C. Cosma Consideraii Privind Practica de PDF

STUDII DE ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE
OMAGIU PROFESORULUI NICOLAE GUDEA LA 70 DE ANI
STUDIES IN ARCHAEOLOGY AND HISTORY

AN ANNIVERSARY VOLUME TO PROFESSOR NICOLAE GUDEA ON HIS 70TH BIRTHDAY
Editor Călin Cosma
Editura Mega
Cluj-Napoca, 2011
© Călin Cosma, 2012
DTP: Ovidiu Vlad
Coperta I: Statuia Iupiter Optimus Maximus Dolichenus de la Porolissum

Coperta IV: Poarta castrului de la Porolissum – reconstituire (stânga sus)
Principia castrului mare de pe Pomet, Porolissum (dreapta sus)
Clădirea L7 – locuinţă din vicus, Porolissum (stânga centru)
Clădirea LM1 – taberna, Porolissum (dreapta centru)
Terasa Sanctuarelor, Porolissum ( jos)
ISBN 978-606-543-240-6
Editura Mega | www.edituramega.ro

e-mail: mega@edituramega.ro
CONSIDERAŢII PRIVIND PRACTICA DEPUNERII
DE VASE CERAMICE ÎN MORMINTE DIN TRANSILVANIA
SECOLELOR VII–X*
Călin COSMA
Î n istoria omenirii vasul din lut a constituit unul dintre artefactele indispensabile vieţii. Inventat şi utilizat
încă din preistorie, nelipsit din bucătăria cotidiană, vasul din lut a primit şi valenţe magico-religioase, fiind
utilizat de populaţiile lumii, în decursul timpului, în manifestările prilejuite de cele trei mari evenimente din
viaţa unui om (naştere, botez, moarte).
Vasul a îndeplinit diferite roluri în procesiunile dedicate morţii, în ritualurile de înmormântare, în
concepţiile referitoare la „viaţa de dincolo de moarte”, sau ca păstrător al resturilor arse ale celor incine-
raţi. Ceramica din cadrul mormintelor, aşezată lângă cel înhumat sau lângă osemintele arse (depuse în
groapă, în urne sau direct pe pământ), prezenţa sau absenţa vasului în sepultură, fenomenul depunerii în
sine, are conotaţii religioase, ţine de anumite practici rituale pe care le împărtăşeau comunităţile respec-
tive. Pe de altă parte, gestul depunerii de recipiente ceramice în morminte are şi o componentă socială.
Prezenţa sau absenţa vasului în morminte indică şi o diferenţiere socială între membri comunităţii. Reci-
pientul ceramic în mormânt afirmă statutul social aparte pe care l-a avut decedatul, implicit şi familia
acestuia, în societate.
Intervalul cronologic pe care l-am analizat cuprinde ultimele patru secole de istorie din primul mile-
niu creştin (secolele VII–X). Investigaţia se rezumă la teritoriul Transilvaniei, prin care înţelegem Podişul
Transilvaniei (mărginit la sud şi est de crestele Munţilor Carpaţi), Maramureşul, Sătmarul, Crişana şi Bana-
tul. Spre vest, limita este constituită de actuala graniţă a României, cu precizarea că în perioadele istorice de
mult trecute, actuala frontieră nu constituia o limită teritorială (Harta 1).
În Europa central-estică, în secolele VII–X, au avut loc o serie de evenimente politico-militare cu
repercusiuni directe şi asupra vestului României şi a Podişului Transilvaniei. Principalii actori ai vremii au
fost Kaganatul avar, Imperiul carolingian, Primul ţarat bulgar, Moravia Mare şi triburile maghiare. Intere-
sele marilor puteri au afectat Transilvania, au produs profunde mutaţii social-politice, cu repercusiuni în
evoluţia ulterioară a respectivului teritoriu. Naţiile pomenite, la care îi adăugăm şi pe slavi, au pătruns în ves-
tul României şi în Podişul Transilvaniei, toate lăsându-şi amprenta în peisajul arheologic din Transilvania
secolelor VII–X. Mozaicul cultural, reflectat inclusiv sau mai ales în domeniul funerar creat în Transilvania
în ultimele patru secole ale mileniului I. d. H., suscită încă un interes deosebit în istoriografie.
Fenomenul depunerii de vase ceramice în morminte, temă pe care o propunem în cadrul acestui demers
se axează pe cercetarea tuturor grupelor de necropole databile în secolele VII–X, descoperite pe teritoriul
Transilvaniei şi definite ca atare.
Un prim grup cultural este format de cimitirele birituale, cunoscute în literatura de specialitate sub
denumirea de Grupa Mediaş. Respectivele necropole, caracterizate de morminte de incineraţie şi de inhu-
maţie, se datează în diferite secvenţe cronologice de pe parcursul secolelor VII–IX1 (Harta 1).
*This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS – UEFISCDI, project number
PN-II-ID-PCE-2011-3-0278
1HOREDT 1976, 35–57; HOREDT 1979, 385–394; HOREDT 1986, 60–66.
452|Călin COSMA
În secolul VIII şi la începutul secolului IX se individualizează necropolele tumulare de incineraţie,

cunoscute sub denumirea de Grupa Nuşfalău–Someşeni2 (Harta 1).
Bine conturată este categoria cimitirelor de inhumaţie datate în secolele VII–VIII. Necropole sunt ates-
tate atât în părţile vestice ale României, cât şi în Podişul Transilvaniei. Cimitirele din bazinul mijlociu al Mure-
şului, încadrabile în orizontul avar mijlociu şi târziu, sunt cunoscute sub denumirea de Grupa Gâmbaş3 (Harta 1).
În a doua jumătate a secolului IX se remarcă cimitirele care formează Grupul Ciumbrud4 (Harta 1).
Cu datare în a doua jumătate a secolului IX şi primele decenii ale secolului X, în jurul oraşului Aba Iulia
se concentrează trei necropole cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de Grupa Blandiana A5
(Harta 1).
În peisajul arheologic din vestul României sunt înregistrate trei cimitire, a căror morminte au conţinut
artefacte de tip Köttlach6 (Harta 1).
– cimitire birituale, sec. VII–IX/ – cimitire de inhumaţie, a doua jum. sec. IX – încep. X – grupul Blandiana A/
birituelle Gräberfelder, 7.–9. Jh. Gräberfelder mit Körperbestattungen, zweite Hälfte 9. Jh.- Anfang 10. Jh. –
– cimitire tumulare de incineraţie, sec. VIII/ Blandiana A-Gruppe
Gräberfelder mit Brandhügeln, 8. Jh. – cimitire de inhumaţie, a doua jum. sec. IX – încep. X – grupul Köttlach /
– cimitire de inhumaţie, sec. VII–VIII/ Gräberfelder mit Körperbestattungen, zweite Hälfte 9. Jh.– erste Hälfte
Brandgräberfelder, 7.–8. Jh. 10. Jh. – Köttlach-Gruppe
– cimitire de inhumaţie, prima jum. sec. X/
Gräberfelder mit Körperbestattungen, erste Hälfte 10. Jh.
– cimitire de inhumaţie, a doua jum. sec. X – încep. sec. XI/
Gräberfelder mit Körperbestattungen, zweite Hälfte 10. Jh.– Anfang 11. Jh.
Ϭ Ϯϱ ϭϬϬ Ŭŵ
Harta 1. Necropolele din Transilvania secolelor VII–X cu depuneri ceramice / Karte 1. Siebenbürgische Gräber-
felder des 7.–10. Jh. mit deponierter Keramik
2COSMA 2002, 63–70, 76–77.

3HOREDT 1958, 61–108; HOREDT 1968, 103–120; HOREDT 1986, 66–72.
4HOREDT 1986, 78–80; PINTER 1998, 142–143; PINTER, BOROFFKA 1999, 313–330; PINTER, BOROFFKA 2001, 319–346.
5HOREDT 1986, 72–78; ANGHEL, CIUGUDEAN 1987, 195–196; CIUGUDEAN 2006, 15–16, 18.
6COSMA 2006–2007, 227–253.
Consideraţii privind practica depunerii de vase ceramice în morminte din Transilvania secolelor VII–X|453
Necropolele din secolul X din vestul României şi din Podişul Transilvaniei, cronologia şi încadrarea
culturală a acestora, a fost şi este încă un subiect amplu discutat în literatura de specialitate, aproape fiecare
dintre cei care au abordat subiectul, având păreri proprii referitoare la atribuirile etnice, sau au inventat
noi denumiri pentru grupele de necropole din secolul X7. Cert este faptul că, indiferent de denumirile pe
care le-au primit respectivele grupuri de necropole, în vestul României şi în Podişul Transilvaniei avem atât
cultural cât şi cronologic, două categorii de cimitire. Prima grupă este cea formată de necropolele de tip Hon-
foglalás, cu datare între 930–960, iar în a doua se includ cimitirele de tip Bjelo-Brdo/Faza 18, cu datare în a
doua jumătate e secolului X şi până la începutul secolului XI. Evident, datarea celor două grupe de necropole
este o fază din evoluţia lor, multe dintre ele, terenul pe care se aflau, a continuat a fi utilizat ca loc de înmor-
mântare şi în secolul XI (Harta 1).
Am exclus intenţionat din analiză cimitirele de tip Band-Noşlac, care datează dintr-o perioadă ante-
rioară secolului VII şi până pe la jumătatea secolului VII. Necropolele respectivei categorii aparţin unui alt
grup cultural, iar ceramica depusă în morminte necesită un studiu separat.
Dovezile arheologice, certifică faptul că vasul din lut a fost pentru populaţiile care au locuit în Transil-
vania pe parcursul secolelor VII–X, unul dintre obiectele folosite în practicile funerare. Obiceiul de a depune
recipiente din lut în morminte, diferă ca mod de exprimare a comunităţilor, ca intensitate a fenomenului
propriu zis, atât pentru fiecare rit de înmormântare în parte (incineraţie sau inhumaţie), cât şi la nivelul
fiecărei necropole, din diferitele etape cronologice de pe parcursul ultimelor secole ale primului mileniu
creştin. Indiferent însă de ritul funerar, recipientul din lut depus în morminte, a avut un mesaj bine contu-
rat la nivelul mentalităţii comunităţilor umane din secolele VII–X, reliefând şi conturând un obicei funerar
bine definit, o practică funerară prezentă la nivelul comunităţilor vremii (Gr. 1).
Nr. situri/ FC=ĐŝŵŝƟƌĨĉƌĉĐĞƌĂŵŝĐĉͬ'ƌćďĞƌĨĞůĚĞƌŽŚŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ

Anzahl der Fundstellen
CCсĐŝŵŝƟƌĐƵĐĞƌĂŵŝĐĉͬ'ƌćďĞƌĨĞůĚĞƌŵŝƚ<ĞƌĂŵŝŬ
50
DIсĐĂƌĂĐƚĞƌĨƵŶĞƌĂƌŝŶĐĞƌƚͬƵŶƐŝĐŚĞƌĞƌ'ƌĂďĐŚĂƌĂŬƚĞƌĞŝƚƐƉĂŶŶĞ
63 s/S
40 38
37 s/S
30 28
20 17
23 s/S
12 15 s/S
11
9 9
10 8
2 s/S 3 s/S 3 s/S 3 s/S 6
2 3 3 2
1
0
600–900 700–830 600–830 850–900 850–930 850–950 930–960 950–1000
CB CT CI CI CI CI CI CI Perioada/
Zeitspanne
Abrevieri:
CB – cimitire birituale; CT – cimitire tumulare de incineraţie; CI – cimitire de inhumaţie; s – situri.
Abkürzungen:
CB – Birituelle Gräberfelder; CT – Hügelgräberfeld er mit Brandgräbern; CI – Gräberfelder mit Körperbestattungen; S – Fundstellen.
Gr. 1. Cimitire datate 600–1000 p.Chr. cu şi fără ceramică / Gräberfelder mit und ohne Keramik, 600–1000 n. Chr.
7De exemplu: HOREDT 1986, 80–87; HEITEL 1994–1995, 389–439; COSMA 2002, 81–98; DRAGOTĂ 2005, 157–169; DRAGOTĂ 2006, 33–38; GÁLL 2001,
1–14; GÁLL 2004–2005, 335–454.
8GIESLER 1981.
454|Călin COSMA
Faptul că în toate secvenţele cronologice de pe parcursul secolelor VII–X sunt foarte multe cimitire
fără ceramică, în unele etape sunt chiar mai multe în comparaţie cu necropolele cu ceramică, are conotaţii
religioase şi în acelaşi timp semnificaţii sociale, reflectând latura socială, sugerând statutul social al unora
dintre membrii comunităţilor vremii.
1. Modalităţi de depunere a vasului în mormânt. Numărul şi tipuri de vase depuse în mormânt
Pentru toată perioada secolelor VII–IX, în mormintele de incineraţie din cadrul Grupei Mediaş, cera-
mica a fost spartă iniţial şi ulterior depusă lângă resturile cinerare. Spargerea intenţionată a vaselor s-a
produs pe rugul funerar, iar ulterior fragmentele au fost aşezate în groapa sepulcrală, relativ ordonat, lângă
sau deasupra resturilor cinerare. Ceramica, chiar fragmentară, aşezată lângă resturile cinerare, nu trebuie
confundată cu alte fragmente ceramice descoperite în pământul de umplutură din partea superioară a gro-
pilor de incineraţie. Acele fragmente ceramice au avut un alt rol în ritualurile funerare, petrecute după ce
mortul a fost ars şi depus în mormânt, ritualuri desfăşurate deasupra gropii funerare în momentul când
Nr.
15 Ceramicĉ sparƚĉͬ
16
Zerbrochene Keramik
morminte / Gräber Gr. 2a. Cimitire de
14 &ĉƌĉceramiĐĉͬ
Ohne Keramik incineraţie datate
12 600–900 p.Chr.
Morminte cu și fără
10
ceramică; starea
8 ceramicii în mor-
morminte / Gräber minte / Gräberfelder
6
mit Körperbestat-
3
2 2 tungen, 600–900 n.
4
Chr. Gräber mit und
2
ohne Keramik; der
0 Zustand der Kera-
Alba Iulia dƵƌĚĂƕ
Situri / Fundstellen mik in den Gräbern
180 /ŶĐŝŶĞƌĂƜŝĞĐĞƌĂŵŝĐĉƐƉĂƌƚĉͬ
ƌĂŶĚďĞƐƚĂƩƵŶŐ͖ǌĞƌďƌŽĐŚĞŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ
incin /
IncineraƜŝĞĨĉƌĉĐĞƌĂŵŝĐĉͬ
Brandgräber
160 <ƂƌƉĞƌďĞƐƚĂƩƵŶŐ͖ǀŽůůƐƚćŶĚŝŐĞ<ĞƌĂŵŝŬ
/ŶŚƵŵĂƜŝĞĐĞƌĂŵŝĐĉŠŶƚƌĞĂŐĉͬ
<ƂƌƉĞƌďĞƐƚĂƩƵŶŐ͖ŬĞŝŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ
140 /ŶŚƵŵĂƜŝĞĐĞƌĂŵŝĐĉƐƉĂƌƚĉͬ
incin / ƌĂŶĚďĞƐƚĂƩƵŶŐ͖ŬĞŝŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ
Brandgräber /ŶŚƵŵĂƜŝĞĨĉƌĉĐĞƌĂŵŝĐĉͬ
<ƂƌƉĞƌďĞƐƚĂƩƵŶŐ͖ǌĞƌďƌŽĐŚĞŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ
120
100
80
60 incin. /
Brand-
incin. / inhum. / gräber
Brandgräber Körperbe-
40 stattungen incin. / incin. / incin. / inhum. / inhum. / inhum. / inhum. /
Brand- Körperbe- Brand- Körperbe- Körperbe- Körperbe- Körperbe-
inhum. / gräber stattungen gräber stattungen stattungen stattungen stattungen
Körper-
20 bestat-
tungen
0
ŽĂƌƚĂ ƌĂƚĞŝ 'ŚŝƌďŽŵ DĞĚŝĂƕ Ocna Sibiului ^ŝŐŚŝƕŽĂƌĂ dąƌŶĂǀĂ
Gr. 2b. Cimitire birituale datate 600–900 p.Chr. Morminte cu și fără ceramică; starea ceramicii în Situri /
morminte / Birituelle Gräberfelder, 600–900 n. Chr. Gräber mit und ohne Keramik; der Zustand Fundstellen
der Keramik in den Gräbern
aceasta era acoperită9. În doar câteva morminte de inhumaţie din cimitirele birituale s-au depus vase din
lut sparte ritual înainte de a fi depuse în groapa funerară. În cadrul aceleiaşi Grupe Mediaş, în cele mai multe
dintre mormintele de inhumaţie, vasele din lut au fost depuse întregi. Atât în mormintele de incineraţie cât
şi în cele de inhumaţie, a fost depus câte un singur vas din lut, spart sau întreg (Gr. 2 a–b).
În cimitirul tumular de la Nuşfalău, vasele din morminte au avut buza şi gâtul rupte intenţionat, îna-
inte de a fi aşezate în morminte. Ruperea buzei vaselor era probabil o cutumă religioasă a respectivelor
comunităţi, ea regăsindu-se în puţine cazuri şi în cimitirul biritual de la Bratei – La Zăvoi/Cimitirul nr. 2. La
Someşeni, un vas a fost depus întreg într-un tumul, iar în altul recipientul a fost spart intenţionat înainte de a
fi depus în mormânt. Mai dificil de apreciat este numărul de vase depuse în camerele mortuare ale tumulilor
de incineraţie de la Nuşfalău. În cistele funerare sau practicat înmormântări multiple. Este astfel explica-
bil numărul mare a vaselor ofrandă, fiecare vas a putut aparţine unuia sau unora dintre defuncţii incineraţi,
depuşi în cadrul aceluiaşi mormânt (Gr. 3).
Nr.
6 morminte / 5 5 5
Gräber
morminte /
5 Gräber
2 1 1
0
NuƕĨĂůĉƵ ^ŽŵĞƕeni Situri / Fundstellen
DŽƌŵŝŶƚĞĐƵǀĂƐĞĐĞƌĂŵŝĐĞŠŶƚƌĞŐŝͬ'ƌćďĞƌŵŝƚǀŽůůƐƚćŶĚŝŐĞƌ<ĞƌĂŵŝŬ
Morminte ĨĉƌĉĐĞƌĂŵŝĐĉͬ'ƌćďĞƌŽŚŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ DŽƌŵŝŶƚĞĐƵǀĂƐĞĐĞƌĂŵŝĐĞƐƉĂƌƚĞͬ'ƌćďĞƌŵŝƚǌĞƌďƌŽĐŚĞŶĞƌ<ĞƌĂŵŝŬ
Gr. 3. Cimitire tumulare de incineraţie datate 700–830 p.Chr. Morminte cu și fără ceramică; starea ceramicii în
morminte/ Brandgräberfelder mit Brandhügeln, 700–830 n. Chr. Gräber mit und ohne Keramik; der Zustand
În cimitirele de inhumaţie din secolele VII–VIII, în morminte au fost depuse aproape în majoritate
numai vase întregi şi doar câte un singur vas în fiecare sepultură. Foarte puţine sunt mormintele în care vasul
a fost spart, sau cele în care lângă defunct au fost depuse doar părţi din recipientul ceramic (Gr. 4).
În cadrul Grupei Blandiana A, vasele au fost depuse întregi în morminte. Pentru puţinele vase sparte
este dificil de apreciat dacă ele au fost depuse întregi sau deja sparte în morminte. Cel mai probabil, cele din
urmă au fost şi ele depuse întregi, iar fragmentarea s-a produs ulterior înmormântării. În cimitirele Grupei
Blandiana A, majoritare sunt sepulturile cu câte două sau chiar trei vase depuse lângă defunct, în comparaţie
cu cele care dispuneau numai de un singur recipient ceramic. Mormintele au conţinut aproape întotdeauna
două recipiente ceramice. Sunt sepulturi şi cu trei vase din lut. Aproape în majoritate în cadrul unui mor-
mânt au fost depuse vase de tipuri deosebite. Se asociază vase pentru păstrat alimente solide cu cele pentru
fiert, sau pentru păstrat ori consumat lichide (Gr. 5).
În necropola de la Zalău, datată în prima jumătate a secolului X, singurul mormânt cu ceramică conţi-
nea fragmente de la două vase din lut (Gr. 5).
9FIEDLER 1992, 1, 287–288.

