, fie cea care conţine reglementări contractuale de drept privat, însă în
cele mai multe ţări predomină concepţia statutului legal.
Bunăoară conceptul de funcţie publică este reglementat în Franţa şi în ţările
francofone prin noţiunea „funcţion publique”, în Regatul Unit al Marii Britanii prin
expresia „civil service”, în Germania prin sintagma „affentlicher dienst” iar
personalul care îndeplineşte aceste funcţii poartă denumirea de „functionnaires” în
Franţa şi Luxemburg, „civil servent” în Anglia şi Irlanda, „Beauter” în Germania. În
Italia este folosită sintagma „impiegato civile de allo stato” în Belgia „agent de l’Etat”
iar în Spania şi Portugalia se întrebuinţează noţiunea de „functionario”. Atât în
doctrină cât şi în legislaţia din mai multe ţări sunt întâlnite şi alte expresii cum ar fi
„agent public”, „funcţionar de stat”, „servitorul coroanei” sau „manager public”.
Datorită acestor diferenţieri etimologice şi a concepţiilor juridice de
reglementare a funcţiei publice şi a funcţionarului public, în literatura occidentală de
specialitate s-a propus uniformizarea noţiunilor prin folosirea expresiilor „personal
administrativ” sau „personalul din administraţie”. Totodată se manifestă preocupări
pentru „modernizarea” concepţiei juridice referitoare la acest personal şi a funcţiei
îndeplinite iar sub presiunea unor forţe politice şi sindicate se susţine chiar ideea
„privatizării” funcţiei publice. Bunăoară în Italia printr-un act normativ din anul 1993
cunoscut sub denumirea de „decretul privatizării funcţiei publice” se consacră
principiul trecerii de la reglementarea unilaterală a funcţiei publice, la convenţiile
colective, negociate între un agent autonom care reprezintă autoritatea publică şi
sindicatele funcţionarilor publici. Prin urmare stabilirea regimului juridic a funcţiei
publice reprezintă o opţiune politică, bazată atât pe consideraţii de ordin juridic, cât şi
pe necesitatea soluţionării unor trebuinţe de ordin social.
În ţările Uniunii Europene funcţia publică poate fi clasificată după natura
acesteia în funcţie publică comunitară locală, funcţie publică naţională şi funcţie
publică comunitar-europeană. Modul de reglementare a funcţiei publice comunitare
locale şi naţionale diferă de la o ţară la alta, în funcţie de tradiţiile şi concepţiile
juridice adoptate, având baze atât constituţionale, cât şi statutare iar funcţia publică
comunitar-europeană este prevăzută în principal prin statutul funcţionarilor
comunităţilor europene precum şi în alte reglementări.
În ţara noastră potrivit dispoziţiilor constituţionale, statutul funcţionarilor publici
se reglementează prin lege organică iar alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt
libere, având în vedere că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Ca şi în cazul altor
instituţii ale dreptului administrativ, reglementarea funcţiei publice se întrepătrunde în
subsidiar, cu normele generale ale dreptului privat. În acest sens Legea privind
Statutul funcţionarilor publici prevede că dispoziţiile acesteia se completează cu
prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile,
administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei
specifice funcţiei publice.
În consecinţă natura juridică a funcţiei publice este fundamentată pe teza
statutului legal iar funcţionarul public este un purtător al autorităţii publice, învestit cu
prerogative de putere publică.
 3. Noţiunea de funcţie publică administrativă şi trăsăturile acesteia

Potrivit legii funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi

responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de
putere publică de către administraţia publică centrală şi locală.
Definiţia legală a funcţiei publice se bazează pe teza exprimată constant în
doctrina de drept public care defineşte competenţa unei autorităţi sau instituţii
publice, ca fiind un ansamblu de atribuţii stabilite de legea fundamentală sau de alte
legi care conferă drepturi şi obligaţii pentru realizarea în nume propriu, pe baza
prerogativelor puterii publice, a unei anumite activităţi administrative. Legea mai
recurge şi la termenul „responsabilitate” care însă are mai mult o semnificaţie
filozofică, de raportare a individului la sistemul de valori existent şi mai puţin una
juridică, având în vedere că în accepţiunea cea mai largă, termenii de răspundere şi
responsabilitate sunt sinonimi iar atribuţia prevăzută de lege, reprezintă atât un
drept, cât şi o obligaţie care în final implică răspunderea.
Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt: a) legalitate,
imparţialitate şi obiectivitate; b) transparenţă; c) eficienţă şi eficacitate; d)
responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale; e) orientare către cetăţean; f)
stabilitate în exercitarea funcţiei publice; g) subordonare ierarhică. Aceste principii,
unele cu valoare declarativă sau deontologică, au rolul de a direcţiona şi eficientiza
funcţia publică pentru o mai bună deservire a beneficiarilor săi.
Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la Legea statutului funcţionarilor
publici iar activităţile administrative care implică exercitarea prerogativelor de putere
publică sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte
normative; b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări
specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora; c)
elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi
statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor,
necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice; d)
consilierea, controlul şi auditul public intern; e) gestionarea resurselor umane şi a
resurselor financiare; f) colectarea creanţelor bugetare; g) reprezentarea intereselor
autorităţii sau instituţiei publice, în raporturile acesteia cu persoane fizice sau
juridice, de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor
stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în
justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; h)
repartizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei
publice.
Realizarea funcţiei publice se bazează pe mai multe trăsături specifice printre
care amintim pe cele mai semnificative. Astfel competenţa funcţiei publice este
determinată în mod unilateral de către autorităţile publice, prin norme juridice pentru
realizarea unui interes general. Atribuţiile corespunzătoare fiecărei funcţii publice se
stabilesc pe baza sarcinilor specifice ale autorităţilor şi instituţiilor publice, cu
respectarea principiilor ierarhiei, specializării şi profesionalizării funcţiei publice. În
consecinţă funcţia publică fiind predeterminată legal drepturile şi obligaţiile care intră
în conţinutul acesteia nu pot fi modificate, înlocuite sau suprimate de către titularul
funcţiei, dacă legea nu i-a conferit un asemenea drept. Funcţiile publice au caracter
continuu, neputând fi exercitate cu intermitenţă sau o singură dată în funcţie de
situaţia creată. Prin urmare caracterul continuu al funcţiei publice, presupune
exercitarea acesteia, pe toată durata existenţei funcţiei publice.
Funcţia publică administrativă are un caracter obligatoriu întrucât drepturile şi
obligaţiile care alcătuiesc conţinutul acesteia trebuie exercitate în temeiul legii iar
exercitarea nu reprezintă doar o formalitate sau o posibilitate ce caracterizează
dreptul subiectiv. Atribuţiile funcţiei publice reprezintă pentru funcţionarul public
drepturi şi obligaţii legale pe care le exercită în conformitate cu fişa postului ocupat.
Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire,
iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public. Titularul funcţiei publice
este o persoană fizică legal învestită în funcţie prin actul unilateral de dispoziţie a
autorităţii sau instituţiei publice care realizează atribuţiile ce intră în competenţa
funcţiei publice.
Funcţia publică presupune anumite incompatibilităţi care pot fi de ordin
constituţional sau legal, având menirea de a asigura obiectivitatea şi prestigiul
funcţiei. Fiecare funcţie publică administrativă este stabilită într-o anumită ierarhie
care asigură prin unitatea de structură şi acţiune realizarea atribuţiilor specifice.
Ierarhia funcţiilor publice se stabileşte prin actul de înfiinţare, organizare şi
funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice respective. În baza ierarhiei, funcţionarii
publici ierarhic inferiori sunt obligaţi să se supună dispoziţiilor date în limita şi
condiţiile legii, de către funcţionarii ierarhic superiori. În cadrul fiecărei autorităţi sau
instituţii publice atribuţiile unei funcţii publice se împart pe posturi. Postul reprezintă
funcţia publică individualizată. Conţinutul concret al drepturilor şi obligaţiilor unei
funcţii publice individualizate se stabileşte prin fişa postului.
Funcţiile publice individualizate din cadrul unei autorităţi sau instituţii publice
alcătuiesc statul de funcţii al acelei unităţi care se aprobă potrivit legii, în funcţie de
interesele publice ocrotite şi de mijloacele umane şi materiale care pot fi alocate,
pentru satisfacerea interesului public. Statul de funcţii este un act administrativ-
financiar prin care se stabileşte atât numărul de posturi, nivelul studiilor, gradul de
profesionalizare a funcţionarilor publici, cât şi nivelul de şcolarizare a fiecărei funcţii
publice.
Totalitatea funcţionarilor publici statutari constituie corpul funcţionarilor publici
iar cei eliberaţi din funcţia publică în condiţiile legii, alcătuiesc corpul de rezervă care
este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Noţiunea de corp al
funcţionarilor publici este caracteristică structurii actuale a funcţiei publice şi
înlocuieşte noţiunea de cadre specifică vechii reglementări în materie.

4. Clasificarea funcţiilor publice administrative

Pentru înţelegerea naturii juridice a funcţiei publice administrative se impune

clasificarea acesteia după criterii care disting atât funcţiile publice, cât şi funcţionarii
publici.
Bunăoară după natura atribuţiilor care alcătuiesc competenţa unei autorităţi
sau instituţii publice, funcţiile publice administrative se clasifică în funcţii publice
generale şi funcţii publice specifice.
Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor
cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea
realizării competenţei lor generale iar funcţiile publice specifice alcătuiesc un
ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi, cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii
publice pentru realizarea competenţei lor specifice.
 După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în
trei categorii, după cum urmează: a) funcţii publice corespunzătoare înalţilor
funcţionari publici; b) funcţii publice de conducere; c) funcţii publice de execuţie.
Funcţia de înalt funcţionar public cuprinde funcţiile publice de secretar general
şi secretar general adjunct al Guvernului, consilier de stat, secretar general şi
secretar general adjunct din cadrul ministerelor şi a altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale; prefect şi subprefect, secretar general al prefecturii şi
secretar general al judeţului şi al municipiului Bucureşti, director general din cadrul
ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.
Funcţia de conducere cuprinde toate atributele ce definesc decizia
administrativă şi priveşte actele dispozitive, de organizare, coordonare, îndrumare şi
control, emise sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui
demnitar.
Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în
una din următoarele funcţii publice: a) secretar al municipiului, al sectoarelor
municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei; b) director general adjunct, director şi
director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale; c) director executiv şi director executiv adjunct al
serviciilor publice decentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale precum şi în cadrul aparatului propriu al
autorităţilor administraţiei publice locale; d) şef de serviciu şi şef de birou.
Funcţiile de conducere pot fi clasificate după nivelul ierarhiei acestora în
funcţii de conducere care privesc conducerea autorităţii sau instituţiei publice, în
întregul acesteia şi funcţii de conducere a unor structuri interne, din cadrul
autorităţilor sau instituţiilor publice iar sub aspectul conţinutului procesului decizional
administrativ, acestea se clasifică în funcţii care presupun toate atributele conducerii
şi funcţii care vizează anumite elemente ale actului decizional.
Funcţiile publice de execuţie privesc de regulă activităţile faptice fie de
pregătire a actelor decizionale, fie de punere în executare a acestora. Funcţiile de
execuţie sau operative pot fi clasificate după natura lor în funcţii de administraţie
internă şi de specialitate iar după importanţa acestora, la realizarea acţiunii
administrative deosebim funcţii de execuţie principale sau auxiliare ori secundare.
Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale, după cum
urmează: a) superior ca nivel maxim; b) principal; c) asistent; d) debutant.
Un alt criteriu legal de clasificare a funcţiilor publice administrative constă în
nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice. După acest criteriu distingem
funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a şi funcţii publice din clasa a
III-a. Clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii
superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalenţă, clasa II-
a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă
durată, absolvite cu diplomă şi clasa a III priveşte funcţiile publice pentru a căror
ocupare se cer studii medii liceale absolvite cu diplomă.
În literatura juridică funcţiile publice au fost clasificate şi după alte criterii.
Bunăoară după actul normativ în care sunt prevăzute funcţiile publice se clasifică în
funcţii prevăzute de Constituţie, de Statutul funcţionarilor publici şi de legi speciale.
După regimul juridic aplicabil funcţiei publice se face distincţie între funcţiile supuse
regimului statutar general şi funcţiile supuse unor statute speciale.
Legătura directă a funcţiei publice cu factorul politic delimitează funcţia
publică administrativă, în funcţii cu caracter politic şi funcţii profesionale, de
specialitate iar după modul de ocupare a funcţiei publice deosebim funcţiile care se
ocupă prin numire, alegere, repartizare şi pe baze contractuale.
În fine după gradul de disciplină pe care îl presupune funcţia publică
deosebim funcţiile cu caracter militar, funcţiile cu statut special şi funcţiile civile.

5. Gestiunea funcţiei publice administrative

Conceptul de gestiune a funcţiei publice este consacrat în legislaţia majorităţii

ţărilor Uniunii Europene şi chiar în legislaţia referitoare la Statutul funcţionarilor
Comunităţilor Europene.
Prin noţiunea de gestiune a funcţiei publice se înţelege activitatea de
organizare a carierei funcţionarului public, faţă de care în ţările Uniunii Europene se
manifestă o grijă deosebită.
Cariera funcţionarului public poate fi lineară întrucât presupune exercitarea
funcţiei publice în clasa cerută pentru ocuparea acesteia, de la recrutare şi până la
încetarea activităţii (16). Cariera lineară este tipică pentru exercitarea funcţiei publice
administrative, însă liniaritatea carierei nu afectează dinamismul funcţiei ci
presupune dreptul la stabilitate în funcţie consacrat atât pe cale legală, cât şi
statutară. Prin stabilitatea în funcţia publică se înţelege situaţia legală a
funcţionarului public care nu poate fi transferat, sancţionat sau înlocuit decât în
anumite cazuri, cu respectarea formelor prevăzute de lege.
Organizarea funcţiei publice pe baza sistemului carierei, deosebit de cel al
salariaţilor din domeniul privat presupune existenţa corpului funcţionarilor publici,
supuşi aceluiaşi regim statutar (17). Gestiunea funcţiei publice poate fi analizată atât
din punct de vedere material- funcţional, cât şi într-un sens formal-organic,
corespunzător analizei administraţiei publice şi serviciilor publice.
În sens material-funcţional gestiunea funcţiei publice cuprinde actele juridice
şi operaţiunile materiale prin care se recrutează funcţionarii publici şi se
materializează situaţia lor profesională, în timpul derulării carierei, de către structurile
de organizare a funcţiei publice.(18)
Sensul formal-organic evocă autorităţile şi organele implicate în derularea
activităţilor de gestionare a funcţiei publice atât din cadrul administraţiei centrale, cât
şi a administraţiei locale (19).
Gestiunea funcţiei publice este fundamentată pe principiile subordonării
ierarhice şi a democratizării funcţiei publice. Pe baza ierarhiei, funcţionarul public se
află sub autoritatea superiorului său, atât în privinţa desfăşurării activităţii, cât şi în
legătură cu situaţia lui profesională şi derularea carierei. În cazul săvârşirii unor
ilegalităţi, funcţionarul public nu poate interveni direct prin opunere la aceste măsuri,
ci poate doar să apeleze la căile de atac prevăzute de lege.
Principiul subordonării ierarhice este supus astăzi unor limitări, de natură a
împiedica luarea unor măsuri arbitrare sau ilegale, prin stabilirea concretă a
prerogativelor şefului ierarhic, în conformitate cu fişa postului şi a instituirii unor
garanţii pentru funcţionarii aflaţi în raporturi de subordonare.
Principiul democratizării funcţiei publice armonizează ierarhia administrativă
întrucât pe cale statutară se reglementează dreptul funcţionarului public subordonat,
de a-şi influenţa destinul său profesional, printr-o implicare efectivă în gestionarea
carierei sale.(20)
Gestionarea funcţiei publice se realizează atât de către structuri administrative
interne, cât şi de organe centrale, create prin Legea statutului funcţionarilor publici.
 Gestionarea curentă a resurselor umane şi a funcţiilor publice este organizată
şi realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către un compartiment
specializat, care colaborează direct cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici.
Pentru asigurarea gestionării eficiente a resurselor umane şi pentru urmărirea
carierei funcţionarului public, autorităţile şi instituţiile publice întocmesc dosarul
profesional al fiecărui funcţionar public. Conţinutul dosarului profesional se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor publici.
Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea
dosarelor profesionale ale funcţionarilor publici şi asigură păstrarea acestora în
condiţii de siguranţă. Dacă raportul de serviciu al funcţionarilor publici încetează sau
în caz de transfer, autoritatea sau instituţia publică este obligată să păstreze o copie
a dosarului profesional iar originalul se înmânează celui în cauză, pe bază de
semnătură. Totodată autorităţile sau instituţiile publice au obligaţia de a comunica
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare, orice
modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici. Persoanele care au acces la
datele cuprinse în evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici
precum şi la dosarul profesional al funcţionarului public, au obligaţia de a păstra
confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în condiţiile legii iar la solicitarea
funcţionarului public, autoritatea sau instituţia publică este obligată să-i elibereze un
document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în
specialitate şi în funcţia publică.
În cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice se constituie comisii paritare care
au rolul de a contribui la armonizarea intereselor funcţionarilor publici pe timpul
derulării carierei lor, în concordanţă cu interesul general urmărit de funcţia publică.
Comisia paritară se poate constitui fie în fiecare autoritate sau instituţie publică, fie
pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice aflate în aceiaşi structură
organizatorică, în funcţie de numărul funcţionarilor publici. În alcătuirea comisiei
paritare intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii
sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. Dacă
sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat,
reprezentanţii lor vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din
respectiva autoritate sau instituţie publică.
Reprezentanţii funcţionarilor publici în comisia paritară pot să fie desemnaţi
din rândul funcţionarilor publici, aleşi în organele de conducere ale sindicatului
reprezentativ sau din rândul reprezentanţilor funcţionarilor publici, aleşi pentru
negocierea acordurilor cu conducerea autorităţii sau instituţiei publice. Dacă s-a
constituit o singură comisie paritară pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice,
aceasta va fi compusă dintr-un număr egal de reprezentanţi ai acestor autorităţi sau
instituţii publice, desemnaţi conform legii.
Comisiile paritare sunt consultate la negocierea de către autorităţile sau
instituţiile publice a acordurilor cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici
sau cu reprezentanţii acestora. Această consultare este obligatorie la negocierea
acordurilor colective cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanţii funcţionarilor
publici, însă rezultatul consultării poate fi luat în seamă sau nu de către autoritatea
sau instituţia publică.
Pe lângă activitatea de consultare, comisiile paritare participă la stabilirea
măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice pentru care
sunt constituite şi urmăresc permanent realizarea acordurilor stabilite între
sindicatele reprezentative sau reprezentanţii funcţionarilor publici, cu autorităţile sau
instituţiile publice.
Activitatea comisiei paritare se materializează prin întocmirea de rapoarte
trimestriale cu privire la respectarea prevederilor acordurilor încheiate în condiţiile
legii, pe care sunt obligate să le comunice conducerii autorităţii sau instituţiei publice,
precum şi conducerii sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici.
Acordurile colective se încheie anual de către autorităţile sau instituţiile
publice cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii
funcţionarilor publici şi cuprind numai măsuri referitoare la : a) constituirea şi
folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă; b) sănătatea
şi securitatea în muncă; c) programul zilnic de lucru; d) perfecţionarea profesională;
alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în
organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.
Pentru încheierea acordurilor colective privind raporturile de serviciu ale
funcţionarilor publici autoritatea sau instituţia publică este obligată să furnizeze
sindicatelor reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici, informaţiile
necesare acestei activităţi.
Ca organ central de gestiune a funcţiei publice s-a înfiinţat Agenţia Naţională
a Funcţionarilor publici, în subordinea Ministerului Administraţiei şi internelor.
Agenţia are personalitate juridică şi este organ de specialitate al administraţiei
publice centrale, guvernamentale, fiind condusă de un preşedinte, cu rang de
secretar de stat, numit de către primul-ministru, la propunerea ministrului
administraţiei şi internelor. În exercitarea atribuţiilor care îi revin, preşedintele
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici emite ordine cu caracter normativ şi
individual.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici are următoarele atribuţii:
a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al
funcţionarilor publici;
b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi
funcţionarii publici;
c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia
publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
d) elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi
instituţiilor publice, privind funcţiile publice, precum şi instrucţiuni privind aplicarea
unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare
pentru funcţionarii publici;
f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici;
g) controlează propunerile de instruire a funcţionarilor publici, stabilite ca
urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici;
h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea
tematicii specifice programelor de formare specializată în administraţia publică şi de
perfecţionare a funcţionarilor publici;
i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor
publice şi a funcţionarilor publici;
j) aprobă condiţiile de participare şi procedura de organizare a selecţiei şi
recrutării pentru funcţiile publice generale, avizează şi monitorizează recrutarea
pentru funcţiile publice specifice;
k) realizează redistribuirea funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile
de serviciu din motive ne imputabile lor;
 l) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic
compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
centrale şi locale;
m) participă la negocierile dintre organizaţiile sindicale reprezentative ale
funcţionarilor publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din domeniul său
de activitate;
o) elaborează anual, cu consultarea autorităţilor şi instituţiilor publice, Planul
de ocupare a funcţiilor publice, pe care îl supune spre aprobare Guvernului;
p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al
funcţionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului. Totodată Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
Planul de ocupare a funcţiilor publice se elaborează de Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivelul
naţional şi se supune spre aprobare Guvernului. Prin planul de ocupare a funcţiilor
publice se stabileşte : a) numărul funcţiilor publice rezervate promovării funcţionarilor
publici care îndeplinesc condiţiile legale; b) numărul funcţiilor publice care vor fi
rezervate absolvenţilor programelor de formare specializată în administraţia publică,
organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de instituţii similare din
străinătate; c) numărul funcţiilor publice care vor fi ocupate prin concurs; d) numărul
funcţiilor publice care vor fi înfiinţate; e) numărul funcţiilor publice care vor fi supuse
reorganizării, numărul maxim de funcţii publice pe fiecare clasă, categorie şi pe
grade profesionale; g) numărul maxim al funcţionarilor publici de conducere .
Pe lângă aceste atribuţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ţine
evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, în cadrul fiecărei autorităţi şi
instituţii publice, pe baza datelor furnizate de acestea, potrivit legii.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici administrează evidenţa naţională a
funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici precum şi situaţia disciplinară a
funcţionarilor publici, pe baza cazierului administrativ. Cazierul administrativ este un
act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu sunt
radiate în condiţiile legii fiind necesar în următoarele cazuri: a) desemnarea unui
funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcţionarilor
publici; b) desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în
comisia de disciplină; c) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia
paritară; d) ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere; e) în orice alte
situaţii prevăzute de lege. Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea: a)
funcţionarului public interesat; b) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea; c) preşedintele comisiei de disciplină; d) altor
persoane prevăzute de lege.
Pentru realizarea atribuţiilor sale, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
beneficiază de legitimare procesuală activă şi poate sesiza instanţa de contencios
administrativ, competentă potrivit legii atât în privinţa actelor prin care autorităţile sau
instituţiile publice încalcă legislaţia referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici,
constatate ca urmare a activităţii proprii de control, cât şi în cazul refuzului acestor
autorităţi şi instituţii publice de a aplica prevederile legale, în domeniul funcţiei
publice şi al funcţionarilor publici. Actul atacat este suspendat de drept. Totodată
Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate sesiza şi prefectul în
legătură cu actele ilegale emise de autorităţile şi instituţiile publice locale.
 6. Raportul de serviciu

Raportul de serviciu este acea relaţie juridică intersubiectivă care

consfinţeşte intrarea unei persoane fizice în serviciul unei autorităţi publice.
Raportul de serviciu poate fi de drept, în cazul în care se constituie printr-un
act administrativ unilateral al autorităţii publice şi de fapt, în lipsa unui act formal de
învestire în funcţie.
Raportul de serviciu de drept poate fi voluntar sau impus, în funcţie de
necesitatea consensului solicitantului.
Raporturile de serviciu impuse sunt strict delimitate de lege. Potrivit art. 42 din
Constituţie „munca forţată este interzisă”. Nu constituie însă muncă forţată:
a)serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei
care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase; b)
munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de
detenţie sau de libertate condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia creată de
calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale
stabilite de lege.
Raportul de serviciu (de drept) voluntar poate fi: de carieră (funcţionăresc),
când se concretizează într-o relaţie juridică între o autoritate publică şi o persoană
fizică şi onorific, dacă decurge dintr-o relaţie juridică pe o perioadă determinată, fără
a se acorda salariu sau altă retribuire celui atras la realizarea unui serviciu public
datorită înaltei sale competenţe şi prestigiului profesional de care se bucură.
Elementele componente ale raportului de serviciu sunt: subiectele, obiectul şi
conţinutul raportului.
Subiectele raportului de serviciu sunt autoritatea administrativă, ca subiect
supraordonat şi persoana fizică.
Obiectul acestui raport este constituit din prestarea activităţilor care duc în
mod direct la realizarea sarcinilor administraţiei.
Conţinutul raportului de serviciu îl reprezintă ansamblul drepturilor şi
îndatoririlor reciproce. Cele mai importante caracteristici ale raportului de serviciu
sunt evidenţiate de faptul că el se prezintă ca un: raport de drept public, având în
vedere caracterul public al subiectului supraordonat şi scopul public; raport voluntar
întrucât atât pentru constituire cât şi pentru continuarea acestuia este necesară nu
numai voinţa administraţiei publice ci şi cea a celui învestit în funcţie; raport strict
personal deoarece capacitatea intelectuală şi tehnică cerută pentru fiecare sarcină şi
încrederea pe care instituţia trebuie să o aibă în persoana căreia îi încredinţează
propriile interese, necesită ca raportul să fie constituit „intuituu persoane”; raport
juridic bilateral comportând drepturi şi obligaţii reciproce; raport de subordonare
ierarhică, adică subordonarea ierarhică şi disciplina disting de fapt funcţia şi obligaţia
profesională.
Raportul de serviciu având trăsături caracteristice se deosebeşte de raportul
de muncă încheiat în condiţiile legislaţiei muncii. Bunăoară raportul de serviciu îşi
are izvorul în actul unilateral de numire în funcţie, fiind supus regimului juridic de
drept public, pe când salariatul îşi desfăşoară activitatea pe baza contractului
individual de muncă, încheiat potrivit dreptului comun.
Raportul de muncă are caracter bilateral cuprinzând drepturile şi obligaţiile
părţilor care se află pe o poziţie de egalitate juridică, pe când raportul de serviciu
conţine drepturile şi obligaţiile părţilor stabilite pe cale unilaterală conform normelor
legale.
 Raportul de serviciu se încheie întotdeauna între o autoritate sau instituţie
publică şi o persoană fizică, pe când raportul de muncă poate fi încheiat şi între două
persoane fizice.
Litigiile privind raportul de serviciu se soluţionează de instanţele de
contencios administrativ, în timp ce astfel de litigii care vizează raportul de muncă
intră în competenţa instanţelor civile specializate. In consecinţă raportul de serviciu
al funcţionarului public, nu se identifică cu raportul de muncă al salariaţilor, chiar
dacă aceste raporturi au şi trăsături comune.

7. Funcţionarul public
7.1. Consideraţii generale

Potrivit dispoziţiile statutare funcţionarul public este persoana numită într-o

funcţie publică, în condiţiile legii iar dacă i-a încetat raportul de serviciu din motive
neimputabile acesteia îşi păstrează calitatea de funcţionar public, continuând să facă
parte din corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
Funcţionarul public administrativ exercită o activitate permanentă la o
autoritate sau instituţie publică, pe baza unei ierarhii administrative şi se bucură de
stabilitate în funcţie. Activitatea funcţionarului public este supusă regimului juridic de
drept administrativ, spre deosebire de non funcţionarii din administraţie care sunt
angajaţi cu contract individual de muncă, bazat pe regulile de drept comun.
Numirea în funcţie a funcţionarului public se realizează printr-un act de
autoritate opozabil tuturor, după învestirea persoanei cu atribuţiile funcţiei şi
aducerea actului la cunoştinţă publică.
În baza actului de numire funcţionarul public intră într-un raport de serviciu cu
autoritatea sau instituţia publică având drepturi şi obligaţii corelative. Drepturile şi
obligaţiile raportului de serviciu fiind bazate pe lege, funcţionarul public nu poate
renunţa la exercitarea lor, având în vedere că acestea au fost instituite în interesul
bunei funcţionări a serviciului public.
Învestirea legală prin numire într-o funcţie publică consacră statutul legal al
funcţionarului public, însă exercitarea efectivă a atribuţiilor care intră în competenţa
funcţiei se realizează numai după depunerea jurământului de credinţă prevăzut de
lege. Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea deciziei de numire în funcţie.
Natura juridică a actului de numire în funcţia publică este privită diferit în
literatura de specialitate. Astfel într-o opinie se susţine că actul de numire într-o
funcţie publică este din punct de vedere juridic un act condiţie prin care se aplică
unei persoane un regim general şi impersonal, prestabilit ce apare ca un act
intermediar între lege şi actul juridic dat în baza legii şi actul subiectiv prin care
funcţionarul public acceptă regimul general şi impersonal.(21)
În acest sens doctrina majoritară de drept public pe care o împărtăşim
consideră că intrarea într-o funcţie publică se face pe baza unui act administrativ
unilateral, supus regimului de drept public şi nu în temeiul unui act contractual
bilateral. În consecinţă acest act nu trebuie urmat de un contract individual de muncă
pentru că însăşi noţiunea de contract implică egalitatea părţilor, în timp ce raportul
de serviciu se bazează pe ierarhia administrativă.
Autorii de drept al muncii susţin teza fundamentată în perioada socialistă
potrivit căreia actul de numire în funcţie a funcţionarului public constituie un simplu
act prealabil la încheierea contractului individual de muncă (22). Astăzi o asemenea
afirmaţie este considerată, pe drept cuvânt, în literatura de drept administrativ o
exagerare, inclusiv în perspectivă istorică(23).
În exercitarea sarcinilor de interes general, persoanele fizice devenite
funcţionari publici se bucură de o anumită consideraţie socială fiind „depozitare a
unei părţi a puterii publice”. Ca urmare accesul în funcţia publică este subordonat
mai multor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească cel care aspiră la o astfel de
calitate.
Prin lege sunt stabilite condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească
persoanele fizice, pentru a putea deveni funcţionari publici iar pentru unele funcţii
publice se cer întrunite anumite condiţii speciale. Funcţionarii publici sunt numiţi în
funcţie prin actul unilateral al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, cu
respectarea dispoziţiilor statutare.

7.2. Condiţiile de acces în funcţia publică

Prin stabilirea condiţiilor de acces în funcţiile publice, legiuitorul urmăreşte

satisfacerea atât a unor scopuri de natură politică, cât şi a unor interese de ordin
profesional-administrativ.
Condiţiile de acces în funcţiile publice pot fi grupate, după dreptul de
apreciere în selectarea candidaţilor, în condiţii obiective şi condiţii subiective.
Condiţiile obiective sunt verificate de autoritatea sau instituţia publică, pe baza
actelor doveditoare prezentate de candidaţi, fără a avea un drept de apreciere
asupra acestora, în timp ce condiţiile subiective se bazează pe dreptul de opţiune a
angajatorului în stabilirea calităţilor individuale a fiecărui aspirant la o funcţie
publică.
După conţinutul lor condiţiile de acces în funcţiile publice pot fi generale, care
privesc toate funcţiile publice administrative, demnităţile publice şi funcţiile
jurisdicţionale, fiind prevăzute atât în legea fundamentală, cât şi în statutul
funcţionarilor publici, şi condiţii speciale, referitoare numai la anumite categorii de
funcţionari publici, reglementate prin statute speciale.
Potrivit legii poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte
următoarele condiţii:
a) are cetăţenie română şi domiciliul în România;b) cunoaşte limba română,
scris şi vorbit; c) are vârstă de minimum 18 ani împliniţi; d)are capacitate deplină de
exerciţiu; e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care
candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate; f) îndeplineşte
condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică; g) îndeplineşte condiţiile
specifice pentru ocuparea funcţiei publice; h) nu a fost condamnat pentru săvârşirea
unei infracţiuni contra umanităţii,contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau
în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de
corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu
exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea; i)nu
a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani; j) nu a desfăşurat activităţi de
poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.
 Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin promovare, transfer
redistribuire şi concurs.

7.3. Categorii de funcţionari publici

Pentru determinarea situaţiei juridice a carierei persoanei care exercită o

funcţie publică, legiuitorul recurge la clasificarea funcţionarilor publici după diferite
criterii.
Bunăoară după modul de învestire în funcţie, funcţionarii publici pot fi
debutanţi sau definitivi. Funcţionarii publici debutanţi sunt acele persoane care au
promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice şi nu îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege, pentru ocuparea unei funcţii publice definitive. Perioada de
funcţionar debutant durează din momentul emiterii actului de numire în funcţie, până
la data încetării stagiului prevăzut de lege şi s-a emis un nou act juridic, prin care se
definitivează pe post funcţionarul public respectiv. Funcţionarul public definitiv este
acel funcţionar numit în funcţie, după ce a efectuat perioada de stagiu prevăzută de
lege şi a obţinut un rezultat corespunzător la evaluare sau persoana care intră în
corpul funcţionarilor publici prin concurs şi care are vechimea în specialitate
corespunzătoare funcţiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni şi respectiv 6 luni, în
funcţie de nivelul studiilor absolvite, ori persoana care a promovat programe de
formare şi perfecţionare în administraţia publică.
După criteriul studiilor necesare pentru ocuparea unei funcţii publice,
funcţionarii publici se împart în 3 clase: clasa I cuprinde funcţionarii publici cu studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; clasa II-
a, cuprinde funcţionarii publici cu studii superioare de scurtă dată, absolvite cu
diplomă şi clasa a III-a care cuprinde funcţionarii publici cu studii medii liceale,
absolvite cu diplomă.
Potrivit nivelului atribuţiilor titularului funcţiei publice deosebim trei categorii de
funcţionari publici şi anume: înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere
şi funcţionari publici de execuţie.
Înalţii funcţionari publici pot ocupa numai funcţiile expres prevăzute de lege,
după ce au promovat concursul organizat pentru ocuparea acestor funcţii. Pe lângă
condiţiile cerute pentru ocuparea oricărei funcţii publice, înalţii funcţionari publici
trebuie să aibă studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă, au absolvit programe de formare specializată şi perfecţionare în
administraţia publică sau în alte domenii specifice de activitate ori a dobândit titlul
ştiinţific de doctor în specialitatea funcţiei publice respective şi are cel puţin 7 ani
vechime în specialitatea funcţiei publice respective. Vechimea prevăzută de lege
poate fi redusă, în cazuri excepţionale, cu până la 3 ani de persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică.
Pentru numirea în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici se
constituie o comisie de concurs, formată din cinci personalităţi, recunoscute ca
specialişti în administraţia publică, numite prin decizie a primului-ministru, la
propunerea ministrului administraţiei publice şi internelor.
Numirea înalţilor funcţionari publici se face de către Guvern pentru funcţiile de
secretar general şi secretar general adjunct al Guvernului precum şi pentru prefect,
de primul-ministru pentru consilierii de stat, secretarul general şi secretarul general
adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale
precum şi pentru subprefect, de ministrul administraţiei şi internelor pentru secretarul
general al prefecturii, secretarul general al judeţului şi al Municipiului Bucureşti, şi de
ministrul sau după caz de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pentru
funcţia de director general, din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale.
Încetarea raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici se dispune prin
actele de autoritate ale conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice care i-au
numit în funcţie, potrivit principiului simetriei actelor juridice unilaterale.
Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi
controlează activităţile desfăşurate de funcţionarii publici de execuţie, ce implică
exercitarea prerogativelor de putere publică, sub autoritatea unui funcţionar public
ierarhic superior sau a unui demnitar. În categoria funcţionarilor publici de conducere
sunt cuprinse persoanele numite în una din următoarele funcţii publice: a) secretar al
municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei; b)director
general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi acelorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale; director executiv şi director
executiv adjunct al serviciilor publice decentralizate ale ministerelor şi ale altor
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,precum şi în cadrul
aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale; d) şef de serviciu; şef
de birou.
Funcţionarii publici de execuţie asigură pregătirea elaborării actelor
administrative unilaterale şi aducerea lor la îndeplinire potrivit legii. Persoanele
numite în funcţii publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de
execuţie, cu excepţiile prevăzute de legile speciale. În clasa I a funcţiilor publice sunt
incluşi funcţionarii publici de execuţie care au fost numiţi în funcţiile de expert,
consilier, inspector consilier juridic şi auditor. Din clasa a II-a a funcţionarilor publici
de exerciţiu fac parte referenţii de specialitate iar din clasa a III-a, persoanele numite
în funcţia de referent.
În literatura de specialitate funcţionarii publici sunt clasificaţi şi după alte
criterii. Bunăoară după caracterul funcţiei se face distincţie între funcţionarii
profesionali (de carieră) şi funcţionarii politici sau după gradul de stricteţe al
disciplinei funcţionarii publici sunt funcţionari civili şi funcţionari militari.
În funcţie de modul de asigurare a funcţionării serviciilor publice se deosebesc
guvernanţii de agenţii publici. Guvernanţii sunt funcţionari politici care îndeplinesc o
funcţie de demnitate publică şi determină nevoile de interes general care urmează a
fi satisfăcute iar agenţii publici aduc la îndeplinire hotărârile luate de guvernanţi. În
categoria agenţilor publici sunt incluşi atât funcţionarii de conducere, cât şi cei de
execuţie fiind supuşi aceluiaşi regim juridic.
Din punct de vedere al regimului juridic aplicabil funcţionarilor publici,
deosebim funcţionarii supuşi statutului general şi funcţionarii supuşi unor statute
speciale iar după natura autorităţilor publice din care fac parte funcţionarii publici,
identificăm funcţionarii publici din administraţia guvernamentală şi cei din
administraţia autonomă.
O altă clasificare care are în vedere criteriul legalităţii învestirii împarte
funcţionarii publici în două categorii: funcţionari de drept şi funcţionari de fapt.
Funcţionarii de drept sunt învestiţi în funcţia publică în condiţiile legii iar funcţionarii
de fapt exercită o funcţie publică fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Funcţionarul de fapt deşi nu este învestit legal în funcţia publică ocupată,
îndeplineşte acte producătoare de efecte juridice. Într-o astfel de situaţie se poate
ajunge în împrejurări excepţionale, numiri şi delegări nelegale, exercitarea funcţiei
după încetarea raportului de serviciu sau în cazurile de depăşire a competenţei,
când funcţionarul public legal învestit exercită atribuţii corespunzătoare altei funcţii,
fără abilitarea legală ori chiar în situaţii de exces de putere.
Se pune problema dacă în aceste situaţii actele întocmite de funcţionarul de
fapt pot produce efecte juridice valabile sau sunt lovite de nulitate. Într-o soluţie
raţională s-a decis că actele funcţionarului de fapt emise în public, cu respectarea
dispoziţiilor legale sunt valabile întrucât privesc drepturile legitime ale administraţilor
care trebuie protejate. Dacă aceste acte ar fi anulate s-ar aduce atingere nu numai
terţilor dar şi credibilităţii publice (24). În situaţia în care funcţionarul de fapt este
uzurpator de funcţie publică, actele acestuia nu creează nici o aparenţă de legalitate
fiind considerate ca inexistente.
În materia stării civile legiuitorul a consacrat teoria funcţionarului de fapt
precizându-se că „Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în
mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea prevederilor legale, sunt
valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate”(25).

