Speranță pentru familiile de astăzi

Willie & Elaine Oliver

Texte
Luca 8:40-56
(Matei 9:18-26; Marcu 5:21-43)

Introducere
Lumea noastră este plină de conflicte și războaie religioase, polarizare politică, refugiați
care caută locuri mai sigure, imigranți care fug de regimuri politice dictatoriale, sărăcie
extremă, populație îmbătrânită, crize economice, nesiguranță în privința apei și hranei, lipsa
accesului la educație de bază, schimbări climatice, o creștere a formelor de familii alternative,
boli terminale și multe altele.

A avea familii sănătoase în acest context este printre cele mai provocatoare sarcini pe
care oamenii pot să și le asume. Chiar și atunci când oamenii sunt doritori să construiască
relații de familie sănătoase și frumoase, acest lucru rămâne o provocare – în ciuda celor mai
bune intenții – pentru că suntem toți oameni și toți oamenii sunt imperfecți. Greșelile noastre
fac foarte dificilă menținerea unor relații sănătoase.

În ciuda dificultăților vieții, există totuși Speranță pentru familiile de astăzi: Din
Abijan la Aberdeen, din Berrien Springs la Buenos Aires, de la Cairo la Cap Town, din
Florența la Freetown, din Haifa la Hanoi, din Moscova la Mumbay, din Nairobi la New
York, din Sydney la Shanghai, din Taipei la Tegucigalpa, din Zanzibar la Zabrze. Multe se
pot schimba în bine atunci când avem încredere că Dumnezeu ne dă răbdarea, bunătatea și
dragostea pe care El vrea ca noi să le avem în relațiile noastre, indiferent unde locuim în
lumea aceasta. Acceptând motivele lui Dumnezeu care au stat la baza creării familiei, este
posibil să avem relații de familie mai puternice și mai sănătoase.

Subiectul nostru de astăzi are titlul – „Speranță pentru familiile de astăzi”.

Să ne rugăm...

Text: Luca 8:40-56 - O fetiță înviată și o femeie vindecată.

Explicație și aplicație
Contextul acestei povestiri îl găsește pe Iisus pe țărmul de vest al Mării Galileii –
probabil în Capernaum - după ce fusese recent în Ghenezaret, o localitate pe partea de est
Mării Galileii. Era țara Gadarenilor sau Ghenezaret (Înălțimile Golan de astăzi) unde Isus a
vindecat un îndrăcit, potrivit cu relatarea din Evanghelia după Luca (Luca 8:26-27) și Marcu
(Marcu 5:1-2). Matei (Matei 5:28) declară că erau 2 îndrăciți. Cuprins de milă față de acesta,
Iisus scoate demonii care au cerut să li se permită să intre în turma de porci (Luca 8:31-33).
Acest lucru provoacă frică și mânie în oamenii locului care îi cer lui Isus să plece din țara lor
și să-i lase în pace.

Este posibil ca oamenii aceștia să fi auzit despre minunile extraordinare pe care Iisus le-
a făcut și poate că ar fi vrut ca El să facă minuni mari și pentru ei. Sau poate că ei pur și
simplu voiau să vadă omul care a făcut minuni extraordinare pentru a avea motive să se laude
față de prietenii lor că au fost cu El. Indiferent de situație, relatarea biblică declară în Luca
8:40 – „mulțimea i-a urat lui Isus bun venit...”

Un om bogat și important și o femeie necunoscută – pe țărmul de vest – purtau poveri

grele și erau printre cei care îi spun bun venit lui Isus. Numele bărbatului ne este spus – Iair –
dar femeia rămâne anonimă. Iair este un conducător al sinagogii influent care vine smerit și
totuși curajos la Iisus să ceară vindecare pentru fiica sa, chiar dacă colegii săi de sinagogă
plănuiau uciderea lui Iisus. Femeia, pe de altă parte, era umilă, sărăcită de costurile ridicate
ale tratamentelor pentru boala sa dar fără rezultate. Era disperată și spera să primească ajutor.
Iair se bucurase de fiica sa timp de doisprezece ani și acum era în situația de a o pierde brusc,
femeia trecuse prin doisprezece ani de chin și suferință din cauza bolii sale și spera că Iisus îi
va putea reface sănătatea.

Imediat, Iisus a plecat spre casa lui Iair. Și, în timp ce ucenicii s-au bucurat de un
astfel de răspuns din partea lui Iisus în trecut, erau acum puțin îngrijorați de cât de amabil
era Isus față de cerința unui rabin arogant. Și cu toate acestea, au mers cu Iisus, împreună
cu mulțimea care îl urma entuziastă și plină de speranță.