456|Călin COSMA
Nr.
60
DŽƌŵŝŶƚĞĐƵ
52 vaseŠŶƚƌĞŐŝͬ
'ƌćďĞƌŵŝƚ
50 ǀŽůůƐƚćŶĚŝŐĞƌ
<ĞƌĂŵŝŬ
DŽƌŵŝŶƚĞĐƵ
40 ĐĞƌĂŵŝĐĉƐƉĂƌƚĉͬ
'ƌćďĞƌŵŝƚ
ǌĞƌďƌŽĐŚĞŶĞƌ
<ĞƌĂŵŝŬ
30
DŽƌŵŝŶƚĞ
fĉƌĉĐĞƌĂŵŝĐĉͬ
'ƌćďĞƌ
20 ŽŚŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ
11
10 8
6
2 2 21 32 2 3
1 1 1 1 1 1 11 1 1 1 1 11 2 1
0
ƕ
ŝ
ud
ĞƵ
Žŵ
Ă
ci
Ăŝ
ŝϭ
Ϯ
ac
ia
e
ƌĞ
ďĂ
iu
Ăƌ
aƌ
gh
ĂŶ
en
ŝŚ
jd
Ŷŝ
ln
n
Ŷ
Ğƌ
Ai
ŶĚ
Te
ŝƕŽ
M
ŝƌď
le
iD
ze
ŝĞ
ŝĞ
Žƌ
cŝŵ
Fe
nd i /
Gh
eƕ
ŶĂ
el
GŠ
ĐƵ
ĐƵ
Vi
ŚĞ
Ƶů
GŚ
F u ur
Ch
lu
st
Są
ůĂ
Sĉ
Sĉ
Tŝ
t
'
Ă
Si
ĐŽ
ůĞ
ƚƵ
Ŷŝ
Va
ąŶ
S ŠŶ
SĨ
Gr. 4. Cimitire de inhumaţie datate 600–830 p.Chr. Morminte cu și fără ceramică; starea ceramicii în morminte /
Gräberfelder mit Körperbestattungen, 600–830 n. Chr. Gräber mit und ohne Keramik; der Zustand der Keramik in
den Gräbern
Nr. 68 Morminte cu
70 vase întregi /
morminte / Gräber mit
Gräber vollständiger
60 Keramik
Morminte cu
ceramicĉƐƉĂƌƚĉͬ
50 Gräber mit
zerbrochener
Keramik
40 Morminte
32 fĉƌĉĐĞƌĂŵŝĐĉͬ
Gräber
30 ohne Keramik
20 morminte / morminte / morminte /

Gräber Gräber Gräber 11
7
10
1 1 1 1
0
Alba Iulia Blandiana ^ĞďĞƕ ZalĉƵ Situri / Fundstellen
Gr. 5. Cimitire de inhumaţie datate 850–930/950 p.Chr. Morminte cu și fără ceramică; starea ceramicii în mor-
minte / Gräberfelder mit Körperbestattungen, 850–930/950 n. Chr. Gräber mit und ohne Keramik; der Zustand
La nivelul cimitirelor de inhumaţie cu datare între 930–960, cele mai multe morminte au conţinut
doar un singur vas din lut, şi acela depus întreg în sepultură. Doar la Alba Iulia – Staţia de Salvare/Cimitirul
nr. II şi Şeitin, sunt şi morminte cu câte două vase. La Şeitin, unul dintre cele două vase din singurul mormânt
cu ceramică a fost spart şi apoi depus în groapă. În necropola de la Alba Iulia – Staţia de Salvare/Cimitirul nr.
II, nouă morminte au conţinut câte două vase ceramice. Reamintesc faptul că respectiva necropolă nu este
publicată exhaustiv şi deci este posibil ca unele dintre cele nouă morminte cu câte două vase să dateze înainte
de 930 sau după 960 (Gr. 6).
Nr. 782
800 DŽƌŵŝŶƚĞĐƵ
ǀĂƐĞŠŶƚƌĞŐŝͬ
'ƌćďĞƌŵŝƚ
700 morminte / ǀŽůůƐƚćŶĚŝŐĞƌ
Gräber <ĞƌĂŵŝŬ
ĐĞƌĂŵŝĐĉƐƉĂƌƚĉͬ
'ƌćďĞƌŵŝƚ
500 ǌĞƌďƌŽĐŚĞŶĞƌ
<ĞƌĂŵŝŬ
400 DŽƌŵŝŶƚĞ
'ƌćďĞƌ
300 ŽŚŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ
200
118
morminte / morminte / morminte / morminte / morminte / morminte / morminte / morminte /
100 Gräber Gräber Gräber Gräber Gräber Gräber Gräber Gräber
1 7 1 14 3 8 2 8 11 15 1 3 1 10 1 1 3
0
Alba Iulia Biharia Blandiana Cluj-Napoca Cluj-Napoca Cluj-Napoca 'ĂůŽƕƉĞƚƌĞƵ 'ŠŵďĂƕ cĞŝƟŶ
Situri / Fundstellen
Gr. 6. Cimitire de inhumaţie datate 930-960 p.Chr. Morminte cu și fără ceramică; starea ceramicii în morminte /
Gräberfelder mit Körperbestattungen, 930-960 n. Chr. Gräber mit und ohne Keramik; der Zustand der Keramik
in den Gräbern
Nr.
62 vase întregi /
61 Gräber mit
morminte / morminte /
60 Gräber Gräber
vollständiger
Keramik
DŽƌŵŝŶƚĞĐƵ
50 ĐĞƌĂŵŝĐĉƐƉĂƌƚĉͬ
Gräber mit
ǌĞƌďƌŽĐŚĞŶĞƌ
40 Keramik
Morminte
30 Gräber
ŽŚŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ
20 16
morminte / morminte / ? morminte / ? morminte /
Gräber Gräber 9 ? Gräber ? Gräber
mormânt /
10 6
Grab
2 3
1 1 1 1
0
Alba Iulia Alba Iulia ƵĚĞƕƟŝsĞĐŚŝ Iernut KƌĉƕƟĞ Teremia Mare dŽŵŶĂƟĐ Situri /
Fundstellen
Gr. 7. Cimitire de inhumaţie datate 950–1000 p.Chr. Morminte cu și fără ceramică; starea ceramicii în morminte /
Gräberfelder mit Körperbestattungen, 950–1000 n. Chr. Gräber mit und ohne Keramik; der Zustand der Keramik
in den Gräbern
În a doua jumătate a secolului X, vesela a fost depusă mai ales întreagă şi doar câte un singur vas în inte-
riorul sepulturii. Nu lipsesc mormintele în care au fost depuse numai părţi din vase sparte. Fragmente ale
aceluiaşi vas au fost depuse pe cap, dar şi pe bazinul celor decedaţi (Gr. 7).
Dacă luăm în calcul faptul că în necropolele slave din Slovacia10 sau Cehia11 foarte multe morminte
au conţinut două sau trei vase depuse lângă defunct, atunci singularitatea vasului în sepulturile cimitirelor
10VLKOLINSKÁ 1994, 83–92; VLKOLINSKÁ 1995, 35–38; VLKOLINSKÁ 1996, 313–323; VLKOLINSKÁ 2005, 79–97; VLKOLINSKÁ 2007, 207–228.
11PROFANTOVÁ 2007, 191–206.
458|Călin COSMA
transilvănene databile în a doua jumătate a secolului X, sugerează mai degrabă atribuirea mormintelor ele-
mentului maghiar, care a continuat obiceiul de a depune în mormânt doar un singur recipient ceramic.
Se poate concluziona că cei care au locuit în vestul României şi în Podişul Transilvaniei în secolele
VII–X, au perceput în mod diferit moartea şi implicit „viaţa de dincolo de mormânt”. Sunt diferenţe semnifi-
cative între modul de depunere şi numărul de vase din morminte, între reprezentanţii Grupei Mediaş, pe de
o parte, şi cei ai Grupei Blandiana A, pe de alta. Diferenţele dintre cele două grupe precizate mai sus se mani-
festă şi în comparaţie cu cei care şi-au îngropat morţii în cimitirele de inhumaţie din secolele VII–VIII şi din
secolul X.
Singularitatea vasului în mormânt, depunerea întreagă a acestuia lângă defunct, este o caracteristică
atât a necropolelor avare, cât şi a celor de tip Honfoglalás şi Bjelo Brdo/Faza I, din vestul României şi din
Podişul Transilvaniei. Cele trei grupe de necropole diferă substanţial de Grupa Blandiana A, ale cărei mor-
minte au conţinut fiecare cel puţin două vase din lut.
2. Locul/poziţia vaselor în morminte
Pe baza informaţiilor actuale despre necropolele din vestul României şi din Podişul Transilvaniei, din
secolele VII–X, se observă că poziţia vasului în raport cu corpul uman a suferit o serie de modificări pe par-
cursul ultimelor patru secole ale primului mileniu creştin.
În mormintele de copii din necropolele Grupei Mediaş, vasele au fost aşezate mai ales la capătul picioa-
relor. Sunt foarte puţine în stânga sau dreapta capului şi aproape deloc în zona bazinului (Gr. 8).
Femeile înmormântate în cimitirele avare din vestul României şi din Podişul Transilvaniei, au avut
vasul dispus doar în stânga sau dreapta picioarelor. Bărbaţii şi războinicii avari au fost înmormântaţi cu vasul
depus numai în zona capului, mai ales în partea dreaptă a acestuia (Gr. 9).
Din ceea ce ştim acum despre grupa Blandiana A, cele două sau trei vase din lut din fiecare mormânt, au
fost aşezate în stânga şi dreapta capului (Gr. 10).
Indiferent de sex, în mormintele din prima jumătate a secolului X (930–960), vasele au fost aşezate
în special la capătul picioarelor, în dreapta sau stânga acestora. Doar în necropola de la Alba Iulia – Staţia de
Salvare/Cimitirul nr. II, sunt menţionate şi morminte cu vase dispuse în zona capului şi a bazinului. În cimi-
tirele de la Cluj–Napoca şi Şeitin în mormintele cu vase sparte, fragmentele erau dispuse pe pieptul sau în
zona bazinului defuncţilor (Gr. 11).
În necropolele cu datare în a doua jumătate a secolului X şi începutul secolului XI, vasele au fost depuse
mai ales în zona capului decedaţilor. La Alba Iulia – Str. Brânduşei/Faza 1, vasele din zona capului, indiferent
Nr. vase / Anzahl der Gefäße

6
Abrevieri: BA – bărbat; Cap / Kopf
1
FE – femeie; CO – copil.
5
Bazin / Becken
Abkürzungen: BA – Mann;
FE – Frau; CO – Kind.
1 3 Picioare / Füße
4
2 4
1
1 1 1 1
0
BA FE CO BA FE CO BA FE CO BA FE CO BA FE CO BA FE CO
BOARTA BRATEI GHIRBOM MEDIAŞ OCNA SIBIULUI TÂRNAVA
Gr. 8. Cimitire birituale datate 600–900 p.Chr. Poziţia ceramicii în raport cu corpul uman / Birituelle Gräber-
felder, 600-900 n. Chr. Die Lage der Keramik in Bezug auf den menschlischen Körper
Nr.vase / Anzahl der Gefäße

