ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT

Economia mondială contemporană se caracterizează prin creşterea accentuată a interdependenţelor dintre

tările lumii, fapt ce a generat amplificarea schimburilor comerciale internaţionale ca suport al dezvoltării economiilor
naţionale. Aceste fluxuri comerciale şi financiare au orientat activitatea economică a majorităţii tărilor lumii către sfera
internaţională.
Astfel, în cadrul negocierilor comerciale, termenele şi condiţiile de plată reprezintă puncte forte, asupra
cărora se concentrează atenţia celor două părţi.
In comerţul internaţional contemporan creditul este un element indispensabil, posibilităţile sale de utilizare şi
tipologia fiind în funcţie de durata şi natura operaţiunilor în care este implicat.
Creditele de export fac parte, alături de creditele de campanie şi de creditele pentru stocuri, din categoria
creditelor specializate deţinute în portofoliu de majoritatea băncilor comerciale.
In sens larg, creditele de export sau de prefinanţare a exportului reprezintă împrumuturi acordate de bănci
agenţilor economici cu producţie destinată exportului pentru a o susţine sau promova, ori pentru a face faţă unor nevoi
excepţionale apărute în perioada de realizare a producţiei de export.
Activitatea de export este tratată cu maximă atenţie de către toate ţările lumii, exportatorii beneficiind de un
sistem de politici şi tehnici de stimulare reprezentate de credite de export, acordate în condiţii avantajoase, garantarea
şi asigurarea acestor credite de către stat, înlesniri de natură fiscală, etc..
Sistemele bancare naţionale deţin, în prezent, un rol central în cadrul finanţării comerţului exterior. Băncile
comerciale sau băncile specializate în finanţarea exporturilor sunt implicate în două tipuri de operaţiuni de creditare,
cărora le corespund următoarele tipuri de credite:
- credite pentru prefinanţarea exporturilor . destinate acoperirii
necesităţilor de fonduri pentru perioada producerii mărfurilor şi până în
momentul livrării;
- credite de finanţare propriu-zisă - acordate din momentul livrării şi
până în cel al încasării contravalorii mărfurilor exportate.
Finanţarea bancară pe termen scurt înglobează totalitatea împrumuturilor bancare specifice activităţii de
export-import, care urmează a fi rambursate în maxim un an, cu excepţia creditelor destinate produselor cu ciclu lung
de fabricaţie.
Modalităţile de finanţare pe termen scurt oferite de băncile comerciale româneşti stau la baza asigurării
resurselor financiare curente necesare desfăsurării întregii activităţi specifice unui agent economic( producător,
comerciant, prestator de servicii etc.), prin declanşarea sistemului de relaţii dintre funcţiunile principale ale
acestuia(producţie, comercializare).
Agenţii economici îşi organizează activitatea pe baza cererii manifestate pe piaţă, transpusă prin negociere cu
clienţii, în contracte sau comenzi ferme, care influenţează in mod decisiv : selectarea surselor de furnizare ; alegerea,
contractarea şi achiziţia resurselor materiale ; lansarea în fabricaţie ; tehnologia si sistemul de gestiune a producţiei ;
depozitarea, livrarea şi expedierea produselor finite ; asigurarea resurselor financiare curente necesare desfăşurării
întregului proces. Astfel că, pe baza elementelor contractului comercial încheiat cu clientul, respectiv cantitatea,
calitatea mărfii, ambalarea, transportul, termenele şi condiţiile de livrare şi de plată, agentul economic îsi poate
organiza activitatea economică curentă şi, prin urmare, acesta îşi determină modalitatea de finanţare şi momentul în
care aceasta urmează a fi solicitată băncilor creditoare.
Din punctul de vedere al societăţii bancare creditoare, principiile generale ce stau la baza deciziei de finanţare a
activităţii curente a firmelor sunt similare atât pentru piaţa internă, cât şi externă, cu menţiunea că finanţarea
tranzacţiilor internaţionale se caracterizează printr-o serie de elemente ce-i măresc gradul de complexitate, respectiv
utilizarea unor valute distincte, instituţii şi mecanisme de finanţare supuse unor sisteme de drept diferite, tehnici de
finanţare adaptate particularităţilor tranzacţiilor externe.
