1,Boala psihosomatica:Este o conditie medicala cauzata de un factor psihosocial.

2.Conceptul de stress:Evenimente sau situatii ce pot avea efecte nefavorabile asupra persoanei.=
factori de stress( fizici, psihologici si sociali)=>termen extins uneori la eveniment, care in momentul
producerii nu este resimtit ca advers, dar pe termen lung efect nefavorabil(ex. Competitie stransa).

Efecte adverse induse , modificari psihologice sau fiziologice= reactie de stress( include un raspuns
nervos vegetativ-ex.HTA, unul endocrin-adrenalina ,unul psihologic- incordare

3.Sindromul Burn-out: 1994, KARAZMAN aplica aceasta definitie personalului medical. Subliniaza
urmatoarele notiuni: stima de sine, stres, frica de ceilalti, calitatea vietii, neajutorare dobandita,
vulnerabilitate, autocunoastere, rolul managerului, psihoterapie.

Obstacole frecvente generatoare de secatuire, epuizare sunt suprasolicitarea intr-o munca de rutina,
compromisurile, climatul managerial, absenta spiritului de corp, conflict, neputinta, stress
organizational,informational si social.

Practica medicala si relatia medic-pacient are si ea nocivitatea ei, poate contribui la o anumita uzura
psihologica a medicului.

Cu fiecare pacient intra intr-un nou mediu structurat, in care trebuie sa-si construiasca un loc al
sau=> travaliu ce implica consum emotional, diferit de la medic la medic si de la caz la caz dar
constant!
4.Scala Rahe-Holmes:

Rangurile primilor 10 stresori prin schimbarea de viata-Rahe-Holmes,1994:

1.decesul partenerului de viata.

2.divort.

3.decesul unui membru apropiat al familiei.

4.separare maritala

5.ranire sau boala personala severa.

6.pierderea serviciului.

7. condamnare la detentie.

8.decesul unui prieten apropiat.

9. sarcina.

10.reajustare in afaceri.

4.Dg multiaxial (I-V):In evaluarea multiaxiala, fiecare axa se raporteaza la o categorie de informatii
diferita.

Primele trei axe sunt tipologice, implica categorii;

-ultimele doua sunt dimensionale (Mezzich, 1980; cf. Klerman, 1985).

Gisselmann et al. (1985) subliniaza valoarea axelor IV si V, care aduc alaturi de bolnav mediul
acestuia, notiune care conditioneaza adesea si in mare masura prognosticul.
5.Transfer-contratransfer:Fiecare noua situatie , fiecare configuratie familiala sau conjunctura
existentiala se poate suprapune peste amintiri dureroase ale medicului, neneutre inca, desi ele nu
sunt intotdeauna constientizate.

Efect blocant, disconfortant mai ales cand nu se produce constientizarea cauzei reale a reactiei
medicului, ducand la situatii conflictuale cu bolnavii, la rejectarea lor, la plictis neprofesional,
disconfort afectiv.

Pacientul transfera asupra terapeutului sentimente care au fost initial incercate in relatiile cu alte
persoane importante de obicei din copilarie, cel mai adesea parintii. Pozitiv/negativ

Terapeutul trebuie sa ramana impartial si totusi sa se preocupe cu adevarat de cele mai intime
probleme ale pacientului sau.

Combinatie detasare- preocupare

Uneori medicul poate raspunde intr-un mod care nu reprezinta o simpla reflectare a calitatilor
pacientului, ci un transfer asupra pacientului de idei si sentimente legate de alte persoane din viata
sa= contratransfer.

Avantaj/ dezavantaj

6.Discernamant:O definitie operationala:

=functia psihica de sinteza care se manifesta in capacitatea subiectului de a concepe planul unei
actiuni, scopul ei, ordinea etapelor desfasurarii ei si rezultatul( consecintele) care decurg din
savarsirea ei.

Este capacitatea subiectului de a organiza motivat activitatea sa.

-in el se exprima libertatea de vointa a subiectului de a savarsi acte conform cu necesitatea social-
istorica, norme pe care subiectul si le-a insusit si le respecta ca o comanda sociala interiorizata, ca o
datorie morala a cetateanului civilizat fata de convietuirea sociala.

Aceasta functie depinde de doi factori:

1. structura personalitatii subiectului;

2.structura constiintei acestuia in momentul comiterii faptei.

7.Consimtamant:Studiile de cercetare, studiile fara beneficiu terapeutic nu sunt lipsite de

supraveghere legala.