5
Abrevieri: BA – bărbat; RA – războinic; Bazin / Becken
MA – matur; FE – femeie; CO – copil. Picioare / Füße
Abkürzungen: BA – Mann; RA – Krieger; Cap / Kopf
4 MA – Erwachsener; FE – Frau; CO – Kind.
1 2 2 2
1 1 1 1 1 1 1
0
BA RA MA FE CO BA RA MA FE CO BA RA MA FE CO BA RA MA FE CO BA RA MA FE CO BA RA MA FE CO BA RA MA FE CO BA RA MA FE CO
SF.
FELNAC GHENCI GHIRBOM GÎMBAŞ SĂCUIENI SĂCUIENI TEIUȘ
GHEORGHE
Gr. 9. Cimitire de inhumaţie datate 600–830 p.Chr. Poziţia ceramicii în raport cu corpul uman / Gräberfelder mit
Körperbestattungen, 600–830 n. Chr. Die Lage der Keramik in Bezug auf den menschlischen Körper
5
Nr. vase / Cap / Kopf
Anzahl Picioare / Füße
der Gefäße
> morminte / > morminte /
4 > Gräber > Gräber Abrevieri: BA – bărbat; MA – matur;
AD – adolescent; FE – femeie; CO –
copil; NE – necunoscut.
Abkürzungen: BA – Mann; MA –
3 Erwachsener; AD – Jugendlicher; FE
– Frau; CO – Kind; NE – unbekannt.
19
3 1 3
1 2 2 2 2
0
BA MA AD FE CO NE BA MA AD FE CO NE BA MA AD FE CO NE
ALBA IULIA BLANDIANA SEBEȘ
Gr. 10. Cimitire de ihumaţie datate 850–930 p.Chr. Poziţia ceramicii în raport cu corpul uman / Gräberfelder mit
de vârstă sau sex, au fost aşezate numai în dreapta craniului. În aceiaşi necropolă, vasele din zona bazinu-
lui au fost aşezate mai ales în stânga şoldurilor decedaţilor. În schimb, în cimitirul de la Orăştie – Dealul
Pemilor-X 2/Faza 1, aproape toate femeile au fost înmormântate cu vasul depus în partea dreaptă a capului,
războinicii cu vasul doar în partea stângă a craniului, iar fetiţa, cu vasul depus în stânga bazinului. Fragmente
din vasele sparte au fost depuse pe cap, pe pieptul sau pe bazinul celui decedat, situaţie prezentă în necro-
pola de la Alba Iulia – Str. Brânduşei/Faza 1 şi Alba Iulia – Izvorul Împăratului. Numai în necropolele de la
Alba Iulia, punctele – Str. Brânduşei/Faza 1 şi Dealul Furcilor, în câte un mormânt din fiecare cimitir vasul a
fost depus între femurele decedaţilor. Doar în cimitirele de la Alba Iulia – Str. Brânduşei/Faza 1 şi Alba Iulia
460|Călin COSMA
2
Nr. vase / Anzahl der Gefäße Abrevieri: MA – matur; FE – femeie; CO – Picioare / Füße
copil; NE – necunoscut.
Piept / Brust
Abkürzungen: MA – Erwachsener; FE – Frau;
CO – Kind; NE – unbekannt. Bazin / Becken
1,5 1 1
0,5 1 1 1 1 1 1 1
0
MA FE CO NE MA FE CO NE MA FE CO NE MA FE CO NE MA FE CO MA NE
BLANDIANA CLUJ-NAPOCA CLUJ-NAPOCA CLUJ-NAPOCA ŞEITIN
Gr. 11. Cimitire de ihumaţie datate 930–960 p.Chr. Poziţia ceramicii în raport cu corpul uman / Gräberfelder mit
– Izvorul Împăratului sunt morminte în care vasul a fost depus la capătul picioarelor. Vasul depus între gambe
este atestat numai la Alba Iulia – Str. Brânduşei/Faza 1. În cadrul necropolei de la Alba Iulia – Str. Brându-
şei/Faza 1, s-a remarcat că poziţia vasului în stânga corpului este caracteristică celor mai timpurii morminte,
în cele mai târzii, vasele fiind depuse în partea dreaptă a corpului12. În Transilvania, aşezarea vasului lângă
bazin, sau între femure este întâlnită mai ales în secolul X (Gr. 12).
5 Nr. vase / Anzahl der Gefäße

Abrevieri: BA – bărbat; RA – războinic; Picioare / Füße
MA – matur; FE – femeie; CO – copil; Bazin / Becken
1
NE – necunoscut.
Cap / Kopf
4 Abkürzungen: BA – Mann; RA – Krie- Piept / Brust
ger; MA – Erwachsener; FE – Frau;
1 CO – Kind; NE – unbekannt.
2 2
1 2
1 1 1 1 1 1 1
0
BA RA MA FE CO NE BA RA MA FE CO NE BA RA MA FE CO NE BA RA MA FE CO NE BA RA MA FE CO NE BA RA MA FE CO NE
ALBA IULIA ALBA IULIA ALBA IULIA DUDEŞTII VECHI IERNUT ORĂȘTIE
Gr. 12. Cimitire de ihumaţie datate 950–1000 p.Chr. Poziţia ceramicii în raport cu corpul uman / Gräberfelder
mit Körperbestattungen, 950–1000 n. Chr. Die Lage der Keramik in Bezug auf den menschlischen Körper
Pentru secolele VII–IX, s-a remarcat că în necropolele din arealul Dunării de Jos, în stânga fluviului,
vasele au fost plasate mai ales la picioare, iar în dreapta Dunării, recipientele ceramice se aflau în special în
12DRAGOTĂ, RUSTOIU, DRÎMBĂREAN, DELEANU, OŢA 2009, 111.

zona capului13. La vest de România, de exemplu, în necropola avară de la Šebastovce (Slovacia), vasele au fost
aşezate în zona picioarelor defuncţilor14. Tot în Slovacia, în cimitirul avar de la Vyškovciach nad Ipľon, datat
în secolul VIII, în morminte, recipientele ceramice au fost aşezate lângă capul, bazinul şi picioarele defunc-
ţilor15. În alte necropolele avare din secolele VII–VIII de la vest de România, vasele au fost aşezate lângă
picioare sau lângă cap16. Pe teritoriul Sloveniei, în necropole datate în secolele VIII–IX, cea mai mare parte
a vaselor au fost aşezate lângă picioare şi mai rar lângă bazin sau cap17.
Cu câtva timp în urmă, s-a afirmat că în mormintele din vestul şi nordul Dunării datate în secolul X
vasele au fost depuse în zona picioarelor, iar pe Tisa superioară, între Dunăre şi Tisa şi în nordul Câmpiei
Pannonice, în morminte, vasul a fost depus mai ales în zona capului defuncţilor18, fapt confirmat şi de săpă-
turile din anii ’90 ai secolului XX, în câteva necropole de pe Tisa superioară19. Cercetările mai noi, au reliefat
faptul că în cimitirele maghiare din Pannonia, ori cele de tip Bjelo-Brdo, dintr-un spaţiu mai larg din Europa
central-sud-estică, în morminte, vasele au fost depuse lângă cap, bazin sau picioare, ori pe una dintre respec-
tivele părţi ale corpului20. De exemplu, în necropola din Čakajovce (Slovacia), sunt atestate depuneri de vase
lângă toate cele trei părţi anatomice ale corpului uman precizate în fraza anterioară, dar se detaşează nume-
ric mormintele în care vasul a fost depus la capătul picioarelor21.
În frazele anterioare am prezentat doar câteva exemple referitoare la poziţionarea vasului în raport
cu corpul uman. Ceea ce se desprinde din cele prezentate, permite enunţarea, sub forma unei ipoteze de
lucru, a faptului că o anumită ascendenţă numerică a uneia dintre cele trei poziţii ale vasului în raport cu cor-
pul uman menţionate mai sus, într-o zonă geografică, sau doar într-o necropolă, reprezintă mai degrabă un
obicei specific comunităţii respective, şi nu unui spaţiu geografic mai mare sau unei întregi etnii. Posibil ca,
poziţiile diferite ale vasului în raport cu corpul uman, sesizabile la defuncţi de acelaşi sex în cadrul aceleiaşi
necropole să se datoreze unei serii de factori: statut social diferit al morţilor; influenţe reciproce manifestate
la nivelul populaţiilor dintr-un spaţiu geografic mai mare sau mai mic; concepţii religioase diferite, referi-
toare la moarte, în funcţie de vârstă şi sex, poate şi ele diferite de la o comunitate umană la alta.
3. Asocierea ceramicii cu alte tipuri de artefacte. Depuneri ceramice în morminte din perspectiva
vârstei şi sexului defuncţilor
În cadrul Grupei Mediaş, multe dintre mormintele de incineraţie cu vase ceramice, au conţinut pe
lângă bucăţi de cărbune şi cenuşă, provenite de pe rugul funerar, şi o serie de obiecte de uz casnic şi gospodă-
resc. Sunt foarte puţine mormintele care au conţinut podoabe sau accesorii vestimentare. Lipsesc armele sau
piesele de harnaşament. Doar la Porumbenii Mici, poate şi la Boarta, sunt menţionate, în câte un mormânt
resturi de ofrandă alimentară (Gr. 13a–c).
În schimb, în mormintele de inhumaţie din necropolele aceleiaşi Grupe Mediaş, ceramica se asociază
în special cu podoabe (în aproape toate mormintele de la Bratei şi în unul de la Ocna Sibiului). Accesorii ves-
timentare sunt întâlnite doar în sepulturile de la Ghirbom şi Târnava. Sunt aproape inexistente mormintele
cu ceramică şi obiecte de uz casnic şi gospodăresc (un mormânt la Bratei), sau cu ceramică şi ofrandă ani-
mală (un mormânt la Ocna Sibiului). La Bratei sunt consemnate două morminte cu bucăţi de cărbune. Nici
un mormânt de inhumaţie cu ceramică nu a conţinut arme sau piese de harnaşament (Gr. 14).
În tumulii de la Nuşfalău, alături de ceramică, în morminte au fost depuse obiecte de uz casnic şi gos-
podăresc, accesorii vestimentare, ofrande animale, probabil arme şi monede, precum şi cărbune şi cenuşă. În
schimb, lipsesc podoabele. Cei doi tumuli de la Someşeni sunt foarte săraci din privinţa mobiliarului funerar
în comparaţie cu movilele de la Nuşfalău. Unul dintre cei doi tumuli de la Someşeni cu ceramică a fost lipsit
13FIEDLER 1992, 1, 296.

14BUDINSKÝ-KRIČKA, TOČÍC 1991, 11–81, Abb. 1–32.
15NEVIZÁNSKY 1991, 128, Obr. 5, 142;
16ČILINSKÁ 1966, 128–136; TOČÍK 1968; KISS 1977; AVAR FINDS 1975; GARAM 1979, 65, 70, 83;
KISS, SOMOGYI 1984; KVASAY 1984, 175–178; BÉREŠ 1985, 61–65; FIEDLER, PASSLICK, RICHTER 1993, 243–275; GARAM 1995, 172; JUHÁSZ 1995; SÓS,
SALAMON 1995, 22–23, 79–82, 87–114; ZÁBOJNÍK 2004, 140.
17KOROŠEK 1979, 342–344; KOROŠEK 1999, 107–108, 113–114; KINIFIC 2002, 115–128; TOMIČIĆ 2002, 129–141.
18TETTAMANTI 1975, 104–105.
19RÉVÉS 1996, 186–187.
20Pentru diverse poziţii ale vasului în raport cu corpul uman în cadrul aceleiaşi necropole vezi de exemplu: MINIĆ 1978, 94; KOROŠEK 1979, 342–344;
KISS 1983; PREMK, POPOVIĆ, BJELALAK 1984, 118–124; REJHOLCOVÁ 1995; VLKOLINSKÁ 1994, 83–92; VLKOLINSKÁ 1995, 35–38; VLKOLINSKÁ 1996,
313–323; KOROŠEK 1999, 107–108, 113–114; JELÍNKOVÁ 1999; KINIFIC 2002, 115–128; NEPPER 2002, 1–2; TOMIČIĆ 2002, 129–141;VLKOLINSKÁ 2005,
79–97; VLKOLINSKÁ 2007, 207–228; PROFANTOVÁ 2007, 191–206.
21REJHOLCOVÁ 1995, 22–24.
462|Călin COSMA
1 dhZc Abrevieri: M – matur; CO – copil; NE – vârsta și sexul decedatului necunoscute;

E͗ZͲͲ AD – accesorii domestice; AV – accesorii vestimentare; BI – bijuterii; CĂ – căr-
bune; CE – cenușă; CR – ceramică; OA – ofrandă animalieră.
1 WKZhDE//MICI
E͗ZͲͲKͲͲ Abkürzungen: M – Erwachsener; CO – Kind; NE – unbekanntes Alter und
Geschlecht des Verstorbenen; AD – Haushaltsgegenstände; AV – Kleidungszu-
1 OCNA SIBIULUI behör; BI – Schmuck; CĂ – Kohle; CE – Asche; CR – Keramik; OA - Nahrungsgabe
CO:ZͲͲ
1
E͗ CR-BI-CͲ
1 Zd/
E͗ CR-AV-CͲ
3
E͗ CR-AD-CͲ
10
E͗ CR-CͲ
1
CO: CR-CͲ
1
M: CR-CͲ
1
A: CR-CͲ
ALBA IULIA
1
CO:ZͲKͲͲ
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Gr. 13a. Cimitire birituale datate 600–900 p.Chr. Asocierea artefactelor în morminte cu resturile incinerate
depuse direct pe fundul gropii / Fundzusammenhänge in Gräbern, in denen die Brandreste unmittelbar auf den
Boden der Grube gelegt wurden
BOARTA OCNA SIBIULUI Abrevieri:

B – bărbat;
1 1 1 CO – copil;
F – femeie;
NE – vârsta și
1 sexul decedatu-
lui necunoscute;
CĂ – cărbune;
0,9 CE – cenușă;
CR – ceramică;
OA – ofrandă
0,8 animalieră.
Abkürzungen:
0,7 B – Mann;
CO – Kind;
F – Frau;
0,6 NE – unbekann-
tes Alter und
0,5 Geschlecht des
Verstorbenen;
CĂ – Kohle;
0,4 CE – Asche;
CR – Keramik;
OA – Nahrungs-
0,3 gabe
0,2
0,1
0
NE: CR-OA K͗ZͲ B+F:ZͲ
Gr. 13b. Cimitire birituale datate 600–900 p.Chr. Asocierea artefactelor în morminte cu resturile incinerate
depuse în urne funerare / Fundzusammenhänge in Gräbern, in denen die Brandreste in Urnen gelegt wurden
5
NE: CR-CͲCE
1
NE: CR-AD-BI-CͲCE
3
NE: CR-AD-CͲCE
2
CO: CR-AD-AV-CͲCE
1
CO: CR-AD-BI-CͲCE
1 BRATEI
CO: CR-AD-CͲCE
Abrevieri: M – matur; CO – copil; NE – vârsta și sexul
1 decedatului necunoscute; AD – accesorii domestice;
CO: CR-CͲCE AV – accesorii vestimentare; BI – bijuterii; CĂ – căr-
bune; CE – cenușă; CR – ceramică.
1
M: CR-AD-CͲCE Abkürzungen: M – Erwachsener; CO – Kind; NE –
unbekanntes Alter und Geschlecht des Verstorbenen
AD – Haushaltsgegenstände; AV – Kleidungszubehör;
1 BI – Schmuck; CĂ – Kohle; CE – Asche; CR – Keramik.
M: CR-CͲCE
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5
Gr. 13c. Cimitire birituale datate 600–900 p.Chr. Asocierea artefactelor în morminte cu resturile incinerate
depuse direct pe fundul gropii, și în urne funerare / Fundzusammenhänge in Gräbern, in denen die Brandreste
teils unmittelbar auf den Boden der Grube, teils in Urnen gelegt wurden
4 Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; CO – copil; NE – vârsta și

sexul decedatului necunoscute; AD – accesorii domestice;
4 AV – accesorii vestimentare; BI – bijuterii; CĂ – cărbune;
CR – ceramică; OA – ofrandă animalieră.
Abkürzungen: B – Mann; F – Frau; CO – Kind; NE – unbe-

kanntes Alter und Geschlecht des Verstorbenen; AD
3,5 – Haushaltsgegenstände; AV – Kleidungszubehör; BI –
3 Schmuck; CĂ – Kohle; CR – Keramik; OA - Nahrungsgabe
BRATEI
2,5
OCNA SIBIULUI
2
SIGHIcKZ
TÂRNAVA
GHIRBOM
MEDIAc
2
BOARTA
1,5
1 1 1 1 1 1 1 1 1
1
0,5
0
CO: CR-BI B: CR-AD CO:ZͲ/Ͳ CO: CR-BI CO: CR F: CR-AV B: CR CO: CR CO: CR-BI CO: CR-OA NE: CR F: CR-AV
Gr. 14. Cimitire birituale datate 600–900 p.Chr. Asocierea artefactelor în morminte de inhumaţie / Fundzusam-
menhänge in Körperbestattungen, 600–900 n. Chr.
464|Călin COSMA
2 Abrevieri: NE – vârsta şi sexul decedatului necunoscute; AR –