In practica bancară românească, finanţarea activităţii curente de exportimport a agenţilor economici poate
îmbrăca următoarele forme : de ansamblu, în perioada prelivrare, în perioada postlivrare.
1
 Creditarea de ansamblu a activităţii curente de aprovizionareproducţie- desfacere se realizează prin
intermediul creditelor de tip revolving, respectiv credite globale de exploatare şi linii de credit.
Creditele globale de exploatare sunt cunoscute şi sub denumirea de credite pentru capital de lucru(working
capital loans), reprezintă o modalitate de creditare în lei, de tip revolving, a activităţii de ansamblu a agenţilor
economici care prezintă garanţia desfăşurării unei activităţi rentabile şi care realizează produse, servicii şi lucrări cu
desfacere asigurată atât la intern, cât si la export.
Aceste credite se acordă pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime şi materiale, energie, combustibil,
acoperirea de cheltuieli de pe piaţa internă necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri, executării de lucrări şi
prestaţii de servicii, care au consum şi desfacere asigurate prin contracte şi comenzi ferme la intern şi la export.
Volumul creditelor globale de exploatare se determină cu ajutorul fluxului de lichidităţi(cash-flow) care reflectă
situaţia intrărilor de lichidităţi(încasări) şi a ieşirilor de lichidităţi(plăţi) într-o perioadă viitoare dată, iar în funcţie de
semnul rezultatului, acesta poate semnifica disponibilităţi( cash-flow pozitiv) sau necesar de lichidităţi( cash-flow
negativ).
Efectuarea unei analize corespunzătoare a prognozei fluxului de lichidităţi implică luarea în considerare a
evoluţiei istorice a activităţii firmei, ramura în care îşi desfăşoară activitatea, în scopul fundamentării viabilităţii şi
posibilităţii de realizare a ipotezelor care stau la baza prognozei.
Creditele pentru capital de lucru se acordă, de regulă, pe o perioadă de 180 de zile, cu posibilitatea prelungirii
acestora pe noi perioade, fără a depăşii 12 luni de la acordarea primului credit. In cursul perioadei, dacă apar diferenţe
semnificative între nivelul indicatorilor avuţi în vedere la întocmirea fluxului de lichidităţi şi cei efectiv rezultaţi din
situaţiile contabile periodice, nivelul disponibilului/necesarului de lichidităţi poate fi actualizat în funcţie de noile
condiţii. Determinarea necesarului de credite prin metoda fluxului de lichidităţi este prezentată în anexa 3. Utilizarea la
dimensionarea creditelor pentru capital de lucru a fluxului de lichidităţi are avantajul că acoperă întreaga activitate a
firmei( de bază, financiară, excepţională). De asemenea, prin metoda fluxului de lichidităţi se realizează o mai bună
localizare în timp a încasărilor şi plăţilor, respectiv o separare a celor care privesc activitatea perioadei curente de cele
care se referă la perioadele viitoare.
Finanţarea activităţii de export-import a agenţilor economici în perioada prelivrare cuprinde modalităţile
şi tehnicile utilizate pentru asigurarea resurselor financiare necesare acoperirii nevoilor din exploatare pe perioada de la
contractarea producţiei şi până la livrarea produselor finite.
Activitatea curentă a firmei este analizată de băncile finaţatoare ca un proces prelivrare-postlivrare, iar dacă
transpunem acest proces în activitatea de contractare, aprovizionare-producţie-desfacere-încasare, observăm că unul
dintre elementele avute în vedere de finanţatori în abordarea activităţii curente a firmei este riscul de fabricaţie sau de
bună execuţie a contractului de export.