7.4. Structura carierei funcţionarului public administrativ

Prin structura carierei funcţionarului public înţelegem modul de organizare

internă a funcţiei publice administrative, în vederea stabilirii drepturilor de natură
salarială, după cerinţele care privesc nivelul studiilor absolvite şi vechimea în
specialitate corespunzător delimitării funcţiilor publice în categorii, clase şi grade
profesionale.
Categoria este primul element al structurii interne a funcţiei publice care
împarte funcţionarii publici în înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de
conducere şi funcţionari publici de execuţie. Totodată categoria stă la baza
coeficienţilor de ierarhizare a funcţiilor publice şi la stabilirea drepturilor de natură
salarială a funcţionarilor publici.
Pentru fiecare categorie de funcţionari publici se stabileşte un salariu de bază,
în conformitate cu coeficientul de ierarhizare a funcţiei respective iar pentru funcţiile
de conducere se acordă şi o indemnizaţie de conducere care reprezintă un anumit
procent prevăzut de lege din salariul de bază. Salariul de bază pentru funcţionarii de
execuţie este stabilit pe clase şi grade profesionale.
Clasa ca element de structură a funcţiei se determină odată cu numirea unei
persoane într-o funcţie publică. Potrivit legii funcţiile publice se împart în 3 clase:
clasa I pentru care se cere studii superioare de lungă durată, clasa a II-a care
necesită studii superioare de scurtă durată şi clasa a III-a care presupune studii
liceale. Funcţionarii publici din clasa a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice
de execuţie, cu excepţiile prevăzute de legile speciale. Din clasa I fac parte numai
funcţionarii publici de execuţie anume prevăzuţi de lege.
Gradul profesional reprezintă acel element al structurii funcţiei publice care
este conferit funcţionarului public la învestirea lui în funcţie, după care trecerea dintr-
un grad în altul poate reprezenta un efect al promovării sau avansării în funcţie.
Pentru funcţiile publice de execuţie, gradele profesionale sunt următoarele: superior,
ca nivel maxim,principal, asistent şi debutant. Trecerea dintr-un grad profesional în
altul se face prin concurs în condiţiile legii.
În derularea carierei lor, funcţionarii publici se identifică prin categoria, clasa şi
gradul profesional al funcţiei pe care o ocupă iar la încetarea raportului de serviciu
aceştia îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia cazului în
care raportul de serviciu a încetat din motive ce le sunt imputabile.
 Funcţionarii publici eliberaţi din funcţie sunt trecuţi în condiţiile legii, în corpul
de rezervă al funcţionarilor publici care este gestionat de Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici.
Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin
ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pe o funcţie publică
echivalentă cu funcţia deţinută sau într-o funcţie inferioară vacantă, cu acordul scris
al funcţionarului public, în condiţiile legii.
Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a numi
funcţionarii publici redistribuiţi cu caracter permanent sau temporar iar în caz de
refuz, cei interesaţi se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente.
Funcţionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de funcţionar
public, după îndeplinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă
sau în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici redistribuie un
funcţionar public într-o funcţie vacantă, corespunzătoare studiilor absolvite şi
pregătirii profesionale iar acesta refuză ori în situaţia în care funcţionarul public s-a
angajat, în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni, precum
şi la cererea funcţionarului public.
În situaţia în care funcţionarul public trecut în corpul de rezervă nu poate fi
încadrat în altă funcţie publică din motive ne imputabile acestuia, va beneficia de
măsuri de protecţie socială, conform legii.

7.5. Recrutarea şi numirea în funcţia publică

Intrarea în corpul funcţionarilor publici de carieră se face prin ocuparea unei

funcţii publice vacante de către o persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de
lege. Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin promovare, transfer,
redistribuire şi concurs.
Concursul pentru ocuparea funcţiei publice se organizează numai în limita
posturilor rămase vacante, după efectuarea transferului prevăzut de lege şi a
redistribuirii funcţionarilor publici din corpul de rezervă, de către Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici, în condiţiile legii.
Funcţiile publice vacante pentru care se organizează concurs şi condiţiile de
desfăşurare a concursului se dau publicităţii prin grija compartimentelor de resurse
umane, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului, prin publicare
în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a şi în mijloacele de comunicare în
masă, precum şi prin afişare la sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a
concursului.
Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice este organizat şi gestionat,
corespunzător funcţiei publice vacante care a fost scoasă la concurs. Astfel, pentru
înalţii funcţionari publici comisia de concurs este numită prin decizia primului-
ministru, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor iar pentru funcţionarii
de conducere, cu excepţia funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu, concursul se
organizează de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Pentru funcţiile de execuţie din administraţia publică centrală şi locală precum
şi pentru funcţia de şef birou şi şef serviciu, concursul pentru ocuparea acestor
funcţii se organizează de către autoritatea şi instituţia publică respectivă, cu avizul
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici iar admiterea la programele de formare
specializată în administraţia publică, în scopul numirii într-o funcţie publică se face
prin concurs organizat de Institutul Naţional de Administraţie, cu avizul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Concursul are la bază principiul competiţiei deschise, transparenţei, meritelor
profesionale şi competiţiei precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice,
pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale şi constă în 3 etape după
cum urmează: a) selectarea dosarelor de înscriere, b) susţinerea probei scrise şi c)
interviul. În vederea participării la concurs, candidaţii depun un dosar de înscriere iar
la probele următoare pot participa numai candidaţii ale căror dosare de înscriere au
fost selectate de către comisia de concurs, în condiţiile legii. La proba scrisă,
candidaţii redactează o lucrare sau completează unul sau mai multe teste grilă.
Interviul se susţine, de regulă, în aceeaşi zi cu proba scrisă, şi constă în întrebări
adresate candidaţilor de către membrii comisiei de concurs, fie pe probleme legate
de funcţia publică, fie de verificare a cunoştinţelor de limbă străină sau a celor de
operare/programare pe calculator. Probele de concurs organizate de comisie se
notează cu puncte de la 1 la 100 iar promovarea fiecărei probe se face ca urmare o
obţinerii punctajului minim de 50 de puncte. Punctajul final necesar pentru
promovarea concursului este de minimum 100 de puncte care se obţin prin
cumularea punctajului obţinut la cele două probe.
Prin urmare concursul reprezintă operaţia prealabilă numirii într-o funcţie
publică, de recrutare a candidaţilor într-o anumită ordine, stabilită după meritul
fiecăruia de către comisia de concurs. Această ordine este impusă autorităţii sau
instituţiei publice care are competenţa să facă numirea în funcţia publică respectivă.
Persoana nemulţumită de rezultatul concursului se poate adresa instanţei de
contencios administrativ, în condiţiile legii.
Candidaţii declaraţi admişi vor fi numiţi prin actul administrativ al
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, în funcţiile publice pentru care s-a
organizat concursul fie ca funcţionari debutanţi, dacă nu îndeplinesc condiţiile de
vechime necesare numirii într-o funcţie publică definitivă, fie ca funcţionari publici
definitivi, în condiţiile legii.
Pentru ocuparea unei funcţii publice definitive, funcţionarul public trebuie să
urmeze o perioadă de stagiu de 12 luni pentru funcţia de execuţie din clasa I, 8 luni
pentru funcţia din clasa a II-a şi 6 luni pentru funcţia din clasa a III-a.
Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale, în
îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a
funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului
administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia.
La terminarea perioadei de stagiu, activitatea funcţionarilor publici debutanţi
este evaluată conform legii iar cei care au obţinut calificativul “corespunzător” vor fi
numiţi prin transformarea postului, funcţionari publici definitivi într-o funcţie publică
de execuţie din clasa corespunzătoare studiilor absolvite şi în gradul profesional
“asistent”. Numirea se face prin actul administrativ emis de conducătorul autorităţii
sau instituţiei publice, în termen de 5 zile lucrătoare de la data împlinirii termenului
de 6 luni, 8 luni, respectiv 12 luni, de când s-a făcut numirea ca funcţionar public
debutant.
În situaţia în care funcţionarii publici debutanţi au obţinut la evaluarea
activităţii calificativul “necorespunzător” conducătorul autorităţii sau instituţiei publice,
va dispune prin act administrativ eliberarea din funcţie, în condiţiile legii.
Perioada în care o persoană a urmat şi a promovat programe de formare
specializată în administraţia publică, pentru numirea într-o funcţie publică definitivă,
este asimilată perioadei de stagiu.
 La intrare în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public depune
jurământul de credinţă, în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în funcţia
publică definitivă, în faţa conducătorului autorităţii sau instituţiei publice şi în
prezenţa a doi martori, dintre care unul va fi conducătorul compartimentului în care
este numit, iar celălalt un funcţionar public din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii
publice. Refuzul depunerii jurământului prevăzut de lege se consemnează în scris şi
atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică.

8.Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor

Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care o persoană ce exercită o

funcţie publică are un interes personal, de natură patrimonială care ar putea influenţa
îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit legii. La baza prevenirii
conflictului de interese stau principiile imparţialităţii în exercitarea funcţiei publice,
integrităţii morale, transparenţei deciziei şi supremaţia interesului public.
Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una din
următoarele situaţii: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la
luarea deciziilor cu privire la persoanele fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter
patrimonial; b) participă în cadrul aceleiaşi comisii constituite conform legii, cu
funcţionarii publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I; c) interesele sale
patrimoniale, ale statului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care
trebuie să le în exercitarea funcţiei publice.
Dacă funcţionarul public constată că se află în conflict de interese este obligat
să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei
decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic, căruia îi este subordonat direct.
Seful ierarhic este obligat să ia măsurile care se impun, pentru exercitarea cu
imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la
cunoştinţă.
În cazurile de conflict de interese, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice,
la propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în
cauză, va desemna un alt funcţionar public care are aceiaşi pregătire şi nivel de
experienţă.
Neîndeplinirea obligaţiei de abţinere, în caz de conflict de interese, atrage după
caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.
Alături de conflictul de interese reglementarea regimului incompatibilităţilor are
rolul de a asigura atât obiectivitatea şi imparţialitatea în exercitarea funcţiilor publice,
cât şi posibilitatea ca funcţionarii publici să se consacre în totalitate funcţiilor pe care
le ocupă. Totodată prin regimul incompatibilităţilor se urmăreşte înlăturarea
posibilităţii ca funcţionarii publici să concentreze în persoana lor atribuţii a altor funcţii
care ar afecta însăşi conţinutul principiului separaţiei puterilor.
Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică
decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.(26)
În consecinţă funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura
alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul
autorităţilor sau instituţiilor publice; b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia
cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile
legii, pe durata numirii sale; c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori
în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii
familiale sau ca persoană fizică autorizată; d) în calitate de membru al unui grup de
interes economic.
În situaţia în care funcţionarul public a exercitat o funcţie în cadrul cabinetului
unui demnitar, la încheierea mandatului demnitarului funcţionarului public este
reîncadrat în funcţia publică deţinută anterior sau într-o funcţie similară.
Dacă funcţionarii publici, în exercitarea funcţiei publice au desfăşurat activităţi
de monitorizare şi control la societăţi comerciale, regii autonome sau alte unităţi cu
scop lucrativ din sectorul public şi privat, după ieşirea din corpul funcţionarilor publici,
nu mai pot să-şi desfăşoare activitatea şi nici nu pot acorda consultanţă de
specialitate la aceste unităţi, timp de 3 ani de la încetarea funcţiei publice. Totodată
funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea
unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.
Reglementarea regimului juridic al incompatibilităţilor interzice raporturile
ierarhice directe între funcţionarii publici care sunt soţi sau rude de gradul I chiar şi în
cazul în care şeful ierarhic, soţ sau rudă de gradul I are calitatea de demnitar. Aceste
incompatibilităţi pot fi sesizate de orice persoană şi se constată de către şeful ierarhic
superior al funcţionarului public respectiv care are obligaţia să ia măsurile ce se
impun.
În cazul în care incompatibilitatea vizează pe un funcţionar public şi un
demnitar soţ sau rudă de gradul I, această situaţie se constată după caz, de către
primul-ministru, ministru sau prefect care va dispune încetarea raporturilor ierarhice
dintre persoanele incompatibile.
Cu toate că funcţionarii publici pot fi membri ai unor partide politice legal
constituite, lor le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor
din care fac parte şi să-şi exprime sau să apere în mod public poziţiile unui partid
politic. Legea reglementează incompatibilitatea înalţilor funcţionari publici cu calitatea
de membru al unui partid politic sub sancţiunea destituirii din funcţia publică.
De la regula incompatibilităţii statutului de funcţionar public cu orice altă funcţie
publică sau privată este admisă excepţia compatibilităţii cu funcţiile sau activităţile din
domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice. De asemenea
funcţionarii publici pot candida pentru o funcţie eligibilă sau pot fi numiţi într-o funcţie
de demnitate publică, situaţie în care raportul de serviciu al funcţionarului public
respectiv se suspendă fie pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară
alegerilor, dacă nu este ales, fie până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de
demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.

9. Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor publici administrativi

9.1. Drepturile funcţionarilor publici

Funcţionarii publici au în condiţiile legii o serie de drepturi de natură politică,

economică şi socială. Aceste drepturi sunt determinate de stat pe cale generală,
impersonală şi unilaterală pentru toţi funcţionarii publici şi au fost calificate ca fiind
drepturi obiective, în conformitate cu statutul funcţionarilor publici.
Potrivit legii funcţionarii publici au drepturi generale, caracteristice angajaţilor
în muncă şi drepturi specifice care decurg din natura funcţiei pe care o exercită,
precum şi drepturi în legătură cu profesia lor, realizată în cadrul funcţiei publice (27).
Drepturile statutare ale funcţionarilor publici sunt următoarele:
 a)dreptul la opinie este garantat de lege ca expresie a consacrării
constituţionale a libertăţii de exprimare. Acest drept presupune o conduită adecvată
a funcţionarului public atât la serviciu, cât şi în afara acestuia, bazată pe neutralitate,
loialitate şi creşterea prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte.
Totodată legea interzice orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice,
de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală,
stare materială, origine socială, sau de orice altă asemenea natură;
b)dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau în aplicarea statutului
funcţionarilor publici şi care îi vizează în mod direct. Acest drept cu valoare de
principiu reflectă democratizarea funcţiei publice şi realizarea dialogului social;
c)dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici, cu excepţia
celor care sunt numiţi în categoria înalţilor funcţionari publici cărora le este interzis
acest drept prin statute speciale. Acest drept social-politic este consecinţa dreptului
constituţional a liberei asocieri în partide politice, sindicate şi alte forme de asociere.
În baza acestui drept funcţionarii publici pot în mod liber să înfiinţeze organizaţii
sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. Dreptul la
asociere sindicală este interzis înalţilor funcţionari publici, funcţionarilor publici de
conducere şi unor funcţionari cu statut special în considerarea importantei activităţi
desfăşurate, pentru promovarea interesului public care trebuie să primeze în dauna
celui privat;
d)dreptul la grevă este recunoscut în condiţiile legii speciale cu respectarea
principiului continuităţii şi celerităţii serviciului public, ca o garanţie pentru apărarea
intereselor profesionale, economice şi sociale ale funcţionarilor publici;
e)dreptul la salariu pentru activitatea desfăşurată. Salariul reprezintă
contravaloarea activităţii desfăşurate de funcţionarul public şi se compune din: a)
salariul de bază; b) sporuri pentru vechimea în muncă; c) suplimentul postului; d)
suplimentul gradului profesional. Totodată funcţionarii publici beneficiază de prime şi
alte drepturi salariale, în condiţiile legii. Funcţionarii publici de conducere pe lângă
salariul de bază primesc o indemnizaţie de conducere. Salarizarea funcţionarilor
publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar
de salarizare a funcţionarilor publici (28).
f)Dreptul la gratuitatea uniformei în cazul funcţionarilor publici care au
obligaţia purtării uniformei. Activitatea acestor funcţionari publici este reglementată
prin statute speciale;
g)dreptul la perfecţionarea pregătirii profesionale. Acest drept se exercită în
mod continuu iar pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de
perfecţionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite. Drepturile
salariale se acordă numai dacă funcţionarul public urmează o formă de perfecţionare
organizată la iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea sau la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice ori dacă perfecţionarea se realizează
la Institutul Naţional de Administraţie, la centrele regionale de formare continuă
pentru administraţia publică locală sau la alte instituţii specializate din ţară şi
străinătate. În aceste situaţii dacă formarea şi perfecţionarea profesională se
organizează în afara localităţii unde îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică,
funcţionarii publici beneficiază de drepturile de delegare, în condiţiile legii. Pentru
acoperirea cheltuielilor programelor de formare şi perfecţionare profesională a
funcţionarilor publici organizate la iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei
publice ori la instituţiile specializate, entităţile publice au obligaţia să prevadă în
bugetul anual propriu sumele necesare pentru cheltuielile respective;
 h)dreptul la o zi de muncă de 8 ore şi de 40 de ore pe săptămână. Pentru
orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste
durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori zile declarate
nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperarea sau plata
majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul
de 100% nu poate depăşi 360 de ore într-un an. Regimul orelor lucrate peste
program nu se aplică funcţionarilor publici de conducere din raţiuni ce privesc
specificul activităţii desfăşurate şi a faptului că această activitate nu este normată;
i)dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de demnitate publică, cu excepţia
funcţionarilor publici civili din ministerele privind apărarea naţională, ordinea publică
civilă din ministerele privind apărarea naţională, ordinea publică şi siguranţa
naţională. Acest drept se exercită în condiţiile legii;
î)dreptul la concediul de odihnă, concedii medicale şi la alte concedii.
Funcţionarii publici au dreptul pe lângă indemnizaţia de conducere, la o primă egală
cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează
separat. Concediul de odihnă constituie una din formele timpului liber a
funcţionarului public care are o importanţă deosebită atât prin influenţarea pozitivă a
sănătăţii funcţionarului public şi a creşterii randamentului muncii acestuia, cât şi prin
avantajele de natură economică ce decurg din plata indemnizaţiei cuvenite
funcţionarului public pe timpul efectuării concediului. Pe lângă concediul de odihnă,
funcţionarii publici au dreptul la concedii medicale plătite conform legii, la concedii de
studii plătite sau fără salariu, concedii plătite pentru maternitate şi pentru creşterea şi
educarea copilului precum şi alte concedii potrivit legii. În perioada concediului de
boală, a concediului de maternitate şi a celui pentru creşterea şi educarea copilului,
raportul de serviciu a celui în cauză nu poate înceta şi nu poate fi modificat decât din
iniţiativa funcţionarului public;
j)dreptul la condiţii normale de muncă şi igienă de natură să le ocrotească
sănătatea şi integritatea fizică şi psihică. Acest drept se poate exercita fie prin
asigurarea condiţiilor corespunzătoare de muncă şi igienă la locul de muncă a
funcţionarilor publici, fie în cazuri excepţionale, pentru motive de sănătate prin
schimbarea compartimentului în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Schimbarea
compartimentului se poate face pe o funcţie publică corespunzătoare, dacă
funcţionarul public este apt profesional să îndeplinească noile atribuţii care îi revin;
k)dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii;
l)dreptul la pensie şi la celelalte drepturi de asigurare, potrivit legii. În caz de
deces al funcţionarului public membrii familiei care au dreptul la pensie de urmaş,
primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de
activitate a funcţionarului public decedat. În cazul în care decizia pentru pensia de
urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau instituţiei publice, în termen de 3 luni
de la data decesului, aceasta va achita în continuare salariul de bază avut de
decedat până la emiterea deciziei privind pensia de urmaş;
m)dreptul la protecţia legii în exercitarea atribuţiilor. Fiind purtător al autorităţii
publice funcţionarul public şi familia sa sunt proteguiţi atât prin mijloace
administrative, cât şi penale. Potrivit legii autoritatea sau instituţia publică în care îşi
desfăşoară activitatea este obligată să asigure protecţia funcţionarului public
împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victime în
exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu acesta. Pentru garantarea acestui
drept autoritatea sau instituţia publică este obligată să ceară sprijinul organelor
obligate, potrivit legii. Dacă în timpul exercitării atribuţiilor, funcţionarul public a
suferit un prejudiciu material din culpa autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea, aceasta este obligată să-l despăgubească conform legii.

9.2. Îndatoririle funcţionarilor publici administrativi

În exercitarea funcţiei administrative funcţionarul public are obligaţii cu

caracter general, necesare pentru realizarea oricărui raport de muncă şi obligaţii
specifice care decurg din natura funcţiei publice pe care o exercită în cadrul
administraţiei publice.
Obligaţiile statutare ale funcţionarilor publici sunt următoarele:
a)obligaţia de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu cu profesionalism şi
imparţialitate conform legii şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce
prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori, prestigiului corpului funcţionarilor publici.
În acest scop funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită
profesională şi civică prevăzute de lege iar funcţionarii de conducere trebuie să
sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vedere
îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor;
b)obligaţia de neexprimare sau manifestare publică a convingerilor şi
preferinţelor politice în exercitarea atribuţiilor ce le revin. Totodată funcţionarii publici
sunt obligaţi să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi
politice în timpul programului de lucru. Funcţionarii publici pot face parte din partide
politice dar le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor
politice;
c)obligaţia de răspundere pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiei publice şi de
conformare dispoziţiilor primite de la superiori ierarhici.. Funcţionarul public trebuie
să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu spirit de responsabilitate iar în cazul
încălcării acestor atribuţii va răspunde disciplinar, administrativ, civil, penal, după caz.
În realizare atribuţiilor sale funcţionarul public trebuie să se conformeze dispoziţiilor
primite de la şefii ierarhici, având în vedere că subordonarea ierarhică este o
îndatorire ce rezultă din modul specific de organizare a funcţiei publice(29).
Funcţionarul public are dreptul să refuze în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor
primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Când dispoziţia a fost dată
în scris funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care
aceasta este vădit ilegală. În astfel de situaţii funcţionarul public are îndatorirea de a
sesiza superiorul ierarhic celui care a emis dispoziţia pentru a lua măsurile ce se
impun;
d)obligaţia de păstrare a secretului de stat, a celui de serviciu şi a
confidenţialităţii în legătură cu faptele informaţiile sau documentele de care au luat la
cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice. De la această obligaţie sunt exceptate
informaţiile de interes public, potrivit legii.
e)obligaţia de a nu primi direct sau indirect daruri sau alte avantaje în
considerarea funcţiei publice. Încălcarea acestei obligaţii poate atrage atât coerciţii
disciplinare, cât şi penale. La numirea în funcţie precum şi la încetarea raportului de
serviciu funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii conducătorului
autorităţii şi instituţiei publice, declaraţia de avere care se actualizează anual potrivit
legii;
f)obligaţia de celeritate în realizarea atribuţiilor de serviciu. Lucrările
repartizate funcţionarilor publici trebuie rezolvate în termenele stabilite de către
superiorii ierarhici. De asemenea funcţionarii publici nu pot primi direct cereri a căror
rezolvare intră în competenţa lor, fiindu-le interzis şi să discute direct cu petenţii, cu
excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină
pentru soluţionarea acestor cereri;
g)obligaţia de perfecţionare profesională. Dreptului de perfecţionare
profesională îi corespunde obligaţia funcţionarului public de a participa la formele de
perfecţionare profesională organizată de Institutul Naţional de Administraţie sau alte
instituţii abilitate potrivit legii, a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an.
Funcţionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraţia
publică, cu o durată mai mare de 90 de zile, organizate la Institutul Naţional de
Administraţie sau de alte instituţii similare din străinătate, finanţate din bugetul de
stat sau local sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia
publică, cel puţin 5 ani de la terminarea programelor. În cazul nerespectării
angajamentului funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie cheltuielile efectuate
pentru perfecţionare din bugetele publice, calculate conform legii;
h)obligaţia de a respecta regimul juridic al conflictului de interese şi al
incompatibilităţilor stabilite potrivit legii.

10.Promovarea şi evaluarea performanţelor profesionale

Potrivit legii în derularea carierei, funcţionarul public beneficiază de dreptul de

a promova în funcţia publică şi de a avansa în gradele profesionale.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei
funcţii publice vacante prin concurs sau examen. Dreptul de a promova poate privi o
funcţie publică de execuţie din gradul profesional principal sau din gradul superior ori
o funcţie de conducere vacantă.
Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de
execuţie din gradul profesional principal, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice
de execuţie din gradul profesional asistent în clasa corespunzătoare studiilor
absolvite; b) să fi obţinut la evaluarea performanţelor individuale din ultimii 2 ani, cel
puţin calificativul „foarte bun”; c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în
fişa postului.
La concursul pentru promovarea într-o funcţie publică de execuţie din gradul
profesional superior pot participa numai funcţionarii publici care îndeplinesc
următoarele condiţii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice
de execuţie din gradul profesional principal sau 4 ani în funcţiile publice de execuţie
din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite; b) să fi
obţinut la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimii doi ani cel
puţin calificativul „foarte bun”; c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în
fişa postului.
Pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante funcţionarii publici
trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: a) să fie absolvenţi ai programelor de
formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică, organizate de către
Institutul Naţional de Administraţie, centrele regionale de formare continuă pentru
administraţia publică locală precum şi alte instituţii specializate din ţară sau
străinătate; b) au fost numite într-o funcţie publică din clasa I; c) îndeplineşte
cerinţele specifice prevăzute în fişa postului, precum şi condiţiile de vechime
prevăzute de lege.
 Vechimea în specialitate cerută de lege pentru ocuparea funcţiilor de
conducere diferă în funcţie de natura şi importanţa funcţiei. Bunăoară pentru funcţiile
publice de şef birou, şef serviciu şi secretar al comunei se cere o vechime de
minimum 2 ani iar pentru funcţiile publice de director general adjunct, director şi
director adjunct, din aparatul unui minister şi al celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, vechimea minimă este de 5 ani.
În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în
care îşi desfăşoară activitatea, funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a
participa la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice vacante într-o clasă
superioară celei în care sunt încadraţi.
Procedura organizării concursului sau examenului pentru promovarea într-o
funcţie publică superioară vacantă sau pentru ocuparea unei funcţii publice vacante,
într-o clasă superioară se stabileşte prin lege.
Promovarea funcţionarilor publici în funcţiile publice superioare sau într-o
clasă superioară este strâns legată de evaluarea performanţelor profesionale
individuale ale fiecăruia, operaţie administrativă care se realizează anual, conform
metodologiei aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale
a Funcţionarilor Publici după consultarea organizaţiilor sindicale ale funcţionarilor
publici reprezentative la nivel naţional. Evaluarea activităţii funcţionarilor publici se
realizează prin raportarea criteriilor de performanţă ale fiecărei funcţii publice, la
gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată.
Procedura de evaluare a performanţelor profesionale individuale se aplică
fiecărui funcţionar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în
baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului şi are ca scop: a) avansarea în gradele
profesionale; b) retrogradarea în grade profesionale; c) promovarea într-o funcţie
publică superioară; d) eliberarea din funcţia publică; e) stabilirea cerinţelor de
formare profesională a funcţionarilor publici.
Perioada evaluată este cuprinsă între datele de 1 ianuarie şi 31 decembrie ale
fiecărui an iar perioada de realizare a operaţiei administrative de evaluare este
stabilită între 1 ianuarie şi 15 februarie ale anului următor, celui pentru care se
evaluează performanţele profesionale individuale ale funcţionarilor publici.
Pentru a fi realizată evaluarea anuală a performanţelor profesionale
individuale funcţionarul public trebuie să fi desfăşurat o activitate de cel puţin 6 luni
într-o funcţie publică, cu excepţiile prevăzute de lege.
Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de
execuţie se realizează de către conducătorul compartimentului în care aceştia îşi
desfăşoară activitatea iar ale funcţionarilor publici de conducere se fac de către
funcţionarul public de conducere ierarhic superior.
Performanţele profesionale ale înalţilor funcţionari publici se evaluează de
către o comisie de evaluare, compusă din 5 personalităţi, recunoscute ca specialişti
în administraţia publică, propuse de ministrul administraţiei şi internelor şi numite
prin decizie a primului ministru.
În urma evaluării performanţelor profesionale individuale funcţionarului public i
se acordă unul dintre următoarele calificative : excepţional, foarte bun, bun,
satisfăcător şi nesatisfăcător.

11. Modificarea, suspendarea şi încetarea

raportului de serviciu
 11.1. Modificarea raportului de serviciu

Un drept esenţial în definirea carierei funcţionarului public este stabilitatea în

funcţie, ca o consecinţă firească a continuităţii serviciului public. În exercitarea
funcţiei publice administrative pot interveni însă anumite situaţii în care funcţionarii
publici de carieră trebuie să îndeplinească anumite activităţi sau să exercite unele
atribuţii cu care au fost învestiţi, în afara autorităţii sau instituţiei publice în care
ocupă funcţia, în aceiaşi localitate sau în afara acesteia, pentru o anumită perioadă
de timp, fie în interesul serviciului public în care îşi desfăşoară activitatea, fie în
interesul serviciului public în care urmează să îşi desfăşoare activitatea.
În aceste situaţii are loc o modificare unilaterală a raportului de serviciu care
presupune şi acceptarea din partea funcţionarului public, în condiţiile legii.
Modificarea raportului de serviciu al funcţionarului public poate să fie temporară sau
definitivă şi poate avea loc prin delegare, detaşare, transfer, mutarea în cadrul altui
compartiment al autorităţii sau instituţiei publice şi exercitarea cu caracter temporar a
unei funcţii publice de conducere.
Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este
încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-
un an. Dacă este cazul ca delegarea să depăşească 60 de zile calendaristice în
cursul unui an, această măsură se poate dispune numai cu acordul scris al
funcţionarului public pe o perioadă de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an.
Funcţionarul public poate refuza delegarea, dacă se află în starea de graviditate sau
îşi creşte singur copilul minor ori starea sănătăţii dovedită cu certificatul medical face
contraindicată delegarea. Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia
publică şi salariul iar autoritatea sau instituţia publică care îl delegă este obligată să
suporte costul integral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare.
Regimul juridic al delegării evidenţiază caracterul obligatoriu şi temporar al
măsurii de modificare unilaterală a raportului de serviciu şi faptul că delegarea are ca
obiect schimbarea locului obişnuit de muncă a celui delegat.
Detaşarea funcţionarului public se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei
publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea cel detaşat pentru o perioadă
de cel mult 6 luni care poate fi prelungită în cursul unui an calendaristic, numai cu
acordul scris al funcţionarului public. Măsura detaşării se poate dispune numai dacă
pregătirea profesională a funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi
responsabilităţilor funcţiei publice pe care urmează să fie detaşat. Funcţionarul
public poate refuza detaşarea atât pentru motivele ce privesc refuzul delegării, cât şi
în cazurile în care detaşarea se face într-o altă localitate unde nu i se pot asigura
condiţii corespunzătoare de cazare sau este singurul întreţinător de familie ori pentru
motive familiale temeinice care justifică refuzul de a da curs detaşării. Pe perioada
detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul iar dacă salariul
funcţiei pe care este detaşat are un cuantum mai ridicat, funcţionarul public
beneficiază de acest salariu. Dacă detaşarea se face în altă localitate, autoritatea
publică sau instituţia publică beneficiară este obligată să-i suporte funcţionarului
public detaşat atât costul integral al transportului dus şi întors, cel puţin o dată pe
lună, cât şi cazarea şi indemnizaţia de detaşare.
Transferul este o altă modalitate de modificare a raportului de serviciu al unui
funcţionar public care poate avea loc între autorităţile şi instituţiile publice fie în
interesul serviciului, fie la cererea funcţionarului public, numai într-o funcţie publică
pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului. Transferul
în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public
transferat, într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută. În cazul în
care transferul în interesul serviciului se realizează într-o altă localitate, funcţionarul
public transferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul
salariului din luna anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor
cheltuielilor de transport şi la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se
suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul, în termen de
cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. Transferul la cerere se face într-o
funcţie publică echivalentă, în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului
public, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită
transferul.
Mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice poate
fi definitivă sau temporară. Mutarea definitivă se aprobă cu acordul scris al
funcţionarului public, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea cel mutat iar mutarea temporară se dispune motivat, în
interesul autorităţii sau instituţiei publice de către conducătorul acesteia, pe o
perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale şi a
salariului pe care îl are funcţionarul public.
Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere poate avea loc
în cazul vacanţei unei funcţii publice de conducere sau în situaţia suspendării din
funcţie a titularului unei asemenea funcţii. În ambele cazuri se promovează temporar
un funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea unor
funcţii publice. Dacă funcţia publică de conducere este vacantă, promovarea
temporară a unui funcţionar public în această funcţie se aprobă de conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice pe o perioadă de maximum 6 luni, cu avizul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor publici. Promovarea temporară a unui funcţionar public
într-o funcţie de conducere a cărui titular este suspendat se dispune de conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice fără solicitarea vreunui aviz. Funcţionarii publici
promovaţi temporar în funcţii de conducere au dreptul la salariul corespunzător
funcţiei de conducere, dacă acesta este mai mare decât cel pe care îl au la
promovare.

11.2. Suspendarea raportului de serviciu

Raportul de serviciu al funcţionarilor publici poate fi suspendat de drept sau la

iniţiativa funcţionarului public, în situaţiile prevăzute de lege. Bunăoară suspendarea
de drept intervine atunci când funcţionarul public se află în următoarele situaţii: a)
este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
b) este încadrat în cabinetul unui demnitar; c) este desemnat de către autoritatea
sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale
României ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, pentru perioada
respectivă; d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută
suspendarea în condiţiile legii; e) efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ,
este concentrat sau mobilizat; f) este arestat preventiv; g) efectuează tratament
medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în concediu medical pentru
incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau după caz, a
soţiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în condiţiile legii; h)se află în concediu
pentru incapacitate temporară de muncă în condiţiile legii; i) carantină, în condiţiile
legii; j) concediu de maternitate, în condiţiile legii; k) este dispărut iar dispariţia a fost
constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă; l) forţă majoră; m) în alte cazuri
expres prevăzute de lege.
Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public pe baza
cererii motivate, în următoarele situaţi: a) concediu pentru creşterea copilului în
vârstă de până la 2 ani, în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3
ani, în condiţiile legii; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până
la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente,până la
împlinirea vârstei de 18 ani; c) desfăşurarea unor activităţi în cadrul unor organisme
sau instituţii internaţionale conform legii; d) pentru participarea la campania
electorală; e) pentru participarea la grevă în condiţiile legii.
Cererea de suspendare a raportului de serviciu din iniţiativa funcţionarului
public se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se
solicită suspendarea şi se aprobă prin act administrativ al conducătorului autorităţii
sau instituţiei publice, cu excepţia situaţiei în care se solicită suspendarea raportului
de serviciu pentru acordarea concediului de îngrijire a copilului bolnav, în vârstă de
până la 7 ani sau în cazul copilului cu handicap, când suspendarea se constată de
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
Potrivit legii funcţionarul public are obligaţia ca în termen de 5 zile
calendaristice, de la data încetării motivului de suspendare a raportului de serviciu
fie de drept, fie de fapt, să informeze în scris despre această situaţie, conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice. După primirea informării conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice are obligaţia ca în termen de 5 zile de la primirea acesteia să
asigure condiţiile necesare, reluării activităţii de către funcţionarul public iar reluarea
activităţii se dispune printr-un act administrativ.
Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea
raportului de serviciu, precum şi cel prin care se dispune reluarea activităţii de către
funcţionarul public se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen
de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.
Pe parcursul suspendării raportului de serviciu autoritatea sau instituţia
publică are obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. Ocuparea acestor
funcţii publice se face pe o perioadă determinată, de un funcţionar public din corpul
de rezervă iar în situaţia în care nu există funcţionari publici care să îndeplinească
cerinţele specifice, postul poate fi ocupat în baza unui contract individual de muncă,
pe o perioadă egală cu perioada suspendării raportului de serviciu.