arme; AD – accesorii domestice; AV – accesorii vestimentare; CĂ
– cărbune; CR – ceramică; MO – monedă; OA – ofrandă animalieră.
2 Abkürzungen: NE – unbekanntes Alter und Geschlecht des
Verstorbenen; AR – Waffen; AD – Haushaltsgegenstände; AV –
Kleidungszubehör; CĂ – Kohle; CR – Keramik; MO – Münze; OA
1,8 – Nahrungsgabe
1,6
Nhc&>h SKDcE/
1,4
1 1 1 1 1
1,2
0,8
0,6
0,4
0,2
0
NE:ZͲͲsͲZͲDKͲ NE:ZͲͲ NE:ZͲͲsͲKͲ NE:ZͲͲKͲ NE: CR-AD NE: CR
Gr. 15. Asocierea artefactelor în morminte tumulare de incineraţie datate 700–830 p.Chr. / Fundzusammen-
hänge in Brandhügelgräbern, 700–830 n. Chr.
de material arheologic. În cel de-al doilea tumul de la Someşeni ceramica se asociază cu obiecte de uz casnic
şi gospodăresc (Gr. 15).
Morţii din necropolele Grupei Blandiana A, au fost însoţiţi în morminte, alături de ceramică, unii de
obiecte de uz casnic şi gospodăresc, alţii de accesorii vestimentare, sau de podoabe, arme, piese de harnaşa-
ment ori ofrande animale. La Blandiana – Brod, cele două morminte de copii, nu au dispus în afara ceramicii
de nici un alt fel de material arheologic. Tot la Blandiana – Brod, un singur mormânt poate fi pus pe seama
unui războinic. În cimitirul de la Alba Iulia – Staţia de salvare/Cimitirul nr. I, conform statisticii publicate22,
nici unul dintre mormintele cu depuneri ceramice nu a conţinut arme sau alte accesorii specifice unui răz-
boinic. Nici la Sebeş mormintele nu au conţinut arme (Gr. 16).
În necropolele de inhumaţie din perioada avară şi din secolul X, mormintele care au conţinut doar
recipiente din lut sunt puţine. Cea mai mare parte a sepulturilor cu ceramică au conţinut şi alte tipuri de
artefacte. De la caz la caz, în funcţie şi de sex, defuncţii au fost înmormântaţi cu o serie de obiecte de uz casnic
şi gospodăresc, accesorii vestimentare, podoabe, piese de harnaşament şi ofrande animale. În necropolele cu
datare între 930–960, sunt morminte şi cu părţi din schelete de cai, precum şi cu monede (Gr. 17–18).
În cimitirele din a doua jumătate a secolului X, mormintele conţin mai ales podoabe. Din morminte
lipsesc aproape în totalitate obiectele de uz casnic şi gospodăresc, accesoriile vestimentare, piese de harna-
şament sau ofrande animaliere. Foarte puţine sunt mormintele cu arme, şi lipsesc în totalitate mormintele
cu cai sau cu monede. Cu foarte mici excepţii, ofranda animalieră şi artefactele metalice nu au fost depuse în
interiorul vaselor din lut. Oalele din morminte au fost goale în interior (Gr. 19).
Cu câtva timp în urmă s-a precizat că în necropole din secolul X de pe teritoriul Ungariei, cele mai multe
morminte cu vase au aparţinut unor femei23. Nu poate fi generalizată ideea că doar persoane de o anumită
vârstă sau sex au fost înmormântate cu vase de lut. În foarte multe necropole din Europa central-sud-estică
vase din lut au fost depuse în morminte de copii, de femei, bărbaţi sau războinici24.
22CIUGUDEAN 2007, 257–260, Annex 1.

23TETTAMANTI 1975, 104–108.
24De exemplu: TETTAMANTI, 1975, 104–108; KOROŠEK 1979; FIEDLER 1992, 1, 280–296; REJHOLCOVÁ 1995, 22–27; SÓS, SALAMON 1995, 22–23;
RÉVÉS 1996, 186–187; VLKOLINSKÁ 1996, 313–323; KOROŠEK 1999; KINIFIC 2002, 115–128; TOMIČIĆ 2002, 129–141; VLKOLINSKÁ 2007, 207–228; PRO-
FANTOVÁ 2007, 191–206.
39 Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; M – matur; CO – copil; A – adolescent; NE –

vârsta și sexul decedatului necunoscute; AD – accesorii domestice; AR – arme;
40 AV – accesorii vestimentare; BI – bijuterii; CĂ – cărbune; CR – ceramică; OA –
ofrandă animalieră; PH – piese de harnaşament
Abkürzungen: B – Mann; F – Frau; M – Erwachsener; CO – Kind; A – Jugend-

licher; NE – unbekanntes Alter und Geschlecht des Verstorbenen; AD
35 – Haushaltsgegenstände; AR – Waffen; AV – Kleidungszubehör; BI – Schmuck;
CĂ – Kohle; CR – Keramik; OA – Nahrungsgabe; PH – Pferdezubehör.
28
30
25
20
ALBA IULIA BLANDIANA ^c
12
15
10
3 3
5 2 2
1 1 1
0
NE: CR-OA NE: CR-AD NE: CR-AR-PH NE: CR-AV NE: CR-BI M: CR-OA A: CR-OA F: CR-AD-BI CO: CR B: CR-AD-OA
Gr. 16. Cimitire de inhumaţie datate 850–930 p.Chr. Asocierea artefactelor în morminte / Fundzusammenhänge
in Körperbestattungen, 850–930 n. Chr.
1 VIZEJDIA
B: CR-AV-PH
B: CR 1
TIMIcKZ
R: CR-AV-AR-PH 1
F: CR-BI 5
B: CR-AD-AV-OA 1
R: CR-AD-AV-BI-PH-OA 1 T/hc
Abrevieri: B – bărbat; R – războinic; F – femeie; M – matur; A –
R: CR-AD-AR-PH 1 adolescent; CO – copil; AD – accesorii domestice; AR – arme; AV
– accesorii vestimentare; BI – bijuterii; CĂ – cărbune; CR – ceramică;
M: CR 1 cIMAND OA – ofrandă animalieră; PH – piese de harnaşament.
CO: CR-AV 1 SF. GHEORGHE
Abkürzungen: B – Mann; R – Krieger; F – Frau; M – Erwachsener; A -
R: CR-AD-AV-PH 1 Jugendlicher; CO – Kind; AD – Haushaltsgegenstände; AR – Waffen;
AV – Kleidungszubehör; BI – Schmuck; CĂ – Kohle; CR – Keramik; OA
R: CR-BI-AR-PH 1 Sh/E/
– Nahrungsgabe; PH – Pferdezubehör.
F: CR-BI 1
F: CR-BI 1
R: CR-AD-AV-AR 1 G2Dc
R: CR-AD-AR-PH 1
F: CR-BI-OA 2 GHIRBOM
M: CR 1 GHENCI
B: CR-AD-AV 1 FELNAC
R: CR-AV-AR 1 AIUD
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5
466|Călin COSMA
M: CR 1 c/d/E Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; M – matur; A – adolescent; CO – copil;

NE – vârsta şi sexul decedatului necunoscute; AD – accesorii domestice;
R: CR-AD-AR 1 GÂMBAc AR – arme; AV – accesorii vestimentare; BI – bijuterii; CA – oase de cal;
F: CR-AV-BI 1 GALOcWdZh CR – ceramică; MO – monedă; OA – ofrandă animalieră; PH – piese de
CO: CR-BI 1 harnașament; R – războinic.
F: CR-AV-BI 1 CLUJ Abkürzungen: B – Mann; F – Frau; M – Erwachsener; A – Jugendlicher; CO
M: CR-AR-PH 1 – Kind; NE – unbekanntes Alter und Geschlecht des Verstorbenen; AD –
F: CR-AV-AR 1 BLANDIANA Haushaltsgegenstände; AR – Waffen; AV – Kleidungszubehör; BI – Schmuck;
M: CR-AD-AV-BI-PH 1 BIHARIA CA – Pferdeknochen; CR – Keramik; MO – Münze; OA – Nahrungsgabe; PH
1 – Pferdezubehör; R – Krieger.
NE: CR-AD-AV-BI-AR-PH-OA-CA
NE: CR-AD-BI-AR 2
NE: CR-MO 1
NE: CR-AD-BI-MO 1
1 ALBA IULIA
NE: CR-AD-AR-OA
NE: CR-AV-BI-AR-PH 1
NE: CR-AD-AV-BI-AR-PH 1
NE: CR-AV 1
NE: CR-AD-AR-PH 4
NE: CR-OA 4
NE: CR-AD 5
NE: CR-AD-BI 5
NE: CR-AV-AR 8
NE: CR-BI-OA 8
NE: CR-BI 31
NE: CR 45
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
CO: CR 1
1 KZcd/
F: CR
F: CR-BI-AR 1
4
F: CR-BI
B: CR-BI 1
R: CR-AR-PH 1
1 Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; M – matur; CO – copil; R – războinic; AR –
R: CR-AR arme; AV – accesorii vestimentare; BI – bijuterii; CR – ceramică; OA – ofrandă
F: CR-BI 1 /ZEhd animalieră; PH – piese de harnaşament.
NE: CR-BI 1 Abkürzungen: B – Mann; F – Frau; M – Erwachsener; CO – Kind; R – Krieger;

AR – Waffen; AV – Kleidungszubehör; BI – Schmuck; CR – Keramik; OA – Nah-
NE: CR 1 hcd//s,/ rungsgabe; PH – Pferdezubehör.
NE: CR 1
B: CR 1
CO: CR 1
1 ALBA IULIA
F: CR-AV-BI
F: CR-BI 1
F: CR 2
M: CR-OA 1
M: CR-BI 5
M: CR 5
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5
Gr. 19. Cimitire de inhumaţie datate 950–1000 p.Chr. Asocierea artefactelor în morminte / Fundzusammen-
hänge in Körperbestattungen, 950–1000 n. Chr.
4. Semnificaţia vasului în morminte

Faptul că doar o parte dintre mormintele de incineraţie sau de inhumaţie, din cimitirele din secolele
VII–X, din vestul României şi din Podişul Transilvaniei, au conţinut şi vase din lut are o dublă semnificaţie.
Pe de o parte prezenţa vaselor, sparte sau întregi, numai în unele morminte, de incineraţie sau de inhumaţie,
are conotaţii religioase. Pe de altă parte, dar la fel de important, prezenţa vasului în mormânt oglindeşte şi
realităţi sociale din cadrul comunităţilor.
4. 1. Perspectivă religioasă
În cadrul Grupei Mediaş, fragmentarea vasului a fost un obicei practicat de familia decedatului în cere-
monialul înmormântării, la care asistau şi membrii respectivelor comunităţi. Spargerea vasului reprezenta
un ritual ce simboliza moartea persoanei, sublinia un moment important în viaţa familiei care se despăr-
ţea de defunct, şi cu siguranţă marca şi un eveniment în cadrul întregii comunităţi din care a făcut parte cel
înmormântat.
Spargerea rituală a vasului se făcea pe rug, când focul încă mai ardea. Fragmentarea vasului s-a putut
datora şi căldurii emanate de focul rugului, vasul fiind aşezat lângă defunct înainte de aprinderea focului.
Ambele situaţii sunt explicaţii plauzibile pentru urmele de ardere secundară atestată pe fragmentele de vase
depuse în morminte. Probabil că în cadrul ceremoniei funerare erau sparte mai multe vase. Însă în mormânt
era depus doar un singur recipient spart. Reprezenta vasul defunctului. Vasul spart intenţionat semnifica
moartea individului25. În foarte multe culturi şi în perioade de tip diferite, spargerea rituală a vasului face
parte din ritualurile de trecere de la o stare fiziologică la alta, în cazul de faţă, de la viaţă la moarte26.
Din perspectiva credinţelor magico-religioase, depunerea de vase numai în unele morminte de
incineraţie poate fi explicată de interpretări diferite ale morţii de către unii dintre membrii aceleiaşi comu-
nităţi; influenţe ale practicilor altor comunităţi, de altă etnie şi cu concepţii religioase diferite, etc. Nu este
exclus ca la nivelul necropolelor birituale, mormintele de inhumaţie care au conţinut alături de defunct şi
vase ceramice întregi să fi oferit un model celor care se incinerau. Ca exemplu, în acest sens, pot fi citate
mormintele de incineraţie de la Bratei – La Zăvoi/Cimitirul nr. 2, în care, lângă resturile cinerare depuse pe
pământ sau în urne funerare, au fost aşezate şi oale din lut întregi, de dimensiuni mici. În respectiva necro-
polă, depunerea de vase întregi alături de resturile umane arse, poate fi pusă pe seama influenţelor venite
din lumea avară.
Prezenţa în necropola de la Nuşfalău, în interiorul aceluiaşi mormânt a oalelor din lut şi a găleţilor
din lemn, fixează într-o mare măsură scopul fiecărui tip de recipient în concepţiile magico-religioase despre
moarte ale comunităţii respective. Oalele din lut, chiar lipsite de partea superioară, au avut rolul de a înma-
gazina alimentele solide, dovedit de altfel de resturile de materii organice de pe pereţii vaselor, iar găleţile din
lemn au avut rolul de a păstra apa. Faptul că în mormânt au fost depuse vase din lut cu alimente, dar şi recipi-
ente pentru păstrarea lichidelor, individualizează pe cei care şi-au îngropat morţii în tumulii de la Nuşfalău
în cea ce priveşte viziunea asupra morţii şi asupra vieţii de „dincolo de mormânt”. Defuncţii erau însoţiţi în
mormânt de veselă aptă să depoziteze alimente solide dar şi lichide, ambele necesare pe drumul sau/şi în
„viaţa ulterioară”.
Comunităţile care şi-au îngropat morţii la Alba Iulia, Blandiana – Brod sau Sebeş (Grupa Blandiana A),
foarte probabil că erau sedentare, astfel încât semnificaţia vaselor în morminte se raportează strict la carac-
terul agrar al comunităţilor. Faptul că în economia necropolelor numărul de morminte cu ceramică este mare,
presupune concepţii religioase unitare referitoare la „viaţa de după moarte”, împărtăşite de un număr mare
de membri ai respectivelor comunităţi. Oricum, comunităţile grupei Blandiana A, prin faptul că şi-au îngro-
pat morţii cu două sau chiar trei vase din lut, fiecare dintre acestea prezentând o formă diferită (în cadrul
aceluiaşi mormânt a fost depus un vas pentru păstrat alimente solide şi un vas pentru băut sau pentru păs-
trat lichide), sugerează concepţiile religioase particulare ale decedatului şi ale familiei acestuia, referitoare
la „viaţa ulterioară”, diferite de ale populaţiei care şi-a incinerat morţii, sau populaţiile călăreţe care şi-au
înhumat defuncţii în Transilvania secolelor VII–X.
Numărul şi varietatea de vase din mormintele grupei Blandiana A, prefigurează o viziune mai elaborată
a respectivelor comunităţi asupra hranei zilnice, reflectată în specializarea diferitelor recipiente ceramice
25EISNER 1952, 390; EVSEEV 1999, 330–332.