Acest risc se manifestă numai în perioada prelivrare şi poate afecta, alături de celelalte cauze generatoare de
riscuri(în activitatea de export) atât activitatea agentului economic( aprovizionare.producţie), cât şi activitatea băncii
creditoare, care preia riscul de executie prin finanţarea directă a exportatorului.
Creditele acordate de băncile comerciale româneşti pentru finanţarea activităţii de export-import a agentilor
economici în perioada prelivrare sunt următoarele :
- credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare ;
- credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie ;
- credite pentru prefinanţarea exporturilor.
Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare sunt destinate, pentru aprovizionarea de
pe piaţa internă sau externă a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, mărfurilor necesare realizării produselor
finite cu desfacere aigurată( la intern şi la extern). Perioada maximă de acordare a acestui tip de credit este de 12 luni,
cu menţiunea că, pentru agenţii economici din sfera comerţului, termenul maxim este de 180 de zile.
Finanţarea eficientă a stocurilor unei firme( avantajoasă pentru client şi bancă) impune determinarea cauzelor
economice care au generat formarea lor şi creditarea numai a stocurilor de producţie sau de mărfuri care au desfacere
asigurată.
Nivelul creditului pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare se determină pe baza valorii stocurilor
de aprovizionat pentru realizarea unor produse finite ce au desfacerea asigurată, valoare care rezultă din contractele şi
comenzile ferme încheiate de agentul economic cu clienţii săi.

2
 Creditele pentru prefinanţarea exporturilor sunt destinate asigurării resurselor financiare necesare acoperirii
nevoilor curente sau excepţionale ale agenţilor economici, generate de realizarea producţiei destinate exportului şi
vizează, în principal, ciclul aprovizionare-producţie, dar poate acoperi şi sfera desfacere-încasare.
In comparaţie cu celelalte credite pe termen scurt în lei şi valută( creditul global de exploatare, liniile de credit,
creditul pentru stocuri), creditul pentru prefinanţarea exporturilor are ca obiect finanţarea contractelor comerciale sau a
comenzilor de export încheiate fie direct cu partenerii externi, fie prin intermediul unor comisionari. Acesta este
destinat realizării unui contract de desfacere la export, fiind acordat pentru aprovizionări de pe piaţa locală(internă) sau
prin import, de materii prime şi materiale, semifabricate, subsansambluri, combustibili, energie şi alte cheltuieli
ocazionate de realizarea unor contracte comerciale sau comenzi ferme de export strict individualizate, iar
dimensionarea şi rambursarea lui se realizează în concordanţă cu prevederile contractului comercial de export.
Finanţarea activităţii de export-import a agenţilor economici în perioada postlivrare este destinată
asigurării resurselor financiare necesare pentru acoperirea nevoilor de exploatare pe perioada de la livrarea produselor
finite şi până la încasarea contravalorii acestora.
Principalele riscuri asociate activităţii de export ce se manifestă în perioda postlivrare sunt cele legate de
transportul şi recepţia produselor la destinatar(riscul logistic), de încasare a contravalorii acestora(riscul comercial şi
riscul de ţară), de variaţie a cursului de schimb între valutele implicate în derularea contractului comercial extern(riscul
valutar) şi de forţă majoră( riscul de catastrofă). In perioada de postlivrare nu se manifestă riscul de fabricaţie, deoarece
procesul de producţie este deja încheiat iar produsele sunt pregătite pentru livrare.
Finanţarea bancară a activităţii curente a agenţilor economici cu activitate de export în perioada postlivrare se
realizează prin intermediul următoarelor credite :
- creditele pentru exportul de produse ;
- creditele de scont ;
- factoringul ;
Creditele pentru exportul de produse se acordă în lei şi valută, la solicitarea agenţilor economici care fac
dovada existenţei creanţelor asupra străinătăţii, pentru asigurarea resurselor financiare necesare desfăşurării activităţii
curente pe perioada de la livrarea produselor şi până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi. Durata
creditului este de maxim, 12 luni de la acordare.