11.3. Încetarea raportului de serviciu

Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public poate interveni, în

cursul derulării carierei, în urma unui fapt juridic sau a unui act juridic ori în temeiul
legii, situaţie concretizată prin emiterea unui act administrativ. O dată cu încetarea
definitivă a raportului de serviciu se încheie cariera funcţionarului public însă el îşi
păstrează drepturile dobândite în cursul carierei, cu excepţia cazului în care raportul
de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
Potrivit legii încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc
în următoarele condiţii: a) de drept; b)prin acordul părţilor consemnat în scris; c)prin
eliberarea din funcţia publică; d)prin destituire din funcţie; e) prin demisie.
Încetarea de drept a raportului de serviciu are loc în următoarele cazuri: a) la
data decesului funcţionarului public; b)la data rămânerii definitive şi irevocabile a
hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public; c)dacă funcţionarul
public nu mai îndeplineşte condiţiile referitoare la cetăţenie română şi domiciliul din
România sau nu mai are capacitate deplină de exerciţiu ori îndeplineşte condiţiile de
studii prevăzute delege pentru funcţia publică; d) la data comunicării deciziei de
pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcţionarului public; e)ca
urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia
publică, de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească
definitivă; f)când funcţionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre
judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută delege sau prin care s-a dispus
aplicarea unei sancţiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare; g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau a funcţiei, ca
măsură de siguranţă ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive
a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia; h)la data expirării termenului
pe care a fost exercitată cu caracter temporar, funcţia publică.
Cazurile de încetare de drept a raportului de serviciu se constată în termen de
5 zile lucrătoare de la data intervenirii acestora,prin act administrativ al
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice care se comunică Agenţiei Naţionale
a Funcţionarilor publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea lui.
Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public prin acordul părţilor se
face prin aplicarea regulilor generale, de drept comun cu privire la condiţiile de
validitate a consimţământului care se consemnează în scris şi trebuie dat cu intenţia
de a produce efecte juridice, fără să fi viciat şi să fie serios exprimat.
Eliberarea din funcţia publică a funcţionarului public pentru motive ne
imputabile are loc în următoarele cazuri: a)autoritatea sau instituţia publică şi-a
încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate iar funcţionarul public nu este
de acord să o urmeze; b)autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca
urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul
public. Potrivit legii reorganizarea activităţii unei autorităţi sau instituţii publice constă
în mutarea acesteia în altă localitate sau reducerea activităţii care presupune
modificarea substanţială a atribuţiilor autorităţii sau instituţiei publice, precum şi a
structurii organizatorice a compartimentelor. Reducerea unui post este justificată
dacă atribuţiile aferente acestora se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă
sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv; c)ca urmare a
admiterii cererii de integrare în funcţia publică ocupată de funcţionarul public eliberat
sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti de reintegrare; d)pentru incompetenţă profesională în cazul
obţinerii calificativelor nesatisfăcător la evaluarea performanţelor individuale;
e)funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei
publice; f)starea sănătăţii fizice sau psihice a funcţionarului public constatată prin
decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să-
şi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute.
Eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici, în urma reducerii postului sau ca
urmare a admiterii cererii de integrare în funcţia ocupată de funcţionarul public
eliberat ori dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile specifice de
ocupare a funcţiei publice se poate dispune, numai dacă nu există funcţii publice
vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice.
În cazurile de eliberare din funcţie autoritatea sau instituţia publică este
obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice iar în
această perioadă conducătorul autorităţii sau instituţiei publice mai poate acorda
celui în cauză reducerea programului de lucru până la 4 ore zilnic, fără afectarea
drepturilor salariale cuvenite.
 Pentru cazurile de eliberare din funcţia publică, în urma încetării activităţii ,
mutării în altă localitate, reorganizare, reintegrarea în funcţia publică şi
neîndeplinirea condiţiilor specifice de ocupare a funcţiei publice, autoritatea sau
instituţia publică este obligată ca în perioada de preaviz să solicite Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, lista funcţiilor publice vacante.
În cazul în care există o funcţie vacantă, identificată în perioada de preaviz,
funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere. Încetarea
raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică se dispune de conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice prin act administrativ care se comunică funcţionarului
public în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
Destituirea din funcţia publică se dispune pentru motive imputabile
funcţionarului public în următoarele cazuri: a)ca sancţiune disciplinară, aplicată
pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unor abateri disciplinare
care au avut consecinţe grave; b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate iar
funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile
calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate. Când sunt
îndeplinite condiţiile cerute de lege, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice
dispune destituirea din funcţie prin act administrativ care se comunică funcţionarului
public, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii acestuia.
Actele administrative de eliberare din funcţie şi de demitere pot fi atacate de
către funcţionarii publici la instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de
zile calendaristice de la comunicare, atât pentru motive de ne legalitate, cât şi
netemeinicie. În caz de admitere a acţiunii şi de anulare a actului administrativ
instanţa de judecată dispune şi obligarea autorităţii sau instituţiei publice la plata
către funcţionarul public a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi
recalculate precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
La solicitarea funcţionarului public instanţa de contencios administrativ va dispune
reintegrarea acestuia în funcţia deţinută.
Demisia reprezintă modalitatea de încetare a raportului de serviciu la iniţiativa
funcţionarului public care se notifică în scris conducătorului autorităţii sau instituţiei
publice. Cererea de demisie nu trebuie motivată şi produce efecte după 30 de zile
calendaristice de la înregistrare. Cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei
publice funcţionarul public poate reveni asupra demisiei, înaintea împlinirii
termenului de 30 de zile.
La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public are îndatorirea să
predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor
specifice funcţiei publice îndeplinite.
Dacă nu s-a reuşit redistribuirea funcţionarilor publici a căror raporturi de
serviciu au încetat, aceştia vor beneficia de drepturile legale din bugetul asigurărilor
pentru şomaj în condiţiile legii.

12. Noţiunea de funcţionar public în dreptul penal

Conceptul de funcţionar public din dreptul administrativ nu se identifică cu

noţiunea de funcţionar public din dreptul penal care are o accepţiune mai largă,
specifică acestei ramuri de drept.
Prin sintagma funcţionar public din dreptul penal se înţelege orice persoană
care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o
însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul autorităţilor publice,
instituţiilor publice sau altor persoane juridice de interes public care administrează,
folosesc sau exploatează bunurile proprietate publică, serviciile de interes public,
precum şi bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public. În acest sens
noţiunea de funcţionar public priveşte calitatea specială a unei persoane de care se
ţine seama fie la incriminarea faptelor şi sancţionarea subiectului activ al infracţiunii,
fie la ocrotirea specială a subiectului pasiv, al unei fapte penale.
În consecinţă pentru stabilirea calităţii de funcţionar public potrivit
reglementării din dreptul penal, nu are relevanţă titlul însărcinării sau modalitatea
învestirii întrucât această calitate o pot avea şi persoanele care exercită temporar, cu
orice titlu şi indiferent cum au fost învestite, o însărcinare de orice natură, în
serviciul unităţilor prevăzute de lege.
În dreptul administrativ funcţionarul public este supus învestirii legale fiind
depozitarul puterii publice şi face parte dintr-o autoritate sau instituţie publică, pe
când în dreptul penal, funcţionar public poate fi persoana fizică indiferent de modul
învestirii în funcţie care exercită o însărcinare de orice natură, chiar dacă nu este
angajată la una din unităţile prevăzute de lege. Prin urmare condiţia esenţială în
stabilirea calităţii de funcţionar public, în dreptul penal este existenţa raportului de
serviciu prevăzut de lege.
Definiţia funcţionarului public din legea penală este determinată de
necesitatea ocrotirii unor relaţii sociale împotriva faptelor penale săvârşite cu
intenţie sau din culpă de către cei care exercită asemenea însărcinări.
Persoanele care exercită în regim autonom activităţi profesionale de interes
public şi cele învestite cu prerogative de putere publică, în exercitarea serviciului
public autonom, nu sunt funcţionari publici în sensul dreptului administrativ şi nici nu
îndeplinesc exigenţele cerute de legea penală pentru a fi încadraţi în categoria
funcţionarilor publici. După cum am subliniat definitoriu pentru stabilirea calităţii de
funcţionar public în dreptul penal este existenţa raportului de serviciu, indiferent de
modul de învestire în funcţie, între persoana care exercită o însărcinare de orice fel
şi una din unităţile prevăzute de lege. Or, aceste categorii socio-profesionale, nu
exercită activităţile de interes public sau atributele de putere publică, în cadrul unui
raport de serviciu în sensul legii penale. În consecinţă acestor categorii socio-
profesionale, nu li se aplică dispoziţiile din Codul penal referitoare la funcţionarii
publici.

Note bibliografice
PARTEA II-A
CAPITOLUL IV
Funcţia publică

1. Legea 188/1999, Publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.600 din 8 decembrie

1999, modificată prin Legea 161/2003, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.279
din 21 aprilie 2003;
2. În prezent statutul magistraţilor este stabilit prin Legea de organizare
judecătorească şi prin legea de organizare a Curţii supreme de Justiţie;
3. Jean Francois Lachaume, La funcţion publique, Dalloz, Paris, 1992 p.3;
4. Legea nr. 154/1998, Publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.26 din 16 iulie 1998;
5. A se vedea S. Beligrădeanu, Natura raporturilor juridice de muncă ale magistraţilor în
Revista Dreptul nr.7/2003, p.29;
 6. Paul Laband, Le droit public de l’Empire Allemand, Paris 1900. tome II;
7. La Ferriere, Traite de la la jurisdicţion administrative, Paris, 1901;
8. Leon Duguit, Droit constitutionnel, 3 e, ed 1930, Gaston Jeze, Les principes
generaux du Droit Administratif, 3 e, ed.1930; Maurice Haurion, Droit Administratif,
10 e ed.1927;
9. Victor Onişor, Tratat de drept administrativ, ediţia a III-a, Bucureşti, Cartea
Românească S.A. 1930, p.262;
10. Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, Institutul de arte Grafice Mârvan,
Bucureşti, 1929, p.262;
11. Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligădeanu, George Mohanu,
Dreptul muncii, Tratat, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1988, p.84;
12. I.T. Ştefănesecu, Dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.21-25;
13. R.Ionescu, Drept administrativ Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1970,
p.177;
14. Ilie Iovănaş, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p.175;
15. Mircea Anghene, Elemente de drept administrativ, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1958,
p.127;
16. J.F. Lachaume, La funcţion publique, Dalloz, Paris,1992, p.61;
17. A. de Laubdere, J-C. Venezia, Y.Gandemet, Traite de droit administratif, Tome II/1, 9
e, ed. Paris, 1992, p.50;
18. J.M. Auby, R.D. Ader, Droit administratif, VII-eme, ed., Dalloz, Paris 1986;
19. V. Vedinaş, Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, comentată,
Editura Lumina Lex, Bucureşti,2000, p.42;
20. I. Popescu Slăniceanu, Teoria funcţiei publice, Editura Evrika, Brăila 1999, p.143;
21. J. Vermaulen, Statutul funcţionarilor publici, Institutul de Arte Grafice „Vremea”
Bucureşti, 1933; A. Teodorescu, Tratat de drept administrativ, Institutul de Arte
grafice „Mârvan” Bucureşti, 1929, p.264; p. Negulescu, Tratat de drept administrativ
român, Editura Mârvan, ed. IV-a Bucureşti 1934, p.542;
22. S. Ghimpu, I.T. Ştefănescu, S. Beligrădeanu, G. Mohanu, Dreptul muncii, tratat,
Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, vol.I,p.236;
23. V.Vedinaş, Legea 188/1999, op.cit.p.10;
24. P.Negulescu, op.cit.p.573;
25. art.7 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, Publicată în Monitorul
Oficial, Partea I-a nr.282/1996;
26. A se vedea D.Dumbo, Incompatibilităţile funcţiei publice cu alte funcţii şi activităţi cu
scop lucrativ, reglementate prin Legea nr.188/1999, în Revista Dreptul
nr.6/2001,p.47;
27. Al Negoiţă, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Bucureşti 1993, p.85;
28. În prezent este în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.192/2002 privind
reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, publicată în
Monitorul oficial, Partea I-a nr.949 din 24 decembrie 2002, aprobată prin Legea
228/2003, publicată în Monitorul oficial nr.360partea I-a, din 27 mai 2003;

LEGE Nr. 188 din 8 decembrie 1999 *** Republicată

privind Statutul funcţionarilor publici

Text în vigoare începând cu data de 29 august 2013

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în

baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, până la 29 august 2013.
 Act de bază
#B: Legea nr. 188/1999, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007

Acte modificatoare
#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2007**
#M2: Legea nr. 236/2007**
#M3: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2008**
#M4: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2008**
#M5: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2008
#M6: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 229/2008
#M7: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009*, respinsă prin
Legea nr. 379/2009 (#M17) [Anterior respingerii, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 3/2009 (#M7) a încetat să mai producă efecte juridice prin
publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1039/2009 (#M11).]
#M8: Decizia Curţii Constituţionale nr. 185/2009
#M9: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009*, abrogată prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 (#M12) şi respinsă prin
Legea nr. 41/2010 (#M19)
#M10: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2009
#M11: Decizia Curţii Constituţionale nr. 1039/2009
#M12: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009
#M13: Hotărârea Guvernului nr. 1228/2009
#M14: Legea nr. 329/2009
#M15: Legea nr. 330/2009, abrogată prin Legea nr. 284/2010 (#M24)
#M16: Hotărârea Guvernului nr. 1373/2009
#M17: Legea nr. 379/2009
#M18: Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009
#M19: Legea nr. 41/2010
#M20: Legea nr. 49/2010
#M21: Legea nr. 140/2010
#M22: Legea nr. 155/2010**
#M23: Legea nr. 264/2010
#M24: Legea nr. 284/2010
#M25: Legea nr. 76/2012
#M26: Legea nr. 132/2012
#M27: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012
#M28: Legea nr. 187/2012
#M29: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013
#M30: Legea nr. 2/2013
#M31: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013**
#M32: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013
#M33: Legea nr. 255/2013
#M34: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2013

Actele normative marcate cu asterisc (*) sunt în prezent modificate,

abrogate sau respinse şi modificările efectuate prin aceste acte
normative asupra Legii nr. 188/1999, republicată, nu mai sunt de
actualitate.

Actele normative marcate cu două asteriscuri (**) se referă la derogări

de la Legea nr. 188/1999, republicată, sau conţin modificări efectuate
asupra acestor derogări.

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate

mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări
este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea
respectivă, în forma #M1, #M2 etc.

#CIN
NOTĂ:
A se vedea şi Hotărârea Guvernului nr. 1000/2006 privind organizarea
şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, republicată.

#B
CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor
juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală,
prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile
publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în
continuare raporturi de serviciu.
(2) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu
dispoziţiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent,
eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi
instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
ART. 2
(1) Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi
responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală,
administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.
(2) Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o
funcţie publică. Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se
află în corpul de rezervă al funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de
funcţionar public.
(3) Activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică
exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele:
a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative;
b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări
specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării
acestora;
c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a
studiilor, analizelor şi statisticilor necesare realizării şi implementării
politicilor publice, precum şi a documentaţiei necesare executării legilor,
în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
d) consilierea, controlul şi auditul public intern;
e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;
f) colectarea creanţelor bugetare;
g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în
raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau
privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor stabilite de
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în
justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea;
h) realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare
a administraţiei publice.
(4) Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
(5) În sensul prezentei legi, totalitatea funcţionarilor publici din cadrul
autorităţilor administrative autonome şi din cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală constituie
corpul funcţionarilor publici.
ART. 3
Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:
a) legalitate, imparţialitate şi obiectivitate;
b) transparenţă;
c) eficienţă şi eficacitate;
d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
e) orientare către cetăţean;
f) stabilitate în exercitarea funcţiei publice;
g) subordonare ierarhică.
ART. 4
(1) Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului
administrativ de numire, emis în condiţiile legii.
(2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă
nedeterminată.
 (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), funcţiile publice de
execuţie temporar vacante pe o perioadă de cel puţin o lună pot fi
ocupate pe perioadă determinată, astfel:
a) prin redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă care
îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice
respective;
b) prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condiţiile legii,
în situaţia în care în corpul de rezervă nu există funcţionari publici care
să îndeplinească cerinţele specifice pentru a fi redistribuiţi în
conformitate cu dispoziţiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în
aceste condiţii dobândeşte calitatea de funcţionar public numai pe
această perioadă şi nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de
dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
ART. 5
(1) Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciile diplomatice şi consulare;
e) autoritatea vamală;
f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative;
g) alte servicii publice stabilite prin lege.
(2) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa:
a) drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele
prevăzute de prezenta lege;
b) funcţii publice specifice.
(3) În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi
consulare, precum şi poliţiştilor şi altor structuri ale Ministerului Internelor
şi Reformei Administrative, dispoziţiile speciale pot reglementa prevederi
de natura celor prevăzute la alin. (2), precum şi cu privire la carieră.
ART. 6
Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor
şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat,
administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire,
pază, precum şi altor categorii de personal care nu exercită prerogative
de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcţii nu au calitatea
de funcţionar public şi li se aplică legislaţia muncii;
b) personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la
cabinetul demnitarului;
c) corpului magistraţilor;
 d) cadrelor didactice;
e) persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate publică.

CAP. 2
Clasificarea funcţiilor publice. Categorii de funcţionari publici

ART. 7
(1) Funcţiile publice se clasifică după cum urmează:
a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice;
b) funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii
publice din clasa a III-a;
c) funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice
locale.
(2) Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi
responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi
instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale.
(3) Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi
responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice,
stabilite în vederea realizării competenţelor lor specifice, sau care
necesită competenţe şi responsabilităţi specifice.
(4) Echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice
generale, în condiţiile legii, se face prin statutele speciale prevăzute la
art. 5 alin. (1) sau, la propunerea autorităţilor şi instituţiilor publice, de
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
ART. 8
(1) Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi avizate,
potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale
administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităţilor
administrative autonome.
(2) Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate,
potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei
publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate,
potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei
publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora.
ART. 9
Funcţiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul
studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum urmează:
a) clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer
studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă;
 b) clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer
studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
c) clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer
studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de
bacalaureat.
ART. 10
(1) După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice
se împart în trei categorii după cum urmează:
a) funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari
publici;
b) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de
conducere;
c) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de
execuţie.
(2) Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II-a şi a
III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie.
ART. 11
(1) Funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi.
(2) Pot fi numite funcţionari publici debutanţi persoanele care au
promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice de grad
profesional debutant.
(3) Pot fi numiţi funcţionari publici definitivi:
a) funcţionarii publici debutanţi care au efectuat perioada de stagiu
prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin concurs şi
care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei
publice de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6 luni, în funcţie de
nivelul studiilor absolvite.
ART. 12
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt
numite în una dintre următoarele funcţii publice:
#M11
a) secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al
Guvernului;
#B
b) secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale;
c) prefect;
d) secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale;
e) subprefect;
f) inspector guvernamental.
ART. 13*)
 (1) Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele
numite în una dintre următoarele funcţii publice:
a) director general şi director general adjunct din aparatul autorităţilor
administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile
publice specifice asimilate acestora;
b) director şi director adjunct din aparatul autorităţilor administrative
autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice specifice
asimilate acestora;
c) secretar al unităţii administrativ-teritoriale;
#M23
d) director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, în
cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor
administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate
acestora, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;
#B
e) şef serviciu, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate
acesteia;
f) şef birou, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
(2) În cadrul autorităţilor administrative autonome pot fi stabilite şi
funcţiile publice prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), precum şi alte funcţii
publice prevăzute în reglementările specifice.
(3) Funcţiile publice prevăzute la alin. (1) lit. a) se pot stabili şi în
cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică locală
care au un număr de minimum 150 de posturi.
#CIN
*) Art. 13 alin. (1) lit. d) este reprodus în forma în vigoare înainte de
modificarea efectuată prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 37/2009 (#M9), având în vedere că:
1. lit. d) a art. 13 alin. (1) a fost modificată iniţial prin art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 (#M9);
2. lit. d) a art. 13 alin. (1) a fost modificată ulterior prin art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 (#M12), act normativ
care a abrogat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 (#M9);
3. art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009
(#M12) a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1629/2009
(#M18) şi apoi abrogat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 264/2010
(#M23).

#B
 ART. 14
(1) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I persoanele numite
în următoarele funcţii publice generale: consilier, consilier juridic, auditor,
expert, inspector, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate
acestora.
(2) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a persoanele
numite în funcţia publică generală de referent de specialitate, precum şi
în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
(3) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a persoanele
numite în funcţia publică generală de referent, precum şi în funcţiile
publice specifice asimilate acesteia.
ART. 15
Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale,
după cum urmează:
a) superior, ca nivel maxim;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant.

CAP. 3
Categoria înalţilor funcţionari publici

ART. 16
(1) Înalţii funcţionari publici realizează managementul de nivel
superior în administraţia publică centrală şi în autorităţile administrative
autonome.
(2) Pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei
înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ
următoarele condiţii:
a) cele prevăzute la art. 54;
b) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă;
c) cel puţin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării
funcţiei publice;
d) a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei
funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ori a
exercitat un mandat complet de parlamentar;
e) a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor
funcţionari publici.
(3) Pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 12 lit. a), b) şi
d) se pot stabili condiţii specifice sau proceduri specifice, în condiţiile
legii.
 ART. 17
Programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii
publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se
organizează în condiţiile legii.
ART. 18
(1) Intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici se face prin
concurs naţional. Recrutarea se face de către o comisie permanentă,
independentă, formată din 7 membri, numiţi prin decizie a primului-
ministru. Membrii comisiei au mandate fixe de 10 ani şi jumătate şi sunt
numiţi prin rotaţie.
(2) Persoanele care au promovat concursul naţional prevăzut la alin.
(1) pot fi numite în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici.
(3) Structura, criteriile de desemnare a membrilor, atribuţiile şi modul
de organizare şi funcţionare ale comisiei prevăzute la alin. (1) se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.
#M11
ART. 19
(1) Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de
serviciu, precum şi sancţionarea disciplinară a înalţilor funcţionari publici
se fac, în condiţiile legii, de către:
a) Guvern, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), c) şi e);
b) primul-ministru, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d)
şi f).
(2) Numirea într-o funcţie publică prevăzută la art. 12 lit. a), b) şi d) se
face dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 16
alin. (2) şi (3).
#B
(3) La eliberarea din funcţia publică, înalţii funcţionari publici au
dreptul la compensaţii materiale, stabilite potrivit legii privind sistemul
unitar de salarizare a funcţionarilor publici.
ART. 20
(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor
funcţionari publici se face anual, în condiţiile legii.
(2) Evaluarea generală a înalţilor funcţionari publici se face o dată la 2
ani, în scopul confirmării cunoştinţelor profesionale, aptitudinilor şi
abilităţilor necesare exercitării funcţiei publice.
(3) Înalţii funcţionari publici au obligaţia de a urma anual cursuri de
perfecţionare profesională, în condiţiile legii.
(4) Evaluarea anuală prevăzută la alin. (1) şi evaluarea generală
prevăzută la alin. (2) se fac de către o comisie de evaluare, ai cărei
membri sunt numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea
ministrului internelor şi reformei administrative.

CAP. 4
Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici

SECŢIUNEA 1
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici

ART. 21
(1) Pentru crearea şi dezvoltarea unui corp de funcţionari publici
profesionist, stabil şi imparţial se înfiinţează, în subordinea Ministerului
Internelor şi Reformei Administrative, Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică.
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este condusă de un
preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit de către primul-ministru, la
propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. În
exercitarea atribuţiilor care îi revin, preşedintele Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici emite ordine cu caracter normativ şi individual.
(3) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este finanţată de la
bugetul de stat.
ART. 22
(1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii:
a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei
publice şi al funcţionarilor publici;
b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia
publică şi funcţionarii publici;
c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind
funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
d) elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi
instituţiilor publice, privind funcţiile publice, precum şi instrucţiuni privind
aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al
funcţionarilor publici;
e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de
salarizare pentru funcţionarii publici;
f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici;
g) centralizează propunerile de instruire a funcţionarilor publici,
stabilite ca urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarilor publici;
 h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie*) la stabilirea
tematicii specifice programelor de formare specializată în administraţia
publică şi de perfecţionare a funcţionarilor publici;
i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa
funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici;
#M21
j) realizează recrutarea şi promovarea pentru funcţiile publice pentru
care organizează concurs, monitorizează recrutarea şi promovarea
pentru celelalte funcţii publice, în condiţiile prezentei legi;
j^1) organizează concursuri sau examene pentru ocuparea funcţiilor
publice de conducere vacante, în condiţiile prevăzute la art. 58;
j^2) dispune suspendarea organizării şi desfăşurării concursurilor, în
condiţiile legii;
#M34
k) realizează redistribuirea funcţionarilor publici cărora le-au încetat
raporturile de serviciu din motive neimputabile lor, pe baza acordului
conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice;
#B
l) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic
compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
administraţiei publice centrale şi locale;
m) participă la negocierile dintre organizaţiile sindicale reprezentative
ale funcţionarilor publici şi Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative;
n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din
domeniul său de activitate;
o) elaborează anual, cu consultarea autorităţilor şi instituţiilor publice,
Planul de ocupare a funcţiilor publice, pe care îl supune spre aprobare
Guvernului;
p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor
publice şi al funcţionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului;
q) constată contravenţii şi aplică sancţiuni, în condiţiile legii.
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte
atribuţii stabilite prin lege.
(3) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are legitimare
procesuală activă şi poate sesiza instanţa de contencios administrativ
competentă cu privire la:
a) actele prin care autorităţile sau instituţiile publice încalcă legislaţia
referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici, constatate ca urmare
a activităţii proprii de control;
b) refuzul autorităţilor şi instituţiilor publice de a aplica prevederile
legale în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici.
(4) Actul atacat potrivit alin. (3) este suspendat de drept.
 (5) Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate
sesiza şi prefectul în legătură cu actele ilegale emise de autorităţile sau
instituţiile publice locale.
#CIN
*) Reproducem mai jos prevederile art. I lit. a) din Hotărârea
Guvernului nr. 1373/2009 (#M16).
#M16
"ART. I
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici se reorganizează prin
următoarele modalităţi:
a) desfiinţarea prin comasare prin absorbţie a Institutului Naţional de
Administraţie şi preluarea activităţii de către o direcţie nouă care se
înfiinţează în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;"

#M21
ART. 22^1
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici dispune suspendarea
organizării şi desfăşurării concursului sau, după caz, a examenului, în
următoarele cazuri:
a) în situaţia în care este sesizată şi se constată că nu sunt îndeplinite
condiţiile legale privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor de
recrutare şi de promovare în funcţii publice din cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
b) autoritatea sau instituţia publică nu a transmis Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici planul de ocupare a funcţiilor publice, potrivit
prevederilor art. 23 alin. (4) şi (5);
c) autoritatea sau instituţia publică care organizează concursul sau
examenul nu a obţinut avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,
potrivit prevederilor art. 107.
#B
ART. 23
(1) Planul de ocupare a funcţiilor publice stabileşte:
a) numărul maxim al funcţiilor publice rezervate promovării
funcţionarilor publici;
b) numărul maxim al funcţiilor publice care vor fi rezervate în scopul
promovării rapide;
c) numărul maxim al funcţiilor publice care vor fi ocupate prin
recrutare;
d) numărul maxim al funcţiilor publice care vor fi înfiinţate;
e) numărul maxim al funcţiilor publice care vor fi supuse reorganizării;
f) numărul maxim de funcţii publice pe fiecare clasă, categorie şi pe
grade profesionale;
 g) numărul maxim al funcţiilor publice de conducere şi al funcţiilor
publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici.
(2) Planul de ocupare a funcţiilor publice se elaborează anual, cu
consultarea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici, astfel:
a) de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pe baza
propunerilor ordonatorilor principali de credite, pentru autorităţile şi
instituţiile publice din administraţia publică centrală;
b) de către primar sau, după caz, de către preşedintele consiliului
judeţean, prin aparatul de specialitate, pentru autorităţile şi instituţiile
publice din administraţia publică locală.
(3) Planul de ocupare a funcţiilor publice se întocmeşte centralizat, pe
fiecare ordonator principal de credite şi pe fiecare instituţie din
subordinea acesteia sau finanţată prin bugetul său.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. a), planul de ocupare a funcţiilor
publice se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În situaţia prevăzută la
alin. (2) lit. b), planul de ocupare a funcţiilor publice se aprobă prin
hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean.
(5) Pentru autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică
locală, proiectul planului de ocupare a funcţiilor publice se transmite
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu 45 de zile înainte de data
aprobării. În situaţia în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
constată neregularităţi în structura acestuia, autorităţile sau instituţiile
publice au obligaţia de a modifica proiectul planului de ocupare a
funcţiilor publice, pe baza observaţiilor Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, în conformitate cu prevederile legale.
ART. 24
Gestiunea curentă a resurselor umane şi a funcţiilor publice este
organizată şi realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de
către un compartiment specializat, care colaborează direct cu Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici.

SECŢIUNEA a 2-a
Evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici

ART. 25
(1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici administrează evidenţa
naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, pe baza datelor
transmise de autorităţile şi instituţiile publice.
(2) Evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici se ţine în cadrul
fiecărei autorităţi sau instituţii publice, potrivit formatului stabilit de către
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Autorităţile şi instituţiile
publice au obligaţia de a transmite Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici toate informaţiile cuprinse în evidenţa funcţiilor publice şi a
funcţionarilor publici din cadrul acestora.
(3) În scopul asigurării gestionării eficiente a resurselor umane,
precum şi pentru urmărirea carierei funcţionarului public, autorităţile şi
instituţiile publice întocmesc dosarul profesional pentru fiecare funcţionar
public.
(4) Formatul standard al evidenţei funcţiilor publice şi a funcţionarilor
publici, precum şi conţinutul dosarului profesional se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici.
ART. 26
(1) Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi
actualizarea dosarelor profesionale ale funcţionarilor publici şi asigură
păstrarea acestora în condiţii de siguranţă.
(2) În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu,
autoritatea sau instituţia publică păstrează o copie a dosarului
profesional şi înmânează originalul funcţionarului public, pe bază de
semnătură.
(3) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare, orice
modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici.
(4) Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa naţională
a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi la dosarul
profesional al funcţionarului public au obligaţia de a păstra
confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în condiţiile legii.
(5) La solicitarea funcţionarului public, autoritatea sau instituţia publică
este obligată să elibereze un document care să ateste activitatea
desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în specialitate şi în funcţia
publică.

CAP. 5
Drepturi şi îndatoriri

SECŢIUNEA 1
Drepturile funcţionarilor publici

ART. 27
(1) Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat.
(2) Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii
politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex,
orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă
asemenea natură.
ART. 28
 Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile
care se iau în aplicarea prezentului statut şi care îl vizează în mod direct.
ART. 29
(1) Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici.
(2) Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii
sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora.
#M5
(3) În situaţia în care înalţii funcţionari publici sau funcţionarii publici
care au calitatea de ordonatori de credite sunt aleşi în organele de
conducere a organizaţiilor sindicale, aceştia au obligaţia ca în termen de
15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizaţiilor
sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcţii. În cazul în care
funcţionarul public optează pentru desfăşurarea activităţii în funcţia de
conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia
se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de
conducere din organizaţia sindicală.
(3^1) Funcţionarii publici, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (3), pot deţine
simultan funcţia publică şi funcţia în organele de conducere ale
organizaţiilor sindicale, cu obligaţia respectării regimului
incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese care le este aplicabil.
#B
(4) Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în
alte organizaţii având ca scop protejarea intereselor profesionale.
ART. 30
(1) Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în
condiţiile legii.
(2) Funcţionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu
şi alte drepturi salariale pe durata grevei.
ART. 31
(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un
salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă.
#M15
c) *** Abrogată
d) *** Abrogată
#B
(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale,
în condiţiile legii.
(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu
prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru
funcţionarii publici.
ART. 32
 Funcţionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaţi să poarte uniformă
în timpul serviciului o primesc gratuit.
ART. 33
(1) Durata normală a timpului de lucru pentru funcţionarii publici este,
de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2) Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele
de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de
execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de
100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu
poate depăşi 360 într-un an.*)
------------
*) Până la data de 31 decembrie 2005, prevederile referitoare la
acordarea orelor suplimentare au fost suspendate prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor
salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005.

ART. 34
(1) Funcţionarii publici pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de
demnitate publică, în condiţiile legii.
(2) Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot fi
numiţi în funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile
legii, a raporturilor de serviciu.
#M26
(2^1) Prin excepţie de la alin. (2), funcţionarii publici de conducere pot
fi numiţi în funcţii de demnitate publică din cadrul autorităţilor sau
instituţiilor publice din administraţia publică centrală în care îşi
desfăşoară activitatea, precum şi din cadrul autorităţilor sau instituţiilor
publice aflate în raporturi ierarhice cu aceasta.
#B
(3) Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot
candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în
condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.
ART. 35
(1) Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de
odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii.
#M24
(2) *** Abrogat
#B
ART. 36
În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a
celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot
înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în
cauză.
ART. 37
Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor
publici condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească
sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
ART. 38
Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi
medicamente, în condiţiile legii.
ART. 39
Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte
drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii.
ART. 40
(1) În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei, care au,
potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni
echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a
funcţionarului public decedat.
(2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din
vina autorităţii sau a instituţiei publice în termen de 3 luni de la data
decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin.
(1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş.
ART. 41
(1) Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de
protecţia legii.
(2) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia
funcţionarului public împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj
cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură
cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia
publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.
(3) Măsurile speciale de protecţie pentru funcţionarii publici cu atribuţii
de control şi inspecţie, executare silită a creanţelor bugetare, precum şi
pentru alte categorii de funcţionari publici care desfăşoară activităţi cu
grad ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau de către
autorităţi şi instituţii publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici.
ART. 42
Autoritatea sau instituţia publică este obligată să îl despăgubească pe
funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit, din culpa autorităţii
sau instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii
atribuţiilor de serviciu.

SECŢIUNEA a 2-a
 Îndatoririle funcţionarilor publici

ART. 43
(1) Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu
profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de
serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii
persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor
publici.
(2) Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine
propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în
vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite
cetăţenilor.
(3) Funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de
conduită profesională şi civică prevăzute de lege.
ART. 44
(1) Funcţionarilor publici le este interzis să ocupe funcţii de conducere
în structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale
partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizaţiilor
cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau
ale fundaţiilor ori asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele
politice.
(2) Înalţilor funcţionari publici le este interzis să facă parte din partide
politice, organizaţii cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi
partidelor politice sau din fundaţiile ori asociaţiile care funcţionează pe
lângă partidele politice.
(3) Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le
revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a
convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid
politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca
şi partidelor politice.
ART. 45
(1) Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor
ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce
le sunt delegate.
(2) Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor
primite de la superiorii ierarhici.
(3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat,
îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le
consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris,
funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care
aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă
la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia
astfel de situaţii.
ART. 46
Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul
de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele,
informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea
funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes
public.
ART. 47
(1) Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte,
direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor
publice, daruri sau alte avantaje.
(2) La numirea într-o funcţie publică, precum şi la încetarea raportului
de serviciu, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii,
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere.
Declaraţia de avere se actualizează anual, potrivit legii.
ART. 48
(1) Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite
de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate.
(2) Funcţionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a
căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petenţii,
cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să
intervină pentru soluţionarea acestor cereri.
ART. 49
Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al
conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii.

SECŢIUNEA a 3-a
Perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici

ART. 50
Funcţionarii publici au dreptul şi obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod
continuu abilităţile şi pregătirea profesională.
ART. 51
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în bugetul
anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de
perfecţionare profesională a funcţionarilor publici organizată la iniţiativa
ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice.
(2) Pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de
perfecţionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite,
în situaţia în care acestea sunt:
a) organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei
publice;
 b) urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice.
(3) Funcţionarii publici care urmează forme de perfecţionare
profesională, a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an
calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, finanţate din bugetul
de stat sau bugetul local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor
lucra în administraţia publică între 2 şi 5 ani de la terminarea
programelor, proporţional cu numărul zilelor de perfecţionare
profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă
perioadă.
(4) Funcţionarii publici care au urmat forme de perfecţionare
profesională, în condiţiile alin. (3), ale căror raporturi de serviciu
încetează, potrivit dispoziţiilor art. 97 lit. b), d) şi e), ale art. 98 alin. (1) lit.
f) şi g) sau ale art. 99 alin. (1) lit. d), înainte de împlinirea termenului
prevăzut sunt obligaţi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate
pentru perfecţionare, precum şi, după caz, drepturile salariale primite pe
perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii proporţional cu
perioada rămasă până la împlinirea termenului.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care funcţionarul
public nu mai deţine funcţia publică din motive neimputabile acestuia.
(6) În cazul în care persoanele care au urmat o formă de
perfecţionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate să restituie
instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate
pentru perfecţionare, precum şi drepturile salariale primite în perioada
perfecţionării, calculate în condiţiile legii, dacă acestea au fost suportate
de autoritatea sau instituţia publică.
ART. 52
Nu constituie forme de perfecţionare profesională şi nu pot fi finanţate
din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile
de doctorat.
ART. 53
Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să comunice anual
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în condiţiile legii, planul de
perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, precum şi fondurile
prevăzute în bugetul anual propriu pentru acoperirea cheltuielilor de
perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, organizate la iniţiativa
ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice.