26EVSEEV 1999, 330–332.
468|Călin COSMA
în cadrul bucătăriei. În morminte, familia a depus, nu neapărat vesela privată a decedatului, ci mai degrabă
recipiente care să fie utile şi să acopere toate nevoile celui mort pe drumul spre/sau în „viaţa de dincolo de
mormânt”. Vasele pentru gătit, cănile, sau unele dintre vasele pentru păstrat lichide sunt miniaturale, pre-
zenţa lor în sepulturi configurând de fapt scopul pe care l-a avut respectivul vas ceramic în bucătăria familiei.
Cele mai multe recipiente pentru apă depuse în morminte, au dimensiuni naturale, în comparaţie cu mini-
aturalele oale pentru fiert sau păstrat alimente solide. Reiese că vasele pentru lichide depuse în morminte
trebuiau să fie mari, deci să conţină un volum cât mai mare de lichid (apă, vin), care să ajungă pentru o perioadă
cât mai îndelungată decedatului în „viaţa de apoi”. Iese în evidenţă importanţa apei şi în viaţa comunităţilor
sedentare care şi-au înhumat morţii, cum sunt cele ale grupei Blandiana A. La nivelul necropolelor birituale
din secolele VII–IX, din arealul Dunării de Jos, s-a remarcat faptul că în mormintele de incineraţie sunt mai
frecvente vasele pentru păstrat sau servit lichide, în comparaţie cu mormintele de inhumaţie în care au fost
descoperite mai ales vase pentru păstrat alimente solide27. De la aceste constatări s-a emis ipoteza conform
căreia apa, ofranda de apă, a avut un rol mai important pentru cei care se incinerau, în comparaţie cu cei care
se inhumau28.
Singularitatea vasului în mormintele avare şi în cele de tip Honfoglalás, coroborată cu dimensiunea
redusă a recipientelor, la care se adaugă şi celelalte obiecte de inventar a mormintelor, sunt indicii care oferă
o imagine virtuală a modului de viaţă a celor înmormântaţi. Prefigurează mobilitatea individului şi a comuni-
tăţii din care acesta provine29. Bagajul mortuar al unui nomad este constituit din obiectele strict necesare în
„viaţa de dincolo de mormânt”, motiv pentru care atât singularitatea vasului în sepultură, precum şi dimensi-
unea redusă a acestuia, pot primi valenţe simbolice, reliefând rolul pe care respectivul obiect l-a avut în viaţa
celui înhumat. Recipientul depus în morminte reprezintă pe de o parte vasul personal, utilizat de defunct în
timpul vieţii, iar pe de altă parte, dar şi în acelaşi timp, vasul simbolizează utilitatea lui în viaţa de zi cu zi30.
Vasul este aşezat alături de decedat pentru ai fi de folos pe drumul spre/şi în „viaţa veşnică”. Faptul că numă-
rul mormintelor de luptători care au conţinut vase din lut destinate consumului sau păstrării lichidelor sunt
mai numeroase în comparaţie cu alte morminte care au conţinut oale pretabile păstrării alimentelor solide,
scoate în evidenţă importanţa apei pentru războinicii călări avari. Apa este esenţa vieţii31. Apa are în mitolo-
gie o serie de calităţi magice inclusiv pe acelea de vindecare sau de purificare a corpului uman, sau a locului ce
urma a fi utilizat în diverse scopuri, inclusiv a mormântului32.
Faptul că atât la nivelul necropolelor de inhumaţie din epoca avară, cât şi a celor din perioada Hon-
foglalás şi din Faza I a culturii Bjelo-Brdo, aproape toate vasele au fost depuse întregi, sugerează că membri
comunităţii aveau conştiinţa menirii vasului în „viaţa ulterioară”. Trebuia să fie întreg, pentru ca defunctului
să-i fie de folos, să-l poată utiliza în bune condiţii.
Pentru secolul X, se observă faptul că recipientele din morminte sunt mai ales oale care se pretează
păstrării alimentelor solide. În a doua jumătate a secolului X sunt prezente alături de oale şi vase utilizabile
în servirea unor mâncăruri. Nu lipsesc, dar sunt foarte puţine vasele destinate lichidelor (oale, carafe şi căni).
Diversitatea de forme ceramice presupune o viziune mai elaborată asupra bucătăriei cotidiene a comunităţi-
lor din Transilvania celei de-a doua jumătăţi a secolului X, reflectată şi în domeniul funerar.
Spargerea totală sau parţială a vaselor şi depunerea ulterioară a acestora în morminte, situaţie rară
în cimitirele din secolul VIII, şi mai des întâlnită în necropolele din secolul X, se regăseşte ca fenomen
într-o serie de morminte din necropole din centrul Europei datate în secolele IX–X33. Fundurile de vase
cu pereţii mai înalţi pot fi interpretate ca recipiente cu rol figurativ în păstrarea alimentelor solide, sau
utilizabile ca vas din care defunctul putea să mănânce în „viaţa de apoi”. La nivelul secolului X, spargerea
integrală a vasului ceramic, poate simboliza moartea defunctului. Fragmentarea recipientului ceramic
este un efect al concepţiilor magico-religioase despre viaţă şi moarte a comunităţilor respectivei peri-
oade de timp34.
27FIEDLER 1992, 1, 297.

28FIEDLER 1992, 1, 297.
29YOUNG 1977, 59–60; ALLIOS 2004, 133.
30YOUNG 1977, 36–40; EVSEEV 1999, 330–332; MATHIAUT-LEGROS 2007, 114–115.
31EVSEEV 1999, 330–332.
32EVSEEV 1999, 330–332.
33VLKOLINSKÁ 1996, 318–320; VLKOLINSKÁ 2007, 207–208; PROFANTOVÁ 2007, 191–202.
34VLKOLINSKÁ 1996, 314, 319–320.
4. 2. Perspectivă socială
Prezenţa sau absenţa vasului în morminte ar putea fi interpretată şi din perspectiva statutului social al
celor înmormântaţi.
În cadrul Grupei Mediaş, prezenţa ceramicii în morminte, susţine ea singură un statut social superior
pe care l-au avut defuncţii în comunitate, din moment ce familiile şi-au permis să-şi îngroape morţii şi cu
vase din lut. Am vorbit de influenţele pe care cu siguranţă le-au suportat slavii Grupei Mediaş, din partea altor
etnii, în cazul de faţă avarii, cu care au conlocuit în Transilvania. Influenţele se manifestă inclusiv în dome-
niul depunerii de ceramică în morminte. Se ştie că pentru perioadele mai vechi de timp, primii care adoptau
ceva nou, venit de la alte comunităţi, erau elitele sociale şi militare. Este foarte probabil că cei înmormântaţi
cu ceramică din necropolele Grupei Mediaş, făceau parte din elita societăţii. În plus, elitele şi-au şi înhumat
copii, aşezând lângă ei şi vase din lut, spre a le evidenţia inclusiv statutul, dar şi pentru a le fi utile în „viaţa
ulterioară”, credinţă pe care tocmai începeau s-o împărtăşească.
Cu siguranţă, persoane importante au fost şi cei care au fost înmormântaţi în tumulii de dimensiuni
mari de la Nuşfalău, conform artefactelor metalice depuse în cistele funerare lângă resturile cinerare. De cei
arşi s-a avut o foarte mare grijă, fapt care reiese din depunerea de recipiente speciale: găleţi din lemn pentru
apă, vase din lut pentru alimentele solide.
Faptul că în economia necropolelor Grupei Blandiana A, numărul de morminte cu ceramică este mare,
oglindeşte o uniformizare a concepţiilor religioase la nivelul comunităţilor. De asemenea, numărul mare
de morminte cu ceramică prefigurează un statut social relativ uniform în cadrul comunităţilor, altfel spus
foarte multe familii din comunitate aveau resurse care le-a permis să-şi îngroape morţii şi cu vase din lut,
chiar cu două sau trei recipiente, ceea ce semnifica dorinţa de a oferi celui decedat un confort sporit în „viaţa
ulterioară”.
În necropolele avare şi de tip Honfoglalás, recipientele ceramice sunt întâlnite cu precădere în mor-
minte de războinici dar şi de femei, cu un inventar funerar bogat. Statutul social al războinicilor nu poate fi
contestat în societatea avară sau maghiară. Femeile înmormântate şi cu oale de lut, cu siguranţă aparţineau
elitei militare din comunităţile respective, în comparaţie cu celelalte defuncte din comunitate, care deşi au
fost înmormântate cu diferite tipuri de bijuterii nu au fost însoţite în sepultură şi de vase din lut. Faptul că
vasele din lut apar, în morminte de războinici dar şi de femei bogate, întăreşte supoziţia că practica depunerii
de vase în morminte a constituit un apanaj al elitelor.
Interesant de remarcat este faptul la nivelul necropolelor de inhumaţie din secolele VII–VIII şi din
perioada 930–960, sunt morminte cu inventar metalic bogat, dar care sunt lipsite de vase din lut.
Cel mai probabil mormintele bogate în artefacte metalice şi în acelaşi timp şi cu ceramică, îi desem-
nează doar pe unii dintre membrii elitelor militare, sociale şi politice, mai precis familiile conducătoare.
Ceilalţi defuncţii înmormântaţi cu obiecte de preţ, dar fără ceramică, pot fi membri de rang inferior care
făceau parte din suitele militare şi politice a comunităţilor timpului.
Poate că la început, depunerea vasului în mormânt a fost şi o modă a vremii, adusă de avari din estul
Europei, sau împrumutată de elitele avare de la germanicii din Pannonia, sau din nordul bazinului Dunării
Mijlocii şi din Transilvania, ipoteză a cărei valabilitate rămâne de stabilit în viitor. Prezenţa vaselor din lut
numai în unele morminte maghiare din prima jumătate a secolului X din nordul Pannoniei35, este un reflex
al obiceiurilor pe care elitele maghiare le-au receptat în stepele euro-asiatice şi le-au adus în noua lor patrie
din Europa centrală36.
În Transilvania, în a doua jumătate a secolului X, creşte numărul de morminte cu ceramică, în com-
paraţie cu situaţia din prima jumătate a secolului X. În acelaşi timp vesela apare şi în sepulturi care nu pot fi
puse pe seama unor războinici, sau numai a unor persoane bogate. Fenomenul se poate datora influenţelor
venite din partea etniei slave, care practica pe scară mare depunerea de vase în morminte în secolele X–XI37
şi cu care ungurii deja conlocuiau în a doua jumătate a secolului X.
În explicarea creşterii numărului de morminte cu ceramică trebuie luat în calcul şi faptul că în a doua
jumătate a secolului X a avut loc o relativă uniformizare socială la nivelul comunităţilor umane în spaţiul pe
35RÉVÉS 1996, 186–187.

36KHALIKOVA 1972, 177–194; HALIKOVA 1976, 53–78.
37VLKOLINSKÁ 1994, 83–92; VLKOLINSKÁ 1995, 35–38; VLKOLINSKÁ 1996, 313–323; VLKOLINSKÁ 2005, 79–97; VLKOLINSKÁ 2007, 207–228;
PROFANTOVÁ 2007, 191–206.
470|Călin COSMA
care îl investigăm, ridicarea standardului de viaţă a membrilor comunităţilor, ceea ce a permis unui număr
mai mare de familii să-şi îngroape morţii inclusiv cu vase din lut. S-a remarcat faptul că în secolele IX–X, în
anumite zone ale Europei centrale locuite de slavi, vasele din lut au fost depuse atât în mormintele elitelor
cât şi ale oamenilor de rând38.
Cu toate acestea mormintele cu ceramică datate în a doua jumătate e secolului X, rămân reduse nume-
ric în economia cimitirelor. Chiar dacă practica de a depune vase din lut în morminte nu mai este un atribut al
elitelor, totuşi, faptul că numărul mormintelor cu ceramică este mai mic decât al celor fără ceramică, presu-
pune că şi în a doua jumătate a secolului X, vasul în mormânt rămâne un atribut doar a unora dintre membri
comunităţii.
Chiar dacă gestul religios a motivat depunerea de vase în morminte, latura socială a fenomenului nu
poate fi negată. Chiar dacă nu în toate cazurile vasul în mormânt poate fi considerat un apanaj doar al celor
puternici şi bogaţi, dimensiunea socială a practicii depunerii de vase în morminte constituie o explicaţie pla-
uzibilă pentru prezenţa sau absenţa ceramicii în morminte39.
Diferenţele sociale în sânul unei comunităţi, reflectate inclusiv de prezenţa sau absenţa vasului sau
vaselor în interiorul mormintelor, de calitatea şi funcţionalitatea recipientelor, a fost remarcată pentru seco-
lele V–VII/VIII, pentru zone din vestul Europei40, sau la nivelul necropolelor din secolele IX–X din Moravia
şi Boemia41.
5. Conotaţii ale gestului depunerii vasului ceramic în morminte

Pentru perioadele istorice anterioare Evului Mediu timpuriu, obiceiul depunerii de ceramică în inte-
riorul mormintelor este asociat cu concepţiile religioase păgâne ale comunităţilor din diverse zone ale
Europei42. Pentru vestul Europei, practica depunerii vaselor din lut în interiorul sepulturilor, a încetat la
sfârşitul secolului VII, fenomenul fiind pus pe seama interdicţiilor venite din partea bisericii creştine43. În
acelaşi spaţiu vest european, fenomenul depunerii de vase ceramice în interiorul mormintelor reapare în
secolul XI, este documentat şi în secolul XII, fiind acceptat de către biserica creştină, vasul în mormânt pri-
mind însă doar rolul de recipient pentru depozitarea, de exemplu, a apei sfinţite44.
În zona central-sud-estică a Europei, practica depunerii de vase ceramice în morminte este un feno-
men sesizabil fără întrerupere pe tot parcursul mileniului I, fenomenul fiind interpretat ca o manifestare
religioasă păgână, perpetuată de-a lungul secolelor45. Obiceiul de a depune vase din lut în mormintele cimi-
tirelor din centrul Europei, dispare cândva la începutul, sau pe parcursul secolului XI, faptul fiind pus pe
seama prescriptelor creştine46. În Moravia şi Boemia, de exemplu, primii care renunţă la a mai depune vase
din lut în morminte sunt familiile nobiliare, oricum elitele politice şi militare care au adoptat mai repede
şi au respectat cu mai multă rigoare dogmele creştine47. În Transilvania, conform actualului stadiu de cer-
cetare, vase din lut nu mai apar în cimitire sau în secvenţe cronologice ale unor cimitire care debutează în
primul deceniu al secolului XI, sau în cimitirele mai vechi a căror fază datează la începutul mileniului II d. H.
Este posibil ca rigorile creştinismului să-şi fi făcut efectul la nivelul comunităţilor transilvănene din secolul
XI, imediat după creştinarea oficială a ungurilor. În Banat, sunt menţionate doar cazuri izolate de morminte
cu ceramică care datează din secolul XI–XIV48.
Pentru ultimele secole ale primului mileniu creştin, în vestul României şi în Podişul Transilvaniei, pre-
zenţa vasului din lut, sau absenţa lui din morminte nu presupune automat o împărţire a sepulturilor în creştine,
cele fără vase, şi păgâne, cele cu vase. Slavii din secolele VII–X de pe teritoriul Transilvaniei şi-au îngropat
morţii după cele mai autentice tipare păgâne (incineraţia). Faptul că au început să-şi înhumeze mai ales copiii,
38VKOLINSKÁ 1996, 313–331; VLKOLINSKÁ 2007, 207–228; PROFANTOVÁ 2007, 191–206.