Procedura de stabilire a valorii creditului se bazează pe valoarea creanţei pe care exportatorul o deţine asupra
străinătăţii, evidenţiată prin documentele ce atestă livrarea mărfurilor la export( copii după declaraţia vamală,
dispoziţia de încasare valutară, documentele de transport pe parcurs extern), pe care agentul economic le depune la
bancă în vederea obţinerii creditului.
Banca finanţatoare analizează dimensionarea creditului astfel încât să evite dubla creditare, respectiv finanţarea
ciclului de desfacere . încasare afferent realizării unui contract de export atât prin credite de prefinanţare a exportului,
cât şi prin credite de export.
Creanţele exportatorului asupra străinătăţii sunt efectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute în contractul comercial
internaţional, respectiv realizarea produselor finite şi livrarea lor către cumpărătorul importator. De regulă, creanţele se
materializează în efecte de comerţ emise sau în acreditive documentare irevocabile standard sau specifice deschise în
favoarea exportatorului, creanţe ce fac obiectul acestei categorii de credite.
Finanţarea bancară pe termen mediu şi lung a exportatorilor şi importatorilor se referă la împrumuturile
bancare a căror durată de rambursare este cuprinsă între 1 şi 5 ani( pe termen mediu) şi cele care depăşesc 5 ani ( pe
termen lung), destinate satisfacerii nevoilor de resurse financiare necesare agenţilor economici pentru realizarea
investiţiilor, a exporturilor-importurilor complexe sau de mare valoare sau a diferitelor forme de cooperare industrială.
Finanţarea bancară pe termen mediu şi lung, denumită şi finanţare de proiect, se poate realiza fie prin metode
sau tehnici tradiţionale sau prin metode sau tehnici neconvenţionale sau speciale.
Finanţarea bancară tradiţională se realizează prin intermediul următoarelor credite pentru investiţii :
(a). credite pentru investiţii în valută acordate din resursele proprii finanţatorului
local ;
(b). creditul furnizor ;
(c). creditul cumpărător ;
(d). creditele pentru investiţii şi importuri de completare acordate prin
programele BIRD ;
(e). credite pentru investiţii în cofinanţare cu alte societăţi bancare ;
3
 Finanţarea bancară tradiţională prin intermediul creditelor pentru investiţii reprezintă o metodă
tradiţională de finanţare bancară pe termen mediu şi lung care se acordă agenţilor economici în completarea resurselor
proprii, a celor de la bugetele de stat sau locale şi din fondurile speciale, pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în
proiectele de investiţii aprobate, care se referă la :
- realizarea de noi capacitaţi de producţie, precum şi dezvoltarea celor existente ;
- modernizarea şi/sau retehnologizarea capacităţilor de producţie, a utilajelor, maşinilor, instalaţiilor, clădirilor şi
construcţiilor existente ;
- procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de transport ;
- asigurarea utilităţilor necesare funcţionării obiectivelor şi capacităţilor noi sau existente
- cumpărarea de clădiri, construcţii, unităţi de producţie etc ;
- cumpărarea de materiale şi piese de schimb ;
- achiziţii de licenţe, brevete, programme informatice etc ;
- alte investiţii.
In funcţie de complexitatea proiectului de investiţii supus finanţării, durata creditului variază între 1 şi 5 ani
sau poate să depăşeaască 5 ani şi include, de regulă, o perioadă de graţie de maxim 1 an. Volumul maxim al creditului
se stabileşte la nivelul deficitului net de resurse ce rezultă din proiecţia surselor de investiţii şi a utilizării acestora,
ţinând cont şi de fluxul de lichidităţi determinat pentru întreaga activitate a agentului economic. Este de precizat faptul
că, nivelul maxim al creditelor astfel determinate nu poate depăşi 85% din valoarea totală a investiţiei, iar diferenţa de
cel puţin 15% reprezintă aportul propriu al agentului economic, care de obicei trebuie cheltuit înainte de punerea la
dispoziţie a creditului. Aportul agentului economic constă, fie în lichidităţi înregistrate în contul curent, fie în plata
avansurilor către furnizori, fie în realizarea efectivă a unei părţi din investiţia respectivă. Pentru importurile de
completare, finanţarea bancară poate fi de până la 100% din aceste importuri.