CAP. 6
Cariera funcţionarilor publici

SECŢIUNEA 1
Recrutarea funcţionarilor publici
 ART. 54*)
Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele
condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
c) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
d) are capacitate deplină de exerciţiu;
e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru
care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;
f) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia
publică;
g) îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice;
h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra
umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în
legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor
fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-
o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în
care a intervenit reabilitarea;
i) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat
contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită
prin lege.
#CIN
*) Conform art. 72 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012 (#M28),
începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal), la articolul 54, litera h) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
#M28
"h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra
umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi
de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de
fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă
cu exercitarea funcţiei publice;"

#B
ART. 55
Ocuparea funcţiilor publice vacante şi a funcţiilor publice temporar
vacante se poate face numai în condiţiile prezentei legi.
ART. 56
Ocuparea funcţiilor publice se face prin:
a) promovare;
b) transfer;
#M34
c) redistribuire, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
#B
d) recrutare;
e) alte modalităţi prevăzute expres de prezenta lege.
ART. 57*)
(1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se
face prin concurs, în limita funcţiilor publice vacante rezervate în acest
scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice.
(2) Condiţiile de participare şi procedura de organizare a concursului
se stabilesc potrivit legii.
(3) Concursul are la bază principiile competiţiei deschise,
transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al
egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care
îndeplineşte condiţiile legale.
(4) Anunţul privind concursul se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, şi într-un cotidian de largă circulaţie, cu cel
puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. În mod
excepţional, termenul de 30 de zile poate fi redus, în condiţiile legii,
pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor publice de
execuţie temporar vacante.
(5) Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare
participării la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcţiilor
publice de execuţie se stabilesc astfel:
a) un an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice,
pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional
asistent din clasa I, 8 luni pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie
de grad profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea
funcţiilor publice de execuţie de grad profesional asistent din clasa a III-
a;
b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice,
pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional
principal;
c) 9 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice,
pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional
superior.
(6) Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare
participării la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcţiilor
publice de conducere se stabilesc astfel:
a) 2 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice,
pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere de: şef birou, şef
serviciu şi secretar al comunei, precum şi a funcţiilor publice specifice
asimilate acestora;
#M21
b) 3 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice,
pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, altele decât cele
prevăzute la lit. a).
#B
(7) Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru
ocuparea funcţiilor publice de conducere, candidaţii trebuie să fi absolvit
studii de masterat sau postuniversitare în domeniul administraţiei
publice, management ori în specialitatea studiilor necesare exercitării
funcţiei publice.
#CIN
*) 1. Reproducem mai jos prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 16/2007, cu modificările ulterioare.
#M2
"ART. 2
(1) Prin derogare de la prevederile art. 57 alin. (4) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, condiţiile de
desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice vacante
prevăzute la art. 1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, cu cel puţin 10 zile înainte de data desfăşurării concursului."
#CIN
2. Reproducem mai jos prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 45/2008 (#M3).
#M3
"ART. 2
(1) Prin derogare de la prevederile art. 57 alin. (4) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, condiţiile de
desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice vacante
prevăzute la art. 1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, cu cel puţin 10 zile înainte de data desfăşurării concursului.
(2) Ocuparea posturilor prevăzute la art. 1 se va face în condiţiile
legii."
#CIN
3. Reproducem mai jos prevederile art. 37 din Legea nr. 330/2009
(#M15), abrogată prin Legea nr. 284/2010 (#M24).
#M15
"ART. 37
(1) Condiţia prevăzută la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, nu este obligatorie pentru recrutarea
funcţionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu caracter
temporar a unei funcţii publice de conducere, precum şi pentru
funcţionarii publici care ocupă o funcţie publică de conducere, pe o
perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Funcţionarii publici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să
îndeplinească condiţia prevăzută la art. 57 alin. (7) din Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în
termenul prevăzut, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică."
#CIN
4. Reproducem mai jos prevederile art. 31 din Legea nr. 284/2010
(#M24).
#M24
"ART. 31
(1) Condiţia prevăzută la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, nu este obligatorie pentru recrutarea
funcţionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu caracter
temporar a unei funcţii publice de conducere, precum şi pentru
funcţionarii publici care ocupă o funcţie publică de conducere, pe o
perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Funcţionarii publici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să
îndeplinească condiţia prevăzută la art. 57 alin. (7) din Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în
termenul prevăzut, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică."

#M12
ART. 58*)
(1) Concursul de recrutare pentru funcţiile publice vacante din cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, autorităţilor
administrative autonome, precum şi pentru serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale este
organizat, în condiţiile legii, astfel:
a) de comisia prevăzută la art. 18 alin. (1), pentru înalţii funcţionari
publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici;
b) de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea
funcţiilor publice de conducere generale şi specifice, cu excepţia
funcţiilor publice de secretar al comunei, şef serviciu şi şef birou;
c) de autorităţile şi instituţiile publice în al căror stat de funcţii se află
funcţia publică vacantă, pentru funcţiile publice de conducere de
secretar al comunei, şef serviciu şi şef birou şi pentru toate funcţiile
publice de execuţie.
(2) În vederea verificării şi validării condiţiilor legale de organizare şi
desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice vacante
de către autorităţile şi instituţiile publice organizatoare, Agenţia Naţională
a Funcţionarilor Publici desemnează un responsabil de procedură,
funcţionar public, reprezentant al acesteia în comisia de concurs.
(3) În cazul concursurilor prevăzute la alin. (1) lit. c), autorităţile şi
instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici datele de organizare a concursurilor, cu cel puţin
20 de zile înainte de demararea procedurilor prevăzute de lege.
#M21
(4) Înştiinţarea va cuprinde în mod obligatoriu următoarele:
a) identificarea funcţiilor publice vacante prin denumire, categorie,
clasă şi, după caz, grad profesional, precum şi compartimentul din care
fac parte;
b) condiţiile de studii de specialitate şi, după caz, alte condiţii specifice
prevăzute în fişa postului pentru fiecare funcţie publică vacantă;
c) data propusă pentru organizarea concursului.
#M34
(5) În termen de 10 zile, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
verifică în baza de date privind evidenţa funcţiilor publice şi a
funcţionarilor publici dacă există funcţionari publici care îndeplinesc
condiţiile pentru a fi redistribuiţi, pe baza acordului conducătorilor
autorităţilor sau instituţiilor publice.
(6) În condiţiile în care nu există funcţionari publici care să poată fi
redistribuiţi sau conducătorii autorităţilor ori instituţiilor publice nu sunt de
acord cu redistribuirea propusă, Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici comunică autorităţilor şi instituţiilor publice desemnarea unui
responsabil de procedură, funcţionar public, reprezentant al acesteia în
comisia de concurs. Responsabilul de procedură verifică îndeplinirea
condiţiilor legale de organizare şi desfăşurare a concursurilor şi
îndeplineşte şi celelalte activităţi corespunzătoare calităţii de membru în
comisia de concurs.
#M21
(7) Responsabilul de procedură sesizează cu celeritate Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici în situaţia nerespectării de către
autorităţile şi instituţiile publice a procedurii de organizare şi desfăşurare
a concursurilor. Pe baza analizei sesizării formulate de responsabilul de
procedură, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici dispune
suspendarea organizării şi desfăşurării concursului.
(8) Responsabilul de procedură poate fi desemnat din cadrul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici sau din cadrul instituţiei prefectului, pe
baza propunerilor prefecţilor.
#CIN
*) În textul actualizat, forma art. 58 este cea care rezultă aplicând
succesiv:
 - modificarea efectuată prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2009 (#M12);
- completarea efectuată prin art. I pct. 5 din Legea nr. 140/2010
(#M21);
- modificarea efectuată prin articolul unic pct. 3 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 82/2013 (#M34).
Menţionăm că este greu de stabilit forma corectă a art. 58, întrucât
legiuitorul nu a fost explicit în indicarea modificărilor.
Succesiunea modificărilor efectuate asupra art. 58 este următoarea:
1. Art. 58 a fost modificat iniţial prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 (#M9).
2. Art. 58 a fost modificat ulterior prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 (#M12), act normativ care a abrogat
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 (#M9).
3. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 s-a constatat că
Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
37/2009 (#M9) este neconstituţională, motivând că "Guvernul a
intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială,
încălcând, astfel, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie".
4. Art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009
(#M12) a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1629/2009
(#M18).
5. După modificarea efectuată prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 (#M12), art. 58 a fost completat prin
art. I pct. 5 din Legea nr. 140/2010 (#M21), prin introducerea alin. (4) -
(8). La numerotarea alineatelor nou introduse prin Legea nr. 140/2010
(#M21) nu s-a ţinut cont de faptul că, prin declararea neconstituţională a
art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 (#M12),
art. 58 revenea la forma anterioară modificării şi avea doar 3 alineate.
6. Art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009
(#M12), declarat anterior neconstituţional, a fost abrogat prin articolul
unic pct. 1 din Legea nr. 264/2010 (#M23). Legiuitorul nu a făcut nicio
precizare cu privire la completarea efectuată prin Legea nr. 140/2010
(#M21).
7. Prin articolul unic pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
82/2013 (#M34) au fost modificate alin. (5) şi (6) ale art. 58.
Reproducem mai jos art. 58 în forma în vigoare înainte de modificarea
efectuată prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
37/2009 (#M9).
#M23
"ART. 58
 (1) Concursul de recrutare pentru funcţiile publice vacante din
autorităţile şi instituţiile publice centrale este organizat, în condiţiile legii,
astfel:
a) de către comisia prevăzută la art. 18 alin. (1) pentru înalţii
funcţionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici;
b) de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru
ocuparea funcţiilor publice de conducere generale şi specifice;
c) de către autorităţi şi instituţii publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie
generale şi specifice.
(2) Concursul de recrutare pentru funcţiile publice vacante din
autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică locală este
organizat, în condiţiile legii, astfel:
a) de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru funcţiile
publice de conducere din următoarele domenii: protecţia copilului,
evidenţa informatizată a persoanei, audit public intern, financiar-
contabilitate, urbanism şi arhitectură, resurse umane, integrare
europeană, pentru secretarii unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi
pentru funcţiile publice de execuţie din domeniul auditului public intern;
b) de către autorităţi şi instituţii publice, pentru ocuparea funcţiilor
publice vacante, altele decât cele prevăzute la lit. a).
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. b), autorităţile şi instituţiile
publice din administraţia publică locală au obligaţia de a informa Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici înainte cu 10 zile de demararea
procedurii de organizare şi desfăşurare a concursurilor. În situaţia în
care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici constată că nu sunt
îndeplinite condiţiile legale privind organizarea şi desfăşurarea
concursurilor dispune amânarea sau suspendarea organizării şi
desfăşurării concursului.
(4) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate delega autorităţilor
sau instituţiilor publice, în condiţiile legii, competenţa de a organiza
concursuri de recrutare pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere
generale şi specifice."

#B
ART. 59
Concursul pentru admiterea la programele organizate în condiţiile legii
pentru obţinerea statutului de manager public se organizează şi se
gestionează de instituţiile abilitate potrivit legii să organizeze astfel de
programe, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

SECŢIUNEA a 2-a
 Perioada de stagiu

ART. 60
(1) Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor
profesionale în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii
publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi
cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a
exigenţelor acesteia.
(2) Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru funcţionarii
publici de execuţie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a şi 6 luni
pentru cei din clasa a III-a.
ART. 61
(1) La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării
realizate, funcţionarul public debutant va fi:
a) numit funcţionar public de execuţie definitiv în clasa
corespunzătoare studiilor absolvite, în funcţiile publice prevăzute la art.
14, în gradul profesional asistent;
b) eliberat din funcţia publică, în cazul în care a obţinut la evaluarea
activităţii calificativul "necorespunzător".
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b) perioada de stagiu nu constituie
vechime necesară pentru ocuparea unei funcţii publice.

SECŢIUNEA a 3-a
Numirea funcţionarilor publici

ART. 62
(1) Numirea în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici
se face în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1).
#M21
(2) Numirea în funcţiile publice de conducere pentru care se
organizează concurs în condiţiile art. 58 alin. (1) lit. b) se face prin actul
administrativ emis de conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice din
administraţia publică centrală şi locală, la propunerea Agenţiei Naţionale
a Funcţionarilor Publici.
(3) Numirea în funcţiile publice pentru care se organizează concurs în
condiţiile art. 58 alin. (1) lit. c) se face prin actul administrativ emis de
conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică
centrală şi locală care au organizat concursul.
#B
(4) Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină
temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei
publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile
salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii.
 (5) Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul
administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează
funcţionarului public.
(6) La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public
depune jurământul de credinţă în termen de 3 zile de la emiterea actului
de numire în funcţia publică definitivă. Jurământul are următoarea
formulă: "Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale
ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să
îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care
am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de
conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu." Formula
religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.
(7) Depunerea jurământului prevăzut la alin. (6) se consemnează în
scris. Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris şi atrage
revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică. Obligaţia de
organizare a depunerii jurământului aparţine persoanei care are
competenţa legală de numire.

SECŢIUNEA a 4-a
Promovarea funcţionarilor publici şi evaluarea performanţelor
profesionale

#M24
ART. 63
În carieră, funcţionarul public poate promova în funcţia publică, în
condiţiile legii. Promovarea în clasă şi promovarea în grade profesionale
nu sunt condiţionate de existenţa unui post vacant.
#B
ART. 64
(1) Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin
ocuparea unei funcţii publice superioare.
#M21
(2) Promovarea în funcţia publică de execuţie în gradul profesional
imediat superior celui deţinut de funcţionarul public se face prin concurs
sau examen, organizat semestrial de către autorităţile şi instituţiile
publice, prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ca
urmare a promovării concursului sau examenului. Fişa postului
funcţionarului public care a promovat în funcţia publică se completează
cu noi atribuţii şi responsabilităţi sau, după caz, prin creşterea gradului
de complexitate a atribuţiilor exercitate.
#M21
ART. 65
 (1) Concursul sau examenul de promovare în gradul profesional se
organizează de autoritatea sau instituţia publică, în limita funcţiilor
publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare
alocate.
(2) Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în
gradul profesional imediat superior celui deţinut, funcţionarul public
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă cel puţin 3 ani vechime în gradul profesional al funcţiei
publice din care promovează;
#M24
b) *** Abrogată
#M21
c) să fi obţinut cel puţin calificativul "bine" la evaluarea anuală a
performanţelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară
neradiată în condiţiile prezentei legi.
#B
(3) Funcţionarii publici care nu îndeplinesc condiţiile de vechime
prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui
deţinut pot participa la concursul organizat, în condiţiile legii, în vederea
promovării rapide în funcţia publică.
#M21
(4) Prevederile art. 58 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
#B
ART. 66
Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de
conducere, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească cumulativ
următoarele condiţii:
a) să fie absolvenţi de masterat sau de studii postuniversitare în
domeniul administraţiei publice, management sau în specialitatea
studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
b) să fie numiţi într-o funcţie publică din clasa I;
c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului;
d) să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (6);
e) să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară
neradiată în condiţiile prezentei legi.
#M24
ART. 67 *** Abrogat
#M21
ART. 68
(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior,
funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a participa la examenul
organizat pentru ocuparea unei funcţii publice într-o clasă superioară
celei în care sunt încadraţi, dacă studiile absolvite sunt în specialitatea în
care îşi desfăşoară activitatea sau dacă autoritatea ori instituţia publică
apreciază că studiile absolvite sunt utile pentru desfăşurarea activităţii.
#B
(2) Promovarea în condiţiile alin. (1) se face prin transformarea
postului ocupat de funcţionarul public ca urmare a promovării
examenului.
#M21
(3) Promovarea în clasă nu se poate face pe o funcţie publică de
auditor sau de consilier juridic.
#B
ART. 69
(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor
publici se face anual.
(2) În urma evaluării performanţelor profesionale individuale,
funcţionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative:
"foarte bine", "bine", "satisfăcător", "nesatisfăcător".
(3) Calificativele obţinute la evaluarea profesională sunt avute în
vedere la:
#M24
a) *** Abrogată
#B
b) promovarea într-o funcţie publică superioară;
c) eliberarea din funcţia publică.
(4) În cadrul procesului de evaluare a performanţelor profesionale ale
funcţionarilor publici se stabilesc cerinţele de formare profesională a
funcţionarilor publici.
(5) Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale
ale funcţionarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, după consultarea
organizaţiilor sindicale ale funcţionarilor publici, reprezentative la nivel
naţional.

SECŢIUNEA a 5-a
Sistemul de promovare rapidă în funcţia publică

ART. 70
(1) Pot beneficia de sistemul de promovare rapidă în funcţia publică:
a) persoanele care au absolvit programe organizate, în condiţiile legii,
pentru obţinerea statutului de manager public;
b) funcţionarii publici care au promovat concursul prevăzut la art. 65
alin. (3).
 (2) Pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcţionarii
publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au cel puţin 1 an vechime în gradul profesional al funcţiei publice
din care promovează;
b) au obţinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanţelor
profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară neradiată în
condiţiile prezentei legi;
d) au urmat cel puţin o formă de perfecţionare profesională în ultimul
an.
(3) Concursul pentru promovarea rapidă prevăzut la art. 65 alin. (3) se
organizează anual, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,
în limita numărului de funcţii publice rezervate promovării rapide.
ART. 71
(1) Perioada în care o persoană a urmat programe organizate, în
condiţiile legii, pentru obţinerea statutului de manager public este
asimilată perioadei de stagiu.
(2) În cazul nepromovării programelor prevăzute la alin. (1), perioada
de stagiu nu constituie vechime în specialitatea studiilor necesare
ocupării funcţiilor publice şi nici vechime în funcţia publică.

CAP. 7
Acorduri colective. Comisii paritare

ART. 72
(1) Autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii,
acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu
reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri
referitoare la:
a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor
la locul de muncă;
b) sănătatea şi securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecţionarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia
celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.
(2) În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii
publici nu sunt organizaţi în sindicat, acordul se încheie cu reprezentanţii
funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică,
desemnaţi în condiţiile legii.
(3) Autoritatea sau instituţia publică va furniza sindicatelor
reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici informaţiile
necesare pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în
condiţiile legii.
ART. 73
(1) În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii
paritare.
(2) În alcătuirea comisiei paritare intră un număr egal de reprezentanţi
desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de
sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. În cazul în care sindicatul
nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în
sindicat, reprezentanţii lor vor fi desemnaţi prin votul majorităţii
funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
(3) Modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor
paritare, precum şi componenţa, atribuţiile şi procedura de lucru ale
acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici.
ART. 74
(1) Comisiile paritare sunt consultate în următoarele situaţii:
a) la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi
instituţiilor publice pentru care sunt constituite;
b) la stabilirea oricăror măsuri privind pregătirea profesională a
funcţionarilor publici, dacă costurile acestora sunt suportate din fonduri
bugetare;
c) la stabilirea programului de lucru de către conducătorul autorităţii
sau instituţiei publice;
d) alte situaţii prevăzute de lege.
(2) În exercitarea atribuţiilor, comisiile paritare emit avize consultative.
(3) Comisiile paritare urmăresc permanent realizarea acordurilor
stabilite între sindicatele reprezentative sau reprezentanţii funcţionarilor
publici cu autorităţile sau instituţiile publice.
(4) Comisia paritară întocmeşte rapoarte trimestriale cu privire la
respectarea prevederilor acordurilor încheiate în condiţiile legii, pe care
le comunică conducerii autorităţii sau instituţiei publice, precum şi
conducerii sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici.

CAP. 8
Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici

ART. 75
Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de
serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau
penală, după caz.
ART. 76
 (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său
sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în
condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis
actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept
subiectiv sau la un interes legitim.
(2) În cazul în care acţiunea se admite şi se constată vinovăţia
funcţionarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor,
solidar cu autoritatea sau instituţia publică.
(3) Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja
dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative
aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea.
ART. 77*)
(1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor
corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de
conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere
disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.
(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara
cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor
cu acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu
caracter politic;
i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri,
incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege
pentru funcţionarii publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din
domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.
(3) Sancţiunile disciplinare sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până
la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau,
după caz, de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
#M24
 d) retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de până la un an.
#B
e) destituirea din funcţia publică.
(4) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de
cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a
fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea
generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de
existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu
au fost radiate în condiţiile prezentei legi.
(5) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la
data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii
disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii
disciplinare.
(6) În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca
abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii
disciplinare se suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi
penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau
până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea sau
încetarea procesului penal.
(7) Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care
funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa
cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice
are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot
influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a
funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a
autorităţii ori instituţiei publice.
#CIN
*) Conform art. 40 pct. 1 şi art. 104 din Legea nr. 255/2013 (#M33),
începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală), la articolul 77, alineatul
(6) va avea următorul cuprins:
#M33
"(6) În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca
abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii
disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunţării la
urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească
dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării
pedepsei sau încetarea procesului penal."

#B
ART. 78
 (1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate
aplica direct de către persoana care are competenţa legală de numire în
funcţia publică.
(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) se
aplică de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia
publică, la propunerea comisiei de disciplină.
(3) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea
prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public.
Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub
sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la
audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare
care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.
ART. 79
(1) Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi
propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici din
autorităţile sau instituţiile publice se constituie comisii de disciplină.
(2) Din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al
organizaţiei sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant
desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru care este
organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este
reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.
(3) Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulţi membri
şi, după caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul
autorităţilor sau instituţiilor publice să cerceteze faptele sesizate şi să
prezinte rezultatele activităţii de cercetare.
(4) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă
din 5 înalţi funcţionari publici, numiţi prin decizia primului-ministru, la
propunerea ministrului internelor şi reformei administrative.
(5) Modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor de
disciplină, precum şi componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi
procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului,
la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
ART. 80
Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate
adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau
modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.
ART. 81
(1) Pentru evidenţierea situaţiei disciplinare a funcţionarului public,
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va elibera un cazier
administrativ, conform bazei de date pe care o administrează.
(2) Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile
disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate în
condiţiile legii.
 (3) Cazierul administrativ este necesar în următoarele cazuri:
a) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de
concurs pentru recrutarea funcţionarilor publici;
b) desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi
membru în comisia de disciplină;
c) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară;
d) ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere;
e) în orice alte situaţii prevăzute de lege.
(4) Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a) funcţionarului public interesat;
b) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea;
c) preşedintelui comisiei de disciplină;
d) altor persoane prevăzute de lege.
ART. 82
(1) Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:
a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută
la art. 77 alin. (3) lit. a);
b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost
aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - d);
c) în termen de 7 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la art. 77
alin. (3) lit. e).
(2) Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b)
se constată prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice.
ART. 83
(1) Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se
angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi
în legătură cu sarcinile de serviciu.
(2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de
aplicare a sancţiunii funcţionarul public se poate adresa cu plângere la
judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau
instituţia publică în care este numit funcţionarul public sancţionat.
ART. 84
Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau
instituţiei publice în care funcţionează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat
necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în
calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive şi irevocabile.
 ART. 85
(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în
situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei
dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei,
sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia
prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti
definitive şi irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public
în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
#M25
(2^1) Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a
neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios
administrativ constituie titlu executoriu.
#B
(3) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite
ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la
data producerii pagubei.
ART. 86*)
(1) Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în
timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o
ocupă se angajează potrivit legii penale.
(2) În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru
săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h),
persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va
dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o
deţine.
(3) Dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea
procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar
funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică
deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei
de suspendare.
(4) În situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea
răspunderii penale, iar fapta funcţionarului public poate fi considerată
abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină competentă.
(5) De la momentul începerii urmăririi penale, în situaţia în care
funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana care are
competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea
temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei
structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice.
#CIN
*) Conform art. 40 pct. 2 şi art. 104 din Legea nr. 255/2013 (#M33),
începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală), la articolul 86, alineatele
(3) şi (5) vor avea următorul cuprins:
#M33
"(3) În cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea
penală ori achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea
aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal,
suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public
respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi
vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
..........................................................................
(5) De la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, în situaţia în
care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana care are
competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea
temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei
structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice."

#B
CAP. 9
Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu

SECŢIUNEA 1
Modificarea raportului de serviciu

ART. 87
(1) Mobilitatea în cadrul corpului funcţionarilor publici se realizează
prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel:
a) pentru eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice;
#M21
b) *** Abrogată
#B
c) în interesul funcţionarului public, pentru dezvoltarea carierei în
funcţia publică.
(2) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici de
execuţie şi funcţionarilor publici de conducere are loc prin:
a) delegare;
b) detaşare;
c) transfer;
#M21
d) mutarea în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei
structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice, în
condiţiile prezentei legi;
#B
 e) exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de
conducere.
#M21
(3) *** Abrogat
#B
ART. 88
(1) Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice
în care este încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de
zile calendaristice într-un an.
(2) Funcţionarul public poate refuza delegarea dacă se află în una
dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată
delegarea.
(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în
cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al
funcţionarului public.
(4) Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică
şi salariul, iar autoritatea sau instituţia publică care îl deleagă este
obligată să suporte costul integral al transportului, cazării şi al
indemnizaţiei de delegare.
ART. 89
(1) Detaşarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice
în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public, pentru
o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un
funcţionar public poate fi detaşat mai mult de 6 luni numai cu acordul
său scris.
(2) Detaşarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a
funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei
publice, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al
funcţionarului public. Detaşarea se poate dispune şi pe o funcţie publică
de conducere, cu aplicarea dispoziţiilor art. 92 alin. (2), dacă funcţionarul
public îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitatea studiilor
şi dacă nu există în cadrul autorităţii sau instituţiei publice funcţionari
publici care să exercite cu caracter temporar funcţia publică.
Funcţionarul public poate fi detaşat pe o funcţie publică inferioară, numai
cu acordul său scris.
#M21
(2^1) În mod excepţional, detaşarea se poate dispune şi pe o funcţie
publică din categoria înalţilor funcţionari publici, cu aplicarea prevederilor
art. 92 alin. (1^1), dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de
studii şi de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei
publice în condiţiile prezentei legi. În acest caz, detaşarea se dispune
prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire
a funcţionarilor publici care ocupă funcţii publice din categoria înalţilor
funcţionari publici, la propunerea conducătorului autorităţii sau instituţiei
publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public
detaşat.
(2^2) Funcţionarii publici cu statut special pot fi detaşaţi pe funcţii
publice generale echivalente funcţiilor publice specifice ocupate, cu
avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor alin. (1) - (2^1) şi cu respectarea
prevederilor art. 110.
(2^3) Funcţionarii publici pot fi detaşaţi şi pe funcţii publice cu statut
special, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu
respectarea prevederilor art. 110.
#B
(3) Funcţionarul public poate refuza detaşarea dacă se află în una
dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată
detaşarea;
d) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiţii
corespunzătoare de cazare;
e) este singurul întreţinător de familie;
f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării.
(4) Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia
publică şi salariul. Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care
este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul
detaşării în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară
este obligată să-i suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel
puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare.
ART. 90
(1) Transferul poate avea loc după cum urmează:
a) în interesul serviciului;
b) la cererea funcţionarului public.
(2) Transferul se poate face într-o funcţie publică pentru care sunt
îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului.
(3) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul
scris al funcţionarului public transferat. În cazul transferului în interesul
serviciului în altă localitate, funcţionarul public transferat are dreptul la o
indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna
anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de
transport şi la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se
suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul, în
termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului.
(4) Transferul în interesul serviciului se face într-o funcţie publică de
aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută
de funcţionarul public sau într-o funcţie publică de nivel inferior.
(5) Transferul la cerere se face într-o funcţie publică de aceeaşi
categorie, clasă şi grad profesional sau într-o funcţie publică de nivel
inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului public de
către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită
transferul. În acest caz, transferul poate avea loc numai între autorităţi
sau instituţii publice din administraţia publică centrală, între autorităţi
administrative autonome ori, după caz, între autorităţi sau instituţii
publice din administraţia publică locală.
#M21
(6) În cazul funcţionarilor publici de conducere, transferul se poate
realiza pe funcţii publice de conducere de acelaşi nivel sau, după caz,
de nivel inferior, ale căror condiţii de ocupare şi experienţă profesională
necesară în vederea ocupării sunt similare cu cele ale funcţiei de pe
care se efectuează transferul, cu respectarea prevederilor alin. (2), (4) şi
(5). Autorităţile sau instituţiile publice între care se realizează transferul
sunt obligate să verifice îndeplinirea condiţiei de similaritate a condiţiilor
de ocupare şi a experienţei profesionale.
#B
(7) Autorităţile sau instituţiile publice au obligaţia de a asigura
publicitatea funcţiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la
cerere. În situaţia în care doi sau mai mulţi funcţionari publici solicită
ocuparea unei funcţii publice vacante prin transfer la cerere, selecţia se
face pe bază de interviu.
#M21
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul înalţilor funcţionari
publici, transferul la cerere se poate dispune de persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică, la solicitarea motivată a
înaltului funcţionar public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice în a cărei structură se găseşte funcţia publică vacantă
pe care urmează a fi transferat, cu îndeplinirea condiţiilor specifice
prevăzute pentru funcţia publică de conducere sau de execuţie
respectivă şi cu respectarea prevederilor alin. (7).
#M21
ART. 91
(1) Mutarea în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei
structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice
poate fi definitivă ori temporară.
(2) Mutarea definitivă poate avea loc în următoarele situaţii:
 a) când se dispune de către conducătorul autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public pe o funcţie
publică vacantă echivalentă, de aceeaşi categorie, clasă şi, după caz,
de acelaşi grad profesional, sau pe o funcţie publică vacantă de nivel
inferior pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa
postului. În cazuri temeinic justificate, mutarea se poate dispune motivat
de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, cu repartizarea postului
corespunzător funcţiei deţinute de funcţionarul public. În oricare dintre
situaţii este necesar acordul scris al funcţionarului public;
b) la solicitarea justificată a funcţionarului public, cu aprobarea
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, pe o funcţie publică
vacantă echivalentă, de aceeaşi categorie, clasă şi, după caz, la acelaşi
grad profesional, sau pe o funcţie publică vacantă de nivel inferior pentru
care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului;
c) în alte situaţii prevăzute de dispoziţiile legale.
(3) În cazul înalţilor funcţionari publici, mutarea definitivă se poate
dispune de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia
publică, la solicitarea motivată a înaltului funcţionar public şi cu
aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care se
găseşte funcţia publică de conducere ori de execuţie vacantă pe care
urmează a fi mutat definitiv, cu îndeplinirea condiţiilor specifice
prevăzute pentru funcţia publică respectivă.
(4) Mutarea temporară pe o altă funcţie publică se dispune motivat, în
interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul autorităţii
ori instituţiei publice, pe o funcţie publică vacantă echivalentă, de
aceeaşi categorie, clasă şi, după caz, de acelaşi grad profesional, pentru
care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului sau,
după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcţiei deţinute de
funcţionarul public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an
calendaristic.
(5) În mod excepţional, mutarea temporară sau definitivă poate fi
solicitată de funcţionarul public în cazul în care starea sănătăţii, dovedită
pe baza unui examen de specialitate, nu îi mai permite desfăşurarea
activităţii în acel compartiment. Mutarea temporară sau definitivă se face
în condiţiile prezentei legi, dacă funcţionarul public în cauză este apt
profesional să îndeplinească atribuţiile care îi revin.
(6) Dacă mutarea se dispune în altă localitate, funcţionarul public
beneficiază de drepturile prevăzute la art. 90 alin. (3).
(7) Funcţionarul public poate refuza mutarea în cadrul altei structuri a
autorităţii sau instituţiei publice în altă localitate, dacă se află în una
dintre situaţiile prevăzute la art. 89 alin. (3). Refuzul nejustificat
constituie abatere disciplinară.
#M21
 ART. 92*)
(1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de
conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea
temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile de studii şi
de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcţiei publice şi
care nu are o sancţiune disciplinară aplicată, care nu a fost radiată, în
condiţiile prezentei legi.
(1^1) În mod excepţional, la propunerea justificată a conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii există funcţia
publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici vacantă
sau temporar vacantă, exercitarea cu caracter temporar a acesteia
poate fi realizată de funcţionari publici sau, după caz, de funcţionari
publici cu statut special care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1),
cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Această măsură se
dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală
de numire în funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici, în condiţiile în care, din motive obiective, funcţia
publică nu a putut fi ocupată prin mobilitate.
(2) Dacă funcţia publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se
dispune de către persoana care are competenţa numirii în funcţia
publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu
avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
#B
(3) În mod excepţional, perioada prevăzută la alin. (2) poate fi
prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, dacă autoritatea sau instituţia publică a organizat
concurs de recrutare sau promovare şi funcţia publică nu a fost ocupată,
în condiţiile legii.
#M21
(4) Dacă funcţia publică este temporar vacantă, măsura prevăzută la
alin. (1) se dispune de către persoana care are competenţa legală de
numire în funcţia publică, până la data încetării suspendării din funcţia
publică, a detaşării titularului funcţiei publice, până la radierea de drept a
sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. c) sau, după caz, în
situaţia în care funcţionarul public de conducere exercită cu caracter
temporar o altă funcţie publică de conducere vacantă sau temporar
vacantă ori din categoria înalţilor funcţionari publici, până la expirarea
perioadei pentru care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar, în
condiţiile legii.
#B
(5) Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care o exercită cu
caracter temporar este mai mare, funcţionarul public are dreptul la acest
salariu.
#CIN
*) O derogare de la prevederile art. 92 alin. (3) a fost efectuată prin
art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2009 (#M10). Art.
IV şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2009 (#M10)
sunt reproduse în pct. 1 din nota CIN de la sfârşitul textului actualizat.

#B
ART. 93
(1) Înalţii funcţionari publici sunt supuşi mobilităţii în funcţie şi prezintă
disponibilitate la numirile în funcţiile publice prevăzute la art. 12, cu
respectarea prevederilor art. 16 alin. (3).
#M21
(2) Refuzul neîntemeiat al numirilor prevăzute la alin. (1) atrage
eliberarea din funcţia publică. În această situaţie, înaltul funcţionar public
intră în corpul de rezervă al funcţionarilor publici, beneficiind de dreptul
de a fi redistribuit pe o funcţie publică de conducere sau de execuţie
vacantă, în condiţiile prezentei legi.
#B
(3) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a asigura
decontarea cheltuielilor ocazionate de mobilitate, precum şi locuinţe de
serviciu, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 2-a
Suspendarea raportului de serviciu

ART. 94**)
(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul
public se află în una dintre următoarele situaţii:
#M21
a) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru
perioada respectivă, cu excepţiile prevăzute la art. 34;
#M26
a^1) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru
perioada respectivă, cu excepţiile prevăzute la art. 34;
a^2) este încadrat la cabinetul unui demnitar;
#M21
b) este încadrat la cabinetul unui demnitar;
#B
c) este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să
desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori
în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, pentru perioada
respectivă;
 d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută
suspendarea în condiţiile legii;
e) efectuează stagiul militar*), serviciul militar alternativ, este
concentrat sau mobilizat;
f) este arestat preventiv;
g) efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul
public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de
muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a
unei rude până la gradul I inclusiv, în condiţiile legii;
#M21
h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o
perioadă mai mare de o lună, în condiţiile legii;
#B
i) carantină, în condiţiile legii;
j) concediu de maternitate, în condiţiile legii;
k) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre
judecătorească irevocabilă;
l) forţa majoră;
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea
unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);
n) pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul
public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea
administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină;
o) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2) În termen de 15 zile calendaristice înainte de data încetării
motivului de suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la
cunoştinţă de motivul încetării suspendării de drept, funcţionarul public
este obligat să informeze în scris persoana care are competenţa legală
de numire în funcţia publică despre acest fapt. Neinformarea persoanei
care are competenţa legală de numire în funcţia publică atrage încetarea
de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia
cazurilor prevăzute la alin. (1) lit. f), h), i), k) şi l).
(3) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică
are obligaţia să asigure, în termen de 5 zile de la expirarea termenului
prevăzut la alin. (2), condiţiile necesare reluării activităţii de către
funcţionarul public.
------------
*) A se vedea Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru
apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din
12 decembrie 2006, lege care a abrogat Legea nr. 46/1996 privind
pregătirea populaţiei pentru apărare.
#CIN
 **) 1. Lit. a), b) şi h) ale art. 94 alin. (1) sunt reproduse în forma în
vigoare înainte de modificarea efectuată prin art. I pct. 19 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 (#M12), întrucât art. I pct. 19 din
actul modificator a fost ulterior abrogat prin art. V din Legea nr. 140/2010
(#M21).
2. Conform art. 40 pct. 3 şi art. 104 din Legea nr. 255/2013 (#M33),
începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală), la articolul 94 alineatul
(1), litera f) va avea următorul cuprins:
#M33
"f) este arestat preventiv sau se află în arest la domiciliu;"

#B
ART. 95*)
(1) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public
în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau,
în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în
condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani
sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până
la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii
internaţionale, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 94 alin. (1) lit.
c);
d) pentru participare la campania electorală;
e) pentru participarea la grevă, în condiţiile legii.
#M21
(2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a
funcţionarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri
decât cele prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1), pe o perioadă
cuprinsă între o lună şi 3 ani.
(2^1) *** Abrogat
#B
(3) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu
cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită
suspendarea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. e), când
cererea de suspendare se face cu 48 de ore înainte de declanşarea
grevei.
(4) Suspendarea raportului de serviciu se constată în cazurile
prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1), precum şi în alte cazuri
reglementate prin legi speciale, respectiv se aprobă în cazul prevăzut la
alin. (2), prin act administrativ al persoanei care are competenţa numirii
în funcţia publică.
(5) Dispoziţiile art. 94 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi
pentru cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2).
#CIN
*) Alin. (2) al art. 95 este reprodus în forma în vigoare înainte de
modificarea efectuată prin art. I pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2009 (#M12), întrucât art. I pct. 20 din actul
modificator a fost ulterior abrogat prin art. V din Legea nr. 140/2010
(#M21).