Pasi stricti in evaluarea potentialilor subiecti.

Lipsa timpului, numarul mare de pacienti in asteptarea tratamentului= dificultati in dorinta medicului
de a comunica eficient cu pacientul.

Primele reglementari legale declansate ca urmare a campaniei naziste din timpul primului si celui de-
al doilea razboi mondial.

Codul de la Nurenberg, declaratia de la Helsinki, Conventia de la Oviedo, prevederile CIOMS(Council

for International Organizations of Medical Sciences).

8.Relatie medic-pacient:Propriul adevar despre sine insusi- doar prin dialog cu cei din jurul sau, prin
confruntarea opiniilor tuturor acestora, intr-o sinteza care nu are sens decat atunci cand se refera la
aspiratii!

Rolul medicului, statutul sau face parte dintr-o formula operationala bolnav-medic- societate- bolnav.

9.Constiinta bolii:-lipsa constiintei bolii presupune un proces pe mai multe trepte,

-pornind de la lipsa oricarei informari a existentei unei anumite probleme, a unui anumit factor de
risc;

-urmeaza apoi etapa de incertitudine, de respingere vehementa iar uneori acceptare neconditionata
si actiune decisa in vederea schimbarii.

-Constiinta bolii deplina permite un grad mare de libertate personala, autonomie, abilitati de
rezolvare a problemelor individului.

-Insa nu oricine poate duce povara constienta a unei boli psihice. Nu oricine poate accepta
dependenta de alte persoane

10.Mecanismele de defense (aparare) :

-Acting out. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi prin actiuni,
si nu prin reflectii sau sentimente. Aceasta definitie este mai larga decat conceptul initial, ce se
referea la acting out –ul simtamintelor sau dorintelor transferentiale din cursul psihoterapiei, si
incearca sa includa comportamentele care apar atat in cadrul cat si in afara relatiei de transfer. Ca
defensa, trecerea la act nu este sinonima cu “comportament rau”, pentru ca necesita dovada ca
respectivul comportament este legat de conflicte emotionale.

-altruism.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi prin dedicarea
fata de satisfacerea nevoilor altora. Spre deosebire de sacrificiul de sine, caracteristic uneori pentru
formarea de reactie, persoana care face uz de altruism primeste gratificare fie vicariant, fie prin
raspunsul celorlalti

-anticipare. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi prin trairea
de reactii emotionale inaintea unor posibile evenimente viitoare sau anticipand consecintele
acestora si cu luarea in considerare a unor raspunsuri sau solutii realiste.
-deplasare. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi
printransferarea unui simtamant sau raspuns fata de un obiect asupra unui alt obiect substitut (de
regula mai putin amenintator).

-desfacere (undoing).Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sauexterni
prin cuvinte sau comportament menit sa nege sau sa repare (amendeze) simbolic ganduri,
sentimente sau actiuni inacceptabile.

-disociere.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externiprintr-o
ruptura in functiile, de regula integrate, ale constientei, memoriei, perceperii de sine sau a mediului,
sau ale comportamentului senzorial motor.

-formare de reactie (sau-formatiune reactiva, reaction formation).Persoana face fataconflictului

emotional sau stresorilor interni sau externi prin substituirea de comportamente, ganduri, sau
sentimente diametral opuse propriilor ganduri sau simtaminte inacceptabile (de regula, survine in
conjunctie cu represiunea acestora din urma).

-idealizare. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi prin atribuirea
de calitati pozitive exagerate altor persoane.

-identificare proiectiva.Ca si in proiectie (vezi), persoana face fata conflictului emotional sau
stresorilor interni sau externi atribuind altora, in mod fals, propriile sale sentimente, impulsuri sau
ganduri inacceptabile. Spre deosebire de proiectia simpla, persoana nu reneaga cu totul ceea ce
proiecteaza, ramanand constienta de propriile afecte sau impulsuri, dar atribuindu-le eronat – drept
reactii justificate – celeilalte persoane. Nu arareori, persoana induce altora tocmai sentimentele pe
care a crezut initial – eronat ca aceia le au despre ea, facand dificil de clarificat cine si ce a facut mai
intai celuilalt.

-intelectualizare.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi
prin folosirea excesiva a gandirii abstracte sau prin elaborarea de generalizari, pentru a controla sau a
reduce la minimum sentimentele tulburatoare.

-izolare a afectului.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi
prin separarea ideilor de simtamintele asociate initial cu ele. Persoana pierde contactul cu
simtamintele asociate unei idei date (de ex.: un eveniment traumatizant), ramanand constienta de
elementele ei cognitive (de ex.: detaliile descriptive).