a. Creditele pentru investiţii în valută acordate din sursele proprii finanţatorului local presupun acordul de
principiu al exportatorului, importatorului şi a băncii importatorului ca plata valorii contractului comercial de import să
se realizeze în proporţie de maxim 85% dintr-un credit pe care banca importatorului îl va acorda clientului său,
diferenţa de 15% fiind suportată din sursele proprii importatorului (de regulă, plătibilă în avans).
Deşi acordul de principiu tripartit poate fi stabilit în stadiul precontractual, situaţie în care tranzacţia va putea
fi structurată corect şi avantajos pentru toate părţile încă de la început, în practică nu întotdeauna este uzitat de
importator. Astfel, sunt situaţii în care importatorii mai întâi negociază şi încheie cu exportatorii contracte comerciale
de import, destinate activităţii de investiţii, după care le prezintă băncii spre finanţare( asumându-şi riscul modificării
ulterioare a lor datorită cerinţelor finanţatorului).
In vederea finanţării activităţii de investiţii, sunt necesare două contracte, respectiv contractul comercial de
import dintre furnizorul de echipament, instalaţii tehnologice(exportator) şi importator şi contractul de credit pentru
investiţii, încheiat între importator(beneficiarul creditului acordat) şi banca acestuia(banca importatorului). Intre aceste
două contracte trebuie să existe o strânsă legătură, astfel încât tranzacţia externă să se poată derula în condiţii optime şi
în conformitate cu interesele fiecărui participant( exportator, importator, finanţator).
Astfel, contractul de credit trebuie să ţină seama de prevederile cuprinse în contractul/contractele comerciale
de import ce formează investiţia, în special de : obiect, vânzător, preţul mărfii, termenul şi condiţia de livrare,
termenele şi modalitatea de plată şi documentele contractuale, deoarece : termenul de tragere a creditului se stabileşte
în funcţie de termenul de livrare, de termenul şi modalitatea de plată prevăzută în contractul comercial, iar plata din
credit se face către vânzătorul(furnizorul) specificat în contractul comercial de import şi în conformitate cu modalitatea
de plată prevăzută de acesta.
De regulă, acest tip de credit se acordă pentru finanţarea contractelor comerciale de valoare medie şi mică,
când durata de rambursare se încadrează în termenul mediu, iar agentul economic derulează, prin banca finanţatoare,
un volum de încasări şi plăţi care să asigure rambursarea creditului acordat şi a dobânzilor aferente.
b. Creditul furnizor este o metodă tradiţională de finanţare bancară pe termen mediu şi lung a exporturilor de
bunuri de capital( maşini, utilaje, instalaţii tehnologice etc.), utilizată atunci când aceştia vând importatorilor bunurile
în sistem credit comercial(prin acceptarea efectuării plăţii la un anumit termen de la livrare).
Tehnica creditului furnizor presupune existenţa a două relaţii principale de creditare, distincte, şi anume :
- o relaţie de creditare comercială : exportator(vânzător pe credit)- importator(cumpărător pe credit), şi
- o relaţie de creditare bancară : banca exportatorului(finanţator)- exportator(finanţat).
Participanţii implicaţi în derularea finanţării bancare prin metoda creditului furnizor sunt :
4
 a. în ţara exportatoare :
- exportatorul, cel care vinde pe credit comercial bunurile la export şi care solicită băncii sale derularea tranzacţiei prin
intermediul sistemului credit furnizor ;
- banca exportatorului, care finanţează operaţiunea de export(în sistem credit furnizor) prin acordarea unui credit
bancar exportatorului.