#B
ART. 96
(1) Reluarea activităţii se dispune prin act administrativ al persoanei
care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
(2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă
suspendarea raportului de serviciu, precum şi cel prin care se dispune
reluarea activităţii de către funcţionarul public se comunică Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la
data emiterii.
(3) Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi
instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice.
Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condiţiile legii.
Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici
nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa sau cu acordul
funcţionarului public în cauză.
(4) Perioada suspendării raporturilor de serviciu în condiţiile art. 94
alin. (1) lit. c) şi art. 95 alin. (1) lit. c) se consideră vechime în funcţia
publică.

SECŢIUNEA a 3-a
Încetarea raportului de serviciu

ART. 97
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin
act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în
funcţia publică şi are loc în următoarele condiţii:
a) de drept;
b) prin acordul părţilor, consemnat în scris;
c) prin eliberare din funcţia publică;
d) prin destituire din funcţia publică;
e) prin demisie.
#M20
 ART. 98*)
(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept:
#B
a) la data decesului funcţionarului public;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a
morţii funcţionarului public;
c) dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile
prevăzute la art. 54 lit. a), d) şi f);
#M20
d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a
stagiului minim de cotizare pentru pensionare;
#B
e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de
numire în funcţia publică, de la data la care nulitatea a fost constatată
prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă;
f) când funcţionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre
judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) sau
prin care s-a dispus aplicarea unei sancţiuni privative de libertate, la data
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de condamnare;
g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcţiei, ca măsură
de siguranţă ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
h) la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă
determinată funcţia publică;
#M32
i) la împlinirea unui termen de 3 luni de la data numirii prin mobilitate
în funcţia publică corespunzătoare categoriei de înalţi funcţionari publici
de inspector guvernamental.
#B
(2) Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu
se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act
administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în
funcţia publică. Actul administrativ prin care s-a constatat încetarea de
drept a raporturilor de serviciu se comunică Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea lui.
#CIN
*) Conform art. 40 pct. 4 şi art. 104 din Legea nr. 255/2013 (#M33),
începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală), la articolul 98 alineatul
(1), literele f) şi g) vor avea următorul cuprins:
#M33
"f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus
condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) ori s-a dispus
aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive
a hotărârii;
g) ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie
publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a
săvârşit fapta, ca pedepse complementare, sau ca urmare a interzicerii
ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii, ca măsură de
siguranţă, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin
care s-a dispus interdicţia;"

#B
ART. 99
(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică
va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se
comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la
emitere, în următoarele cazuri:
a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost
mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o
urmeze;
b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a
reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul
public;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică
ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar public eliberat sau
destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii
definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus
reintegrarea;
d) pentru incompetenţa profesională, în cazul obţinerii calificativului
"nesatisfăcător" la evaluarea performanţelor profesionale individuale;
e) funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 54
lit. g);
f) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public,
constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală,
nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile
corespunzătoare funcţiei publice deţinute;
g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţionar public de
acceptare a numirii în condiţiile art. 93.
(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e) - g) reprezintă motive
neimputabile funcţionarilor publici.
(3) În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia
publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de
zile calendaristice.
(4) În perioada de preaviz, persoana care are competenţa legală de
numire în funcţia publică poate acorda celui în cauză reducerea
programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor
salariale cuvenite.
#M34
(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e), în perioada de
preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii
publice vacante corespunzătoare, aceasta poate să le pună la dispoziţia
funcţionarilor publici.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e), dacă nu există
funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei
publice, autoritatea ori instituţia publică poate solicita Agenţiei Naţionale
a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice
vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă
corespunzătoare, funcţionarul public poate fi transferat în interesul
serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice unde se realizează transferul.
#B
(7) Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei
funcţii publice vacante la nivel inferior.
ART. 100
(1) În caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice,
funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în
noile compartimente în următoarele cazuri:
a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de
50%;
b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment;
c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste
50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice;
d) este schimbată structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea
următoarelor criterii:
a) categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului
public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică;
c) pregătirea profesională;
d) să fi desfăşurat activităţi similare.
(3) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează
examen de către autoritatea sau instituţia publică.
(4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente
acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate
condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
(5) În cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor,
autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor
desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
 ART. 101
(1) Destituirea din funcţia publică se dispune, în condiţiile art. 78, prin
act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în
funcţia publică, ca sancţiune disciplinară aplicată pentru motive
imputabile funcţionarului public, în următoarele cazuri:
a) pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei
abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;
b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul
public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile
calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
(2) Actul administrativ prevăzut la alin. (1) se comunică funcţionarului
public în termen de 5 zile lucrătoare de la date emiterii. Comunicarea
actului administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcţia
publică.
ART. 102
Funcţionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de
serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competenţa
legală de numire în funcţia publică. Demisia nu trebuie motivată şi
produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
ART. 103
(1) La modificarea, la suspendarea şi la încetarea raportului de
serviciu funcţionarul public are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile
care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu.
(2) La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public îşi păstrează
drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia cazului în care
raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
(3) Funcţionarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, în cazul în care raporturile de serviciu le-au încetat în
condiţiile prevăzute la:
a) art. 98 alin. (1) lit. c), cu excepţia cazului în care funcţionarul public
nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 54 lit. a);
b) art. 98 alin. (1) lit. e) şi h);
c) art. 99 alin. (1).
#M34
ART. 104
(1) Redistribuirea funcţionarilor publici se face de către Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici, pe baza acordului conducătorilor
autorităţilor sau instituţiilor publice, astfel:
#B
a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din aceeaşi localitate
sau dintr-o localitate aflată la o distanţă de până la 50 km de localitatea
de domiciliu;
 b) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din alt judeţ sau aflate
la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu, la cererea
funcţionarului public.
#M34
(2) Redistribuirea funcţionarilor publici se face, în condiţiile alin. (1),
într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad
profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public.
#B
(3) Redistribuirea se poate face şi într-o funcţie publică inferioară
vacantă, cu acordul scris al funcţionarului public.
(4) Redistribuirea într-o funcţie publică de conducere se face cu
respectarea alin. (2) sau, după caz, a alin. (3) numai dacă funcţionarul
public a îndeplinit atribuţii similare cu atribuţiile funcţiei publice de pe
care se efectuează redistribuirea.
(5) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va asigura redistribuirea
pe funcţii publice temporar vacante, ca urmare a suspendării titularului
pe o perioadă de cel puţin o lună, a funcţionarilor publici din corpul de
rezervă care îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei
publice respective. În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici
care îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice
respective, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici organizează, în
colaborare cu autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află
funcţia publică vacantă, o testare profesională pentru selectarea
funcţionarului public care urmează să fie redistribuit.
#M34
(6) Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se
dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici, pe baza acordului conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor
publice.
(7) Înalţii funcţionari publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu
prin eliberare din funcţia publică, ca urmare a reducerii postului ocupat,
pot fi redistribuiţi pe o funcţie vacantă din categoria înalţilor funcţionari
publici, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) şi f), prin
decizie a prim-ministrului, la propunerea conducătorilor autorităţilor sau
instituţiilor publice, respectiv, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12
lit. a), prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Secretariatul General al
Guvernului.
(8) Pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12 lit. c) şi e),
redistribuirea se face prin aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 1
alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
#B
ART. 105
 (1) Corpul de rezervă este format din funcţionarii publici care au fost
eliberaţi din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c), e) şi g)
şi este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
(2) Funcţionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de
funcţionar public în următoarele situaţii:
a) după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de
rezervă;
#M34
b) în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îl
redistribuie, pe baza acordului conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor
publice, într-o funcţie publică vacantă corespunzătoare studiilor absolvite
şi pregătirii profesionale, iar funcţionarul public o refuză;
#B
c) angajarea în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare
de 12 luni;
d) la cererea funcţionarului public.
ART. 106
(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care
funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate
cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ
prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în
condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către
autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei
despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu
celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
(2) La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat
nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia
publică deţinută.

CAP. 10
Dispoziţii finale şi tranzitorii

#M21
ART. 107
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a solicita Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici avizul privind funcţiile publice în oricare
dintre următoarele situaţii:
a) stabilirea sau modificarea structurii de funcţii publice pentru fiecare
autoritate şi instituţie publică, în parte, de către conducătorul acesteia ori
prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local, pe
baza activităţilor prevăzute la art. 2 alin. (3);
b) modificarea calităţii posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5);
 c) reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a înştiinţa, în
termen de 10 zile lucrătoare, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,
în oricare dintre următoarele situaţii:
a) intervenirea unor modificări în structura funcţiilor publice din cadrul
autorităţilor sau instituţiilor publice, ca urmare a promovării în clasă şi în
grad profesional a funcţionarilor publici;
b) transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o
altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior ori superior, cu
încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat pentru autoritatea sau
instituţia publică şi în fondurile bugetare anuale alocate.
(3) Avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este prealabil şi
obligatoriu în toate situaţiile prevăzute la alin. (1).
(4) În situaţia în care, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, actele administrative prin care se stabilesc măsuri
din categoria celor prevăzute la alin. (1) se aprobă cu modificări sau
completări, ordonatorii principali de credite din administraţia publică
locală au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici aceste acte administrative, în termen de maximum 5 zile
lucrătoare de la data aprobării lor prin hotărâre a consiliului local sau,
după caz, prin hotărâre a consiliului judeţean.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), autorităţile administraţiei publice
locale pot pune în aplicare dispoziţiile hotărârii consiliului local sau, după
caz, a consiliului judeţean, numai după obţinerea avizului Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici. În acest caz, avizul Agenţiei Naţionale
a Funcţionarilor Publici se emite în termen de maximum 10 zile
lucrătoare de la data primirii actelor administrative prevăzute la alin. (4).
(6) Lista documentelor necesare pentru obţinerea avizului Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi modalitatea de transmitere
a acestora de către autorităţile şi instituţiile publice se aprobă prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
#M21
ART. 107^1
(1) Pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcţionarilor publici,
în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale
structurii organizatorice, reorganizări sau desfiinţări de structuri şi funcţii
publice, autorităţile şi instituţiile publice iniţiatoare din administraţia
publică centrală şi locală sunt obligate să prevadă un termen de
minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de
prezenta lege.
(2) După aprobarea actelor normative, în condiţiile legii, pentru
structura de funcţii publice care rezultă în condiţiile alin. (1), autorităţile şi
instituţiile publice din administraţia publică centrală solicită avizul
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în condiţiile prevăzute la art.
107.
#B
ART. 108
În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei
minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% unii funcţionari publici
din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba
minorităţii naţionale respective.
#M30
ART. 109
Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public
sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a
tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin
lege competenţa altor instanţe.
#B
ART. 110
Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 5 alin. (1) au obligaţia
de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentei legi, cu
consultarea şi avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
#M21
ART. 111*)
(1) Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de
funcţii posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor
atribuţii dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligaţia de a stabili
funcţii publice în condiţiile art. 107.
#B
(2) Funcţiile publice vacante, funcţiile publice de conducere, precum şi
funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici,
stabilite potrivit alin. (1), se ocupă în condiţiile prezentei legi.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă
nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi
avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în
specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale
funcţiei publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcţii publice în
condiţiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcţiilor publice în care
au fost numite.
#M21
(5) *** Abrogat
(6) *** Abrogat
#CIN
 *) Alin. (1) al art. 111 este reprodus în forma în vigoare înainte de
modificarea efectuată prin art. I pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2009 (#M12), întrucât art. I pct. 24 din actul
modificator a fost ulterior abrogat prin art. V din Legea nr. 140/2010
(#M21).

#M32
ART. 112
(1) Numărul total al funcţiilor de conducere din cadrul fiecărei autorităţi
sau instituţii publice este de maximum 12% din numărul total al posturilor
aprobate. Pentru determinarea numărului total al funcţiilor de conducere
prin aplicarea cotei de 12%, se procedează după cum urmează:
a) în cazul în care numărul rezultat este mai mic de unu, acesta se
rotunjeşte la întreg;
b) în cazul în care numărul rezultat este mai mare de unu, acesta se
rotunjeşte la numărul întreg imediat superior acestuia, dacă fracţiunea
este mai mare de 0,50.
(2) Numărul funcţiilor de conducere stabilit potrivit alin. (1) nu include
funcţiile de demnitate publică alese sau numite, precum şi cele asimilate
acestora, funcţiile de primar, de viceprimar, de preşedinte/vicepreşedinte
al consiliului judeţean, funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari
publici, funcţiile publice de secretar al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale, funcţiile de administratori publici, funcţiile de conducere din
cabinetul demnitarului şi funcţiile de conducere a căror ocupare se face
prin detaşare cu personal din cadrul instituţiilor din sectorul de apărare,
ordine publică şi siguranţă naţională, conform statelor de organizare
"Anexa M", aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
#B
ART. 113
Programele organizate pentru obţinerea statutului de manager public
potrivit art. 70 alin. (1) lit. a) sunt programele prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al
funcţionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi de Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei
speciale "Guvernul României" pentru formarea managerilor din sectorul
public, cu modificările ulterioare.
ART. 114
Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi
autorităţilor administrative autonome.
ART. 115
 Prin excepţie de la prevederile art. 18 alin. (1), comisia de recrutare se
constituie în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, astfel:
a) un membru numit pe o perioadă de un an şi jumătate;
b) un membru numit pe o perioadă de 3 ani;
c) un membru numit pe o perioadă de 4 ani şi jumătate;
d) un membru numit pe o perioadă de 6 ani;
e) un membru numit pe o perioadă de 7 ani şi jumătate;
f) un membru numit pe o perioadă de 9 ani;
g) un membru numit pe o perioadă de 10 ani şi jumătate.
ART. 116
Cauzele având ca obiect litigii de muncă în care una dintre părţi are
calitatea de funcţionar public, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la
data intrării în vigoare a prezentului statut, vor continua să se judece
potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
ART. 117
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei
muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative
sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice
funcţiei publice.
ART. 118
La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţii contrare se
abrogă.

ANEXA 1

LISTA
cuprinzând funcţiile publice

I. Funcţii publice generale

A. Funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari

publici
#M11
1. secretar general al Guvernului;
2. secretar general adjunct al Guvernului;
#B
3. secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale;
4. secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale;
5. prefect;
6. subprefect;
 7. inspector guvernamental.

B. Funcţii publice de conducere

1. director general din cadrul autorităţilor administrative autonome, al
ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale;
2. director general adjunct din cadrul autorităţilor administrative
autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale;
3. secretar al judeţului şi al municipiului Bucureşti;
#M23
4*). director din cadrul autorităţilor administrative autonome, din
aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, director executiv în cadrul serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităţilor
administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate
acestora;
5*). director adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome,
din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, director executiv adjunct în cadrul
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul
autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
subordonate acestora;
#B
6. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al
oraşului şi comunei;
7. şef serviciu;
8. şef birou.
#CIN
*) Punctele 4 şi 5 de la capitolul I litera B din anexă sunt reproduse în
forma în vigoare înainte de modificarea efectuată prin art. I pct. 6 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 (#M9), având în vedere
că:
1. punctele 4 şi 5 de la capitolul I litera B din anexă au fost modificate
iniţial prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009
(#M9);
2. punctele 4 şi 5 de la capitolul I litera B din anexă au fost modificate
ulterior prin art. I pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
105/2009 (#M12), act normativ care a abrogat Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 37/2009 (#M9);
 3. art. I pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009
(#M12) a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1629/2009
(#M18) şi apoi abrogat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 264/2010
(#M23).

#B
C. Funcţii publice de execuţie
1. consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;
2. referent de specialitate;
3. referent.

NOTĂ:
1. Funcţiile publice generale, altele decât cele prevăzute la pct. I, se
stabilesc cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
2. Funcţiile publice prevăzute la lit. B pct. 1 şi 2 se pot stabili şi în
cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică locală
care au un număr de minimum 150 de posturi.
3. Funcţiile publice de conducere prevăzute la lit. B pct. 7 şi 8, precum
şi funcţiile publice de execuţie prevăzute la lit. C pot fi funcţii publice de
stat, teritoriale sau locale.

II. Funcţii publice specifice

A. Funcţii publice de conducere

1. arhitect-şef.

B. Funcţii publice de execuţie

1. inspector de concurenţă;
2. inspector vamal;
3. inspector de muncă;
4. controlor delegat;
5. expert în tehnologia informaţiilor şi a telecomunicaţiilor;
6. comisar.

C. Alte funcţii publice specifice

1. manager public.

NOTĂ:
Funcţiile publice specifice, altele decât cele prevăzute la pct. II, se pot
stabili de autorităţile şi instituţiile publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.

NOTĂ:
 Reproducem mai jos art. IV - XIV din Legea nr. 251/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 574 din 4 iulie 2006, care nu au fost cuprinse în forma republicată a
Legii nr. 188/1999 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale
Legii nr. 251/2006*):
"ART. IV
(1) Prin excepţie de la dispoziţiile prezentei legi, în cursul anului 2006,
pot participa la concursul organizat pentru intrarea în categoria înalţilor
funcţionari publici persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.
15 alin. (2) lit. a) - c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege.**)
(2) Până la adoptarea hotărârii Guvernului prevăzute la art. 17 alin. (3)
din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi
cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege***), concursul
organizat pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici este
gestionat de comisia de recrutare a înalţilor funcţionari publici numită
prin Decizia Primului-Ministru nr. 38/2006 privind numirea Comisiei de
concurs şi a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru recrutarea
înalţilor funcţionari publici, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006.
(3) Prin excepţie de la dispoziţiile prezentei legi, pot ocupa o funcţie
publică din categoria înalţilor funcţionari publici persoanele care au
promovat examenul de atestare, precum şi persoanele care au intrat în
categoria înalţilor funcţionari publici în condiţiile alin. (1).
(4) Funcţionarii publici care ocupă o funcţie publică din categoria
înalţilor funcţionari publici în condiţiile alin. (3) şi funcţionarii publici care
ocupă o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari
publici care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu îndeplinesc
condiţia prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi
completările aduse prin prezenta lege****), au obligaţia de a îndeplini
această condiţie în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică.
(5) Condiţia prevăzută la art. 51^1 alin. (7) din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi
completările aduse prin prezenta lege*****), nu este obligatorie, pentru
recrutarea funcţionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu
caracter temporar a unei funcţii publice de conducere, precum şi pentru
funcţionarii publici care ocupă o funcţie publică de conducere, pe o
perioadă de 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
 (6) Funcţionarii publici prevăzuţi la alin. (5) sunt obligaţi să
îndeplinească condiţia prevăzută la art. 51^1 alin. (7) din Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege*****), în termenul
prevăzut, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică.
#M10
ART. V
(1) Secretarii de comune care, la data intrării în vigoare a prezentei
legi, nu au studii superioare juridice sau administrative îşi pot păstra
funcţia publică, cu obligaţia ca până la data de 31 decembrie 2010 să
îndeplinească condiţia de a avea studii universitare de licenţă absolvite
cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu
diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitatea juridică sau
administrativă, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică.
(2) Prin derogare de la prevederile art. IV alin. (5), secretarii de
comune sunt obligaţi să îndeplinească condiţia prevăzută la art. 57 alin.
(7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, până la data de 31 decembrie 2012, sub sancţiunea eliberării
din funcţia publică.
(3) În cazul în care la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiei
publice de conducere de secretar al comunei nu se prezintă persoane
care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute la alin. (1) şi condiţia de
vechime în specialitatea studiilor de minimum 2 ani, pot candida şi
persoane care nu îndeplinesc aceste condiţii, în următoarea ordine:
a) persoane care au studii universitare de licenţă, absolvite cu
diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu
diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică sau
administrativă;
b) persoane care au studii universitare de licenţă, absolvite cu
diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu
diplomă de licenţă sau echivalentă, în altă specialitate;
c) persoane care au studii medii, absolvite cu diplomă.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), ocuparea funcţiei publice de
conducere de secretar al comunei se face pe perioadă determinată, cu
obligaţia organizării anuale a concursului pentru ocuparea acesteia.
#B
ART. VI
Condiţia prevăzută la art. 51^1 alin. (7) din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi
completările aduse prin prezenta lege*****), se consideră îndeplinită
pentru funcţionarii publici care au absolvit, până la data intrării în vigoare
a prezentei legi, programe de formare şi perfecţionare în administraţia
publică, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, centrele
regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală,
precum şi de alte instituţii specializate, din ţară sau din străinătate, cu
durata de minimum un an, sau care, la data intrării în vigoare a prezentei
legi, urmează una dintre formele de învăţământ menţionate, cu condiţia
absolvirii acestor studii în termenul prevăzut.
ART. VII
(1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin hotărâre a
Guvernului, se aprobă:
a) normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici;
b) normele privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină;
c) normele privind organizarea şi funcţionarea comisiilor paritare şi
încheierea acordurilor colective;
d) normele privind mobilitatea înalţilor funcţionari publici.
(2) În termen de 10 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin hotărâre a
Guvernului, se aprobă:
a) norme privind formarea profesională a funcţionarilor publici;
b) regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de
formarea specializată prevăzute de prezenta lege.
(3) Până la adoptarea hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1) lit.
a) - c) se aplică în mod corespunzător dispoziţiile Hotărârii Guvernului
nr. 1.209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29
octombrie 2003, cu modificările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr.
1.210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi
a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003.
ART. VIII
Procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor, procedura de
numire a funcţionarilor publici şi procedura disciplinară, aflate în derulare
la data intrării în vigoare a prezentei legi, se finalizează conform
dispoziţiilor în vigoare la data iniţierii acestor proceduri.
ART. IX
Calificativele <<excepţional>> şi <<foarte bun>> obţinute de
funcţionarii publici la evaluarea performanţelor profesionale individuale
până la data intrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu
calificativul <<foarte bine>>, iar calificativul <<bun>> se echivalează cu
calificativul <<bine>>.
ART. X
Prevederile art. 49^3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege******), nu se aplică
pentru cheltuielile deja angajate la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
ART. XI
Condiţiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările
ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta
lege*******), nu se aplică în cazul funcţionarilor publici care au îndeplinit
condiţiile prevăzute de lege la data numirii în funcţia publică.
ART. XII
(1) În anul 2006, promovarea într-o funcţie publică superioară vacantă
se face prin concurs sau examen.
(2) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcţie
publică de execuţie din gradul profesional principal, funcţionarii publici
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime:
a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice de execuţie
din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor
absolvite;
b) să fi obţinut, la evaluarea performanţelor profesionale individuale
din ultimii 2 ani, cel puţin calificativul <<foarte bun>>;
c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului.
(3) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcţie
publică de execuţie din gradul profesional superior, funcţionarii publici
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime:
a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice de execuţie
din gradul profesional principal sau 4 ani în funcţiile publice de execuţie
din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor
absolvite;
b) să fi obţinut, la evaluarea performanţelor profesionale individuale
din ultimii 2 ani, cel puţin calificativul <<foarte bun>>;
c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului.
ART. XIII*1)
Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 29,
56, 57, 58^1 şi ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi
completările aduse prin prezenta lege********), care intră în vigoare la 1
ianuarie 2007.
#CIN
*1) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 185/2009 (#M8), a
constatat că dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999, referitoare la intrarea în
vigoare "la 1 ianuarie 2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi
completările aduse prin Legea nr. 251/2006", sunt neconstituţionale.

#B
ART. XIV
La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile art. XV alin. (2)
şi (3), art. XVI alin. (4) - (6), precum şi ale art. XX din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se
abrogă."
------------
*) A se vedea şi prevederile art. XV alin. (1), art. XVI alin. (1) - (3), art.
XVII - XIX, art. XXI şi art. XXII ale Legii nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, cuprinse în Nota finală din prima formă
republicată a Legii nr. 188/1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004.
**) Art. 15 alin. (2) lit. a) - c) a devenit, în urma renumerotării, art. 16
alin. (2) lit. a) - c).
***) Art. 17 alin. (3) a devenit, în urma renumerotării, art. 18 alin. (3).
****) Art. 15 alin. (2) lit. d) a devenit, în urma renumerotării, art. 16 alin.
(2) lit. d).
*****) Art. 51^1 alin. (7) a devenit, în urma renumerotării, art. 57 alin.
(7).
******) Art. 49^3 a devenit, în urma renumerotării, art. 52.
*******) Art. 57 a devenit, în urma renumerotării, art. 65.
********) Art. 29 a devenit, în urma renumerotării, art. 31; art. 56 a
devenit, în urma renumerotării, art. 64; art. 57 a devenit, în urma
renumerotării, art. 65; art. 58^1 a devenit, în urma renumerotării, art. 67,
iar art. 60^1 alin. (1) lit. b) a devenit, în urma renumerotării, art. 70 alin.
(1) lit. b).

#CIN
NOTE:
1. Reproducem mai jos prevederile art. II - V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 90/2009 (#M10), cu modificările ulterioare.
#M10
"ART. II
 (1) În mod excepţional, perioada pentru care secretarii de comune au
fost numiţi, prin concurs, pe perioadă determinată, în condiţiile legii, se
prelungeşte până la data ocupării acestei funcţii publice prin concurs
organizat în condiţiile legii.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), concursul de ocupare a funcţiilor
publice de secretar al comunei se organizează în termen de maximum
60 de zile de la data încetării măsurii de suspendare a concursului sau
examenului pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante."
#M10
"ART. III
(1) În situaţia în care funcţia publică de conducere de secretar al
comunei este vacantă sau temporar vacantă şi în cadrul autorităţii sau
instituţiei publice nu există persoane care îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. V alin. (1) din Legea nr. 251/2006, astfel cum a fost
modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, şi la art. 57 alin. (6) lit. a)
din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, funcţia poate fi exercitată cu
caracter temporar şi de persoane care nu îndeplinesc ambele sau
niciuna dintre aceste condiţii, cu aplicarea corespunzătoare a
prevederilor art. 92 alin. (2) lit. b), alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Prevederile art. IV alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător."
#M10
"ART. IV
(1) În mod excepţional, prin derogare de la prevederile art. 92 alin. (3)
din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, perioada prevăzută la art. 92 alin. (2) poate fi prelungită cu
maximum 6 luni într-un an calendaristic cu avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.
#M12
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în
care, în mod excepţional, s-a dispus exercitarea cu caracter temporar a
unei funcţii publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică până la data de 31 decembrie
2010."
#M10
"ART. V
(1) În mod excepţional, în cazul în care la concursul organizat potrivit
legii pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici nu se înscriu
candidaţi care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 16 alin. (2) lit. d) din
Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, pot candida şi persoane care nu îndeplinesc această condiţie.
 (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), persoana declarată admisă îşi
poate păstra calitatea de înalt funcţionar public dacă, în termen de
maximum 2 ani de la data numirii în funcţia publică în urma concursului,
absolvă programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii
publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, organizate
în condiţiile legii, sub sancţiunea eliberării din funcţie în cazul
neîndeplinirii acestei condiţii în termenul prevăzut."

#CIN
2. Reproducem mai jos prevederile art. IV - VIII şi anexa nr. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 (#M12), cu modificările
ulterioare.
#M23
"ART. IV *** Abrogat"
#M23
"ART. V *** Abrogat"
#M12
"ART. VI
Până la data de 31 decembrie 2009 ocuparea funcţiilor publice
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici prevăzute la art.
12 lit. b) - e) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, se face şi prin concurs, organizat cu respectarea
următoarelor condiţii:
a) autorităţile şi instituţiile publice în organigrama cărora se află postul
scos la concurs au obligaţia să solicite avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici cu cel puţin 13 zile înainte de data susţinerii
concursului;
b) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are obligaţia să emită
avizul prevăzut la lit. a) în termen de două zile de la data primirii
solicitării;
c) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are obligaţia să publice
condiţiile de desfăşurare a concursurilor în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a, cu cel puţin 10 zile înainte de data desfăşurării
concursului;
d) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are obligaţia de a afişa la
sediul său şi, după caz, de a publica în presă şi pe pagina de internet,
cu cel puţin 10 zile înainte de data susţinerii concursului, următoarele
informaţii: data organizării concursului, numărul funcţiilor publice vacante
pentru care se organizează concursul şi datele de contact pentru
obţinerea de informaţii suplimentare;
e) candidaţii depun la secretariatul comisiei de concurs pentru înalţi
funcţionari publici dosarul de concurs în termen de 8 zile de la data
publicării anunţului prevăzut la lit. c);
 f) comisia de concurs pentru înalţi funcţionari publici are obligaţia de a
selecta dosarele de concurs pe baza îndeplinirii condiţiilor de participare
la concurs, în termen de maximum 24 de ore de la data expirării
termenului prevăzut la lit. e)."
#M21
"ART. VII *** Abrogat"
#M23
"ART. VIII *** Abrogat"
#M23
"ANEXA 1 *** Abrogată"

#CIN
3. Reproducem mai jos prevederile art. II - IV din Legea nr. 140/2010
(#M21).
#M21
"ART. II
În cursul anului 2010, intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici
se poate face pe orice funcţie publică vacantă corespunzătoare
categoriei înalţilor funcţionari publici, prin concurs de intrare în categoria
înalţilor funcţionari publici, organizat în condiţiile legii."
#M21
"ART. III
Procedurile privind organizarea concursurilor de recrutare sau, după
caz, de promovare, aflate în derulare la data intrării în vigoare a
prezentei legi, se desfăşoară potrivit regimului juridic aplicabil la data la
care au fost demarate."
#M21
"ART. IV
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a reanaliza şi de a lua
măsurile necesare pentru stabilirea regimului juridic aplicabil posturilor,
în condiţiile art. 111 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
cu cele aduse prin prezenta lege, cu avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici."

#CIN
4. Reproducem mai jos prevederile art. 18 alin. (1), (2) şi (6) din
Legea nr. 155/2010 (#M22).
#M22
"ART. 18
(1) După numirea în funcţie, poliţiştii locali care au atribuţii în domeniul
ordinii şi liniştii publice, precum şi cei cu atribuţii în domeniul circulaţiei
rutiere, proveniţi din structurile poliţiei comunitare sunt obligaţi ca, în
termen de 5 ani, să urmeze un program de formare iniţială organizat într-
o instituţie de învăţământ din cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor.
(2) După numirea în funcţie, poliţiştii locali care au atribuţii în domeniul
ordinii şi liniştii publice, precum şi cei cu atribuţii în domeniul circulaţiei
rutiere, selecţionaţi ulterior operaţionalizării structurilor poliţiei locale, în
condiţiile art. 3 alin. (1), precum şi cei selecţionaţi în vederea încadrării
posturilor structurilor de poliţie locală înfiinţate în condiţiile art. 3 alin. (2)
sunt obligaţi ca, în termen de un an, să urmeze un program de formare
iniţială organizat într-o instituţie de învăţământ din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
[...]
(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă, după expirarea perioadei de
5 ani prevăzute la alin. (1), respectiv a celei de un an prevăzute la alin.
(2), poliţistul local nu a absolvit programul de formare iniţială, acesta
este eliberat din funcţia publică."

#CIN
5. Reproducem mai jos prevederile art. 7 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 (#M31).
#M31
"ART. 7
[...]
(4) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, inspectorul general antifraudă şi
inspectorii generali adjuncţi antifraudă se numesc prin decizie a prim-
ministrului."
#M31
"ART. 10
(1) Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului
prevăzută la art. 13 alin. (1) se înfiinţează în subordinea Agenţiei
direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, instituţii publice cu
personalitate juridică, şi care sunt conduse, prin derogare de la
dispoziţiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de un director general, funcţionar public."

#B

HOTĂRÂRE Nr. 833 din 25 iulie 2007

privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi
încheierea acordurilor colective
 Text în vigoare începând cu data de 14 aprilie 2009
REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în

baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, până la 14 aprilie 2009.

Act de bază
#B: Hotărârea Guvernului nr. 833/2007

Acte modificatoare
#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2009

Modificările şi completările efectuate prin actul modificator sunt scrise

cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul
normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în
forma #M1.

#B
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 73 alin.
(3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată, şi al art. VII alin. (1) lit. c) din Legea nr. 251/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta hotărâre reglementează normele privind modul de
constituire, componenţa, atribuţiile şi procedura de lucru ale comisiilor
paritare, precum şi normele referitoare la încheierea acordurilor colective
în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
ART. 2
Scopul prezentei hotărâri îl constituie reglementarea cadrului normativ
şi organizatoric privind asigurarea dialogului social în cadrul autorităţilor
şi instituţiilor publice, prin participarea funcţionarilor publici în comisiile
paritare, precum şi la încheierea acordurilor colective, în condiţiile
prevăzute de lege şi de prezenta hotărâre.
 CAP. 2
Constituirea, organizarea şi funcţionarea comisiilor paritare

SECŢIUNEA 1
Constituirea şi componenţa comisiilor paritare

ART. 3
Comisiile paritare se constituie în cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii
publice, prin act administrativ al conducătorului autorităţii ori instituţiei
publice.
ART. 4
Comisiile paritare sunt compuse dintr-un număr de 2 - 6 membri
titulari şi câte 2 membri supleanţi, astfel:
a) 2 membri titulari şi 2 membri supleanţi, în cazul în care autoritatea
sau instituţia publică are până la 15 funcţionari publici;
b) 4 membri titulari şi 2 membri supleanţi, în cazul în care autoritatea
sau instituţia publică are până la 150 de funcţionari publici;
c) 6 membri titulari şi 2 membri supleanţi, în cazul în care autoritatea
sau instituţia publică are peste 150 de funcţionari publici.
ART. 5
Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice stabileşte prin act
administrativ perioada în care se desemnează reprezentanţii
funcţionarilor publici în comisia paritară. Actul administrativ se afişează
la sediul autorităţii sau instituţiei publice, în termen de 3 zile lucrătoare
de la luarea deciziei, şi rămâne afişat până la finalizarea procedurii de
constituire a comisiei paritare.
ART. 6
(1) Membrii titulari ai comisiei paritare sunt desemnaţi astfel:
a) jumătate, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice;
b) jumătate, de către organizaţia sindicală reprezentativă a
funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice, în
condiţiile legii, ori prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva
autoritate sau instituţie publică, în cazul în care sindicatul nu este
reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.
Alegerea reprezentanţilor funcţionarilor publici se face prin vot secret.
(2) Membrii supleanţi sunt desemnaţi cu respectarea principiului
parităţii şi al asigurării reprezentativităţii părţilor.
(3) În cazul în care la nivelul autorităţii sau instituţiei publice sunt
constituite cel puţin două sindicate reprezentative ale funcţionarilor
publici, desemnarea reprezentanţilor în comisia paritară se face prin
acord scris, încheiat între toate sindicatele reprezentative.
(4) În cazul în care, cu 30 de zile înainte de expirarea mandatului
membrilor comisiei paritare, sindicatele reprezentative nu au încheiat un
acord în condiţiile prevăzute la alin. (3), alegerea reprezentanţilor
funcţionarilor publici se face dintre candidaţii propuşi de fiecare
organizaţie sindicală reprezentativă, procedura de alegere fiind cea
prevăzută la alin. (1) lit. b).
ART. 7
(1) Preşedintele comisiei paritare este ales prin votul membrilor titulari
ai acesteia, pe o perioadă de un an, iar mandatul său nu poate fi reînnoit
succesiv. Rezultatul alegerii se aduce de îndată la cunoştinţă
persoanelor care au desemnat membrii în comisia paritară, potrivit art. 6
alin. (1).
(2) În situaţia prevăzută la art. 4 lit. a), preşedintele este desemnat de
către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, prin actul de
constituire a comisiei paritare.
ART. 8
(1) Pot fi membri în comisia paritară numai funcţionarii publici definitivi
care au o bună reputaţie profesională.
(2) Nu poate fi membru al comisiei paritare funcţionarul public care se
află în următoarele situaţii:
a) este soţ, rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin cu
conducătorul autorităţii ori instituţiei publice sau cu membrii organelor de
conducere ale sindicatului reprezentativ al funcţionarilor publici;
b) este membru, membru supleant sau preşedinte al comisiei de
disciplină;
c) a fost sancţionat disciplinar, iar sancţiunea disciplinară nu a fost
radiată, în condiţiile legii;
d) a fost condamnat prin sentinţă definitivă şi irevocabilă pentru fapte
de natură penală, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
(3) Prevederile alin. (2) lit. b) nu se aplică în cazul în care autoritatea
sau instituţia publică are până la 15 funcţionari publici.
ART. 9
(1) Fiecare comisie paritară are un secretar titular şi un secretar
supleant, numiţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice prin
actul administrativ de constituire a comisiei paritare. Secretarul titular şi
secretarul supleant sunt funcţionari publici în cadrul autorităţii sau
instituţiei publice pentru care se organizează comisia paritară şi nu sunt
membri ai acesteia.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în măsura în care numărul
redus al funcţionarilor publici nu permite desemnarea secretarului din
rândul acestora, poate fi numită secretar al comisiei paritare o persoană
angajată cu contract individual de muncă din cadrul autorităţii sau
instituţiei publice pentru care se organizează comisia paritară.
ART. 10
 (1) Contestaţiile cu privire la procedura de desemnare a
reprezentanţilor funcţionarilor publici în comisia paritară pot fi depuse la
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice de orice funcţionar public
interesat din cadrul acesteia, în scris şi motivat, în termen de două zile
lucrătoare de la data încheierii procedurii de desemnare.
(2) Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice verifică contestaţiile,
iar în cazul în care le consideră întemeiate anulează rezultatul procedurii
de desemnare, dispunând reluarea acesteia.
ART. 11
În urma finalizării procedurii de desemnare şi a soluţionării
contestaţiilor depuse, membrii şi secretarul comisiei paritare, precum şi
supleanţii acestora sunt numiţi prin actul administrativ al conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice în termen de 15 zile lucrătoare.
ART. 12
(1) Nerespectarea procedurii de constituire a comisiei paritare poate fi
atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile
legii, de orice persoană interesată.
(2) Cu 30 de zile lucrătoare înainte de data expirării mandatului
membrilor comisiei paritare se va proceda la constituirea viitoarei comisii
paritare, în condiţiile prezentei hotărâri.

SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile comisiilor paritare

ART. 13
(1) Comisia paritară este consultată în situaţiile prevăzute la art. 74
alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată. În acest sens, comisia paritară are următoarele atribuţii
principale:
a) propune periodic măsuri de îmbunătăţire a activităţii autorităţii sau
instituţiei publice;
b) analizează şi avizează planul anual de perfecţionare profesională,
precum şi orice măsură privind pregătirea profesională a funcţionarilor
publici, în condiţiile în care aceasta implică utilizarea fondurilor bugetare
ale autorităţii sau instituţiei publice;
c) analizează şi, dacă este cazul, formulează propuneri privind
flexibilizarea programului de lucru al funcţionarilor publici, pe care le
supune spre aprobare conducerii autorităţii sau instituţiei publice;
d) participă, cu rol consultativ, la negocierea acordurilor colective de
către autoritatea sau instituţia publică cu sindicatele reprezentative ale
funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii acestora şi elaborează
proiectul acordului colectiv;
 e) urmăreşte permanent realizarea acordurilor colective încheiate
între autoritatea sau instituţia publică cu sindicatele reprezentative sau
cu reprezentanţii funcţionarilor publici;
f) întocmeşte rapoarte trimestriale cu privire la respectarea acordurilor
încheiate în condiţiile legii, pe care le comunică conducerii autorităţii sau
instituţiei publice, precum şi conducerii sindicatelor reprezentative ale
funcţionarilor publici sau reprezentanţilor funcţionarilor publici;
g) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, comisia paritară emite avize
consultative. Avizul se adoptă cu votul a jumătate plus unu din numărul
membrilor comisiei paritare.
(3) Comisia paritară constituită potrivit art. 4 lit. a) adoptă avize cu
unanimitate de voturi.
(4) Avizul comisiei paritare este întotdeauna scris şi motivat. Avizul
poate fi favorabil, favorabil cu obiecţiuni sau nefavorabil.
ART. 14
(1) Preşedintele comisiei paritare are următoarele atribuţii:
a) susţine iniţiativele fundamentate ale membrilor comisiei paritare şi
dispune cu privire la oportunitatea convocării comisiei paritare în scopul
dezbaterii acestora;
b) solicită convocarea comisiei paritare;
c) propune ordinea de zi a şedinţei;
d) conduce şedinţele comisiei paritare;
e) coordonează activitatea comisiei paritare;
f) reprezintă comisia paritară în relaţia cu conducătorul autorităţii sau
al instituţiei publice.
(2) Secretarul comisiei paritare are următoarele atribuţii:
a) înregistrează solicitările de întrunire a comisiei paritare într-un
registru special;
b) convoacă, la solicitarea preşedintelui comisiei paritare ori a
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, membrii comisiei paritare
şi comunică propunerea pentru ordinea de zi a şedinţei;
c) pregăteşte desfăşurarea în bune condiţii a şedinţei;
d) întocmeşte, redactează şi semnează alături de membrii comisiei
paritare procesul-verbal al şedinţei;
e) redactează avizele sau propunerile emise de comisia paritară şi le
înaintează spre semnare membrilor acesteia, în termen de două zile
lucrătoare de la data la care a avut loc şedinţa în care s-a votat avizul.
(3) În cazul în care secretarul titular al comisiei paritare se află în
imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile, acestea sunt îndeplinite de
secretarul supleant.

SECŢIUNEA a 3-a
 Funcţionarea comisiilor paritare

ART. 15
(1) Membrii comisiei paritare sunt numiţi pe o perioadă de 3 ani.
Mandatul lor poate fi reînnoit o singură dată.
(2) Comisia paritară îşi exercită mandatul de la data constituirii până
la data constituirii comisiei paritare nou-alese.
ART. 16
(1) Comisia paritară se poate întruni la solicitarea:
a) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice;
b) preşedintelui comisiei paritare;
c) sindicatului reprezentativ al funcţionarilor publici sau, după caz,
reprezentanţilor funcţionarilor publici;
d) majorităţii funcţionarilor publici.
(2) Convocarea membrilor comisiei paritare şi comunicarea ordinii de
zi propuse se fac în scris de către preşedintele acesteia, prin intermediul
secretarului comisiei paritare, în termen de două zile lucrătoare de la
data înregistrării solicitării de întrunire a comisiei paritare.
ART. 17
(1) Comisia paritară este valabil întrunită în prezenta tuturor membrilor
titulari.
(2) În cazul în care, în urma convocării, membrii titulari comunică în
scris că din motive obiective nu pot participa la şedinţa comisiei paritare,
preşedintele va convoca membrii supleanţi.
(3) Prezenţa membrilor convocaţi la şedinţă este obligatorie.
ART. 18
(1) Comisia paritară se întruneşte în şedinţă la data stabilită de
preşedintele comisiei şi comunicată de secretarul acesteia prin adresa
de convocare.
(2) Preşedintele comisiei paritare poate solicita participarea la
şedinţele comisiei paritare, în calitate de invitat, a persoanelor care pot
asigura o expertiză în soluţionarea problemelor stabilite pe ordinea de zi
a şedinţei.
ART. 19
(1) Lucrările comisiei paritare se consemnează într-un proces-verbal.
(2) Procesul-verbal al şedinţei comisiei paritare cuprinde următoarele:
a) data şi ora la care s-a întrunit comisia paritară;
b) ordinea de zi aprobată de membrii comisiei paritare;
c) menţiuni privind respectarea procedurii de convocare a membrilor
comisiei paritare;
d) problemele discutate şi soluţiile adoptate;
e) avizul emis de comisia paritară în urma desfăşurării şedinţei
acesteia;
 f) opiniile separate;
g) numele şi semnătura membrilor care au participat la şedinţa
comisiei paritare.

SECŢIUNEA a 4-a
Încetarea şi suspendarea calităţii de membru al comisiei paritare

ART. 20
(1) Mandatul de membru al comisiei paritare se suspendă de drept în
următoarele situaţii:
a) raporturile de serviciu ale funcţionarului public sunt modificate prin
delegare sau detaşare, în condiţiile legii, pe o perioadă de cel mult 60 de
zile calendaristice consecutive;
b) funcţionarul public a săvârşit o faptă care constituie obiectul
sesizării comisiei de disciplină;
c) funcţionarul public a săvârşit o faptă pentru care s-a dispus
începerea urmăririi penale.
(2) Mandatul de membru al comisiei paritare se suspendă, la iniţiativa
acestuia, în următoarele situaţii:
a) la cererea motivată a funcţionarului public numit în comisia paritară,
pentru perioada solicitată de acesta;
b) funcţionarul public, membru al comisiei paritare se află în conflict
de interese, conform legii.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), cererea de suspendare se face
în scris şi se înaintează pentru aprobare conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice.
(4) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. b), conflictul de interese poate fi
sesizat de membrul comisiei paritare care se află în această situaţie sau
de orice altă persoană interesată, prin cerere de suspendare înaintată în
scris conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(5) Pe durata suspendării mandatului membrului titular, potrivit alin.
(1) şi (2), atribuţiile acestuia sunt exercitate de membrul supleant
corespunzător, astfel încât să fie respectat principiul parităţii.
ART. 21
(1) Mandatul de membru al comisiei paritare încetează în următoarele
situaţii:
a) la încheierea perioadei pentru care a fost numit membru în comisia
paritară, dacă nu a fost reînnoit mandatul;
b) la data modificării prin transfer, mutare în cadrul altei structuri fără
personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice, precum şi a
încetării raporturilor de serviciu dintre funcţionarul public membru al
comisiei paritare şi instituţia sau autoritatea publică;
 c) la data la care a intervenit o situaţie care a determinat încetarea
îndeplinirii uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2);
d) la data solicitată de funcţionarul public membru al comisiei paritare
prin cerere scrisă privind renunţarea la calitatea de membru în comisia
paritară;
e) în cazul în care funcţionarul public absentează nejustificat la două
şedinţe consecutive ale comisiei paritare în condiţiile art. 17;
f) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate sau conflict de
interese şi nu acţionează pentru încetarea acestuia, în termen de 10 zile
calendaristice de la data constatării;
g) raporturile de serviciu ale funcţionarului public sunt modificate prin
delegare sau detaşare, în condiţiile legii, pe o perioadă mai mare decât
cea prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. a).
(2) În cazul în care are loc încetarea calităţii de membru titular al
comisiei paritare în condiţiile prevăzute la alin. (1), membrii supleanţi
corespunzători sunt titularizaţi, astfel încât să fie respectat principiul
parităţii.
(3) În cazul în care un membru supleant este titularizat în condiţiile
alin. (2), se desemnează un alt membru supleant corespunzător.

CAP. 3
Acorduri colective

ART. 22
(1) Acordul colectiv este convenţia încheiată în formă scrisă între
autoritatea sau instituţia publică, reprezentată prin conducătorul
acesteia, şi funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice
respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin
reprezentanţii aleşi, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la:
a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor
la locul de muncă;
b) sănătatea şi securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecţionarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia
celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale sau
desemnaţi ca reprezentanţi ai funcţionarilor publici.
(2) Desemnarea reprezentanţilor în vederea încheierii acordului
colectiv se face de către organizaţia sindicală reprezentativă a
funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori prin
votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau
instituţie publică, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau
funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.
 (3) Alegerea reprezentanţilor funcţionarilor publici, în cazul în care
sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi
în sindicat, se face prin vot secret.
(4) În cazul în care la nivelul autorităţii sau instituţiei publice sunt
constituite cel puţin două sindicate reprezentative ale funcţionarilor
publici, desemnarea reprezentanţilor acestora în vederea negocierii şi
încheierii acordului colectiv se face prin acord scris, încheiat între toate
sindicatele reprezentative.
(5) În cazul în care sindicatele reprezentative nu au încheiat un acord
în condiţiile prevăzute la alin. (4), alegerea reprezentanţilor funcţionarilor
publici se face dintre candidaţii propuşi de fiecare organizaţie sindicală
reprezentativă, procedura de alegere fiind cea prevăzută la art. 6 alin.
(1) lit. b).
(6) Autoritatea sau instituţia publică va furniza sindicatelor
reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici toate informaţiile
necesare pentru încheierea acordului colectiv.
ART. 23
Negocierea acordului colectiv este obligatorie atunci când este expres
solicitată de către una dintre cele două părţi semnatare, în termen de 30
de zile de la data aprobării bugetului autorităţii sau instituţiei publice. În
cazul în care reprezentanţii funcţionarilor publici sau conducătorul
autorităţii ori instituţiei publice nu solicită demararea procedurilor
aferente încheierii acordului colectiv în acest termen, se consideră că s-
a renunţat de comun acord la dreptul de încheiere a acestuia pentru
anul următor.
ART. 24
(1) Negocierea clauzelor şi încheierea acordurilor colective se fac în
mod liber de către părţi, acestea aflându-se pe poziţie de egalitate
juridică.
(2) Acordul colectiv se poate încheia exclusiv la nivelul unei autorităţi
sau instituţii publice, clauzele acestuia producându-şi efectele numai
pentru funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice
respective.
ART. 25
Acordurile colective nu pot conţine prevederi contrare, drepturi şi
obligaţii sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele
acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili
îngrădirea drepturilor şi obligaţiilor reglementate prin lege sau drepturi ori
obligaţii suplimentare faţă de cele reglementate prin lege în derularea
raporturilor de serviciu.
ART. 26
Acordurile colective se încheie după aprobarea bugetului autorităţii
sau instituţiei publice, pe o perioadă determinată, de regulă
corespunzătoare exerciţiului bugetar. Cu titlu de excepţie, acorduri
colective se pot încheia şi pe perioade determinate mai mari de un an,
sub rezerva justificării necesităţii şi oportunităţii depăşirii perioadei
aferente exerciţiului bugetar respectiv.
ART. 27
(1) Acordurile colective se încheie în două exemplare originale, câte
unul pentru fiecare parte, şi trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) informaţii referitoare la cele două părţi, inclusiv calitatea
persoanelor semnatare şi actul în baza căruia respectivele persoane au
drept de reprezentare;
b) perioada pentru care se încheie acordul colectiv;
c) domeniul de aplicare;
d) obligaţiile asumate de cele două părţi, pe fiecare dintre domeniile
pentru care s-a negociat;
e) data încheierii şi semnăturile reprezentanţilor;
f) alte informaţii, conform obligaţiilor instituite prin lege.
(2) Informaţiile menţionate cu titlu de obligaţie minimală pot fi
completate cu alte informaţii considerate necesare sau relevante,
inclusiv sub forma anexelor.
(3) O copie a acordului colectiv, încheiat în condiţiile legii şi ale
prezentei hotărâri, se transmite comisiei paritare.
(4) Acordurile colective încheiate în condiţiile legii şi ale prezentei
hotărâri de către autorităţi şi instituţii publice constituie informaţii de
interes public şi se aduc la cunoştinţă publicului din oficiu, prin afişare la
sediul autorităţii sau instituţiei publice, în locurile special amenajate în
acest scop, şi, în cazul în care autoritatea sau instituţia publică are
pagină de internet proprie, prin publicarea acordului colectiv la secţiunea
dedicată informaţiilor de interes public.
ART. 28
(1) Executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părţi.
Neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrage răspunderea civilă şi, după
caz, disciplinară, a părţilor care se fac vinovate de aceasta.
(2) Clauzele acordului colectiv pot fi modificate pe parcursul executării
acestuia, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru. Noul
acord colectiv este considerat nul de drept dacă modificarea este
rezultatul unei presiuni exercitate de o parte asupra celeilalte părţi în
scopul acceptării solicitării de modificare. Nulitatea se constată de
instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
(3) Orice modificare a conţinutului acordului colectiv se face cu
acordul ambelor părţi şi se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate, în
termen de 15 zile calendaristice de la data modificării, prin act adiţional,
care se aduce la cunoştinţă publicului, cu respectarea procedurii
prevăzute la art. 27 alin. (4).
 (4) La negocierea, încheierea sau modificarea acordului colectiv,
oricare dintre părţi poate fi asistată de terţi, conform propriilor opţiuni,
sub condiţia semnării de către terţa parte a unui angajament de
confidenţialitate.
(5) Drepturile şi obligaţiile individuale ale funcţionarilor publici rezultate
din aplicarea măsurilor negociate se stabilesc prin raportare la clauzele
acordului colectiv în vigoare la data acordării drepturilor sau, după caz,
la data îndeplinirii obligaţiilor respective.
ART. 29
(1) Aplicarea acordului colectiv se suspendă în următoarele situaţii:
a) în caz de forţă majoră;
b) prin acordul de voinţă al părţilor, dacă măsurile stabilite nu mai pot
fi realizate din cauza unor restricţii financiare sau modificări legislative cu
privire la drepturile ori obligaţiile din domeniile prevăzute în acordul
colectiv, intervenite ulterior încheierii acestora.
(2) Acordul colectiv poate fi suspendat numai până la încetarea
cauzelor care au determinat suspendarea.
ART. 30
Acordul colectiv încetează:
a) la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu
stabilesc altfel;
b) la data desfiinţării sau reorganizării autorităţii ori instituţiei publice;
c) prin acordul părţilor;
d) la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii instanţei
judecătoreşti privind constatarea nulităţii acordului colectiv.
ART. 31
Orice persoană interesată se poate adresa, în condiţiile legii, instanţei
de contencios administrativ competente pentru constatarea nulităţii
acordului colectiv.

CAP. 4
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 32
(1) Mandatul membrilor comisiilor paritare constituite în condiţiile
Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003 privind organizarea şi funcţionarea
comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice încetează de drept la 30 de zile calendaristice de la
data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(2) În termenul prevăzut la alin. (1), autorităţile şi instituţiile publice au
obligaţia de a constitui comisiile paritare în condiţiile prezentei hotărâri.
(3) Persoanele care au avut calitatea de membru în comisiile paritare
au obligaţia de a preda membrilor noilor comisii, constituite potrivit
prevederilor prezentei hotărâri, documentele rezultate din activitatea
comisiilor respective, pe bază de proces-verbal de predare-preluare.
#M1
ART. 33
Pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiei paritare,
preşedintele, membrii şi secretarul comisiei paritare au dreptul la un spor
lunar de 1%, care se aplică la salariul de bază al fiecăruia şi se acordă
doar în lunile în care comisia paritară îşi desfăşoară activitatea, pe baza
proceselor-verbale ale şedinţelor acesteia.
#B
ART. 34
În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care îşi desfăşoară
activitatea poliţişti care au calitatea de funcţionar public cu statut special
se pot constitui comisii paritare pentru această categorie de personal, cu
aplicarea corespunzătoare a prevederilor prezentei hotărâri.
ART. 35
(1) Autorităţile şi instituţiile publice vor afişa la sediul propriu şi, în
cazul în care aceasta există, pe pagina de internet proprie actul
administrativ de constituire a comisiei paritare, care se comunică şi
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(2) Modificările intervenite în componenţa comisiei paritare se
afişează şi se comunică în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Termenul de comunicare este de 10 zile lucrătoare de la data
constituirii comisiei paritare, respectiv de la data modificării componenţei
acesteia.
ART. 36
(1) În scopul realizării rolului şi atribuţiilor care îi revin, Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici coordonează metodologic,
monitorizează, verifică şi controlează aplicarea şi respectarea
prevederilor prezentei hotărâri de către autorităţile şi instituţiile publice.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice vor comunica Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici datele solicitate de aceasta. Formatul standard,
termenele şi modalitatea de transmitere a datelor se stabilesc prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 37
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 3 - 11 şi a art.
12 alin. (1), care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(2) La 30 de zile calendaristice de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I, a prezentei hotărâri se abrogă art. 39 - 53, precum
şi toate celelalte dispoziţii referitoare la comisiile paritare din Hotărârea
Guvernului nr. 1.210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor
de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din
29 octombrie 2003.

HOTĂRÂRE Nr. 1344 din 31 octombrie 2007

privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină

Text în vigoare începând cu data de 14 aprilie 2009

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în

baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, până la 14 aprilie 2009.

Act de bază
#B: Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007

Acte modificatoare
#M1: Hotărârea Guvernului nr. 787/2008
#M2: Hotărârea Guvernului nr. 1268/2008
#M3: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2009

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate

mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări
este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea
respectivă, în forma #M1, #M2 etc.

#B
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 79
alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta hotărâre reglementează normele privind modul de
constituire, organizare, funcţionare, componenţa, atribuţiile, modul de
sesizare şi procedura de lucru ale comisiilor de disciplină.
ART. 2
 Comisiile de disciplină sunt structuri deliberative, fără personalitate
juridică, independente în exercitarea atribuţiilor ce le revin, care au
competenţa de a analiza faptele funcţionarilor publici sesizate ca abateri
disciplinare şi de a propune modul de soluţionare, prin individualizarea
sancţiunii disciplinare aplicabile sau clasarea sesizării, după caz.

CAP. 2
Norme privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comisiilor de
disciplină

SECŢIUNEA 1
Norme generale privind constituirea şi componenţa comisiilor de
disciplină

ART. 3
În cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice se constituie, prin act
administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, o comisie
de disciplină.
ART. 4
(1) Comisia de disciplină are în componenţă 3 membri titulari,
funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă
nedeterminată. Doi membri sunt desemnaţi de conducătorul autorităţii
sau instituţiei publice, iar al treilea membru este desemnat, după caz, de
organizaţia sau organizaţiile sindicale reprezentative ori de majoritatea
funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice pentru
care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu
este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.
Alegerea reprezentanţilor funcţionarilor publici se face prin vot secret.
(2) Pentru fiecare membru titular al comisiei de disciplină se
desemnează, în condiţiile prevăzute la alin. (1), câte un membru
supleant. Membrul supleant îşi desfăşoară activitatea în absenţa
membrului titular corespunzător din comisia de disciplină, în cazul
suspendării mandatului membrului titular corespunzător, respectiv în
cazul în care mandatul acestuia a încetat înainte de termen, în condiţiile
prezentei hotărâri.
(3) Membrii titulari şi membrii supleanţi ai comisiei de disciplină se
numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
(4) Preşedintele comisiei de disciplină se alege prin votul secret al
membrilor titulari, dintre aceştia. În situaţia în care nu se poate întruni
majoritatea, va fi ales preşedinte membrul care are cea mai mare
vechime în specialitate juridică sau, în cazul în care acesta nu există,
membrul care are cea mai mare vechime în funcţia publică.
 (5) Comisia de disciplină are un secretar titular şi un secretar
supleant, numiţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice pe o
perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Secretarul titular
al comisiei de disciplină şi secretarul supleant nu sunt membri ai
comisiei de disciplină.

SECŢIUNEA a 2-a
Norme speciale privind constituirea şi componenţa comisiilor de
disciplină

ART. 5
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 3, comisia de disciplină poate fi
constituită pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice, în cazul în
care în cadrul uneia dintre acestea îşi desfăşoară activitatea mai puţin
de 10 funcţionari publici.
(2) Constituirea comisiilor de disciplină potrivit alin. (1) se face cu
respectarea principiului vecinătăţii teritoriale, pentru autorităţile
administraţiei publice locale, respectiv principiului subordonării ierarhice,
pentru instituţiile publice aflate în subordinea sau sub autoritatea unei
autorităţi ori instituţii publice centrale sau locale.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), comisia de disciplină se constituie
prin act administrativ comun al conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor
publice, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 4.
(4) În actul administrativ de constituire a comisiei de disciplină se
stabileşte şi locul de desfăşurare a activităţii acesteia.
ART. 6
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 3, se constituie la nivel
judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, câte o comisie de
disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a
sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale
sesizate ca abateri disciplinare.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) se constituie prin ordin al prefectului
şi are următoarea componenţă:
a) subprefectul care are atribuţii în domeniul verificării legalităţii;
b) secretarul judeţului, respectiv secretarul municipiului Bucureşti;
c) un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităţilor
administrativ-teritoriale din judeţul respectiv.
(3) Membrii supleanţi pentru comisia constituită potrivit prevederilor
alin. (2) sunt:
a) secretarul unităţii administrativ-teritoriale reşedinţă de judeţ,
respectiv secretarul unui sector al municipiului Bucureşti;
b) un reprezentant al instituţiei prefectului din judeţul respectiv;
 c) un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităţilor
administrativ-teritoriale din judeţul respectiv.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (4), preşedintele comisiei
de disciplină se desemnează prin actul administrativ prevăzut la alin. (2).
(5) Prevederile art. 4 alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod
corespunzător.
(6) Comisia prevăzută la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea la sediul
instituţiei prefectului din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti.
ART. 7
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 3 şi 6, se constituie la nivel
naţional o comisie de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului
de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor judeţelor şi ale
secretarului municipiului Bucureşti.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) se constituie prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi are
următoarea componenţă:
a) un funcţionar public din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative;
b) un funcţionar public din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici, denumită în continuare Agenţia;
c) un secretar al judeţului, desemnat de majoritatea secretarilor
judeţelor şi de secretarul municipiului Bucureşti.
(3) Comisia de disciplină prevăzută la alin. (1) are un secretar titular şi
un secretar supleant, numiţi prin actul administrativ prevăzut la alin. (2),
la propunerea majorităţii funcţionarilor publici pentru care este constituită
comisia de disciplină, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii
mandatului. Secretarul titular al comisiei de disciplină şi secretarul
supleant nu sunt membri ai comisiei de disciplină.
(4) Prevederile art. 4 alin. (2) - (4) se aplică în mod corespunzător.
(5) Comisia prevăzută la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea la sediul
Agenţiei.
ART. 8
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 3, se constituie la nivel naţional
o comisie de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de
soluţionare a sesizării privitoare la faptele înalţilor funcţionari publici,
denumită în continuare comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari
publici.
(2) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă
din 5 înalţi funcţionari publici, numiţi prin decizie a primului-ministru, la
propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. Cel puţin
unul dintre membrii comisiei are studii superioare juridice.
(3) Prevederile art. 4 alin. (2) - (4) se aplică în mod corespunzător.
 (4) Secretariatul comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici
este asigurat de Agenţie. Secretarul titular şi secretarul supleant se
desemnează prin ordin al preşedintelui Agenţiei.
(5) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici îşi desfăşoară
activitatea la sediul Agenţiei.
#M1
(6) Reprezentarea în instanţă şi apărarea intereselor comisiei de
disciplină pentru înalţii funcţionari publici se asigură de către
Secretariatul General al Guvernului.
(7) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici şi Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici furnizează Secretariatului General al
Guvernului datele şi informaţiile necesare pentru asigurarea
reprezentării în instanţă a comisiilor.
(8) În cursul reprezentării în instanţă, Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici colaborează cu Secretariatul General al Guvernului
în vederea susţinerii apărării necesare.

#B
SECŢIUNEA a 3-a
Competenţele comisiilor de disciplină

ART. 9
(1) Comisia de disciplină competentă să desfăşoare procedura
disciplinară este cea constituită pentru autoritatea sau instituţia publică
în cadrul căreia este numit funcţionarul public a cărui faptă a fost
sesizată ca abatere disciplinară la data săvârşirii faptei sesizate.
(2) Comisia de disciplină înaintează raportul de propunere a sancţiunii
disciplinare aplicabile sau, după caz, raportul de clasare a sesizării
persoanei care are competenţa legală de aplicare a sancţiunii
disciplinare la momentul înaintării acestui raport.
#M2
ART. 10
(1) Comisia de disciplină competentă să desfăşoare procedura
disciplinară este cea constituită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice
ierarhic superioare, pentru analizarea şi propunerea modului de
soluţionare a sesizării privitoare la faptele următorilor funcţionari publici:
a) conducători ai autorităţilor sau instituţiilor publice aflate în
subordinea ori sub autoritatea acesteia şi adjuncţi ai acestora, numiţi
prin act administrativ al autorităţii sau instituţiei publice superioare;
b) conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi
ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale
din unităţile administrativ-teritoriale şi adjuncţi ai acestora, numiţi prin act
administrativ al autorităţii sau instituţiei publice superioare;
 c) conducători ai serviciilor publice înfiinţate în subordinea sau sub
autoritatea autorităţilor administraţiei publice locale, numiţi prin act
administrativ al autorităţii sau instituţiei publice superioare.
(2) În situaţia în care numirea în funcţia publică se face prin act
administrativ al conducătorului altei autorităţi sau instituţii publice decât
cea ierarhic superioară, comisia de disciplină competentă să desfăşoare
procedura disciplinară este cea constituită în cadrul autorităţii sau
instituţiei publice al cărei conducător emite actul administrativ de numire.
(3) Comisia de disciplină competentă să desfăşoare procedura
disciplinară este cea constituită:
a) potrivit art. 6, pentru analizarea şi propunerea modului de
soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor
administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare;
b) potrivit art. 7, pentru analizarea şi propunerea modului de
soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor judeţelor şi ale
secretarului municipiului Bucureşti;
c) potrivit art. 8, pentru analizarea şi propunerea modului de
soluţionare a sesizării privitoare la faptele înalţilor funcţionari publici.

#B
SECŢIUNEA a 4-a
Condiţii de desemnare şi mandatul membrilor comisiilor de disciplină

ART. 11
(1) Poate fi desemnat membru în comisia de disciplină funcţionarul
public care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are o bună reputaţie profesională şi o conduită corespunzătoare în
exercitarea funcţiei publice;
b) are studii superioare;
c) este funcţionar public definitiv, numit pe perioadă nedeterminată;
d) nu se află în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (4).
(2) Cel puţin unul dintre membrii comisiei de disciplină are studii
juridice sau administrative.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care nu există
cel puţin un funcţionar public care are studii juridice sau administrative,
în comisia de disciplină poate fi desemnat membru unul dintre
funcţionarii publici încadraţi pe funcţii publice din clasele I sau, după caz,
a II-a.
(4) Nu poate fi desemnat ca membru în comisia de disciplină
funcţionarul public care se află în următoarele cazuri de
incompatibilitate:
a) este soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu
persoanele care au competenţa legală de a numi membrii în comisia de
disciplină, cu persoanele care au competenţa legală de a aplica
sancţiunea disciplinară sau cu ceilalţi funcţionari publici desemnaţi
membri în comisie;
b) a fost sancţionat disciplinar, iar sancţiunea disciplinară aplicată nu
a fost radiată, conform legii.
(5) Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b) nu este obligatorie în cazul
membrilor comisiilor de disciplină constituite potrivit art. 5.
ART. 12
(1) Membrii comisiei de disciplină îşi exercită mandatul de la data
emiterii actului administrativ de constituire a comisiei de disciplină până
la data expirării duratei acestuia sau înainte de termen, în condiţiile
prezentei hotărâri.
(2) Cu 30 de zile înainte de data expirării duratei mandatului
membrilor comisiei de disciplină, autorităţile şi instituţiile publice au
obligaţia iniţierii procedurilor de constituire a comisiei de disciplină al
cărei mandat urmează a intra în vigoare, în condiţiile prezentei hotărâri.
ART. 13
(1) Mandatul de membru al comisiei de disciplină se suspendă în
cazul în care:
a) soţul, ruda sau afinul său, până la gradul al patrulea inclusiv,
exercită cu caracter temporar funcţia care implică competenţa legală de
a numi reprezentanţi în comisia de disciplină ori de a aplica sancţiunea
disciplinară, pentru perioada numirii temporare în cadrul autorităţii sau
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public
care are calitatea de membru în comisia de disciplină, pentru cercetarea
administrativă în cauză;
b) este în concediu de odihnă, medical sau alt concediu, este delegat
ori detaşat în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice ori este
suspendat din funcţia publică, pentru perioada concediului, delegării,
detaşării sau suspendării raportului de serviciu, dar nu mai mult de 6 luni
consecutive;
c) comisia de disciplină a primit o sesizare din partea sau cu privire la
un funcţionar public cu care membrul comisiei de disciplină este soţ,
rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, pentru cercetarea
administrativă în cauză;
d) s-a pronunţat în orice mod cu privire la fapta sesizată ca abatere
disciplinară anterior propunerii comisiei de disciplină pentru soluţionarea
cauzei, pentru cercetarea administrativă în cauză;
e) comisia de disciplină a primit o sesizare îndreptată împotriva sa,
pentru cercetarea administrativă în cauză;
f) se află în una dintre situaţiile de conflict de interese prevăzute la art.
14, pentru cercetarea administrativă în cauză;
 g) solicită motivat suspendarea sa pentru o perioadă de cel mult 60 de
zile consecutive, pentru perioada solicitată.
(2) În caz de suspendare a mandatului unui membru al comisiei de
disciplină, şedinţele se desfăşoară cu participarea membrului supleant
corespunzător.
(3) Membrul comisiei de disciplină care se află în una dintre situaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. a) - f) are obligaţia de a solicita suspendarea
mandatului de îndată ce ia cunoştinţă de existenţa vreuneia dintre
acestei situaţii. Suspendarea mandatului membrului comisiei de
disciplină poate fi solicitată de orice persoană care sesizează existenţa
uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - f).
(4) Cererea de suspendare se face în scris, cu menţionarea perioadei
pentru care se solicită suspendarea, şi se înaintează comisiei de
disciplină, împreună cu probele doveditoare ale susţinerilor care fac
obiectul cererii.
(5) Preşedintele comisiei de disciplină are obligaţia de a convoca
ceilalţi membri ai comisiei de disciplină pentru întocmirea unui raport.
Raportul comisiei de disciplină se întocmeşte în lipsa membrului care
face obiectul cererii de suspendare, cu menţionarea expresă a perioadei
pentru care se suspendă mandatul membrului comisiei de disciplină, şi
se comunică:
a) persoanei prin al cărei act administrativ s-a constituit comisia de
disciplină;
b) membrului comisiei de disciplină care a făcut obiectul cererii de
suspendare;
c) persoanei care a solicitat suspendarea, dacă este alta decât cea
prevăzută la lit. b);
d) membrului supleant, în cazul în care acesta va face parte din
comisia de disciplină pe durata suspendării titularului.
(6) În situaţia în care mandatul membrului care are calitatea de
preşedinte al comisiei de disciplină se suspendă, pentru perioada
suspendării mandatului titularului, preşedintele comisiei de disciplină se
alege prin vot secret, dintre membrii acesteia. Prevederile art. 4 alin. (4)
se aplică în mod corespunzător.
ART. 14
(1) Membrii şi secretarul comisiei de disciplină se află în conflict de
interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) au relaţii cu caracter patrimonial cu funcţionarul public a cărui faptă
sesizată ca abatere disciplinară este cercetată;
b) interesele patrimoniale personale, ale soţului, soţiei sau rudelor de
gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea
atribuţiilor corespunzătoare care îi revin potrivit prezentei hotărâri;
 c) se află în raporturi ierarhice directe cu funcţionarul public a cărui
faptă sesizată ca abatere disciplinară este cercetată;
d) se află în relaţii de prietenie sau duşmănie cu funcţionarul public a
cărui faptă este sesizată ca abatere disciplinară;
e) ori de câte ori consideră că integritatea, obiectivitatea şi
imparţialitatea procedurii disciplinare pot fi afectate.
(2) Prevederile art. 13 alin. (2) - (6) se aplică în mod corespunzător.
(3) La prima şedinţă a comisiei de disciplină pentru analizarea oricărei
sesizări adresate acesteia, membrii şi secretarul comisiei de disciplină
au obligaţia de a depune o declaraţie pe propria răspundere că nu se
află în niciunul dintre cazurile prevăzute la alin. (1).
(4) În situaţia în care conflictul de interese intervine pe parcursul
procedurii disciplinare, membrii şi secretarul comisiei au obligaţia de a
actualiza declaraţia prevăzută la alin. (3) şi de a solicita suspendarea
mandatului în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. f).
(5) Declaraţiile se păstrează de către secretarul comisiei. Încălcarea
dispoziţiilor alin. (3) şi (4) constituie abatere disciplinară.
ART. 15
(1) Mandatul de membru al comisiei de disciplină încetează:
a) la data expirării perioadei pentru care a fost desemnat în comisia
de disciplină;
b) la data transferului în cadrul unei alte autorităţi sau instituţii publice;
c) la data mutării în cadrul unei structuri fără personalitate juridică a
autorităţii sau instituţiei publice;
d) la data la care a intervenit o situaţie de incompatibilitate prevăzută
la art. 11 alin. (4);
e) atunci când se află în concediu medical sau alt concediu, este
delegat ori detaşat în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice ori este
suspendat din funcţia publică pe o perioadă mai mare de 6 luni
consecutive;
f) la data încetării raportului de serviciu;
g) la data solicitată de funcţionarul public, prin cerere scrisă motivată,
cu privire la renunţarea la calitatea de membru în comisia de disciplină.
(2) În caz de încetare a mandatului unui membru al comisiei de
disciplină, se numeşte ca membru titular membrul supleant
corespunzător şi se demarează procedura pentru desemnarea unui alt
membru supleant.
(3) Membrul comisiei de disciplină care se află în una dintre situaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. b) - e) are obligaţia de a aduce la cunoştinţa
comisiei de disciplină, prin cerere formulată în scris, existenţa cauzei de
încetare a mandatului.
(4) Încetarea mandatului membrului comisiei de disciplină poate fi
solicitată de orice persoană care sesizează existenţa situaţiei prevăzute
la alin. (1) lit. d). Cererea de încetare se face în scris şi se înaintează
comisiei de disciplină, împreună cu orice probe doveditoare ale
susţinerilor care fac obiectul cererii.
(5) Preşedintele comisiei de disciplină convoacă ceilalţi membri ai
comisiei de disciplină pentru întocmirea unui raport. Raportul comisiei de
disciplină se întocmeşte în lipsa membrului care face obiectul cererii de
încetare a mandatului de membru al comisiei de disciplină şi se
comunică:
a) persoanei prin al cărei act administrativ s-a constituit comisia de
disciplină;
b) membrului comisiei de disciplină care a făcut obiectul cererii de
încetare;
c) persoanei care a solicitat încetarea mandatului de membru al
comisiei de disciplină, dacă este alta decât cea prevăzută la lit. b);
d) membrului supleant, în cazul în care a fost numit în comisia de
disciplină ca titular.
ART. 16
(1) Secretarul titular şi supleantul acestuia au, de regulă, studii
superioare juridice sau administrative.
(2) Secretarului titular şi secretarului supleant li se aplică în mod
corespunzător prevederile art. 11 - 15.
#M3
ART. 17
(1) Pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiei de disciplină,
membrii, secretarul acesteia, precum şi persoanele desemnate să
efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31 au
dreptul la o indemnizaţie lunară de 1%, care se aplică la salariul de bază
al fiecăruia şi se acordă în lunile în care comisia de disciplină îşi
desfăşoară activitatea, respectiv în lunile în care persoanele din cadrul
corpului de control au efectuat cercetarea administrativă. Sporul lunar se
acordă de autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia îşi
desfăşoară activitatea persoanele menţionate, pe baza certificării de
către preşedintele comisiei a desfăşurării activităţii comisiei pe luna
respectivă.
(2) Pentru participarea la lucrările comisiei de disciplină pentru înalţii
funcţionari publici, membrii şi persoanele care asigură secretariatul
tehnic au dreptul la o indemnizaţie reprezentând 1% din salariul de bază
prevăzut de lege pentru funcţia publică de secretar general din cadrul
ministerelor.
#B
(3) Indemnizaţiile prevăzute la alin. (2) se plătesc de Agenţie pe baza
proceselor-verbale încheiate ca urmare a activităţii comisiei de disciplină
pentru înalţii funcţionari publici.
 (4) Membrii, secretarul comisiilor de disciplină care îşi desfăşoară
activitatea în alte localităţi decât cea de domiciliu, precum şi persoanele
desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile
prevăzute la art. 31 beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport,
cazare şi diurnă în condiţiile stabilite pentru salariaţii instituţiilor publice.
#M2
(5) Decontarea cheltuielilor de transport, cazare şi diurnă, în condiţiile
prevăzute la alin. (4), se asigură de autorităţile sau instituţiile publice în
cadrul cărora sunt numiţi funcţionari publici membrii, secretarul comisiei
de disciplină, precum şi persoanele desemnate să efectueze cercetarea
administrativă potrivit prevederilor art. 31.
#B
ART. 18
Orice persoană care constată desemnarea unui membru al comisiei
de disciplină sau al secretarului acesteia fără respectarea procedurii
prevăzute în prezenta hotărâre se poate adresa instanţei de contencios
administrativ competente, în condiţiile prevăzute de lege.