39MATHIAUT-LEGROS 2007, 116–124; WICHEREK 2007, 131–144.
40YOUNG 1977, 51; MATHIAUT-LEGROS 2007, 123; WICHEREK 2007, 142–144.
41PROFANTOVÁ 2007, 191–206.
42YOUNG 1977, 46–47; MINIĆ 1978, 94–95; YOUNG 1997, 16, 20, 22; COLARDELLE 1983, 356–370; DIERKENS, PÉRIN 1997, 79–95; ZUGRAVU 1997, 428,
463, 499–500; ALLIOS 2004, 131–136; WICHEREK 2007, 142–143, POSTICĂ 2008, 145.
43YOUNG 1977, 53–54; COLARDELLE 1983, 358; MATHIAUT-LEGROS 2007, 115–124; WICHEREK 2007, 131, 142–144.
44YOUNG 1977, 46–47, 56; COLARDELLE 1983, 358; YOUNG 1997, 16; ALLIOS 2004, 135–136.
45TETTAMANTI 1975, 111–112; YOUNG 1977, 59–61; MINIĆ 1978, 94–95; YOUNG 1997, 16, 20, 22; ZUGRAVU 1997, 428, 463, 499–500; ALLIOS 2004, 133;
WICHEREK 2007, 142–143, POSTICĂ 2008, 145.
46KISS 1969, 178; KVASSAI 1984, 173; PROFANTOVÁ 2007, 191–193, 204.
47PROFANTOVÁ 2007, 192–193, 204.
48OŢA 2008, 62, 141–142.
nu are nimic de-a face cu creştinismul. Înhumarea şi vasul de lut în morminte, denotă o schimbare a viziunii
asupra morţii doar a unora dintre membrii comunităţilor respective. În aceleaşi necropole birituale slave din
Transilvania, în cadrul grupului care se înhuma, depunerea vasului s-a aplicat doar la nivelul copiilor, fapt care
scoate în evidenţă credinţe religioase aparte şi modalităţi diferite de tratare a celor decedaţi prematur.
Chiar dacă se face referire la pătrunderea creştinismului în rândurile populaţiei avare49, necropolele
acesteia, inventarul mormintelor, cu sau fără vase, prezintă comunităţi care şi-au îngropat morţii după cele
mai autentice ritualuri păgâne. La fel de păgâne erau şi comunităţile care formează grupul Blandiana A, pre-
cum şi cele ale căror necropole datează în secolul X.
Din perspectiva celor prezentate mai sus, interesante sunt necropolele Grupei Ciumbrud, datate în a
doua jumătate a secolului IX. Atât în cimitirul de la Ciumbrud cât şi în cel de la Orăştie – Dealul Pemilor/X8,
nici unul dintre mormintele săpate nu au conţinut vase ceramice depuse lângă defuncţi. Cu ceva vreme în
urmă, cimitirul de la Ciumbrud a fost pus pe seama unor creştini, adepţi sau discipoli ai lui Chiril şi Metodie,
persecutaţi în Magna Moravia şi refugiaţi în Transilvania50. Cu certitudine cele două cimitire de la Cium-
brud şi Orăştie – Dealul Pemilor/X 8, pot fi puse pe seama unor comunităţi morave implicate în controlul
şi comerţul cu sare din Transilvania, după desfiinţarea Kaganatului avar51. Însă, dacă cele două comunităţi
erau şi creştine, rămâne de confirmat de cercetări viitoare. În Magna Moravia, în necropolele contemporane
celor două cimitire de la Ciumbrud şi Orăştie – Dealul Pemilor/X 8, practica depunerii de vase ceramice în
morminte este bine atestată.
♦ ♦
♦
În întreaga istorie a omenirii vasul din lut a constituit şi mai constituie încă un obiect utilizat în cele
mai importate momente ale vieţii omului, atât la nivel privat cât şi la nivelul întregii comunităţi din care
făcea parte individul52. Astfel, vasul din lut sau metal a fost nelipsit din toate cele trei mari „perioade de
trecere” din viaţa omului, precum şi în foarte multe dintre manifestările religioase ale populaţiilor lumii.
Recipientul ceramic este văzut ca un simbol al uterului în care se zămisleşte o nouă viaţă, iar depus în inte-
riorul mormântului devine un „vas simbolic”, ce conţine în el „elixirul vieţii”, fiind un rezervor de viaţă util
renaşterii decedatului53. Vasul este făcut din argilă amestecată cu apă şi apoi arsă la foc sau uscată la soare, el
fiind deci o sinteză a elementelor esenţiale şi primeşte un simbol cosmic54.
Semiotica aşezării unui vas întreg sau spart alături de defunct a primit în decursul timpului multe inter-
pretări. Gestul în sine are însă la bază concepţiile diferitelor comunităţi privind „viaţa de dincolo”, văzută în
mod diferit de populaţiile lumii55. Vasul funerar, ca toate recipientele ce participă la ceremonia de înmor-
mântare, devine metonimie a celui plecat în lumea de dincolo56. Pentru vestul Europei, în perioada de până
la sfârşitul secolului VII, prezenţa vaselor din lut în morminte a fost interpretată ca o caracteristică a modu-
lui de viaţă al defunctului şi implicit al comunităţii din care provine57. Vasul sau vasele din morminte au
fost interpretate ca recipiente personale care l-au urmat pe decedat în mormânt, sau vase oferite defunctu-
lui58. Depunerea vasului în morminte semnifica şi solidaritatea celor vii cu cei morţi, a membrilor familiei cu
defunctul trecut în „lumea de dincolo”59. În societatea germană, vasul din mormânt simboliza proprietatea
defunctului60. Se dorea ca cel decedat să fie urmat în mormânt de principalele accesorii necesare în viaţa de
”dincolo de mormânt”61. Vesela era utilă pentru a putea participa în „ceruri” la „ospăţul nemuririi”. În seco-
lele XI–XII, în spaţiul vest-european doar în unele din mormintele creştine se depunea numai un singur vas,
cu atributul de a păstra diferite lichide considerate sfinte, sau recipiente pretabile iluminatului62.
49RUSU 1997, 233–234.

50RUSU 1971, 724.
51PINTER 1998, 142–143; PINTER, BOROFFKA 1999, 313–330; PINTER, BOROFFKA 2001, 319–346.
52EVSEEV 1999, 330–332.
53EVSEEV 1999, 330.
54EVSEEV 1999, 330.
55CHEVALIER, GHEERBRANT 1995, 429.
56EVSEEV 1999, 330.
57YOUNG 1977, 37–38, 59–61; YOUNG 1997, 16, 20, 22; ALLIOS 2004, 133; MATHIAUT-LEGROS 2007, 113–125; WICHEREK 2007, 131, 142–144.
58YOUNG 1977, 37–38, 59–61; YOUNG 1997, 16, 20, 21–22; EVSEEV 1999, 330–332; ALLIOS 2004, 133; MATHIAUT-LEGROS 2007, 113–125; WICHEREK
2007, 131, 142–144.
59YOUNG 1997, 21–22.
60YOUNG 1977, 37–38, 55, 59–61; ALLIOS 2004, 133; MATHIAUT-LEGROS 2007, 114–115.
61EVSEEV 1999, 224–226, 298–299, 330–332
62YOUNG 1977, 46–47, 56; COLARDELLE 1983, 358; ALLIOS 2004, 135–136.
472|Călin COSMA
Pentru necropolele birituale ale Grupei Mediaş, semnificaţia magico-religioasă a spargerii vasului şi
a depunerii fragmentelor ceramice în mormintele de incineraţie, era alta decât ceea ce simbolizau vasele
depuse întregi în interiorul sepulturilor de inhumaţie. Faptul că în mormintele de incineraţie ceramica a fost
spartă şi ulterior depusă în mormânt exclude interpretarea lor ca vase cu rol de a păstra eventuale ofrande de
apă, carne sau cereale. Spargerea rituală a vasului presupune o concepţie deosebită în ceea ce priveşte „viaţa
de apoi”, un univers în care decedatul nu avea nevoie de veselă. Vasul spart era al decedatului63, iar fragmen-
tarea semnifica pe de o parte moartea respectivei persoane şi foarte probabil sugera şi faptul că decedatul nu
mai avea nevoie de el în „viaţa ulterioară”. Etnografii explică spargerea rituală a vasului la înmormântare, ca
fiind un obicei străvechi care semnifica printre altele şi dorinţa comunităţii de a stopa revenirea celor morţi
printre cei vii64.
Vasele prezente în mormintele necropolelor grupei Blandiana A, prin numărul şi utilitatea lor dife-
rită, s-au dorit a simboliza vesela utilizată de decedat în timpul vieţii. Cei care au efectuat înmormântările
au depus în morminte vase, care prin formă indicau fără dubiu utilitatea lor în viaţa cotidiană. S-a depus
în mormânt un recipient pentru alimente solide, combinat cu unul pentru mâncat, băut, sau pentru turnat
ori păstrat lichide. Cele două sau trei vase depuse în morminte, coroborată cu destinaţia diferită a vaselor
singularizează comunităţile grupei Blandiana A în peisajul arheologic din Transilvania, în ceea ce pri-
veşte viziunea asupra morţii. În morminte, familia a depus, nu neapărat vesela privată a decedatului, ci mai
degrabă recipiente care să fie utile şi să acopere toate nevoile celui decedat pe drumul spre/sau în „viaţa de
dincolo de mormânt”.
Vasul depus întreg în mormintele necropolelor avare sau Honfoglalás, simboliza obiectul personal uti-
lizat de defunct în timpul vieţii şi în acelaşi timp recipientul semnifica scopul utilităţii lui în viaţa de zi cu zi.
Vasul este oferit de către familie celui decedat pentru ai fi de folos pe drumul spre/şi în „viaţa veşnică”. Fap-
tul că în respectivele morminte a fost depus doar câte un singur vas, reliefează viaţa austeră a unui nomad,
sau reminiscenţe ale acesteia la nivelul celei de-a doua jumătăţi a secolului X, reflectată şi în mormânt. Ori-
cum, vasul din mormânt presupune viziuni referitoare la existenţa unei „vieţi ulterioare” morţii, unde aveai
nevoie inclusiv de recipiente utile pentru a te putea întreţine pe drumul spre/şi în „viaţa veşnică”.
Faptul că ceramica simboliza şi îndeplinea anumite funcţii în ritualurile funerare în a doua jumătate a
mileniului I. d. H., este reliefată şi de prezenţa acesteia în mormintele de tip cenotaf, din cimitirele de la Bra-
tei, Mediaș, Orăștie, Sânandrei, Someșeni și Turdaș. Chiar dacă erau morminte simbolice (lipsite de corpul
uman), membri familiei au depus în groapă vase din lut, ceea ce întăreşte semiotica magică a vasului, puterile
conferite recipientului ceramic în renaştere sau în a oferi un trai confortabil celui decedat în „lumea de din-
colo” de mormânt.
Practica depunerii de ceramică lângă cai înhumaţi, precum cazul de la Bratei – La Zăvoi/Cimitirul
nr. 2, se regăseşte în lumea avară. Se presupune că avem de-a face cu un cal deosebit în cadrul comunităţii, cu
puteri magice, cal care a fost înmormântat în mod deosebit65, în sepultură fiind însoţit inclusiv de un vas din
lut care să-i asigure figurativ necesarul de apă sau poate de hrană pe drumul spre/sau în „viaţa de apoi”.
♦ ♦
♦
În general, vasele din lut depuse în morminte au fost considerate ustensile cu rolul de a păstra alimente
solide sau lichide, pe care să le utilizeze decedaţii în lumea de dincolo de mormânt (depozit alimentar pentru
a satisface „foamea sau setea morţilor”)66.
Pentru vasele descoperite în tumulii de la Nuşfalău, se menţionează că pereţii interiori prezentau urme
de materii organice, ceea ce presupune depozitarea ofrandei alimentare în interiorul oalelor.
Pentru trei oale, toate cu datare în secolul X, se specifică că au conţinut în interior materii organice
(Cluj – Str. Gen. Tr. Moşoiu, oase animale; Alba Iulia – Str. Brânduşei/Faza 1, coji de ouă; Valea lui Mihai, coji
de ouă).
Cu excepţia celor de mai sus, toate celelalte vase care provin din mormintele necropolelor transil-
vănene datate în secolele VII–X, nu au conţinut în interior resturi de seminţe sau alte alimente. În nici un
caz nu se precizează că în mormintele cu ceramică ar fi fost descoperite seminţe de diferite plante, în ideea
63EISNER 1956, 390.

64EVSEEV 1999, 330–331.
65SÓS, SALAMON 1995, 102–111.
66YOUNG 1977 46–47; COLARDELLE 1983, 356–370; ZUGRAVU 1997, 428, 463, 499–500; ALLIOS 2004, 136; PROFANTOVÁ 2007, 196–197.
în care, iniţial, seminţele să fi fost depozitate în vase şi din motive diverse să se fi vărsat în interiorul mor-
mântului. Ofranda animalieră a fost depusă (cu excepţiile precizate mai sus), lângă corpul uman şi nu în vas.
Dacă în momentul depunerii în mormânt recipientele au fost umplute cu lichide, acestea s-au evaporat în
decursul timpului.
Analiza ceramicii din necropolele din Transilvania, datate în secolele VII–X, reliefează că cea mai mare
parte a vaselor din lut depuse în morminte sunt miniaturale. Ele imită de fapt originalele utilizate în viaţa
cotidiană. Foarte plauzibil este faptul că vasele din morminte, s-au dorit a simboliza doar rolul de păstrător
al ofrandei alimentare sau al lichidelor. Prezenţa în morminte a vaselor miniaturale simbolizează de fapt uti-
litatea lor în viaţa de zi cu zi în cadrul comunităţilor din care proveneau decedaţii. Acest fapt se conjugă cu
semiotica ancestrală a recipientului ceramic, comunităţile timpului nefiind străine de credinţa referitoare la
puterile magice ale vasului în renaşterea umană67.
Dimensiunile reduse ale vaselor, faptul că nu prezintă urme de folosire în bucătărie, faptul că imită
vesela utilizată în viaţa de zi cu zi, faptul că nu au conţinut ofrande alimentare, susţin că recipientele cera-
mice în discuţie pot fi considerate prin ele însele ofrandă funerară. Se conjugă de fapt simbolul ancestral
al vasului, cu puteri în renaşterea umană, cu acela de păstrător chiar şi simbolic al principalelor elemente
care contribuie la apariţia şi menţinerea vieţii, în special apa, dar şi diferite alimente solide. Unele dintre
vasele depuse în morminte comportă pe pereţii exteriori urme de ardere secundară. Focul nu provine de
la faptul că recipientele au fost utilizate în bucătărie. Arderea secundară de pe pereţii vaselor se datorează
libaţiilor sau altor practici funerare executate de cei vii deasupra focului, în timpul ritualului înmormân-
tării68. Calităţile purificatoare ale focului, precum şi diverse ritualuri religioase prin care ceramica era
trecută prin foc, este atestată în diverse perioade de timp şi pe spaţii geografice largi, inclusiv în Europa
secolelor V–X69.
Fenomenul depunerii de vase ceramice, întregi s-au sparte, numai în unele morminte şi doar numai
în unele dintre necropolele din Transilvania, are legătură cu credinţele magico-religioase ale comunităţilor
care şi-au înmormântat morţii în respectivele cimitire, toate acestea pe fondul diferenţierii sociale în cadrul
respectivelor populaţii. Prezenţa ceramicii în cenotafe şi în mormântul de cal este un alt exemplu care scoate
în evidenţă rolul important pe care la avut recipientul ceramic în ritualurile funerare şi în cultul morţilor. Au
existat fără îndoială influenţe reciproce la nivelul comunităţilor, manifestate inclusiv în domeniul religios,
influenţe sesizabile inclusiv la nivelul obiceiului de a depune vase ceramice în interiorul mormintelor.
Vasele din lut depuse lângă urnele funerare, lângă grămezile de oase umane arse aşezate direct pe
pământ sau lângă defuncţii înhumaţi, pot fi incluse în categoria ofrandelor funerare. Vasul din lut a avut în
întreaga istorie a omenirii diverse simboluri magico-religioase, cu atribuţii benefice pentru condiţia umană.
Toate acele atribute ale vasului erau cunoscute de comunităţile din Transilvania secolelor VII–X. Membrii
familiei au pus în morminte vase, conştienţi de semnificaţiile magico-religioase a respectivelor recipiente,
necesare decedatului pe drumul şi/sau în „viaţa veşnică”. Multitudinea, varietatea, dar mai ales dimensiunile
reduse ale vaselor ceramice (în cele mai multe cazuri sunt vase miniaturale), descoperite în cimitirele din
vestul României şi din Podişul Transilvaniei, databile în secolele VII–X, permite formularea ipotezei referi-
toare la existenţa unor meşteri olari care produceau şi ceramică destinată numai domeniului funerar.
Bibliografie
ALLIOS 2004
D. Allios, Le villan et son pot. Céramiques et vie quotidienne au Moyen Âge, Rennes 2004.
ANGHEL, CIUGUDEAN 1987
Gh. Anghel, H. Cigudean, Cimitirul feudal timpuriu de la Blandiana ( jud. Alba), Apulum, XXIV, 1987,
179–196.
AVAR FINDS 1975
E. Garam, I. Kovrig, J. Gy. Szabó, Gy. Török, Avar finds in the Hungarian Naţional Museum. Cemeteries of
the Avar Period (567–829) in Hungary (edited by I. Kovrig), vol. 1, Budapest 1975.
67EVSEEV 1999, 330–332