De regulă, banca condiţionează acordarea creditelor de asigurarea lor la o instituţie de asigurare specializată ;
- agenţia de garantare a creditelor de export, care joacă un dublu rol în derularea creditului furnizor, şi anume : acoperă
financiar tranzacţia derulată(prin refinanţarea băncii care a acordat credit exportatorului în system credit furnizor) şi
asigură creditul bancar împotriva riscurilor specifice de nerambursare, prin intermediul unei poliţe de asigurare
specială Supplier Insurance Policy.
In practică, există situaţii când asigurarea creditului împotriva riscului de nerambursare se realizează prin
intermediul societăţilor de asigurare, altele decât agenţiile de garantare a creditelor de export, cu condiţia ca banca
finanţatoare să le agreze.
b. în ţara importatoare :
- importatorul, este cel care cumpără pe credit commercial bunurile în scopul realizării de investiţii ;
- banca importatorului, care garantează sau avalizează plata efectelor de comerţ (cambii sau bilete la ordin) generate ca
urmare a vânzării de bunuri pe credit comercial.
In practica bancară românească, creditul furnizor implică : - încheierea unui contract comercial internaţional
între exportator şi importator ;
- existenţa sau încheierea unui acord-cadru de garantare între agenţia de garantare a creditelor de export şi banca
exportatorului ;
- încheierea unui acord de avalizare/contract de credit între importator şi banca sa ;
- existenţa unui contract de credit furnizor între exportator şi banca sa ;
- încheierea unei poliţe de asigurare a creditului furnizor, emisă de agenţia de garantare a creditelor de export sau de
către societăţi de asigurare specializate în favoarea exportatorului ; Exportatorul cesioanează drepturile ce decurg din
poliţa de asigurare băncii finanţatoare care acordă creditul furnizor.
Creditul furnizor prezintă o serie de avantaje, respectiv : creditul poate fi acordat în baza unor contracte de
export de valori relativ reduse, perioada de analizată a dosarului de credit şi de acordare a acestuia este relativ redusă şi
implicit tranzacţia se derulează mai repede. Principalul dezavantaj este reprezentat de costurile ridicate ale creditului
furnizor, costuri care sunt suportate de importator şi care influenţează negativ eficienţa investiţiei realizate de acesta.
c. Creditul cumpărător este o metodă tradiţională de finanţare pe termen mediu şi lung a exportatorilor de
bunuri de capital, care presupune acordarea unui împrumut direct importatorului(cumpărătorului) de către o bancă din
ţara exportatorului(vânzătorului), în scopul plăţii imediate a contravalorii bunurilor importate. Această metodă se
aplică pentru finanţarea exportului bunurilor de capital de valoare ridicată. Finanţarea prin intermediul creditului
cumpărător implică următoarele relaţii de creditare, respectiv :
- o relaţie de creditare bancară directă : banca exportatorului (finanţator)-banca importatorului ;
- o relaţie de creditare bancară indirectă : banca importatorului importator (beneficiar final al creditului cumpărător).
Deşi participanţii implicaţi în derularea creditului cumpărător sunt similari cu cei implicaţi în derularea
creditului furnizor, rolul lor diferă, astfel :
a. în ţara exportatoare :
- exportatorul vinde bunurile de capital şi solicită băncii sale derularea tranzacţiei prin intermediul unui credit
cumpărător ;
- banca exportatorului acordă un credit bancar importatorului(prin intermediul băncii sale), în scopul plăţii
contravalorii bunurilor achiziţionate de acesta de la exportator.
Banca exportatorului nu pune efectiv fondurile la dispoziţia importatorului, deoarece realizează plata direct
către exportator, iar aceasta condiţionează acodarea creditelor cumpărător de asigurarea lor la o societate de asigurare
specializată.