SECŢIUNEA a 5-a
Activitatea şi atribuţiile comisiei de disciplină

ART. 19
(1) Activitatea comisiei de disciplină are la bază următoarele principii:
a) prezumţia de nevinovăţie, conform căruia funcţionarul public este
considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară
comisiei de disciplină atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia funcţionarul public
are dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi
asistat sau reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare
administrativă;
c) contradictorialitatea, conform căruia comisia de disciplină are
obligaţia de a asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente
posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are
legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de
disciplină;
d) proporţionalitatea, conform căruia trebuie respectat un raport corect
între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi
sancţiunea disciplinară propusă să fie aplicată;
e) legalitatea sancţiunii, conform căruia comisia de disciplină nu poate
propune decât sancţiunile disciplinare prevăzute de lege;
f) unicitatea sancţiunii, conform căruia pentru o abatere disciplinară nu
se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
 g) celeritatea procedurii, conform căruia comisia de disciplină are
obligaţia de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu
respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute
de lege şi de prezenta hotărâre;
h) obligativitatea opiniei, conform căruia fiecare membru al comisiei
de disciplină are obligaţia de a se pronunţa pentru fiecare sesizare aflată
pe rolul comisiei de disciplină.
(2) Comisia de disciplină îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei
sesizări, în limitele şi raportat la obiectul acesteia.
(3) Competenţele comisiei de disciplină se realizează prin exercitarea
de către membrii comisiilor a atribuţiilor care le revin, cu respectarea
principiilor independenţei, stabilităţii în cadrul comisiei, integrităţii,
obiectivităţii şi imparţialităţii în analizarea faptelor şi luarea deciziilor.
(4) Refuzul unui membru al comisiei de disciplină de a-şi exprima
opinia sau abţinerea de la vot pe parcursul cercetării administrative
constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform legii.
ART. 20
(1) În desfăşurarea activităţii şi îndeplinirea atribuţiilor, membrii şi
secretarul comisiei de disciplină au următoarele obligaţii:
a) să asigure prin activitatea desfăşurată respectarea legislaţiei în
vigoare, precum şi aplicarea principiilor prevăzute la art. 19 alin. (1) în
derularea procedurii de cercetare administrativă;
b) să aducă la cunoştinţa preşedintelui comisiei de disciplină orice
ingerinţă în activitatea lor din partea unor persoane fizice sau juridice ori
a unui grup de interese care ar putea să le afecteze independenţa sau
imparţialitatea ori ar putea crea suspiciuni cu privire la acestea;
c) să participe la şedinţele de lucru, stabilite potrivit procedurii de
cercetare administrativă;
d) să respecte confidenţialitatea deliberărilor şi a datelor cu caracter
personal, în condiţiile legii;
e) să nu îşi exprime public opinia cu privire la procedurile aflate în
derulare;
f) să evite orice contact privat cu persoana care a formulat sesizarea
şi funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată pe durata procedurii de
cercetare administrativă;
g) să respecte regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese
şi să aplice prevederile legale privind modalităţile de evitare a conflictului
de interese.
(2) Membrii comisiei de disciplină pot absenta de la şedinţele de lucru
stabilite potrivit procedurii de cercetare administrativă din motive
obiective, aduse la cunoştinţa preşedintelui comisiei de disciplină, în
scris, cu cel puţin două zile înaintea şedinţei comisiei de disciplină, fiind
înlocuiţi de membrii supleanţi corespunzători. În cazul în care în această
situaţie se află preşedintele comisiei de disciplină, acesta va fi înlocuit de
membrul supleant corespunzător. Preşedintele comisiei de disciplină
pentru şedinţa respectivă se alege prin vot secret, dintre membrii
acesteia.
ART. 21
Atribuţiile comisiei de disciplină sunt:
a) administrative;
b) funcţionale.
ART. 22
(1) Comisia de disciplină îndeplineşte următoarele atribuţii
administrative:
a) alege preşedintele comisiei de disciplină, în condiţiile prezentei
hotărâri;
b) primeşte sesizările şi toate documentele care îi sunt adresate, după
ce au fost înregistrate de secretarul comisiei de disciplină;
c) întocmeşte procese-verbale, în condiţiile prezentei hotărâri;
d) întocmeşte rapoarte, în condiţiile prezentei hotărâri;
#M2
d^1) întocmeşte recomandări cu caracter general, la finalizarea
procedurilor de cercetare administrativă;
#B
e) întocmeşte orice alte înscrisuri în condiţiile prezentei hotărâri.
(2) Comisia de disciplină se întruneşte în vederea alegerii
preşedintelui în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data numirii
acesteia sau de la data suspendării ori încetării mandatului preşedintelui.
Alegerea are loc prin vot secret. Este desemnat preşedinte al comisiei
de disciplină membrul care cumulează cele mai multe voturi. Prevederile
art. 4 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(3) Comisia de disciplină are obligaţia de a primi, prin secretarul
acesteia, orice document care îi este destinat. Acesta se înregistrează în
registrul de evidenţă al comisiei de disciplină.
ART. 23
(1) Comisia de disciplină îndeplineşte următoarele atribuţii funcţionale:
a) efectuează procedura de cercetare administrativă a faptei sesizate
ca abatere disciplinară;
b) propune sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, propune
clasarea sesizării în condiţiile prezentei hotărâri, cu votul majorităţii
membrilor comisiei;
c) propune menţinerea sau anularea sancţiunii disciplinare prevăzute
la art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată, în cazul în care aceasta a fost
contestată la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
 (2) Contestaţia cu privire la sancţiunea disciplinară aplicată potrivit art.
77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, se depune în
termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării actului administrativ
prin care aceasta a fost aplicată.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice sesizează comisia de disciplină în termen de 5 zile
lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei. În acest caz, comisia de
disciplină este competentă să verifice dacă sancţiunea disciplinară a fost
aplicată cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr.
188/1999, republicată.
ART. 24
Preşedintele comisiei de disciplină are următoarele atribuţii principale:
a) stabileşte locul, data şi ora şedinţelor comisiei de disciplină;
b) conduce şedinţele comisiei de disciplină;
c) coordonează activitatea comisiei de disciplină şi a secretarului
acesteia;
d) reprezintă comisia de disciplină în faţa oricăror persoane fizice sau
juridice.
ART. 25
Secretarul comisiei de disciplină are următoarele atribuţii principale:
a) primeşte şi înregistrează documentele adresate comisiei de
disciplină în registrul de evidenţă al comisiei de disciplină;
b) convoacă membrii comisiei de disciplină, precum şi orice altă
persoană, la solicitarea preşedintelui acesteia;
c) redactează şi semnează toate documentele emise de comisia de
disciplină, alături de membrii acesteia, şi ţine evidenţa acestor
documente;
d) primeşte şi transmite corespondenţa comisiei de disciplină;
e) efectuează alte lucrări necesare desfăşurării activităţii comisiei de
disciplină, din dispoziţia preşedintelui acesteia.
ART. 26
Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici elaborează
Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei de disciplină
pentru înalţii funcţionari publici, cu avizul conform al Agenţiei.
Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAP. 3
Procedura disciplinară

SECŢIUNEA 1
Sesizarea comisiei de disciplină

ART. 27
 (1) Comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se
consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public.
(2) Sesizarea se depune la registratura autorităţii sau instituţiei publice
în cadrul căreia funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, respectiv la
registratura autorităţii ori instituţiei publice la nivelul căreia este
constituită comisia de disciplină competentă potrivit prezentei hotărâri.
Sesizarea se transmite secretarului comisiei de disciplină în termen de
maximum 3 zile lucrătoare.
(3) Sesizarea se înregistrează de secretarul comisiei de disciplină şi
se înaintează preşedintelui comisiei de disciplină în termen de maximum
3 zile lucrătoare de la data înregistrării.
(4) Preşedintele comisiei de disciplină va fixa cu celeritate termenul
primei şedinţe a comisiei de disciplină şi va dispune, prin adresă,
convocarea membrilor.
ART. 28
(1) Sesizarea se formulează în scris şi trebuie să cuprindă
următoarele elemente:
a) numele, prenumele, domiciliul sau, după caz, locul de muncă şi
funcţia deţinută de persoana care a formulat sesizarea ori denumirea şi
sediul persoanei juridice, precum şi numele şi funcţia reprezentantului
legal;
b) numele şi prenumele funcţionarului public a cărui faptă este
sesizată ca abatere disciplinară şi denumirea autorităţii sau a instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea;
c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării şi data săvârşirii
acesteia;
d) prezentarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
e) adresa de corespondenţă, dacă este alta decât cea prevăzută la lit.
a);
f) data;
g) semnătura.
(2) Sesizarea se depune în termen de maximum 1 an şi 6 luni de la
data săvârşirii faptei sesizate ca abatere disciplinară şi trebuie însoţită,
atunci când este posibil, de înscrisurile care o susţin.
(3) În situaţia în care persoana care formulează sesizarea nu
cunoaşte informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), sesizarea poate să
cuprindă alte elemente de identificare a funcţionarului public ale cărui
fapte sunt sesizate ca abateri disciplinare.
ART. 29
(1) Prima şedinţă a comisiei de disciplină se desfăşoară pentru:
a) verificarea respectării termenului de depunere a sesizării;
b) identificarea obiectului sesizării şi stabilirea competenţei de
soluţionare;
 c) verificarea elementelor constitutive ale sesizării.
(2) Sesizarea se clasează, întocmindu-se în acest sens un raport,
dacă:
a) nu a fost depusă în termenul prevăzut la art. 28 alin. (2);
b) nu conţine elementele constitutive prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)
- c) şi f) - g) sau funcţionarul public nu poate fi identificat pe baza
elementelor furnizate în conformitate cu art. 28 alin. (3);
c) priveşte acelaşi funcţionar public şi aceeaşi faptă săvârşită în
aceleaşi circumstanţe pentru care s-a desfăşurat procedura de cercetare
administrativă şi s-a propus aplicarea unei sancţiuni disciplinare sau
clasarea sesizării.
(3) În situaţia în care obiectul sesizării nu se circumscrie sferei legale
de competenţă a comisiei de disciplină, aceasta transmite sesizarea
comisiei de disciplină competente şi comunică persoanei care a formulat
sesizarea declinarea competenţei. Comunicarea se face printr-o adresă
semnată de preşedinte şi de ceilalţi membri ai comisiei de disciplină,
precum şi de secretarul acesteia.
(4) Dacă există mai multe sesizări cu acelaşi obiect, împotriva
aceluiaşi funcţionar public, acestea se conexează.
(5) Comisia de disciplină începe procedura de cercetare
administrativă pentru sesizările care nu au fost clasate în condiţiile
prevăzute la alin. (2). Preşedintele comisiei de disciplină stabileşte data
şi locul desfăşurării următoarei şedinţe şi dispune convocarea
membrilor, a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată, precum şi
a persoanei care a formulat sesizarea.

SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii generale privind procedura cercetării administrative

ART. 30
(1) Procedura cercetării administrative este obligatorie pentru
aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e)
din Legea nr. 188/1999, republicată, precum şi în cazul în care
sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) din acelaşi act
normativ a fost contestată la conducătorul autorităţii sau instituţiei
publice.
(2) Procedura cercetării administrative constă în:
a) audierea persoanei care a formulat sesizarea şi a funcţionarului
public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor
persoane care pot oferi informaţii cu privire la soluţionarea cazului sau a
persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară în condiţiile
prevăzute la art. 31;
 b) administrarea probelor propuse de părţi, precum şi, dacă este
cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină;
c) dezbaterea cazului.
(3) Pe parcursul cercetării administrative, şedinţele comisiei de
disciplină, respectiv şedinţele persoanelor desemnate să efectueze
cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31 sunt publice
numai la solicitarea sau cu acordul scris al funcţionarului public a cărui
faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară.
(4) Persoana care a formulat sesizarea şi funcţionarul public a cărui
faptă a fost sesizată pot participa la cercetarea administrativă personal
sau pot fi asistate ori reprezentate de avocaţi, în condiţiile prevăzute de
lege.
ART. 31
(1) Comisia de disciplină poate desemna 1 ori 2 membri sau, după
caz, poate solicita compartimentului de control din autoritatea ori
instituţia publică în cadrul căreia funcţionarul public a cărui faptă a fost
sesizată ca abatere disciplinară îşi desfăşura activitatea la data săvârşirii
faptei să efectueze cercetări administrative potrivit art. 30 alin. (2) lit. a)
şi b) şi să prezinte un raport care să cuprindă rezultatele activităţii de
cercetare, precum şi documentele care au stat la baza întocmirii
raportului.
(2) Solicitarea de efectuare a cercetării administrative se transmite
compartimentului de control, potrivit alin. (1), după aprobarea de către
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia funcţionarul
public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară îşi desfăşura
activitatea la data săvârşirii faptei.
(3) În cazul în care compartimentul de control se află în subordinea
sau în coordonarea funcţionarului public a cărui faptă este sesizată ori
nu există un compartiment cu atribuţii de control, efectuarea cercetării
administrative poate fi delegată compartimentului de control din cadrul
autorităţii sau instituţiei publice ierarhic superioare. Cercetarea abaterilor
disciplinare ale funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate
al primarului şi din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean
poate fi delegată compartimentului de control din cadrul instituţiei
prefectului.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), comisia de disciplină
întocmeşte un proces-verbal care va cuprinde:
a) numărul de înregistrare al sesizării pentru care se deleagă
competenţa cercetării administrative;
b) persoana care a formulat sesizarea şi persoana împotriva căreia a
fost formulată sesizarea;
c) persoana/persoanele sau compartimentul către care se face
delegarea de competenţă;
 d) limitele delegării de competenţă;
e) termenul stabilit pentru prezentarea raportului cuprinzând
rezultatele activităţii de cercetare, precum şi a documentelor care au stat
la baza întocmirii raportului;
f) data;
g) semnătura preşedintelui şi a celorlalţi membri ai comisiei, precum şi
a secretarului.
ART. 32
În situaţia în care comisia de disciplină nu se poate pronunţa pe baza
raportului înaintat de persoanele desemnate să efectueze cercetarea
administrativă, poate dispune efectuarea sau poate efectua cercetări
suplimentare.
ART. 33
Lucrările fiecărei şedinţe a comisiei de disciplină se consemnează
într-un proces-verbal semnat de preşedintele şi de ceilalţi membri ai
comisiei de disciplină, precum şi de secretarul acesteia.

SECŢIUNEA a 3-a
Convocarea membrilor comisiei de disciplină şi a persoanelor care
urmează a fi audiate

ART. 34
(1) Convocarea membrilor comisiei de disciplină sau a persoanelor
desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile
prevăzute la art. 31 se face prin adresă, de către secretarul comisiei de
disciplină, la solicitarea preşedintelui acesteia.
(2) Comunicarea adresei se face personal, cu semnătură de primire,
prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta
electronică. Dovezile de comunicare se depun la dosar.
ART. 35
(1) Convocarea persoanelor care urmează a fi audiate, pentru
prezentarea în faţa comisiei de disciplină sau în faţa persoanelor
desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile
prevăzute la art. 31, se face de către preşedintele comisiei de disciplină,
prin citaţie.
(2) Citaţia este individuală şi cuprinde următoarele elemente
constitutive, sub sancţiunea nulităţii:
a) numărul de înregistrare şi data emiterii;
b) numele, prenumele, domiciliul sau sediul instituţiei unde îşi
desfăşoară activitatea şi calitatea ori funcţia celui citat;
c) numărul şi data înregistrării la comisia de disciplină a sesizării aflate
pe rolul comisiei de disciplină;
d) locul, data şi ora organizării şedinţei;
 e) numele, prenumele şi semnătura preşedintelui comisiei de
disciplină.
ART. 36
(1) Comunicarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face de
către secretarul comisiei de disciplină, personal, cu semnătură de
primire, sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Dovezile de comunicare se depun la dosar.
(2) Comunicarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură prin
scrisoare recomandată se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat ori
la adresa de corespondenţă. Schimbarea domiciliului uneia dintre părţi
în timpul cercetării administrative trebuie, sub sancţiunea neluării ei în
seamă, să fie adusă la cunoştinţă comisiei de disciplină.
(3) Dacă persoana citată refuză să primească citaţia sau să semneze
dovada de primire se încheie un proces-verbal.
(4) Citaţia se consideră comunicată părţilor şi în cazul în care
destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal
pentru a o ridica, deşi există dovada avizării sale.
(5) Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, va fi comunicată celui citat cu cel
puţin 5 zile lucrătoare înaintea termenului stabilit.
(6) Prezenţa persoanei citate în faţa comisiei de disciplină, personal
sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură.
ART. 37
(1) Citaţia pentru audierea funcţionarului public a cărui faptă face
obiectul sesizării se comunică împreună cu un exemplar al sesizării,
precum şi cu copii ale înscrisurilor depuse de către persoana care a
formulat sesizarea, dacă este cazul.
(2) După primirea citaţiei, a sesizării îndreptate împotriva sa şi a
înscrisurilor depuse de persoana care a formulat sesizarea, funcţionarul
public poate să formuleze o întâmpinare care să cuprindă răspunsul la
toate capetele de fapt şi de drept ale sesizării, precum şi mijloacele de
probă prin care înţelege să se apere.
(3) Se consideră mijloace de probă, în înţelesul prezentei hotărâri,
înscrisurile şi martorii.
ART. 38
Persoana care a formulat sesizarea şi funcţionarul public a cărui faptă
a fost sesizată pot cere în scris ca procedura de cercetare administrativă
să se desfăşoare şi în lipsă, pe baza actelor de la dosar, cu excepţia
termenelor stabilite pentru audiere.

SECŢIUNEA a 4-a
Audierea

ART. 39
 (1) Persoana care a formulat sesizarea se audiază separat de
funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară.
La solicitarea uneia dintre părţi şi cu acordul celeilalte, audierea se poate
realiza în prezenţa persoanei care a formulat sesizarea şi a
funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată.
(2) Audierea se consemnează într-un proces verbal distinct, care
conţine întrebările formulate de membrii comisiei de disciplină sau de
persoanele desemnate să efectueze cercetarea administrativă în
condiţiile prevăzute la art. 31 şi răspunsurile persoanei audiate.
(3) Procesele-verbale de audiere se semnează pe fiecare pagină de
toate persoanele prezente la audieri. Adăugările, ştersăturile sau
schimbările aduse se semnează în acelaşi mod, sub sancţiunea de a nu
fi luate în seamă.
(4) În timpul audierii persoana care a formulat sesizarea şi
funcţionarul public a cărui faptă este cercetată au obligaţia de a propune
mijloacele de probă pe care le consideră necesare.
(5) Dacă persoanele audiate nu vor sau nu pot să semneze, se va
menţiona acest lucru în procesul-verbal.
(6) Refuzul persoanelor legal citate de a se prezenta la audieri se
menţionează în procesul-verbal şi nu împiedică desfăşurarea cercetării
administrative.
(7) În procesul-verbal se stabileşte în mod obligatoriu termenul până
la care mijloacele de probă care nu au fost solicitate în timpul audierii vor
mai putea fi invocate în faţa comisiei de disciplină sau a persoanelor
desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile
prevăzute la art. 31, dar nu mai târziu de termenul limită la care comisia
de disciplină administrează probele.
(8) Termenul prevăzut la alin. (7) se comunică funcţionarului public a
cărui faptă a fost sesizată, precum şi persoanei care a formulat
sesizarea.

SECŢIUNEA a 5-a
Administrarea probelor

ART. 40
Mijloacele de probă care nu au fost solicitate în condiţiile art. 39 nu
vor mai putea fi invocate în faţa comisiei de disciplină sau a persoanelor
desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile
prevăzute la art. 31.
ART. 41
Administrarea probelor presupune analizarea probelor propuse în
timpul audierii de către persoana care a formulat sesizarea şi de către
funcţionarul public a cărui faptă este cercetată, precum şi a probelor pe
care comisia de disciplină le consideră necesare.
ART. 42
Audierea martorilor se face cu respectarea prevederilor art. 39.
ART. 43
Comisia de disciplină are obligaţia de a asigura accesul neîngrădit al
persoanei care a formulat sesizarea şi al funcţionarului public a cărui
faptă a fost sesizată la documentele utilizate în sau rezultate din
activitatea comisiei de disciplină privind fapta sesizată ca abatere
disciplinară.
ART. 44
(1) În cazul în care sunt indicii că funcţionarul public a cărui faptă a
fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea
administrativă, comisia de disciplină are obligaţia de a întocmi un raport
de propunere de mutare temporară a acestuia în cadrul altui
compartiment sau altei structuri a instituţiei ori autorităţii publice şi/sau
de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influenţa
cercetarea sau, după caz, de suspendare a raportului de serviciu al
acestuia.
(2) Raportul se înaintează persoanei competente să aplice sancţiunea
disciplinară funcţionarului public a cărui faptă este cercetată, care are
obligaţia de a înştiinţa comisia de disciplină, în termen de 10 zile de la
data primirii raportului, asupra măsurilor dispuse.
ART. 45
În cazul în care sunt indicii că fapta săvârşită de funcţionarul public
poate angaja răspunderea civilă, contravenţională sau penală, comisia
de disciplină are obligaţia de a lua măsurile legale ce se impun în
vederea sesizării organelor abilitate.

SECŢIUNEA a 6-a
Dezbaterea cazului

ART. 46
Dezbaterea cazului se face de către comisia de disciplină pe baza:
a) proceselor-verbale de şedinţă;
b) proceselor-verbale de audiere a persoanei care a formulat
sesizarea şi a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca
abatere disciplinară;
c) probelor administrate;
d) raportului persoanelor desemnate să efectueze cercetarea
administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31, dacă s-a dispus
efectuarea procedurilor de cercetare administrativă.
ART. 47
 (1) Comisia de disciplină poate să propună, în urma dezbaterii
cazului:
a) aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 77
alin. (3) lit. a) - e) din Legea nr. 188/1999, republicată, în cazul în care s-
a dovedit săvârşirea unei abateri disciplinare;
b) clasarea sesizării, atunci când nu se confirmă săvârşirea unei
abateri disciplinare.
(2) La individualizarea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarului
public comisia de disciplină ţine seama de:
a) cauzele care au determinat săvârşirea abaterii disciplinare;
b) împrejurările în care aceasta a fost săvârşită;
c) gradul de vinovăţie;
d) gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare;
e) conduita funcţionarului public;
f) existenţa unor antecedente disciplinare ale funcţionarului public,
care nu au fost radiate în condiţiile prevăzute de lege.
(3) În situaţia în care, prin aceeaşi sesizare, se semnalează mai multe
fapte ca abateri disciplinare săvârşite de acelaşi funcţionar public,
comisia de disciplină propune, în urma cercetării administrative,
aplicarea unei singure sancţiuni disciplinare, cu luarea în considerare a
tuturor abaterilor disciplinare.
(4) În cazul în care comisia de disciplină propune aplicarea
sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - d) din Legea
nr. 188/1999, republicată, aceasta va propune şi durata acestora şi,
după caz, procentul de diminuare a drepturilor salariale, respectiv
treapta sau funcţia pe care urmează a se aplica sancţiunea retrogradării.

SECŢIUNEA a 7-a
Finalizarea procedurii de cercetare administrativă

ART. 48
(1) Procedura de cercetare administrativă se finalizează:
a) la închiderea dezbaterii cazului;
b) în termen de 3 luni de la data încetării raporturilor de serviciu ale
funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară,
cu excepţia situaţiei prevăzute la lit. c), în măsura în care funcţionarul
public a cărui faptă a fost cercetată nu redobândeşte calitatea de
funcţionar public în această perioadă;
c) la data decesului funcţionarului public.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sesizarea se clasează,
întocmindu-se în acest sens un raport care se înaintează persoanei prin
al cărei act administrativ s-a constituit comisia de disciplină şi care se
comunică persoanei care a formulat sesizarea.
#M2
(3) Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt numiţi
funcţionari publici au obligaţia să solicite de la ultimul loc de muncă
situaţia disciplinară a funcţionarului public, în termen de 10 zile de la
data emiterii actului administrativ de numire. Obligaţia revine autorităţilor
şi instituţiilor publice numai pentru funcţionarii publici ale căror raporturi
de serviciu au încetat cu mai puţin de 3 luni înainte de data numirii în
funcţia publică.
#B
ART. 49
(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării procedurii
cercetării administrative potrivit art. 48 alin. (1) lit. a), comisia de
disciplină întocmeşte un raport cu privire la sesizarea în cauză, care
trebuie să conţină următoarele elemente:
a) numărul şi data de înregistrare ale sesizării;
b) numele complet şi funcţia deţinută de funcţionarul public a cărui
faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, precum şi compartimentul
în care acesta îşi desfăşoară activitatea;
c) numele complet şi domiciliul persoanei care a formulat sesizarea
sau, după caz, locul de muncă şi funcţia deţinută de aceasta;
d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a
fost săvârşită;
e) probele administrate;
f) propunerea privind sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz,
propunerea de clasare a sesizării;
g) motivarea propunerii;
h) numele complet şi semnăturile preşedintelui şi ale celorlalţi membri
ai comisiei de disciplină, precum şi ale secretarului acesteia;
i) data întocmirii raportului.
(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) lit. f) se formulează pe baza
majorităţii de voturi. Membrul comisiei care are o altă părere va redacta
şi va semna opinia separată, cu prezentarea considerentelor pe care
aceasta se sprijină.
(3) Raportul comisiei de disciplină se aduce la cunoştinţa persoanei
care are competenţa legală de aplicare a sancţiunii disciplinare,
persoanei care a formulat sesizarea şi funcţionarului public a cărui faptă
a fost sesizată.

CAP. 4
Aplicarea şi contestarea sancţiunii disciplinare

ART. 50
 (1) În termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului
comisiei de disciplină, persoana care are competenţa legală de a aplica
sancţiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancţionare.
(2) În cazul în care persoana care are competenţa legală de a aplica
sancţiunea disciplinară aplică o altă sancţiune decât cea propusă de
comisia de disciplină, are obligaţia de a motiva această decizie.
(3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de
sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea
propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin. (2);
d) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;
e) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ
prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.
(4) La actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (3) se
anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii
absolute.
(5) Actul administrativ de sancţionare se comunică în termen de
maximum 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la
alin. (1):
a) compartimentelor cu atribuţii în domeniul resurselor umane din
cadrul instituţiei sau autorităţii publice în cadrul căreia îşi desfăşoară
activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere
disciplinară;
b) comisiei de disciplină care a elaborat şi transmis raportul;
c) funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere
disciplinară;
d) persoanei care a formulat sesizarea.
ART. 51
Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată o
poate contesta, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ
competentă.

CAP. 5
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 52
(1) În termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a
art. 3 - 8 din prezenta hotărâre, autorităţile şi instituţiile publice au
obligaţia de a constitui comisiile de disciplină în condiţiile prezentei
hotărâri.
 (2) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), în cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice îşi desfăşoară activitatea comisiile de
disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003
privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor
paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, cu modificările
ulterioare.
(3) Mandatul membrilor comisiilor de disciplină constituite în condiţiile
Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare, încetează
de drept la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1).
(4) Comisiile de disciplină constituite în condiţiile prezentei hotărâri îşi
încep activitatea la data încetării mandatului membrilor comisiilor de
disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu
modificările ulterioare.
ART. 53
(1) Comisiile de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului
nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare, au obligaţia ca, până la
începerea activităţii comisiilor de disciplină constituite în condiţiile
prezentei hotărâri, să soluţioneze sesizările aflate pe rolul lor. Măsurile
dispuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri rămân supuse
căilor de atac şi termenelor prevăzute de actul normativ sub care au fost
pronunţate.
(2) Sesizările înregistrate după publicarea prezentei hotărâri în
Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi soluţionate, până la data
începerii activităţii comisiilor de disciplină constituite potrivit prevederilor
prezentei hotărâri, de comisiile de disciplină constituite în condiţiile
Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare.
(3) În situaţia în care nu este posibilă soluţionarea potrivit prevederilor
alin. (2), sesizările respective vor fi predate la data încetării mandatului
membrilor comisiilor de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii
Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare, comisiilor de
disciplină competente, constituite în condiţiile prezentei hotărâri.
(4) Persoanele care au avut calitatea de membru în comisiile de
disciplină au obligaţia de a preda membrilor noilor comisii, constituite
potrivit prevederilor prezentei hotărâri, documentele rezultate din
activitatea comisiilor respective, pe bază de proces-verbal de predare-
preluare.
#M2
ART. 54
(1) Documentele rezultate din activitatea de cercetare desfăşurată de
comisia de disciplină, cu excepţia raportului privind propunerea de
sancţionare, au caracter confidenţial şi se păstrează de secretarul
acesteia, în situaţia în care şedinţele comisiei de disciplină nu au avut
caracter public.
 (2) Rapoartele privind propunerea de sancţionare se publică de către
comisia de disciplină la sediul autorităţii sau instituţiei publice în cadrul
căreia aceasta îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia datelor cu caracter
personal, aşa cum sunt ele definite prin lege.
#B
ART. 55
(1) Preşedintele comisiei de disciplină întocmeşte rapoarte de
activitate semestriale cu privire la activitatea comisiei de disciplină, pe
care le înaintează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(2) Formatul standard, termenele şi modalitatea de transmitere a
datelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei, care se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 56
(1) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi
conducătorii compartimentelor în care îşi desfăşoară activitatea
funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată au obligaţia de a sprijini
activitatea comisiei de disciplină în vederea soluţionării cazului.
(2) Compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice sunt obligate să transmită preşedintelui comisiei de
disciplină toate documentele solicitate ca fiind necesare în desfăşurarea
activităţilor potrivit atribuţiilor comisiilor de disciplină.
ART. 57
În scopul realizării rolului şi atribuţiilor care îi revin, Agenţia
coordonează metodologic, monitorizează, verifică şi controlează
aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei hotărâri de către
autorităţile şi instituţiile publice.
ART. 58
În situaţia în care regulamentul prevăzut la art. 26 nu este elaborat în
termen de 60 de zile de la data constituirii, în conformitate cu dispoziţiile
prezentei hotărâri, a comisiei de disciplină prevăzute la art. 8, acesta se
elaborează de către Agenţie şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
ART. 59
Orice referire şi orice trimitere în actele normative existente, la data
intrării în vigoare a prezentului act normativ, la Hotărârea Guvernului nr.
1.210/2003, cu modificările ulterioare, se vor considera referire la
prezenta hotărâre.
ART. 60
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 60 de zile de la data
publicării, cu excepţia art. 3 - 8, care intră în vigoare la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a prezentei hotărâri, se abrogă Hotărârea Guvernului nr.
1.210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi
a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003,
cu modificările ulterioare.

#CIN
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II din Hotărârea Guvernului nr.
1268/2008 (#M2).
"ART. II
Sesizările înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se soluţionează de comisiile de disciplină competente la data
formulării sesizărilor."