-negare (denial).Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi
prin refuzul de a recunoaste un anumit aspect dureros al realitatii externe sau al trairii subiective,
aspect care este vizibil pentru altii. Termenul negare psihotica se foloseste atunci cand este prezenta
o alterare majora a testarii realitatii.

-omnipotenta. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi
simtind sau actionand ca si cum ar poseda puteri sau abilitati speciale si ar fi superioara altora.
-proiectie.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi atribuind
altuia, in mod fals, propriile sale sentimente, impulsuri, sau ganduri inacceptabile.

-rationalizare.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi ascunzand
motivatiile reale ale gandurilor, actiunilor sau sentimentelor sale prin elaborarea de explicatii
reasiguratoare sau care servesc propriei cauze (self – serving), dar care sunt incorecte.

-represiune.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi prin
expulzarea din campul constiintei a dorintelor, gandurilor sau trairilor perturbatoare. Componenta
afectiva a acestora poate sa ramana constienta, detasata de ideile care i se aociaza.

-scindare (splitting).Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi
prin compartimentalizarea starilor afective opuse si neintegrarea in imagini coerente a calitatilor
pozitive si negative proprii si ale altora. Dat fiind ca subiectul poate trai simultan afectele
ambivalente, punctele de vedere si expectatiile mai echilibrate despre sine si ceilalti sunt excluse din
constiinta emotionala. Imaginile de sine si cele obiectuale tind sa alterneze polar: exclusiv iubitor,
puternic, valoros, protector si bland – sau exclusiv rau, dusmanos, manios, distructiv, rejectant sau
lipsit de valoare.

-sublimare.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi
canalizandu-si simtamintele sau impulsurile potential maladaptive in comportamente acceptabile
social (de ex.: sporturi “de contact” [“dure”] pentru canalizarea impulsurilor de manie).

-supresiune.Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi evitand
intentionant sa se gandeasca la probleme, dorinte, simtiri sau trairi perturbatoare.

-umor. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor externi punand accentul pe aspectele
amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorului.

11.Clasificarea suicidului:Cea mai frecventă clasificare a suicidului întâlnită în literatura de

specialitate este cea elaborată de DURKHEIM în 1897, care se bazează pe date statistice, criterii
socio-culturale şi relaţionale, delimitând astfel următoarele 4 forme:

egoist, altruist, anomic şi fatalist.

=suicidul egoist este o rezultantă a lipsei de integrare a individului în grupul său. Cauza principală a
suicidului egoist este individualismul excesiv.

=Suicidul altruist are un caracter şi o motivaţie diametral opuse suicidului egoist, fiind vorba de un
veritabil suicid de sacrificiu pentru standarde sociale superioare.
=Suicidul anomic, este generat de diminuarea sau pierderea orientării sociale în care a trăit sau
trăieşte subiectul în mod obişnuit. În acest context suicidul se poate realiza în două condiţii, fie prin
lărgirea bruscă a orizontului (achiziţii bruşte şi pe neaşteptate de bogăţii) sau îngustarea lor la fel de
bruscă şi pe neaşteptate (pierderea de persoane iubite, bunuri materiale, funcţii sociale, eşecuri
legate de standardele lor morale de viaţă, etc.) situaţii la care individul nu poate face faţă.

=Suicidul fatalist este realizat de persoane a căror viitor este întunecat şi fără perspective categorice
în care sunt incluşi prizonierii, condamnaţi la detenţie ani îndelungaţi sau pe viaţă şi cei cu maladii
incurabile şi handicapante.

12.Ce este psihologia medicala?: Concepem PSIHOLOGIA MEDICALA ca pe o baza completa de

cunostinte psihologice care sa fie apte de a fundamenta psihologic actul medical, in toata
complexitatea sa, iar actul medical sa vizeze medicul, bolnavul, familia acestuia si societatea in
ansamblul ei.

-psihologia medicala analizeaza, pentru a trage concluzii pertinente, factorii psihologici care
influenteaza patogeneza si evolutia unei boli, precum si tot ceea ce capaciteaza un terapeut de a
influenta vindecarea sau ameliorarea bolii pe care o trateaza.

Continutul ei reprezinta totalitatea cunostintelor psihologice si psihopatologice, care pot fi aplicate la

patul unui bolnav somatic, de catre un medic somatician.

In plus, psihiatrii si psihoterapeutii au parte de o pregatire speciala care inglobeaza in mod difuz toate
cunostintele psihologiei medicale.