- agenţia de garantare a creditelor de export, are tot un dublu rol ca şi în cazul creditului furnizor, cu deosebirea că îşi
asumă obligaţia de rambursare numai faţă de banca exportatorului, în cazul in care banca importatorului nu plăteşte
creditul cumpărător. Astfel, agenţia nu-şi asumă nici o obligaţie de plată faţă de banca importatorului atunci când
importatorul nu onorează plata.
a. în ţara importatoare :
5
- importatorul achiziţionează bunurile de capital în vederea realizării unor investiţii şi beneficiază de creditul
cumpărător acordat de bancă exportatorului ;
- banca importatorului îşi asumă obligaţia rambursării creditului cumpărător în conformitate cu prevederile convenţiei
externe de credit bancăbancă, încheiată de aceasta cu banca exportatorului ( prin emiterea unor bilete la ordin în format
internaţional, în favoarea băncii exportatorului, a căror valoare şi scadenţă sunt în concordanţă cu graficul de
rambursare a creditului cumpărător).
Astfel, la scadenţă, banca importatorului rambursează creditul, indiferent dacă importatorul îşi îndeplineşte
sau nu obligaţia de plată faţă de ea, răscumpărându-şi astfel biletele la ordin pe care le-a emis.
Creditul cumpărător se derulează prin intermediul următoarelor contracte, respectiv :
- contractul comercial internaţional, în care se prevede acordarea de către banca exportatorului a unui credit cumpărător
;
- convenţia de credit bancă-bancă, încheiată între banca exportatorului şi banca importatorului ;
- contractul de credit pentru investiţii, încheiat între banca importatorului şi importator
- acordul de garantare, încheiat între agenţia de garantare a creditelor de export şi banca exportatorului ;
- acordul privind plata primelor pentru garantarea operaţiunii de export, încheiat între agenţia de garantare a creditelor
de export şi exportator ;
- poliţa de asigurare a creditului bancar
Se remarcă faptul că, de regulă, importatorul suportă costurile plătite de exportator şi de banca ecestuia(prima de
garantare şi prima de asigurare a creditului), direct sau indirect(prin includerea lor în valoarea contractului comercial).
Creditul cumpărător este avantajos, în special, pentru exportator deoarece : vânzarea bunurilor de capital se
realizează contra cash, fără utilizarea creditului comercial, iar finanţarea este fără recurs, costul finanţării este mai
redus( nu mai trebuie să asigure creditul bancar şi să plătească dobânzi şi alte costuri bancare, ca în cazul creditului
furnizor.
d. Creditele pentru investiţii şi importuri de completare acordate prin programele BIRD, reprezintă o
categorie specială a finanţării bancare prin intermediul liniilor de credit extern, datorită condiţiilor şi particularităţilor
impuse de BIRD pentru încadrarea unui împrumut pe o astfel de sursă de finanţare.
In România, împrumuturile BIRD se derulează prin intermediul EXIMBANK, care acţionează ca agent al
Ministerului Finanţelor şi care finanţează băncile participante locale în baza unui acord de finanţare subsidiară. La
rândul lor, băncile participante acordă subîmprumuturi agenţilor economici, asigurând astfel implementarea
programelor BIRD.
De asemenea, EXIMBANK refinanţează împrumuturile băncilor participante după principiul primul venit,
primul servit şi back to back cu împrumuturile acordate de bănci beneficiarilor.
Procedura de lucru privind acordarea împrumuturilor BIRD presupune parcurgerea următoarelor etape :
- analiza şi avizarea cererilor de finanţare
In aceasta etapă au loc : întocmirea documentaţiei de către banca participantă, primirea şi înregistrarea
documentaţiei de către EXIMBANK, întocmirea notei de aprobare a cererii de refinanţare şi avizarea notei de
aprobare. In funcţie de natura proiectului finanţat, banca participantă realizează, fie o analiză pentru investiţii, fie o
analiză pentru importuri de completare.
- pregătirea şi încheierea acordului de refinanţare
In cadrul acestei etape, în baza notei de aprobare a subproiectului EXIMBANK redactează acordul de refinanţare
a subîmprumutului şi-l supune semnării reprezentanţilor săi şi ai băncii participante.
- acordarea subîmprumuturilor aprobate