Deși casa lui Iair nu era departe de locul în care se afla Iisus, mersul către acolo era
prea încet pentru că o mulțime foarte mare de oameni îl împingeau pe Iisus din toate
părțile. În timp ce tatăl neliniștit era îngrijorat de faptul că mergeau prea greu, la intervale
regulate, Iisus se oprea să ajute pe cineva în nevoie sau să aducă mângâiere unei persoane
în suferință.

În timp ce mergeau către casa rabinului, un sol își face loc prin mulțime cu o veste rea
pentru Iair. Fiica sa a murit, așa că nu mai era nevoie să-l deranjeze pe Iisus. Oricum, Iisus
aude mesajul și imediat caută să-i aducă mângâiere tatălui cu inima distrusă, spunând: „Nu te
teme, crede numai și ea va fi vindecată.” (Luca 8:50).

Scena de la casa rabinului era deja una care ar fi rupt inima oricărui tată. Bocitorii
profesioniști era deja acolo plângând și jelind, dar și un grup de vecini, rude și prieteni care
erau de asemenea acolo. Evreii acelor zile se adunau repede în astfel de cazuri în care
împărtășeau și arătau durerea lor, având în vedere faptul că se aștepta ca trupul să fie îngropat
în aceeași zi, după ce era spălat și uns.1

1
Wiersbe, W.W. (1996). The Bible Exposition Commentary, (Vol. 1, p.203). Wheaton, IL: Victor Books.
 Împiedicat de zgomot, Iisus încearcă să liniștească mulțimea spunându-le că fetița nu
era moartă, ci dormea. Puteți fi siguri că afirmația aceasta nu a fost bine primită de cei
prezenți acolo. Pentru că moartea pentru Iisus era un somn, declarația sa era corectă. Dar
mulțimea adunată acolo îl ironizează pe Iisus pentru că, pentru ei, fetița era moartă. Ei nu
realizau că Iisus era „învierea și viața” (Ioan 11:25). La urma urmei, nu era Iisus cel care a
înviat pe fiul văduvei din Nain (Luca 7:11-15)? Nu era El cel care i-a spus lui Ioan
Botezătorul că morții vor fi înviați (Luca 7:22)? În mod clar, bocitorii nu credeau aceste
rapoarte și credeau că Iisus este un șarlatan și un nebun.

După ce a scos toată lumea din casă, Iisus l-a luat pe Petru, Iacov, Ioan și părinții fetiței
moarte în camera ei. Luând-o de mână, Iisus îi vorbește în aramaică, limba vorbită în casă:
„Talita cumi! Fetițo, ridică-te!” Acestea nu erau cuvinte magice ci o poruncă de la Cel care
dădea viața 2. Ellen White descrie astfel: „Deodată un fior a străbătut corpul care zăcea inert.
Pulsul vieții a bătut iarăși. Buzele s-au deschis zâmbind. Ochii s-au deschis mari, ca după
somn și fetița a privit cu uimire la grupul de lângă ea. S-a ridicat și părinții au îmbrățișat-o și
au plâns de bucurie”3.

Bineînțeles, în drum spre casa lui Iair, Iisus a venit în contact cu o femeie din mulțime.
Timp de 12 ani lungi, ea suferise de o boală care a făcut ca viața sa să fie foarte grea. Era
ceremonial necurată și se simțea fizic inferioară, incapabilă să aibă părtășie spirituală cu
ceilalți credincioși din cauza condiției sale, făcând imposibilă participarea la sinagogă în
fiecare săptămână. Resursele ei limitate erau cheltuite cu medicii și remedii fără succes.

În ciuda unei lungi crize, speranța a renăscut în inima ei într-o zi când a auzit despre
ceea ce a făcut Iisus pentru alții. Ea era convinsă că dacă ar fi putut să-L găsească, ar fi fost în
sfârșit vindecată. Slăbită și fragilă, venise pe țărmul galilean unde Iisus învăța, încercând să
ajungă la El prin mulțime, dar fără succes. Speranța ei începuse să scadă, când printr-o
providență a lui Dumnezeu, Iisus și-a făcut drum spre ea prin mulțime. Într-o ultimă și
disperată încercare, femeia suferindă se întinde în direcția lui Iisus spre ceea ce poate fi o
ultimă șansă și reușește doar să atingă haina sa. Și imediat se întâmplă! Sentimentul că s-a
oprit curgerea! Puterea înlocuiește slăbiciunea. O bucurie imensă a luat locul durerii! Pacea,
liniștea, calm, bucuria de nespus și fericirea invadează sufletul ei!

Cu o inimă plină de recunoștință și bucurie de nedescris, femeia încearcă să se retragă

din mulțime. Cu noua vitalitate, era încrezătoare că va putea să dispară și să trăiască pentru
restul vieții cu bucurie, pace și libertate față de boala care o ținuse prizonieră atât de mulți
ani. Dar vocea lui Iisus a înghețat gălăgia mulțimii.