13.Psihopatologia bahaviorista:Articolul lui Watson, intitulat “Psihologia asa cum o vede un

behaviorist”, considerat a fi manifestul a ceea ce avea sa devina unul din curentele importante ale
psihologiei, a aparut in 1913.

In cele aproape noua decenii care s-au scurs de atunci, dezvoltarea behaviorismului si, prin urmare, a
abordarii behavioriste asupra psihopatologiei a urmat mai multe directii, dintre care trei sunt mai
importante.

Prima orientare in dezvoltarea behaviorismului este bazata pe studiile asupra conditionarii clasice,
legate de cercetarile lui Ivan Petrovici Pavlov.
14.Psihopatologia biologica:Adaptind o definitie data de Pichot (1987) psihiatriei biologice, putem
afirma ca psihopatologia biologica desemneaza o orientare specifica a conceptiilor si cercetarilor in
care accentul este pus in principal pe influenta modificarilor morfologice sau functionale ale
sistemului nervos asupra genezei tulburarilor mintale

Cica este si acest subiect:

ERICK H. ERICKSON – CICLURI DE DEZVOLTARE UMANA

1. Stadiul oral: (primul an de viata)

-relatia bipolara de caracteristici INCREDERE – NEINCREDERE

(dependenta copilului de calitatea ingrijirii parentale:

-ingrijire calma, calda, echilibrata;

-ingrijire dezordonata, capricioasa. )

2. Stadiul anal: (1 – 3 ani):

-autonomia si emanciparea copilului de tutela parentala versus rusinea si indoiala ca expresie a

incapacitatii de a dobandi autonomia;

-excesul critic = excesul rusinii.

3. Stadiul al III-lea: genital pudic (4 – 5 ani)

-INITIATIVA / VINOVATIE

initiativa motorie si intelectuala (imaginativa), joc, comunicare prin vocabular = CARACTERISTICA

PSIHICA / stabilizare in structura personalitatii; ingradirea imaginatiei, evaluarea ei ca inoportuna =
VINOVATIE.

4. Stadiul al IV-lea: (6 – 11 ani) (perioada de latenta)

-SARGUINTA / INFERIORITATE

Scoala absoarbe cea mai mare parte a disponibilitatilor copilului; impune reguli si tendinte
spre sarguinta; dar si sentimentul inferioritatii in cazul in care copilul nu poate raspunde cerintelor
sarguintei impuse.

Erickson largeste determinarea sociala a dezvoltarii psihice.Inferioritatea se manifesta ca

reactie de esec.

5. Stadiul al V – lea: (12 – 18 ani) versus

Constientizarea identitatii eului / confuzia rolurilor.

Identitatea eului traita amplu = se intaresc increderea, autonomia, initiativa.

Confuzia de roluri sau identificarea cu roluri negative:

-frecventa la copiii delicventi;

-implica intarirea neincrederii;

indoielii;

rusinii;

inferioritatii.

Comportamentul sexual este si el implicat in identitate.

Esecul de roluri nu este de nerecuperat – in fazele urmatoare.

6. Stadiul (ciclul) al VI-lea al vietii: (varsta mijlocie (tinerete + inceput varsta adulta)).

INTIMITATE / IZOLARE

Intimitatea se constituie si se intareste prin intemeierea unei noi familii; prietenie; angajare;
sexualitate.

7. Stadiul al VII – lea: (varsta adulta mijlocie):

ALTRUISM / EGOCENTRISM

Altruism = preocupari si fata de altii, nu numai fata de cei din familie, inclusiv preocupari pentru
generatiile viitoare, pentru progresul tarii, al umanitatii.

Egocentrism = ratarea atitudinii altruiste.

8. Ultimul ciclu: (anii batranetii):

REALIZARE / DISPERARE.

Nuclearizarea activitatii psihice in jurul trairilor de realizare / disperare. Sensul realizarii =

posibilitatea de a privi viata ca pe o realizare. Disperarea = retrospective ce vad esecurile, ratarile sau
cai precare alese in viata.

Erickson: -fiecare stadiu prezinta crize ce implica contrarieri;

-o oarecare deosebire intre structurarea identitatii fetelor si a baietilor in ciclul

adolescent (al V-lea). La tinerele fete organizarea identitatii se prelungeste pana dupa casatorie cand
se structureaza partial prin identitatea sotului (Donmal si Adel ).
Personalitatea are o compozitie complexa angajata social.

Psihicul uman: - sistem deschis, complex, de tip cibernetic.