68YOUNG 1977, 30–36; ALLIOS 2004, 135–136; VLKOLINSKÁ 1996, 319–320
69YOUNG 1977, 30–36; ALLIOS 2004, 135–136; VLKOLINSKÁ 1996, 319–320.
474|Călin COSMA
BÉREŠ 1985
J. Béreš, Keramika na tzv. avarských pohrebiskách a sídliskách zo 7.–8. stor. na Slovensku, SlovArch, XXXIII,
1, 1985, 15–70.
BUDINSKÝ-KRIČKA, TOČÍC 1991
V. Budinský-Krička, A. Točíc, Šebastovce. Gräberfeld aus der Zeit des awarischen Reiches, Nitra 1991.
CHEVALIER, GHEERBRANT 1995
J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori,
numere, III, P–Z, Bucureşti 1995.
CIUGUDEAN 2006
H. Ciugudean, Necropola de la Alba Iulia – „Staţia de Salvare”/The Necropolis from Alba Iulia – “Staţia
de Salvare”, H. Ciugudean, Z. K. Pinter, G. T. Rustoiu (Coordonatori/Editors), Habitat-Religie-Etnicitate:
Descoperiri arheologice din secolele IX–XI în Transilvania/Habitat-Religion-Ethnicity: 9th–11th Century
archaeological finds in Transylvania. Catalog de expoziţie/Exhibitions Ctalogue, Alba Iulia 2006, 12–32.
CIUGUDEAN 2007
H. Cigudean, Pottery offerings in the Early Middle Age cemetery of Alba Iulia – “Staţia de Salvare”, C. Cosma
(Editor), Funerary offerings and votive depositions in Europe’s 1st Millennium AD. Cultural artefacts and
local identities, Cluj-Napoca 2007, 243–262.
COLARDELLE 1983
M. Colardelle, Sépulture et traditions funéraires du Ve au XIIIe siècle ap. J.-C. dans les Campagnes des Alpes
Françaises du Nord (Drôme, Isère, Savoie, Haute-Savoie), Grenoble 1983.
COSMA 2002
C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII–X d. H., Cluj-Napoca 2002.
COSMA 2006–2007
C. Cosma, Die Gräberfelder von Köttlach-Typ aus West- und Nordwestrumänien, EphemNap, XVI–XVII,
2006–2007, 227–253.
ČILINSKÁ 1966
Z. Čilinská, Slawisch-Awarisches Gräberfeld in Nové Zámky, Bratislava, 1966.
DIERKENS, PÉRIN 1997
A. Dierkens, P. Périn, Death and burial in Gaul and Germania, 4th–8th century, L. Webster and M. Brown
(Editors), The Transformation of the Roman World AD 400–900, London 1997, 79–95.
DRAGOTĂ 2005
A. Dragotă, Aspecte funerare la Alba Iulia în secolele X–XI, Z. K. Pinter, I. M. Ţiplic, M. E. Ţiplic (Coordo-
natori), Relaţii interetnice în Transilvania (secolele VI–XIII), Bucureşti 2005, 157–169.
DRAGOTĂ 2006
A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa cen-
trală şi de sud-est (sec. IX–XI p. Ch), Alba-Iulia 2006.
DRAGOTĂ, RUSTOIU, DRÎMBĂREAN, DELEANU, OŢA 2009
A. Dragotă, G. T. Rustoiu, M. Drîmbărean, V. Deleanu, S. Oţa, Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia
– Str. Brânduşei. Cercetările arheologice din anii 1997–2008, Alba Iulia 2009.
EISNER 1952
J. Eisner, Devínska Nová Ves. Slovanské pohrebiste, Bratislava 1952.
EVSEEV 1999
I. Evseev, Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale, Timişoara 1999.
FIEDLER 1992, 1–2.
U. Fiedler, Studien zu Gräberfeldern des 6. bis 9. Jahrhunderts an der Untern Donau, Teil 1–2, UPA, Bonn
1992.
FIEDLER, PASSLICK, RICHTER 1993
U. Fiedler, M. Passlick, A. Richter, Beiträge zur Formenentwicklung der awarenzeitlichen Grabkeramik,
ArchAust, 77, 1993, 243–275.
GARAM 1979
É. Garam, Das Awarenzeitliche Gräberfeld von Kisköre, Fontes Archaeologici Hungarie, Budapest 1979.
GARAM 1995
É. Garam, Das Awarenzeitliche Gräberfeld von Tiszafüred, Budapest 1995.
GÁLL 2001
E. Gáll, Sistemul cronologic al descoperirilor de secol X din Bazinul Transilvan, Apulum, XXXVIII/2, 2001, 1–14.
GÁLL 2004–2005
E. Gáll, Burial customs in the 10th–11th centuries in Transylvania, Crişana and Banat, Dacia, N.S., XLVIII–
XLIX, 2004–2005, 335–454.
GIESLER 1981
J. Giesler. Untersuchungen zur Chronologie der Bijelo-Brdo-Kultur. Ein Beitrag zur Archäologie des 10. und
11. Jahrhunderts im Karpatenbecken, Praehistorische Zeitschrift, 56, 1981, 1.
HALIKOVA 1976
E. A. Halikova, Ősmagyar temető a Káma mentén. Magna Hungaria kérdéséhez, ArchÉrt, 103, 1976,1, 53–78.
HEITEL 1994–1995
R. R. Heitel, Die Archäologie der ersten und zweiten Phase des Eindrigens der Ungarn in das innerkarpatis-
che Transilvanien, Dacia N.S., XXXVIII–XXXIX, 1994–1995, 389–439.
HOREDT 1956
K. Horedt, Avarii în Transilvania, SCIV, VII, 3–4, 1956, 393–406.
HOREDT 1958
K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei. Sec. IV – XIII, Bucureşti 1958.
HOREDT 1966
K. Horedt, Die Ansidlung von Blandiana, rayon Orăştie, am Ausgang des ersten Jahrtausends u. Z, Dacia,
N.S., X, 1966, 261–289.
HOREDT 1968
K. Horedt, Das Awarenproblem in Rumänien, Studijné Zvesti (Nitra), 16, 1968, 103–120.
HOREDT 1976
K. Horedt, Die Brandgräberfelder der Mediaşgruppe aus dem 7.–9. Jh. in Siebenbürgen, ZfA, 10, 1976, 1, 35–57.
HOREDT 1979
K. Horedt, Die Brandgräberfelder der Mediaşgruppe aus dem 7.–9. in Siebenbürgen, Rapports du IIIe Con-
grés International d’Archéologie Slave, Bratislava 7–14 Septembre 1975, Tome 1, 385–394, Bratislava 1979.
HOREDT 1986
K. Horedt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn 1986.
JELÍNKOVÁ 1999
D. Jelínková, Slovanské pohřebiště z 9. až 12. století v. Mušově. Katalog, Brno 1999.
JUHÁS 1995
I. Juhás, Awarenzeitliche Gräberfelder in der Gemarkung Orosháza. Monumenta Avarorum Archaeologica,
vol. 1, Budapest 1995.
KHALIKOVA 1972
E. A. Khalikova, Composant ethnique commun dans les populations de Bulgarie de la Volga et de la Hongrie
du Xe siècle, «Les questions fondamentales du peuplement du Bassin des Carpathes du VIIIe au Xe siècle».
Session scientifique de l’Union Internationale Archéologique Slave. Szeged, 27–29 Avril 1971, Budapest
1972, 177–194.
KISS 1969
A. Kiss, Über die mit Keramik verbundenen Bestattungsarten im Karpatenbeken des 10–11. Jahrhunderts, A
Móra Ferenc Múzeum Évkönyve, (Szeged), 1969, 2, 175–182.
KISS 1977
A. Kiss, Avar Cemeteries in Country Baranya. Cemeteries of the Avar period (567–829) in Hungary (edited
by I. Kovrig), vol. 2, Budapest 1977.
KISS, SOMOGYI 1984
G. Kiss, P. Somogyi, Tolna megyei avar temetök/Awarische Gräberfelder im Komitat Tolna. Dissertationes
Pannonicae, Series III, vol. 2, Budapest 1984.
KNIFIC 2002
T. Knific, Lončenina v zgodnjesrednjeveških grobovih na Slovenskem/Die Keramik in den frühmittelalterlichen
476|Călin COSMA
Gräbern in Slowenien, M. Guštin (Uredil/Herausgegeben), Zgodnji Slovani. Zgodnjesrednjeveška lonče-

nina na obrobju vzhodnih Alp /Die Frühen Slawen. Frühmittelalterliche Keramik am Rand der Ostalpen,
Lubljana 2002, 115–128.
KOROŠEK 1979, 1–2.
P. Korošek, Zgodnjesrednjeveska arheoloska slika Karantanskih Slovanov, Ljubljana 1979.
KOROŠEK 1999
P. Korošek, Nekropola na Ptujskem Gradu. Turnirski prostor/Das Gräberfeld an dem Schlossberg von Ptuj-
Turnierplatz, Ptuj 1999.
KVASSAY 1984
J. Kvassay, Keramikbeigaben in den Gräbern des 10. und. 11. Jahrhunderts im Karpatenbecken, Interaktionen
der Mitteleuropäischen Slawen und Anderen Etnicka im 6.–10. Jahrhundert, Symposium. Nové Vozokany
3.–7. Oktober 1983, Nitra 1984, 173–178.
MATHIAUT-LEGROS 2007
A. MATHIAUT-LEGROS 2007, La céramique dans la tombe du Bas-Empire à l’époque mérovingienne (IIIe–VIIIe
siècle après J.–C.), dans la moitié nord de la Gaule, C. Cosma (Editor), Funerary offerings and votive depo-
sitions in Europe’s 1st Millennium AD. Cultural artefacts and local identities, Cluj-Napoca 2007, 113–129.
MINIĆ 1978
D. Minić, Keramičke posude kao grobni prilozi na sredn’ovekornim nekropolama u Srbiji/Pottery as Grove
Goods in Medieval Necropolises in Serbia, Godisnjak Grada Beograda (Belgrad), XXV, 1978, 87–95.
NEPPER 2002, 1–2
M. Nepper Ibolya, Hajdú-Bihar megye 10–11. századi sírleletei, Budapest-Debrecen 2002, 1–2 rész.
NEVIZÁNSKY 1991
G. Nevizánsky, Kostrové pohrebisko z doby avarskej ríše vo Vyškovciach nad Ipľon, K problematike osídlenia
Stredodunajskej oblasti vo včasnom stredoveku, Nitra 1991, 103–165.
OŢA 2008
S. Oţa, Orizonturi funerare din Banatul istoric (Secolele X–XIV), Sibiu 2008.
PINTER 1998
Z. K. Pinter, Piese de armament şi echipament militar de provenienţă carolingiană din valea Mureşului,
SCIVA, 49, 2, 1998, 135–144.
PINTER, BOROFFKA 1999
Z. K. Pinter, N. G. O. Boroffka, Neue Mittelalterliche Gräber der Ciumbrud Gruppe aus Broos/Orăştie, Fund-
stelle Böhmerberg/Dealul Pemilor X8, N. Boroffka und. T. Soroceanu (Herausgegeben), Transsilvanica.
Archäologische Untersuchungen zur Älteren Geschichte des Südöstlichen Mitteleuropa. Gedenkschrift für
Kurt Horedt, Verlag Marie Leidorf GmbH – Rahden/Westf, Berlin 1999, 313–330.
PINTER, BOROFFKA 2001
Z. K. Pinter, N. G. O. Boroffka, Necropola de tip Ciumbrud de la Orăştie – „Dealul Pemilor”, Punct X8, Apu-
lum, XXXVIII/1, 2001, 319–346.
POSTICĂ 2008
Gh. Postică, Spiritualitate medievală timpurie în spaţiul pruto-nistrean, Tyragetia, s.n. II [XVII], 1, 2008,
131–154.
PREMK, POPOVIĆ, BJELALAK 1984
A. Premk, P. Popović, L. Bjelalak, Vajuga – Pesak. Fouilles de sondage de 1980, V. Kondić (Editeur en chef ),
Cahiers des Portes de Fer, Beograd 984, 118–124.
PROFANTOVÁ 2007
N. Profantová, Deposits of ceramic and wooden pots as one most important offerings for the “last way for the
afterlife” in the 9th–10th century in the Middle Bohemia, C. Cosma (Editor), Funerary offerings and votive
depositions in Europe’s 1st Millennium AD. Cultural artefacts and local identities, Cluj-Napoca 2007,
191–206.
REJHOLCOVÁ 1995a
M. Rejholcová, Pohrebisko v Čakajoviavh (9. – 12. storočie). Katalóg, Nitra 1995.
REJHOLCOVÁ 1995b
M. Rejholcová, Das Gräberfeld von Čakajovce. (9.–12. Jahrhundert). Analyse, Nitra – Budapest 1995.
RÉVÉSZ 1996
Révész L., A Karosi honfoglalás kori temetök. Régészeti adatok a Felsö-Tisza-vidék X. századi torténetehéz,
Miskolc 1996.
ROSKA 1913
M. Roska, Árpádkori temető Vajdahunyadon, Dolgozatok (Cluj), IV, 1913, 166–198.
RUSU 1971
M. Rusu, Note asupra relaţiilor culturale dintre slavi şi populaţia romanică din Transilvania (sec. VI–X ),
Apulum, IX, 1971, 713–730.
RUSU 1997
M. Rusu, Continitatea daco-romană în perioada 275–568, Istoria Transilvaniei, Cluj-Napoca 1997, 177–450.
SLAWISCHE KERAMIK 1994
C. Stana (Herausgegeben), Slawische Keramik in Mitteleuropa vom 8. bis zum 11. Jahrhundert, Band I,
Kolloquim Mikulcice, 25.–27. Mai 1993, Brno 1994.
SLAWISCHE KERAMIK 1995
L. Poláček (Herausgegeben), Slawische Keramik in Mitteleuropa vom 8. bis zum 11. Jahrhundert. Termino-
logie und Beschreibung, Band II, Kolloquim Mikulcice, 24.–26. Mai 1994, Brno 1995.
SÓS, SALAMON 1995
Á. Cs. Sós, Á. Salamon, Cemeteries of the Early Middle Ages (6th–9th Centuries A.D.) at Pókaszepetk, Buda-
pest 1995.
STAŇA 1995
C. Staňa, Bemerkungen zur Keramik des sog. Donautyps, SLAWISCHE KERAMIK 1995, 85–95.
STANOJEV 1989
N. Stanojev, Nekropole X–XV veka u Vojvodini /Nekropolen aus dem 10.–15. Jahrhundert in der Vojvodina,
Novi Sad 1989.
TETTAMANTI 1975
Tettamanti S., Temetkezési szokások a X–XI. században a Kárpát-medencében, Studia Comitatensia, Szen-
tendre, 3, 1975, 79–123.
TOČÍK 1968
A. Točíc, Slawisch-Awarisches Gräberfeld in Holiare, Bratislava 1968.
TOMIČIĆ 2002
Ž. Tomičić, Keramika iz (ponekih) ranosrednjovjekovnih grobalja kontinentalnog dijela Hrvatske/ Kera-
mik aus ausgewählten frümittelalterlichen Gräberfeldern im kontinentalen Kroatien, M. Guštin (Uredil/
Herausgegeben), Zgodnji Slovani. Zgodnjesrednjeveška lončenina na obrobju vzhodnih Alp/Die Frühen
Slawen. Frühmittelalterliche Keramik am Rand der Ostalpen, Lubljana 2002, 129–141.
VLKOLINSKÁ 1994
I. Vlkolinská, Pottery from cemeteries of the 9th-10th centuries in the territory of Slovakia, SLAWISCHE
KERAMIK 1994, 83–92.
VLKOLINSKÁ 1995
I. Vlkolinská, Zur Typologie der Keramik aus Gräberfeldern des 9.–11. Jahrunderts in der Slowakei, SLAWIS-
CHE KERAMIK 1995, 35–38.
VLKOLINSKÁ 1996
I. Vlkolinská, Die Grabverbände mit der Keramik des 9.–10. Jh. aus dem Gebiet der Slowakei aufgrund geo-
graphisch-chronologischer Analysen, D. Bialeková, J. Zábojník (Herausgegeben), Etnische und kulturelle
Verhältnisse an der mittleren Donau vom 6. bis. 11. Jahrhundert. Symposium Nitra 6. bis 10. November
1994, Bratislava 1996, 313–332.
VLKOLINSKÁ 2005
I. Vlkolinská, K Zriedkavejším druhom výzdoby na keramike z pohrebísk 9.–10. stor. na Slovensku, Študijné
Zvesti, 38, 2005, 79–97.
VLKOLINSKÁ 2007
I. Vlkolinská, Some aspects of the ceramics in the graves on the cemetery Nitra-Lupka, C. Cosma (Editor),
Funerary offerings and votive depositions in Europe’s 1st Millennium AD. Cultural artefacts and local iden-
tities, Cluj-Napoca 207–228.
478|Călin COSMA
WICHEREK 2007
C. Wicherek, Le dépôt de vaisselle dans les tombes mérovingiennes du nord de la Gaule, C. Cosma (Editor),
Funerary offerings and votive depositions in Europe’s 1st Millennium AD. Cultural artefacts and local iden-
tities, Cluj-Napoca, 131–149.
YOUNG 1977
B. Young, Paganisme, christianisation et rites funéraires mérovingiens, Archéologie Médiévale, VII, 1977,
5–81.
YOUNG 1997
B. K. Young, Pratiques funéraires et metalités païennes, M. Rouche (Sous le direction), Clovis. Historie et
mémorie. Clovis et son temps, l’événement. Le baptême de Clovis, l’événement, vol. I, Paris-Sorbonne
1997, 15–42.
ZÁBOJNÍK 2004
J. Zábojník, Slovensko a Avarský Kaganát, Bratislava, 2004.
ZUGRAVU 1997
N. Zugravu, Geneza creştinismului popular al românilor, Bucureşti 1997.
Zusammenfassung
Betrachtungen zur Deponierung von keramischen Gefäßen in Gräbern im Siebenbürgen
des 7.$–$10. Jh.
Zeitlich umfasst die vorliegende Untersuchung das 7.–10. Jh., räumlich beschränkt sie sich auf das
Gebiet Siebenbürgens: darunter verstehen wir das siebenbürgische Hochland (das im Süden und Osten von
den Karpaten begrenzt wird), das Marmarosch, das Sathmar, die Crişana und das Banat. Im Westen wird die
Grenze von der heutigen Staatgrenze Rumäniens gebildet, wobei gezeigt werden muss, dass diese in lange
vergangenen historischen Zeiten keine Territorialgrenze darstellte (Karte 1).
Die in das 7.–10. Jh. datierbaren Gräberfeldergruppen, die in diesem Buche untersucht werden,
sind: die Mediaş-Gruppe (birituelle Gräberfelder, 7.–9. Jh.); die Nuşfalău-Someşeni-Gruppe (Hügelgrä-
berfelder, Brandbestattung, in das 8. und zu Beginn des 9. Jh. datiert); Körpergräberfelder aus dem 7.–8.
Jh. (solche Gräberfelder werden sowohl im Westen Rumäniens ans auch im siebenbürgischen Hochland
bezeugt. Die Gräberfelder im mittleren Maroschbecken sind unter der Bezeichnung Gâmbaş-Gruppe
bekannt); die Ciumbrud-Gruppe (in die zweite Hälfte des 9. Jh. datierbar); die Blandiana A-Gruppe (in
die zweite Hälfte des 9. und die ersten Jahrzehnte des 10. Jh. datierbar); Gräberfelder, deren Gräber
Artefakte vom Köttlach-Typ enthalten; die Gräberfelder vom Honfoglalás-Typ (die zwischen 930–960
datiert werden); die Gräberfelder vom Typ Bjelo-Brdo/Phase 1 (in die zweite Hälfte des 10. bis Anfang
des 11. Jh. datierbar) (Gr. 1).
1. Arten der Deponierung des Gefäßes im Grab. Anzahl und Typen der deponierten Gefäße
Für die gesamte Zeitspanne des 7.–9. Jh. wurde in den Brandgräbern der Mediaş-Gruppe die Kera-
mik ursprünglich zerbrochen und danach neben die Brandresten deponiert. Das absichtliche Zerbrechen
der Gefäße geschah auf dem Scheiterhaufen, danach wurden die Gefäße recht ordentlich in das Grab
gelegt, neben oder über die Brandreste. In nur wenigen Körpergräbern in den birituellen Gräberfeldern
wurden Gefäße deponiert, die rituell vor der Deponierung zerbrochen wurden. Im Rahmen derselben
Mediaş-Gruppe wurden in den meisten Körpergräbern die Gefäße vollständig deponiert. Sowohl in den
Brand- als auch in den Körpergräbern wurde je ein einziges (zerbrochenes oder vollständiges) Gefäß
deponiert (Gr. 2).
Im Hügelgräberfeld von Nuşfalău wurden den Gefäßen der Rand und der Hals absichtlich abgebro-
chen, bevor sie in die Gräber gelegt wurden. In Someşeni wurde in einem Hügelgrab ein vollständiges Gefäß
neben die Brandreste deponiert, in einem anderen wurde das Gefäß absichtlich zerbrochen, bevor es in das
Grab deponiert wurde (Gr. 3).
In den Körpergräbern des 7.–8. Jh. wurden mehrheitlich vollständige Gefäße deponiert, ein einziges
Gefäß in jede Bestattung. Sehr wenige sind die Gräber, in denen das Gefäß zerbrochen wurde, oder jene, in
denen neben den Verstorbenen nur Teile des Gefäßes deponiert wurden (Gr. 4).
In der Blandiana A-Gruppe wurden die Gefäße vollständig in die Gräber gelegt. Für die wenigen zer-
brochenen Gefäße ist es schwierig festzustellen, ob sie vollständig oder bereits zerbrochen in die Gräber
gelegt wurden. In den Gräberfeldern der Blandiana A-Gruppe herrschen Gräber mit je zwei oder sogar drei
Gefäßen neben dem Bestatteten vor. Es wurden Gefäße verschiedenartiger Typen deponiert (es kommen
Gefäße für die Aufbewahrung fester Nahrung zusammen mit Kochgefäßen, oder mit solchen für die Aufbe-
wahrung oder den Verzehr von Flüssigkeiten vor). Im Gräberfeld von Zalău, das zwischen 850–950 datiert
wird, enthielt das einzige Grab mit Keramik Fragmente zweier verschiedener Gefäße (Gr. 5).
In den Gräberfeldern, die zwischen 930–960 datiert werden, enthielten die meisten Gräber ein ein-
ziges Gefäß, das vollständig deponiert wurde. Nur in zwei Gräberfeldern kommen auch Bestattungen mit je
zwei Gefäßen vor (Gr. 6).
In den Gräberfeldern aus der zweiten Hälfte des 10. Jh. wurde die Keramik vorwiegend vollständig
deponiert, je ein einziges Gefäß pro Bestattung. Es kommen auch Gräber vor, in denen Fragmente desselben
Gefäßes sowohl auf den Kopf als auch auf den Becken der Verstorbenen gelegt wurden (Gr. 7).
2. Der Platz (die Lage) der Gefäße in den Gräbern
In den Kindergräbern der Mediaş-Gruppe wurden die Gefäße hauptsächlich zu den Füßen gelegt. Sehr
wenige liegen links oder rechts vom Kopfe und fast keine in der Beckengegend (Gr. 9).
Die Frauen, die in den awarischen Gräberfeldern im Westen Rumäniens und im siebenbürgischen
Hochland bestattet wurden, hatten Gefäße nur links oder rechts der Füße. Die awarischen Männer und Krie-
ger wurden mit Gefäßen nur beim Kopfe bestattet, besonders rechts davon (Gr. 10).
Aus dem bisher Bekannten geht hervor, dass die zwei oder drei Gefäße in jedem Grab der Blandiana
A-Gruppe links und rechts vom Kopfe deponiert wurden (Gr. 11).
Unabhängig vom Geschlecht wurden in den Gräbern der ersten Hälfte des 10. Jh. (930–960) die Gefäße
vorwiegend zu den Füßen gelegt, links oder rechts davon. Nur im Gräberfeld von Alba Iulia – Staţia de Sal-
vare/Cimitirul nr. II werden auch Gräber erwähnt, wo Gefäße neben dem Kopf oder dem Becken deponiert
wurden. In den Gräberfeldern von Cluj–Napoca und Şeitin, wo zerbrochene Gefäße in die Gräber gelegt wur-
den, befinden sich die Fragmente auf der Brust oder beim Becken des Verstorbenen (Gr. 12).
In den Gräberfeldern der zweiten Hälfte des 10. und dem Anfang des 11. Jh. wurden die Gefäße beson-
ders neben den Kopf des Bestatteten gelegt, links oder rechts vom Schädel, aber auch zu den Hüften oder
zwischen den Unterschenkeln, nur in zwei Fällen bei den Füßen der Toten (Gr. 13).
3. Die Assoziierung der Keramik mit anderen Gattungen von Artefakten. Keramische Beigaben in
Gräbern aus der Sicht des Alters und des Geschlechts der Verstorbenen
Im Rahmen der Mediaş-Gruppe enthielten viele der Brandgräber mit Keramikgefäßen, außer Kohle-
stückchen und Asche vom Scheiterhaufen, auch eine Reihe von Haushaltsgegenständen. Es sind sehr wenige
Gräber, die Schmuck, Kleidungszubehör oder Nahrung enthielten. Es fehlen Waffen oder Pferdezubehör (Gr. 13
a–c). In den Körpergräbern derselben Mediaş-Gruppe kommt die Keramik besonders zusammen mit Schmuck
vor. Kleidungszubehör ist gering an der Zahl, Haushaltsgegenstände oder Nahrungsmittel sehr gering und nur
in manchen Gräberfeldern. Kein Körpergrab mit Keramik enthielt Waffen oder Pferdezubehör (Gr. 14).
In den Hügelgräbern von Nuşfalău befinden sich außer der Keramik Haushaltsgegenstände, Klei-
dungszubehör, Tieropfer, wahrscheinlich Waffen und Münzen, sowie Kohle und Asche. Es fehlt hingegen
der Schmuck. Nur in einem der beiden Hügelgräber von Someşeni kommt Keramik zusammen mit Haus-
haltsgegenständen vor (Gr. 15).
Den Verstorbenen in den Gräberfeldern der Blandiana A-Gruppe wurden in die Gräber, außer Kera-
mik, in manchen Fällen Haushaltsgegenstände, in anderen Kleidungszubehör oder Schmuck gelegt (Gr. 16).
In den Gräberfeldern mit Körperbestattungen der awarischen Zeit und des 10. Jh. wurden die Verstor-
benen, von Fall zu Fall, auch je nach Geschlecht, zusammen mit einer Reihe von Haushaltsgegenständen,
Kleidungszubehör, Schmuck, Pferdezubehör und Tieropfern begraben. In den Gräberfeldern mit Datierung
zwischen 930–960 finden sich auch Gräber mit Teilen von Pferdeskeletten, sowie mit Münzen (Gr. 17–18).
In den Gräberfeldern der zweiten Hälfte des 10. Jh. enthalten die Gräber vorwiegend Schmuck. Aus
den Gräbern fehlen fast vollständig Haushaltsgegenstände, Kleidungs- und Pferdezubehör oder Tieropfer.
Sehr wenige sind die Gräber mit Waffen; solche mit Pferden oder Münzen fehlen vollständig (Gr. 19).
480|Călin COSMA
4. Die Bedeutung der Gefäße in Gräbern

