Valori europene reflectate în școala românească

prof. Dumitrana Nicolae

Școala Gimnazială Bircii, Scornicești, județul Olt

 Dintre cele mai importante valori europene dezvoltate în şcoala românească și care ar putea
contribui la îndeplinirea misiunii acesteia putem menționa: promovarea performanțelor,
inovațiilor, a gândirii critice și creative, formarea de competențe-cheie în concordanță cu
cerințele moderne ale economiei de piață, dezvoltarea conceptului de învățare pe tot parcursul
vieții.
Dimensiunea europeană ce conferă calitate educației promovate de învățământul românesc
se datorează și  desfășurării de acțiuni si proiecte ce au încurajat dialogul intercultural,
solidaritatea, toleranța, egalitatea de șanse, respectarea drepturilor fundamentale ale omului,
afirmarea identității naționale, promovarea valorilor școlii românești  în spațiul european prin
colaborarea cu școli partenere din Europa pentru asigurarea calității în educație, crearea în rândul
elevilor a sentimentului de apartenență la o Europă unită, stabilă, prosperă, a unei perspective
europene și globale, formarea unei conștiințe, identități, cetățenii europene active şi totodată a
unei personalități responsabile.
Educaţia se afla în centrul proiectului democratic şi aceasta întrucât ea trebuie să ofere
tuturor posibilităţile necesare pentru a participa în mod real la viaţa publică. Şcoala, fie
organizată direct de către stat, fie controlată de el, este fără îndoială o instituţie democratică. În
democraţia greacă a antichităţii, absenţa şcolii publice limita participarea politică reală la
cetăţenii bogaţi.
Accesul tuturor la educaţie înseamnă acordarea de şanse egale de promovare. Şcoala trebuie
să asigure promovarea celor mai buni, să permită mobilitatea socială şi să favorizeze egalitatea
şanselor. Trebuie insistat asupra faptului că şcoala are o funcţie dublă. Pe de o parte, prin
conţinutul învăţământului are loc însuşirea unei limbi, unei culturi, unei ideologii naţionale şi
unei memorii istorice. Persoanele şcolarizate în aceeaşi şcoală împărtăşesc nu doar aceeaşi limbă,
ci şi ansamblul de cunoştinţe şi referinţe, implicite şi explicite. Pe de altă parte, şcoala
românească constituie un spaţiu de integrare. În cadrul ei, elevii, indiferent de originea lor etnică,
de apartenenţa la o biserică sau de originile sociale, sunt trataţi în mod egal.
 Educaţia interculturală, din învățământul românesc, permite structurarea unei identităţi
culturale deschise, având ca scop:
- îndrumarea tinerilor pentru a asimila o cultură în perspectivă antropologică;
- înţelegerea punctului de vedere al altuia prin poziţionarea relativistă;
- legitimarea identităţii culturale;
- asigurarea respectului diferenţelor, dar în cadrul unor sisteme de atitudini reciproce.
Obiectivele majore şi generice ale educaţiei interculturale la nivelul şcolii românești sunt:
 Păstrarea şi apărarea diversităţii culturale; nu trebuie să se instituie primatul unei culturi
asupra alteia;
 Formarea competenţelor interculturale ale cetăţenilor; se impune subliniată caracteristica
dinamică şi continuă a procesului de formare a conduitelor şi atitudinilor interculturale,
proces care nu se încheie în şcoală, ci ar trebui să continue şi să se rafineze de-a lungul
întregii vieţi.
Desfăşurată în şcoală, educaţia interculturală îi vizează pe toţi elevii, autohtoni sau
imigranţi, propunându-şi să îi sensibilizeze la respectarea diversităţii, toleranţă şi solidaritate.
O altă valoare europeană promovată de școala românească este Umanismul – cultivat prin
următoarele:
 Prezentarea încă din primele clase a unor date şi informaţii privind rolul omului în lume,
măreţia şi forţa sa;
 Cultivarea prin lecţii şi alte activităţi, a ideilor că “natura umană” este superioară tuturor
fiinţelor, omul trebuie tratat ca “suprema valoare”;
 Creşterea frecvenţei activităţilor copiilor pentru dobândirea trăsăturilor şi virtuţilor
umanismului cum sunt: dreptatea, prietenia, solidaritatea, altruismul, competiţia,
toleranţa, fericirea, demnitatea, curajul, dârzenia, stima de sine pozitivă, credinţa în
reuşită, pentru o lume mai bună, a tuturor semenilor;
Proiectele europene, de asemenea, facilitează schimbul de bune practici educaționale între
școala românească și școlile europene, contribuind la dezvoltarea capacității școlii de a oferi
servicii educaționale la standarde europene. Prin aceste activități se dorește dezvoltarea la elevi
a competențelor cheie, conform Recomandării 2006/962/CE a Parlamentului European şi
a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul
vieţii.
 Se pune accent atât pe folosirea unor metode moderne, active, dar și pe actualizarea,
interpretarea într-un mod integrator, a cunoștintelor predate, schimburile internationale de
experiență fiind cele mai bune prilejuri de actualizare a cunoștințelor care se predau, făcându-le
mai atractive și insistând pe caracterul lor aplicativ.
Este sprijinită implicarea cadrelor didactice în activitățile de formare continuă, de învățare
pe tot parcursul vieții, este încurajată realizarea de parteneriate internaționale cu participarea
elevilor, se acordă importanță desfășurării activităților prevăzute în proiecte, celor de diseminare
și de valorizare, evaluării progresului înregistrat, în scopul proiectării unui plan de dezvoltare
durabilă care să corespundă nevoilor locale și exigențelor europene.