HOTĂRÂRE Nr. 1066 din 10 septembrie 2008

pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcţionarilor
publici
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 665 din 24 septembrie
2008

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. VII

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezenta hotărâre reglementează normele generale aplicabile în
domeniul formării profesionale a funcţionarilor publici.
(2) Scopul prezentei hotărâri îl constituie asigurarea, în conformitate
cu dispoziţiile legale, a cadrului general necesar derulării procesului de
îmbunătăţire continuă a pregătirii profesionale, abilităţilor şi
competenţelor necesare exercitării prerogativelor de putere publică, în
vederea dezvoltării unui serviciu public stabil, profesionist, transparent,
eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi
instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
 ART. 2
(1) Dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică tuturor autorităţilor şi
instituţiilor publice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea funcţionari
publici.
(2) În cazul statutelor speciale aplicabile categoriilor de funcţionari
publici prevăzute la art. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată, dispoziţiile speciale pot reglementa
prevederi referitoare la formarea profesională.
ART. 3
(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
a) beneficiar de formare - orice autoritate sau instituţie publică ce
alocă resurse financiare, umane, informaţionale şi de timp în scopul
achiziţionării de servicii de formare profesională a funcţionarilor publici,
precum şi funcţionarii publici participanţi la forme de realizare a formării
profesionale;
b) formare profesională a funcţionarilor publici - procesul de instruire
de tip formare continuă, destinat dezvoltării de competenţe şi abilităţi
determinate, în vederea îmbunătăţirii calităţii activităţilor profesionale
individuale desfăşurate în exercitarea prerogativelor de putere publică;
c) formare specializată - formarea profesională a funcţionarilor publici
destinată dezvoltării acelor competenţe şi aptitudini necesare exercitării
unei funcţii cu un nivel ridicat de complexitate şi care necesită abilităţi şi
aptitudini specifice, desfăşurată într-un cadru organizat, pe o durată de
timp relativ extinsă, cu grupuri-ţintă definite şi constituite limitativ, de
regulă pe bază de selecţie, şi tratând o tematică multiplă, corelată într-o
succesiune logică şi axată pe atingerea scopului principal;
d) formator - persoană cu experienţă, abilităţi şi competenţe
profesionale specifice, atestate sau, după caz, certificate în condiţiile
legii, în domeniul instruirii prin utilizarea de metode şi tehnici specifice
educaţiei la adulţi;
e) furnizor de formare - organizaţia publică sau privată legal înfiinţată
care are prevăzute în obiectul principal de activitate organizarea şi
derularea de activităţi de formare profesională, indiferent de natura
acestora;
f) grup-ţintă - beneficiarul de formare determinat, ale cărui
caracteristici sunt utilizate la definirea şi elaborarea conţinutului
programului de formare;
g) grup-ţintă strategic - grupul-ţintă a cărui importanţă este
recunoscută la nivel naţional drept prioritară pentru atingerea unor
obiective generale sau, după caz, specifice, determinate;
h) mentor - funcţionarul public cu experienţă, abilităţi şi competenţe
specifice recunoscute, desemnat în scopul îndrumării profesionale, pe
perioadă determinată, conform unei planificări prealabile şi în baza unor
criterii specifice, a unui alt funcţionar public, pe perioada stagiului practic
definit conform prezentei hotărâri;
i) perfecţionare - formarea profesională a funcţionarilor publici
destinată dezvoltării acelor competenţe şi aptitudini necesare creşterii
calităţii rezultatelor obţinute în exercitarea unor atribuţii determinate,
desfăşurată într-un cadru organizat, pe o durată de timp relativ
restrânsă, cu grupuri-ţintă definite în sens larg, de regulă pe bază de
autoevaluare, evaluare şi recunoaşterea necesităţii de formare, şi
tratând o tematică unitară, subsecventă unui domeniu de activitate
specific;
j) persoană-resursă - persoană cu experienţă şi expertiză în domeniul
tematicii formării, dar fără abilităţi şi competenţe profesionale specifice,
atestate sau, după caz, certificate în condiţiile legii, în domeniul instruirii
prin utilizarea de metode şi tehnici specifice educaţiei la adulţi, de regulă
funcţionar public încadrat într-o autoritate sau instituţie publică ori într-un
departament ce are ca obiect de activitate tematica abordată în cadrul
programului de formare, al cărui rol este acela de a asista formatorul în
pregătirea materialelor, identificarea exemplelor relevante, selectarea
temelor de dezbatere şi elaborarea unor studii de caz care să permită
atingerea obiectivelor formării;
k) program de formare - ansamblul activităţilor desfăşurate de un
furnizor de formare în vederea realizării obiectivelor de formare de
competenţe pentru un grup-ţintă determinat;
l) servicii de formare - serviciile furnizate de către un furnizor de
formare şi care au ca finalitate organizarea şi derularea unui program de
formare destinat unei categorii de funcţionari publici determinate;
m) sistemul de formare profesională a funcţionarilor publici -
dezvoltarea de competenţe şi aptitudini specifice prin exercitarea
repetată, sistematică, a unor acţiuni determinate în legătură cu
activitatea curentă, necesare exercitării unor atribuţii cu grad mai ridicat
de complexitate şi diversitate comparativ cu cele existente în fişa
postului;
n) specializare la locul de muncă - dezvoltarea de competenţe şi
aptitudini specifice prin exercitarea cu caracter repetat a unor activităţi
determinate, altele decât cele cu caracter curent sau cele prevăzute în
mod expres în fişa postului;
o) stagiar - funcţionarul public participant şi beneficiar al unui stagiu
practic organizat în condiţiile prezentei hotărâri;
p) stagiu practic - programul de formare derulat sub îndrumarea
mentorului, destinat dezvoltării de competenţe şi aptitudini specifice
necesare ameliorării calităţii în exercitarea atribuţiilor sau, după caz,
necesare exercitării unor atribuţii cu un grad mai ridicat de complexitate
şi diversitate faţă de nivelul celor existente în fişa postului anterior
începerii programului.
(2) Definiţiile prevăzute la alin. (1) se completează în mod
corespunzător cu definiţiile termenilor specifici utilizaţi în domeniul
reglementării formării profesionale continue sau în domeniul
învăţământului universitar, după caz.
ART. 4
Principiile aplicabile sistemului de formare profesională a funcţionarilor
publici sunt:
a) eficienţa - principiul potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au
obligaţia de a asigura atingerea obiectivelor formării cu un consum
raţional de resurse;
b) eficacitatea - principiul potrivit căruia beneficiarii de formare au
dreptul de a obţine rezultate superioare resurselor alocate;
c) coerenţa - principiul potrivit căruia regulile instituite prin prezenta
hotărâre sunt general aplicabile în cadrul procesului de asigurare a
respectării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei de formare şi perfecţionare
profesională a funcţionarilor publici;
d) egalitatea de tratament - principiul potrivit căruia, în contractarea
serviciilor de formare, părţile contractante au obligaţia de a nu face
discriminări între categoriile de beneficiari, respectiv între categoriile de
furnizori de formare;
e) gestiunea descentralizată a procesului de formare - principiul
potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au deplină competenţă în
planificarea formării, achiziţionarea serviciilor de formare, monitorizarea
şi evaluarea formării funcţionarilor publici;
f) liberul acces la servicii de formare - principiul potrivit căruia furnizorii
de formare au acces liber în procedura de achiziţie a serviciilor de
formare, în condiţii de concurenţă şi egalitate de tratament în relaţia cu
beneficiarii de formare;
g) planificarea - principiul potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice
au obligaţia de a iniţia anual procesul de identificare a nevoilor de
formare a funcţionarilor publici şi de a stabili priorităţile în achiziţionarea
serviciilor de formare, pe baza nevoilor de formare identificate şi a
resurselor disponibile;
h) transparenţa - principiul potrivit căruia autorităţile şi instituţiile
publice au obligaţia de a pune la dispoziţia tuturor celor interesaţi
informaţiile de interes public referitoare la formarea profesională a
funcţionarilor publici.

CAP. 2
Formarea profesională a funcţionarilor publici
 SECŢIUNEA 1
Modalităţile de realizare a formării profesionale a funcţionarilor publici

ART. 5
Modalităţile de realizare a formării profesionale a funcţionarilor publici
sunt:
a) programe de formare organizate şi desfăşurate de către furnizorii
de formare profesională, finalizate cu certificat de participare sau, după
caz, diplomă de absolvire;
b) programe de formare organizate şi desfăşurate sau, după caz,
aprobate de angajatori în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
c) programe de formare organizate şi desfăşurate în cadrul
implementării de proiecte cu finanţare externă;
d) alte forme de pregătire profesională prevăzute de lege.
ART. 6
(1) Programele de formare prevăzute la art. 5 lit. a) sunt programe de
formare specializată sau programe de perfecţionare.
(2) Programele de formare prevăzute la art. 5 lit. a) pot fi desfăşurate
cu participarea directă a beneficiarilor, la sediul furnizorului, în alte locaţii
sau la sediul beneficiarului, ori prin intermediul mijloacelor electronice.
ART. 7
Programele de formare prevăzute la art. 5 lit. b) pot fi desfăşurate sub
următoarele forme:
a) specializare la locul de muncă, în sensul definit în prezenta
hotărâre;
b) stagii practice în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, la nivel
naţional sau internaţional, în sensul definit în prezenta hotărâre;
c) participarea la conferinţe, seminarii, ateliere de lucru şi alte tipuri de
evenimente similare din ţară sau din străinătate, în domeniile care se
regăsesc în fişa postului.
ART. 8
Programele de formare prevăzute la art. 5 lit. c) sunt activităţile de
instruire derulate ca parte componentă în implementarea unui proiect cu
finanţare externă şi care au ca scop asigurarea atingerii obiectivelor
acestuia.
ART. 9
(1) Atestarea participării la programele prevăzute la art. 5 lit. c) se
face prin certificat de participare eliberat de organizator.
(2) Atestarea participării la programele prevăzute la art. 7 lit. a) şi b)
se face prin adeverinţă eliberată de autoritatea sau instituţia publică în
care este numit funcţionarul public ori, după caz, de autoritatea sau
instituţia publică în cadrul căreia s-a desfăşurat stagiul practic.
 (3) Atestarea participării la programele prevăzute la art. 7 lit. c) se
face prin certificat de participare eliberat de autoritatea ori instituţia
publică organizatoare.
(4) Atestarea participării la alte forme de pregătire profesională
prevăzute de lege, precum şi recunoaşterea abilităţilor şi competenţelor
dobândite în urma finalizării programelor de formare se fac în condiţiile
legii.
(5) Recunoaşterea statutului de absolvent sau, după caz, de
participant la programele de formare se face pe baza documentului prin
care se atestă absolvirea ori participarea la programul în cauză.
(6) Diploma, certificatul de participare sau, după caz, adeverinţa
trebuie să conţină, de regulă, cel puţin următoarele elemente:
a) însemnele oficiale ale organizatorului: denumire, siglă, antet şi alte
elemente oficiale de identificare;
b) denumirea documentului;
c) seria şi numărul documentului sau, în cazul adeverinţelor, numărul
de înregistrare la emitent;
d) denumirea completă a programului pentru care se atestă absolvirea
sau participarea, tipul programului, durata şi perioada de derulare a
acestuia;
e) datele de identificare ale persoanei pentru care se atestă
absolvirea sau participarea;
f) data eliberării documentului;
g) certificarea prin ştampila furnizorului de formare şi semnătura
conducătorului sau reprezentantului legal al acestuia;
h) certificarea prin semnătură a primirii documentului de către
persoana pentru care se atestă absolvirea sau participarea ori de către
împuternicitul acesteia.
(7) Orice altă formă de pregătire profesională se atestă prin
adeverinţă aprobată de către conducătorul autorităţii sau instituţiei
publice.
ART. 10
(1) Formarea profesională a funcţionarilor publici se organizează şi se
desfăşoară, de regulă, în mod distinct pentru fiecare dintre categoriile de
funcţionari publici.
(2) Funcţionarii publici care ocupă funcţii publice corespunzătoare
unei anumite categorii pot participa la programe de formare destinate
unei alte categorii, finanţate integral de la bugetul autorităţii sau instituţiei
publice, doar în măsura în care acest lucru are ca rezultat îmbunătăţirea
cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor necesare în exercitarea funcţiei
publice deţinute.
ART. 11
 Domeniile prioritare în care se organizează programe de formare
pentru funcţionarii publici care ocupă funcţii publice generale de
conducere şi execuţie, precum şi funcţii publice specifice asimilate
acestora se stabilesc, în condiţiile legii, prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
ART. 12
(1) Priorităţile în domeniul organizării şi derulării programelor de
formare destinate înalţilor funcţionari publici se aprobă, prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pe
baza informaţiilor furnizate, după cum urmează:
a) de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, pentru
prefecţi şi subprefecţi;
b) de către Secretariatul General al Guvernului, pentru secretari
generali, secretari generali adjuncţi din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice din administraţia publică centrală şi inspectori guvernamentali;
c) de către Comisia de evaluare a înalţilor funcţionari publici, pe baza
rezultatelor evaluărilor performanţelor profesionale ale înalţilor
funcţionari publici şi a rezultatelor evaluărilor generale.
(2) Informaţiile furnizate în condiţiile alin. (1) se transmit Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, care le centralizează şi elaborează
proiectul hotărârii Guvernului.
ART. 13
Programele de formare destinate funcţionarilor publici cu statut
special se organizează şi se derulează conform priorităţilor stabilite de
către autorităţile sau instituţiile publice cu competenţă în gestiunea
funcţiilor publice reglementate prin statutul special.

SECŢIUNEA a 2-a
Finanţarea programelor de formare şi unele măsuri privind
planificarea instituţională a formării profesionale

ART. 14
(1) Participarea la programele de formare profesională a funcţionarilor
publici se finanţează, după caz, din bugetul autorităţii sau instituţiei
publice, din sumele special prevăzute în acest scop, sau din alte surse,
de regulă după cum urmează:
a) pentru programele de formare urmate la iniţiativa ori în interesul
autorităţii sau al instituţiei publice în domeniile care se regăsesc în fişa
postului, care au fost identificate ca necesare la evaluarea
performanţelor profesionale individuale şi se regăsesc în planul anual de
perfecţionare elaborat şi aprobat în condiţiile legii, precum şi pentru cele
rezultate din nevoia de instruire ca urmare a intrării în vigoare a unor
modificări ale cadrului normativ sau instituţional, finanţarea se asigură
integral din bugetul autorităţii sau al instituţiei publice;
b) pentru fiecare dintre programele de formare urmate la iniţiativa
funcţionarului public, cu acordul conducătorului autorităţii sau al instituţiei
publice, în domenii care se regăsesc în fişa postului, dar care nu au fost
identificate ca necesare la evaluarea performanţelor profesionale
individuale şi nici nu se regăsesc în planul anual de perfecţionare
elaborat şi aprobat în condiţiile legii, finanţarea se asigură din bugetul
instituţiei, în limita fondurilor disponibile. În funcţie de resursele
financiare disponibile şi de gradul în care programul de formare este în
interesul autorităţii sau al instituţiei publice, funcţionarului public i se
poate solicita suportarea unei părţi de până la 50% din taxa de
participare;
c) pentru programele de formare urmate la iniţiativa funcţionarului
public, cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, în alte
domenii decât cele care se regăsesc în fişa postului şi cele identificate
ca necesare la evaluarea performanţelor profesionale individuale şi care
nici nu se regăsesc în planul anual de perfecţionare elaborat şi aprobat
în condiţiile legii, finanţarea se asigură integral de către funcţionarul
public participant.
(2) Participarea la programele de formare urmate la iniţiativa
funcţionarului public, cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei
publice, se aprobă pe baza cererii justificate a funcţionarului public, cu
evidenţierea modului în care acesta consideră că dezvoltarea de abilităţi
şi competenţe în domeniul în care doreşte să se formeze îi va îmbunătăţi
activitatea profesională.
(3) Funcţionarii publici beneficiază pe perioada în care urmează forme
de perfecţionare profesională de toate drepturile salariale cuvenite, în
condiţiile legii.
ART. 15
(1) În scopul aplicării prevederilor prezentei hotărâri, conducătorii
autorităţilor şi instituţiilor publice vor desemna unul sau mai mulţi
funcţionari publici, de regulă din cadrul compartimentului specializat
responsabil cu organizarea şi realizarea gestiunii curente a resurselor
umane şi funcţiilor publice.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) exercită următoarele atribuţii:
a) răspund de elaborarea planului anual de perfecţionare
profesională, precum şi a oricăror altor măsuri privind perfecţionarea
profesională a funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice, precum şi, dacă este cazul, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice subordonate, le supun aprobării conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice şi asigură transmiterea acestora către Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici sau, după caz, către ordonatorul
principal de credite, conform legii;
b) asigură consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici de conducere
din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în stabilirea măsurilor privind
formarea profesională a funcţionarilor publici din subordine;
c) monitorizează aplicarea măsurilor privind formarea profesională a
funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice şi
întocmesc trimestrial un raport privind stadiul realizării măsurilor
planificate;
d) întocmesc raportul anual privind formarea profesională a
funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice.
(3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) se exercită în baza unui act
administrativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori
prin completarea fişei postului ocupat de persoana sau, după caz, de
persoanele desemnate, cu atribuţiile individuale distincte în domeniul
asigurării îndeplinirii măsurilor privind formarea profesională a
funcţionarilor publici.
ART. 16
(1) În vederea asigurării respectării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei de
îmbunătăţire continuă a abilităţilor şi pregătirii profesionale, anual, la
evaluarea performanţelor profesionale individuale, sunt identificate în
raportul de evaluare domeniile în care funcţionarul public evaluat
necesită formare profesională suplimentară în perioada următoare.
(2) Necesarul de formare profesională identificat conform alin. (1) se
completează, dacă este cazul, cu necesarul de formare profesională
rezultat din modificările legislative în domeniile de competenţă ale
funcţionarului public, precum şi din eventualele modificări relevante ale
fişei postului.
ART. 17
(1) Pe baza documentelor prevăzute la art. 16, întocmite în condiţiile
legii, funcţionarii publici care ocupă funcţii de conducere elaborează un
raport privind necesarul de formare profesională a personalului din
subordine, cu evidenţierea domeniilor considerate prioritare, precum şi a
criteriilor ce stau la baza identificării priorităţilor.
(2) Persoana sau, după caz, persoanele desemnate în baza
prevederilor art. 15 alin. (1) centralizează rapoartele prevăzute la alin.
(1), elaborează proiectul planului de măsuri privind pregătirea
profesională a funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice şi îl înaintează conducerii acesteia, împreună cu proiectul
planului anual de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici
pentru perioada următoare şi fondurile necesar a fi alocate de la bugetul
autorităţii sau instituţiei publice în acest scop.
 (3) În funcţie de resursele disponibil a fi alocate în scopul formării
profesionale a funcţionarilor publici, în urma consultărilor efectuate în
baza prevederilor art. 72 alin. (1) lit. d) şi ale art. 74 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 188/1999, republicată, conducerea autorităţii sau instituţiei
publice aprobă măsurile privind pregătirea profesională a funcţionarilor
publici, planul anual de perfecţionare profesională şi fondurile alocate de
la bugetul autorităţii sau al instituţiei publice în scopul instruirii
funcţionarilor publici.
ART. 18
(1) Ordonatorii principali de credite sunt obligaţi să transmită Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici documentele aprobate în condiţiile
prevăzute la art. 17 alin (3).
(2) Documentele aprobate sunt transmise centralizat şi pentru
autorităţile şi instituţiile publice din subordinea ordonatorului principal de
credite sau finanţate prin bugetul acestuia, până la data de 31 martie a
fiecărui an.
(3) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici centralizează datele
transmise de ordonatorii principali de credite şi elaborează raportul anual
privind formarea profesională a funcţionarilor publici, pe care îl aduce la
cunoştinţa publicului inclusiv prin publicare pe site-ul propriu.
ART. 19
(1) La nivel naţional, domeniile prioritare de formare profesională a
funcţionarilor publici sunt stabilite conform documentului prevăzut la art.
18 alin. (3).
(2) La nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, participarea la
programele de formare profesională se aprobă conform documentelor
prevăzute la art. 17 alin. (3).
ART. 20
În limita fondurilor disponibile, în luna august a fiecărui an,
documentele prevăzute la art. 17 alin. (3) pot fi actualizate, cu
justificarea modificărilor efectuate şi precizarea, în cazul în care este
prevăzută o creştere a sumelor alocate, a surselor de finanţare.
Documentele modificate şi completate vor fi transmise Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici în condiţiile prevăzute la art. 18 alin.
(2).
ART. 21
(1) La încheierea exerciţiului bugetar, autorităţile şi instituţiile publice
întocmesc raportul anual privind formarea profesională a funcţionarilor
publici, cu evidenţierea următoarelor elemente:
a) numărul funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice care au participat la programe de formare, conform planificării,
pe categorii de funcţionari publici;
 b) tipurile de formare profesională de care au beneficiat funcţionarii
publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice;
c) furnizorii de programe de formare profesională şi modalitatea de
realizare a formării profesionale;
d) gradul de corelare dintre planificarea aprobată, măsurile efectiv
implementate şi rezultatele obţinute;
e) actualizările efectuate în condiţiile prevăzute la art. 20, dacă este
cazul;
f) propuneri de îmbunătăţire a sistemului de formare profesională a
funcţionarilor publici, dacă este cazul.
(2) Datele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi f) se transmit Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici concomitent cu măsurile privind
pregătirea profesională a funcţionarilor publici, planul anual de
perfecţionare profesională şi fondurile alocate de la bugetul instituţiei în
scopul instruirii personalului propriu pentru anul următor.
(3) Raportul anual privind formarea profesională a funcţionarilor
publici face parte integrantă din raportul de activitate al autorităţilor şi
instituţiilor publice.

CAP. 3
Organizarea şi derularea formării profesionale a funcţionarilor publici

SECŢIUNEA 1
Furnizorii de formare profesională

ART. 22
În sensul prezentei hotărâri, sunt furnizori de formare profesională a
funcţionarilor publici:
a) autorităţile şi instituţiile publice care au ca obiect de activitate definit
explicit în actul normativ de înfiinţare, organizare şi funcţionare inclusiv
organizarea şi derularea de programe de formare;
b) instituţiile din cadrul sistemului naţional de învăţământ
corespunzătoare nivelului învăţământ superior sau, după caz, categoriei
educaţie permanentă, în limitele prevăzute de lege;
c) organizaţiile de drept privat înfiinţate pe lângă autorităţi şi instituţii
publice sau în parteneriat cu acestea, ce au ca obiect de activitate definit
explicit în actul de înfiinţare, organizare şi funcţionare inclusiv
organizarea şi derularea de programe de formare;
d) organizaţiile private independente, de tip societăţi comerciale
înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz,
organizaţii neguvernamentale înfiinţate în baza Ordonanţei Guvernului
nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 246/2005, ce au ca obiect de activitate definit
explicit în actul de înfiinţare, organizare şi funcţionare inclusiv
organizarea şi derularea de programe de formare.
ART. 23
(1) În organizarea şi derularea programelor de formare, furnizorii de
formare autorizaţi pot acţiona independent sau se pot asocia cu alţi
furnizori de formare, precum şi cu persoane juridice care nu sunt
abilitate, autorizate sau, după caz, acreditate potrivit legii să desfăşoare
activităţi de formare profesională, dar care au expertiză în domeniul ce
constituie tematică a formării.
(2) În situaţia asocierii prevăzute la alin. (1), documentele care atestă
participarea sau, după caz, absolvirea programului de formare sunt
emise în comun şi poartă elementele de identificare prevăzute la art. 9
alin. (6) lit. a) şi g) ale tuturor organizaţiilor implicate în organizarea şi
derularea programului.
ART. 24
(1) În organizarea şi derularea programelor de formare pentru
funcţionarii publici, furnizorii de formare profesională pentru administraţia
publică utilizează personal specializat, după cum urmează:
a) formatori de competenţe profesionale, certificaţi în condiţiile legii, în
situaţia în care programul de formare este organizat de un furnizor care
face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 22 lit. a), c) şi d);
b) personal didactic titular în învăţământul superior, în situaţia în care
programul de formare este organizat de un furnizor care face parte din
categoria prevăzută la art. 22 lit. b);
c) persoane-resursă, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 22,
dacă persoanele prevăzute la lit. a) şi b) nu pot asigura expertiza
necesară.
(2) Funcţionarii publici care participă în condiţiile legii la programe de
formare în calitate de personal specializat, conform alin. (1), se
consideră a desfăşura activităţi compatibile cu exercitarea funcţiei
publice, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) activitatea în domeniul didactic se realizează în îndeplinirea
atribuţiilor autorităţii sau instituţiei publice cu care funcţionarul public are
raporturi de serviciu, conform dispoziţiei conducătorului respectivei
autorităţi sau instituţii publice, sau, după caz, se realizează în afara
programului de lucru al funcţionarului public;
b) activitatea în domeniul didactic se realizează cu respectarea
regimului conflictelor de interese şi fără a afecta interesele sau
exercitarea competenţelor autorităţii ori instituţiei publice cu care
persoana în cauză are raporturi de serviciu;
c) persoanele în cauză fac dovada deţinerii calificării necesare pentru
a desfăşura activitate în calitate de personal specializat.
 ART. 25
Instituţiile publice care organizează programe de formare specializată
prevăzute de lege ca obligatorii pentru ocuparea anumitor categorii de
funcţii publice, respectiv care organizează programe de perfecţionare
profesională prevăzute de lege ca obligatorii pentru anumite categorii de
funcţionari publici se stabilesc prin acte normative sau, după caz, acte
cu caracter normativ, conform legii.

SECŢIUNEA a 2-a
Unele măsuri privind planificarea organizării programelor de formare

ART. 26
(1) În vederea asigurării respectării principiilor prevăzute la art. 4,
autorităţile şi instituţiile publice iniţiază, cel puţin o dată pe an,
procedurile de achiziţionare şi aduc la cunoştinţa furnizorilor de formare
informaţiile necesare elaborării şi transmiterii ofertelor.
(2) Sunt considerate informaţii necesare elaborării şi transmiterii
ofertelor următoarele:
a) informaţiile specifice necesare pentru elaborarea ofertei de către
furnizorul de formare;
b) limba sau limbile în care trebuie elaborată oferta;
c) procedura de atribuire a contractului sau, după caz, a contractelor;
d) criteriile de calificare şi selecţie a ofertelor, precum şi modalitatea
de aplicare a acestora;
e) adresa la care se transmit ofertele şi modalităţile acceptate de
beneficiarul de formare pentru primirea şi înregistrarea acestora;
f) data-limită pentru transmiterea ofertelor;
g) data-limită pentru finalizarea procesului de evaluare şi selecţie a
ofertelor;
h) orice alte informaţii considerate de către beneficiarul de formare
relevante pentru elaborarea ofertei.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) sunt următoarele:
a) tipul programului şi domeniul în care se organizează programul de
formare;
b) obiectivele generale ale participării la programul de formare;
c) tematica ce va fi tratată în mod obligatoriu în cadrul programului de
formare;
d) durata minim acceptată şi cea maxim acceptată pentru programul
de formare, exprimată în ore efective de formare, precum şi orice
informaţii privind preferinţele beneficiarului de formare din punctul de
vedere al derulării programului;
 e) informaţii minimale privind grupul-ţintă pentru care se organizează
formarea, respectiv nivelul funcţiilor participanţilor şi domeniul de
competenţă al acestora.
(4) Aducerea la cunoştinţa furnizorilor de formare a informaţiilor
prevăzute la alin. (2) se face prin publicarea la sediul autorităţii sau
instituţiei publice, prin transmiterea directă către furnizorii de formare, în
cazul în care aceştia au solicitat în mod expres acest lucru, pe cheltuiala
solicitantului, prin publicarea pe pagina de internet a beneficiarului de
formare, în cazul în care acesta are pagină de internet, precum şi prin
orice alte mijloace de natură să asigure aplicarea principiilor sistemului
de formare profesională a funcţionarilor publici, cu evidenţierea datei la
care au fost făcute publice informaţiile.
ART. 27
Preluarea, înregistrarea şi arhivarea solicitărilor de transmitere directă
a informaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (2), precum şi a ofertelor
transmise de furnizorii de formare sunt în responsabilitatea beneficiarului
de formare.
ART. 28
Evaluarea şi selecţia ofertelor se fac conform criteriilor de calificare şi
selecţie anunţate, în baza conţinutului documentelor trimise de furnizorii
de formare şi cu respectarea termenelor-limită de primire a ofertelor şi,
respectiv, de finalizare a procesului de evaluare şi selecţie a ofertelor,
comunicate prin anunţul de participare.
ART. 29
(1) Criteriile de calificare privesc condiţiile pe baza cărora se
stabileşte eligibilitatea furnizorului de formare.
(2) Criteriile de selecţie se stabilesc de către beneficiarul de formare,
prin dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, şi privesc
aspectele tehnice şi cele financiare pe baza cărora se stabileşte
furnizorul de formare de la care vor fi achiziţionate serviciile de formare.
(3) La stabilirea criteriilor de selecţie se au în vedere cel puţin
următoarele elemente:
a) modalitatea de realizare a formării profesionale a funcţionarilor
publici;
b) resursele necesare pentru organizarea şi desfăşurarea
programului;
c) experienţa şi rezultatele activităţii anterioare în domeniul organizării
şi desfăşurării programelor de formare, dacă este cazul.
(4) Criteriile de selecţie pot fi completate şi de alte aspecte specifice
considerate de beneficiarul de formare relevante în achiziţionarea
serviciilor de la un furnizor de formare.
ART. 30
 (1) La finalizarea procesului de evaluare şi selecţie, beneficiarul de
formare întocmeşte un proces-verbal cu rezultatele evaluării şi selecţiei,
pe care îl aduce la cunoştinţa persoanelor interesate conform
modalităţilor prevăzute la art. 26 alin. (4).
(2) Depunerea şi soluţionarea contestaţiilor privind rezultatele
evaluării şi selecţiei ofertelor se fac în condiţiile legii.
(3) Beneficiarul de formare încheie contractul cu furnizorul de formare
care a prezentat oferta cea mai convenabilă din punct de vedere tehnic
şi financiar.
ART. 31
Achiziţionarea serviciilor de formare se va face cu respectarea
principiilor prevăzute la art. 4.
ART. 32
Contractele de achiziţionare, respectiv de prestare de servicii de
formare profesională nu pot conţine clauze de confidenţialitate.
ART. 33
Furnizorii de formare profesională privaţi prestează servicii pentru
beneficiarii de formare pe bază de contract de achiziţii încheiat conform
dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 34
Achiziţionarea serviciilor de formare se face cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare în domeniul atribuirii contractelor de
achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii.

SECŢIUNEA a 3-a
Drepturi şi obligaţii specifice ale beneficiarilor de formare şi ale
furnizorilor de formare

ART. 35
(1) Funcţionarii publici care urmează într-un an calendaristic programe
de formare organizate în ţară sau în străinătate în condiţiile prevăzute la
art. 14 alin. (1) lit. a) şi b), cu o durată cumulată mai mare de 90 de zile,
sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică
o perioadă determinată, proporţional cu numărul zilelor de formare.
(2) Persoanele care urmează într-un an calendaristic programe de
formare specializată organizate în ţară sau în străinătate ori, după caz,
în ţară şi în străinătate, finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetul
local, pe o perioadă mai mare de 90 de zile, în scopul intrării în corpul
funcţionarilor publici sau, după caz, într-o categorie a funcţiei publice
superioare celei din care face parte funcţia pe care o ocupă la momentul
începerii programului, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în
administraţia publică o perioadă determinată de la terminarea
programelor, proporţional cu numărul zilelor de formare, dacă pentru
programul respectiv nu este prevăzută prin lege o altă perioadă.
(3) Durata de 90 de zile prevăzută la alin. (1) şi (2) se calculează în
funcţie de numărul de zile efective de formare de care funcţionarul public
beneficiază, indiferent de numărul programelor de formare sau de datele
de începere şi datele de finalizare ale acestora.
(4) Funcţionarii publici care s-au angajat în scris că vor lucra în
administraţia publică pentru o perioadă determinată şi nu îşi respectă
angajamentul sunt obligaţi la restituirea sumelor în condiţiile legii.
ART. 36
(1) Perioada determinată pentru care funcţionarul public ce a
beneficiat într-un an calendaristic de mai mult de 90 de zile de formare
se angajează să lucreze în administraţie se stabileşte de către
autoritatea sau instituţia publică, în funcţie de cel puţin următoarele
criterii:
a) complexitatea programelor de formare;
b) corelarea dintre domeniile în care se realizează formarea şi
specificul funcţiei şi atribuţiilor funcţionarului beneficiar;
c) cuantumul sumelor reprezentând finanţarea suportată de
autoritatea sau instituţia publică;
d) angajamentele asumate în cazul finanţării, ca urmare a
implementării de proiecte cu finanţare externă;
e) corelarea dintre participarea funcţionarilor publici beneficiari la cele
peste 90 de zile de formare şi conţinutul documentelor prevăzute la art.
17 alin. (3).
(2) Perioada prevăzută la alin. (1) poate fi cuprinsă între 2 şi 5 ani,
după cum urmează:
a) între 2 şi 3 ani, pentru programele prevăzute la art. 35 alin. (1),
organizate în ţară;
b) între 3 şi 4 ani, pentru programele prevăzute la art. 35 alin. (1),
organizate în străinătate;
c) între 4 şi 5 ani, pentru programele prevăzute la art. 35 alin. (2).
ART. 37
În relaţia cu furnizorii de formare autorităţile şi instituţiile publice au
următoarele drepturi specifice:
a) să solicite şi să primească toate documentele care atestă calitatea
de furnizor de formare abilitat sau, după caz, autorizat în condiţiile legii;
b) să solicite şi să primească toate documentele care atestă buna
desfăşurare a programului şi atingerea obiectivelor pentru care a fost
încheiat contractul;
c) să solicite şi să primească toate documentele care atestă
performanţele individuale, pe parcursul programului, ale persoanelor a
căror participare a fost finanţată din bugetul propriu;
 d) să solicite şi să primească toate documentele care atestă
participarea şi, după caz, absolvirea programelor de către persoanele a
căror participare a fost finanţată din bugetul propriu;
e) să solicite restituirea sumelor plătite pentru participarea la
programele de formare, dacă funcţionarul public participant nu poate
face dovada finalizării programului din culpa furnizorilor de formare.
ART. 38
În relaţia cu furnizorii de formare autorităţile şi instituţiile publice au
următoarele obligaţii specifice:
a) să pună la dispoziţia furnizorilor de formare toate informaţiile
relevante pentru organizarea şi derularea în bune condiţii a programelor
de formare;
b) să asigure participarea funcţionarilor publici înscrişi sau, după caz,
selectaţi la formare, conform planificării programelor;
c) să asigure transparenţa procesului de achiziţionare a serviciilor de
formare;
d) să asigure plata în termenele şi condiţiile prevăzute în contract.
ART. 39
În relaţia cu funcţionarii publici participanţi la programele de formare
autorităţile şi instituţiile publice au următoarele drepturi specifice:
a) să solicite şi să primească toate informaţiile necesare analizării
necesităţii şi oportunităţii aprobării şi, după caz, finanţării participării la
programe de formare;
b) să aprobe sau, după caz, să refuze în mod justificat participarea la
programe de formare şi finanţarea cheltuielilor cu participarea;
c) să solicite sau, după caz, să organizeze evaluarea rezultatelor
participării la programele de formare;
d) să solicite restituirea sumelor cheltuite cu participarea la
programele de formare, dacă funcţionarul public participant nu face
dovada finalizării programului din culpa sa.
ART. 40
(1) În relaţia cu funcţionarii publici participanţi la programele de
formare autorităţile şi instituţiile publice au următoarele obligaţii
specifice:
a) să planifice corespunzător şi să asigure participarea funcţionarilor
publici la programe de formare conform planificării;
b) să asigure formarea funcţionarilor publici în mod echitabil, prioritar,
în conformitate cu obiectivele postului şi activităţile din fişa postului, dar
şi cu luarea în considerare a opiniilor exprimate de funcţionarul public la
momentul evaluării performanţelor profesionale individuale;
c) să aducă la cunoştinţa funcţionarilor publici toate informaţiile
relevante privind formarea profesională individuală;
 d) să aducă la cunoştinţa funcţionarilor publici care participă la un
program de formare anterior derulării acestuia toate informaţiile privind
condiţiile de desfăşurare şi obligaţiile furnizorului de formare;
e) să asigure întocmirea, conform legii, a tuturor documentelor şi
actelor administrative la baza respectării drepturilor şi asumării
obligaţiilor funcţionarilor publici în domeniul formării profesionale;
f) să elibereze documente care să ateste, dacă este cazul,
competenţa funcţionarilor publici în domenii care nu sunt prevăzute în
mod expres în fişa postului.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. f) atestă specializarea la
locul de muncă şi pot fi eliberate în situaţia în care, prin natura activităţii
autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public a îndeplinit pentru
perioade însemnate de timp, cu caracter de repetabilitate, activităţi care
nu au fost prevăzute în mod expres în fişa postului.
ART. 41
Funcţionarii publici participanţi la programele de formare au
următoarele drepturi specifice:
a) să fie consultaţi în stabilirea domeniilor programelor de formare
profesională individuală la care vor participa şi să li se asigure dreptul la
contestarea deciziilor care se iau în acest sens;
b) să li se aducă la cunoştinţă informaţiile relevante privind formarea
profesională individuală, precum şi condiţiile de desfăşurare a
programelor de formare la care aceştia participă;
c) să li se permită participarea la programele de formare, în condiţiile
legii, cu diminuarea corespunzătoare a volumului de muncă pe perioada
derulării acestora;
d) să li se recunoască competenţele şi abilităţile obţinute în urma
participării la programe de formare;
e) să li se elibereze documentele sau, după caz, copii de pe
documentele justificative ori doveditoare ale participării la programe de
formare.
ART. 42
Funcţionarii publici participanţi la programele de formare au
următoarele obligaţii specifice:
a) să participe la toate activităţile din cadrul programului de formare,
conform cerinţelor acestuia;
b) să participe la toate formele de evaluare a programului de formare,
respectiv a competenţelor şi abilităţilor obţinute;
c) să sesizeze autoritatea sau instituţia publică din ale cărei fonduri
este finanţată participarea la programul de formare privind neregulile şi
abaterile constatate în derularea contractului în ceea ce priveşte
obligaţiile furnizorului de formare;
 d) să restituie, în condiţiile legii, sumele cheltuite cu participarea la
programele de formare, în situaţia în care nu îşi îndeplineşte obligaţiile
asumate;
e) să utilizeze în activitatea curentă cunoştinţele dobândite, respectiv
competenţele obţinute sau abilităţile dezvoltate, şi, după caz, să asigure
transferul de cunoştinţe.

CAP. 4
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 43
În cazul în care programele de formare prevăzute la art. 5 sunt
organizate şi se derulează în domenii pentru care există standarde
ocupaţionale elaborate şi aprobate în condiţiile legii, beneficiarii de
formare sunt obligaţi să solicite, iar furnizorii de formare prevăzuţi la art.
22 lit. d) trebuie să facă dovada înscrierii în Registrul Naţional al
Furnizorilor de Formare Autorizaţi.
ART. 44
În aplicarea prevederilor art. 18, termenele şi formatul standard de
transmitere a datelor sunt stabilite prin instrucţiuni aprobate prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 60
de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
ART. 45
Pentru programele de formare profesională destinate funcţionarilor
publici pentru care furnizorii de formare utilizează cu titlu de personal
specializat persoane care ocupă funcţii publice, prevederile art. 24 alin.
(1) lit. a) privind obligaţia de certificare intră în vigoare în termen de un
an de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
ART. 46
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri, autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să elaboreze
procedurile şi să aprobe măsurile interne în domeniul formării
profesionale a funcţionarilor publici.
ART. 47
(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se aprobă, la propunerea Institutului Naţional de Administraţie şi
cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, potrivit legii,
strategia privind formarea profesională a funcţionarilor publici.
(2) Prin strategia privind formarea profesională a funcţionarilor publici
se stabilesc grupurile-ţintă strategice, precum şi, dacă este cazul,
măsurile necesar a fi adoptate în vederea asigurării calităţii în domeniul
formării profesionale a funcţionarilor publici.
 PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
Ministrul internelor
şi reformei administrative,
Cristian David

Preşedintele Agenţiei Naţionale

a Funcţionarilor Publici,
Jozsef Birtalan

Ministrul muncii,
familiei şi egalităţii de şanse,
Paul Păcuraru

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

Bucureşti, 10 septembrie 2008.

Nr. 1.066.