„Cine m-a atins?”, întrebă El. Vă puteți imagina privirile amuzate ale fețelor din
mulțime. Glumește? Chiar a pus o astfel de întrebare? Cu toți oamenii care îl împing din
toată părțile și El întreabă cine l-a atins? Petru cel impulsiv, cel căruia îi lipsea inteligența
emoțională, îi răspunde lui Iisus. Cu o privire neîncrezătoare, Petru se miră: „Învățătorule,
2
Wiersbe, W.W. (1996). The Bible Exposition Commentary, (Vol. 1, p.203). Wheaton, IL: Victor Books.
3
White, E.G. (1940). The Desire of Ages. p. 343 Mountain View, CA: Pacific Press Publishing Association.
gloatele te împresoară și te îmbulzesc și mai întrebi: Cine s-a atins de Mine?” (Luca 8:45).
Iisus trece cu vederea întrebarea cumva ironică și spune: „Cineva m-a atins pentru că o
putere a ieșit din Mine” (Luca 8:46).

Intenționând să rămână necunoscută – o realitate pe care Iisus nu o acceptă de la

nimeni care vine la El; mai degrabă dorind să încurajeze valoarea umană și calitățile unice
ale fiecare ființe umane înzestrate de către Creatorul lor; dorind ca această femeie nesigură
și temătoare să devină încrezătoare, sigură de sine – Isus creează o ocazie pentru o
interacțiune și comunicare reală, ceva ce săraca femeie nu mai avusese parte timp de
doisprezece ani. Simțind că a intrat în centrul atenției, femeia vindecată a venit în față și a
mărturisit public ce s-a întâmplat cu ea, când nevoia ei s-a intersectat cu bogăția lui Iisus.
„Ea era necurată, nevoiașă, descurajată și disperată, dar a venit la Iisus și nevoile ei sunt
împlinite” 4. Este un lucru să-l împingi pe Iisus și altceva să-l atingi.

Concluzie

Într-un studiu publicat în octombrie 2011 în revista Nature Neuroscience 5, cercetătorii

de la Centrul „Welcome Trust” pentru neuroimagistică la Universitatea College din Londra au
arătat dovezi că oamenii care sunt optimiști din fire învață doar din informațiile care
consolidează perspectiva aceea. Studiul, de fapt, sugerează că mulți dintre noi suntem
organizați pentru a fi optimiști. Unii reporteri au relatat despre această descoperire descriind
optimismul ca fiind „un defect al creierului”. Defect al creierului sau nu, optimismul pare
necesar pentru dezvoltarea personală. Noi trebuie să fim capabili să ne imaginăm realitatea
mai bine. Acest gând ne împinge către împlinirea unui scop.

Speranța, este oricum, mai mult decât optimismul. Vorbind din punct de vedere biblic,
speranța, împreună cu credința și dragostea formează „treimea” creștinismului. Ele sunt acele
lucruri despre care apostolul Pavel vorbește în 1 Corinteni 13, care rămân atunci când toate
celelalte cad. „Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea” – semnificația
spuselor lui arată că atunci când privim la calitățile care se remarcă din experiența vieții de
credință, aceste trei sunt o temelie solidă pe care noi să stăm – chiar dacă acum vedem
întunecat, ca-ntr-o oglindă.

Care este nevoia ta astăzi? Va fi nevoie de umilință și curaj pentru a o aborda, așa acum
a fost arătată de Iair – un rabin arogant, încăpățânat, plin de sine, a cărui fetiță era pe moarte și
avea nevoie de Înviere și Viață? Sau poate că ești asemenea femeii necunoscute care suferă în
tăcere – ignorată, respinsă și ocolită? Va fi nevoie de speranță renăscută, nu doar un optimism
mai degrabă lumesc, ci o credință adevărată și încredere în făgăduințele făcute de Dumnezeu
în Scriptură. Încă ești plin de speranță? Încă mai arde speranța în inima ta?

Isus trece prin localitatea ta astăzi și cu El vine vindecarea pentru orice boală, chiar și
4
Wiersbe, W.W. (1996). The Bible Exposition Commentary, (Vol. 1, p.204). Wheaton, IL: Victor Books.
5
(2011). Nature Neuroscience, vol. 106 (3), 1601-2103.
atunci când moartea a devenit o realitate. Indiferent care este lucrul cu care te confrunți în
relațiile tale astăzi, adu-ți aminte că încă există speranță pentru familiile de astăzi prin Iisus
Christos. Să ai încredere în El astăzi, mâine și pentru totdeauna și fă-L pe El Domnul vieții
tale.

Domnul să te binecuvânteze. Aceasta este rugăciunea noastră.

Willie Oliver, PhD, CFLE și Elaine Oliver, MA, LGPC, CFLE sunt directorii Departamentului Slujirea
Familiei de la Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, Silver Spring, Maryland, USA.