Bibliografie:
 Șerban Iosifescu, Relațiile dintre cultura organizațională și proiectele de cooperare
internațională, Institutul de Științe ale Educației, București, 2004;
 Camelia Gavrilă, Andreescu Magda Cornelia, Andrici Liliana, Modele europene de
progres şi inovare în educaţie prin management şi leadership performant, Editura Spiru
Haret, Iași, 2013;
 Egalitatea de șanse pentru persoanele cu dizabilități, București , Polirom, 2008;
 Evaluare la standarde europene în învățământul preuniversitar, ISJ Olt în colaborare cu
ISJ Botoșani, 2013.

Rezumat
 
 Școala românească constituie un spaţiu de integrare. În cadrul ei, elevii, indiferent de originea
lor etnică, de apartenenţa la o biserică sau de originile sociale, sunt trataţi în mod egal.
Obiectivele majore şi generice ale educaţiei interculturale la nivelul şcolii românești sunt:
 Păstrarea şi apărarea diversităţii culturale; nu trebuie să se instituie primatul unei culturi
asupra alteia;
 Formarea competenţelor interculturale ale cetăţenilor; se impune subliniată caracteristica
dinamică şi continuă a procesului de formare a conduitelor şi atitudinilor interculturale,
proces care nu se încheie în şcoală, ci ar trebui să continue şi să se rafineze de-a lungul
întregii vieţi.
O altă valoare europeană promovată de școala românească este Umanismul – cultivat prin
următoarele:
 Prezentarea încă din primele clase a unor date şi informaţii privind rolul omului în lume,
măreţia şi forţa sa;
 Cultivarea prin lecţii şi alte activităţi, a ideilor că “natura umană” este superioară tuturor
fiinţelor, omul trebuie tratat ca “suprema valoare”;
 Creşterea frecvenţei activităţilor copiilor pentru dobândirea trăsăturilor şi virtuţilor
umanismului cum sunt: dreptatea, prietenia, solidaritatea, altruismul, competiţia,
toleranţa, fericirea, demnitatea, curajul, dârzenia, stima de sine pozitivă, credinţa în
reuşită, pentru o lume mai bună, a tuturor semenilor;