4. 1. Religiöse Sicht
Im Rahmen der Mediaş-Gruppe war die Zerschlagung des Gefäßes ein Brauch, den die Familie des
Verstorbenen während der Bestattungzeremonie durchführte, an der auch die Mitglieder der jeweiligen
Gemeinschaften teilnahmen. Das Zerbrechen des Gefäßes war ein Ritual, der den Tod der Person symbo-
lisierte, einen bedeutenden Moment im Leben der Familie unterstrich, die sich vom Verstorbenen trennte
und sicherlich auch ein Ereignis für die gesamte Gemeinschaft darstellte, zu der der Bestattete gehört hatte.
In das Grab wurde nur ein einziges zerbrochenes Gefäß gelegt. Es stellte das Gefäß des Verstorbenen dar.
Die Deponierung von Gefäßen in nur einigen Brandgräbern kann durch verschiedene Deutungen
des Todes seitens mancher der Mitglieder ein und derselben Gemeinschaft, durch Einflüsse der Bräuche
anderer Gemeinschaften unterschiedlicher Ethnie und unterschiedlicher religiöser Auffassungen usw.
erklärt werden. Es ist nicht auszuschließen, dass in birituellen Gräberfeldern die Körpergräber, die außer
dem Verstorbenen auch vollständige Gefäße enthielten, ein Modell für jene, die die Verbrennung prakti-
zierten, boten.
Das Vorkommen im Hügelgräberfeld von Nuşfalău, innerhalb desselben Grabes, von Tongefäßen und
Holzeimern bezeichnet in großem Maße den Zweck jedes Behältertyps in den magisch-religiösen Auffas-
sungen über den Tod dieser Gemeinschaft. Die Tongefäße, auch wenn der obere Teil fehlt, hatten den Zweck,
feste Nahrung aufzubewahren, wie auch die Reste organischer Stoffe auf den Gefäßwänden beweisen; die
Holzeimer waren zur Aufbewahrung von Wasser da.
Die Tatsache, dass die Anzahl der Gräber mit Keramik innerhalb der Gräberfelder der Blandiana
A-Gruppe groß ist, wie auch, dass zwei oder drei Gefäße neben den Verstorbenen gelegt wurden, setzt
einheitliche religiöse Auffassungen über das Nachleben voraus, die von einer großen Anzahl der Mitglie-
der der jeweiligen Gemeinschaften geteilt wurden. In die Gräber legte die Familie nicht unbedingt das
persönliche Geschirr des Verstorbenen, sondern Gefäße, die nützlich waren und alle Erfordernisse des Ver-
storbenen auf dem Wege zum/oder im Nachleben deckten (Kochgefäße, Kannen, Gefäße zum Aufbewahren
von Flüssigkeiten).
Die Seltenheit des Gefäßes in awarischen Gräbern und in jenen vom Honfoglalás-Typ, zusammen mit
den geringen Ausmaßen der Gefäße, wozu noch die anderen Beigaben in den Gräbern treten, sind Hinweise
für ein virtuelles Bild der Lebensweise der Bestatteten. Sie bezeichnen die Mobilität des Einzelnen und
der Gemeinschaft, aus der er stammte. Die Grabbeigaben eines Nomaden bestehen aus unbedingt nötigen
Gegenständen für das Nachleben, weshalb sowohl die Seltenheit der Gefäße in Bestattungen wie auch deren
geringe Ausmaße symbolische Werte annehmen und die Rolle des jeweiligen Gegenstandes im Leben des
Verstorbenen hervorheben. Das Gefäß, das in das Grab gelegt wurde, bedeutet einerseits das persönliche
Gefäß, das der Verstorbene während des Lebens benutzt hatte, andererseits gleichzeitig seine Nützlichkeit
im täglichen Leben.
In der zweiten Hälfte des 10. Jh. kommen außer Töpfen auch Gefäße vor, die zum Servieren von Nah-
rungsmitteln oder für Flüssigkeiten benutzt wurden (Töpfe, Karaffen und Kannen).
Das vollständige oder teilweise Zerbrechen von Gefäßen und ihre Deponierung in Gräbern kommt in
Gräberfeldern des 8. Jh. selten vor, öfter in jenen des 10. Jh. Im 10. Jh. kann das vollständige Zerbrechen des
Gefäßes den Tod des Bestatteten symbolisieren.
4. 2. Gesellschaftliche Sicht
Im Rahmen der Mediaş-Gruppe bezeichnet das Vorkommen von Keramik in nur einigen Gräbern
alleine einen höheren gesellschaftlichen Status der Verstorbenen in der Gemeinschaft, da es sich die Fami-
lien leisteten, ihre Toten auch mit Tongefäßen zu bestatten, im Vergleich zu anderen Familien, die dies nicht
durchführten. Mehr noch, die Eliten begruben auch ihre Kinder zusammen mit Tongefäßen, sowohl um
ihren Status zu unterstreichen, als auch, damit diese ihnen im Nachleben von Nutzen seien, ein Glaube, den
sie gerade zu teilen begannen.
Bedeutende Personen waren auch jene, die sich in manchen der Hügelgräber von Nuşfalău bestatteten,
was daraus hervorgeht, dass neben die Brandreste sowohl Haushaltsgegenstände, Kleidungszubehör und
Schmuck, als auch besondere Behälter gelegt wurden: Holzeimer für Wasser, Tongefäße für feste Nahrung.
Dass in den Gräberfeldern der Blandiana A-Gruppe die Anzahl der Gräber mit Keramik groß ist, wie-
derspiegelt eine Vereinheitlichung der religiösen Auffassungen dieser Gemeinschaften. Die große Anzahl
von Gräbern mit Keramik weist auch auf einen recht einheitlichen gesellschaftlichen Status innerhalb der
Gemeinschaften hin, d. h. sehr viele Familien verfügten über ausreichende Mittel, um ihre Toten auch mit
Tongefäßen zu begraben, was den Wunsch versinnbildlicht, dem Verstorbenen im Nachleben größere Behag-
lichkeit zu bieten.
In den awarischen Gräberfeldern und in jenen vom Honfoglalás-Typ kommen Tongefäße vorwiegend
in Krieger-, aber auch in Frauengräbern mit reichen Beigaben vor. Die Tatsache, dass Tongefäße in Krie-
ger- und in reichen Frauengräbern vorkommen, stützt die Annahme, dass der Brauch, Gefäße in Gräbern zu
deponieren, die Eliten kennzeichnete. Am wahrscheinlichsten gehörten Gräber mir metallischen Artefak-
ten und gleichzeitig mit Keramik nur manchen der Mitglieder der militärischen, sozialen und politischen
Eliten an, genauer den führenden Familien. Die anderen Verstorbenen, die mit Wertgegenständen, aber
ohne Keramik bestattet wurden, können niedergestellte Personen sein, die zu den militärischen und politi-
schen Gefolgen der Gemeinschaften jener Zeit gehörten.
Für die Erklärung der wachsenden Anzahl von Gräbern mit Keramik in der zweiten Hälfte des 10. Jh.
muss auch in Betracht gezogen werden, dass in dieser Zeitspanne eine relative gesellschaftliche Vereinheit-
lichung innerhalb der Gemeinschaften im untersuchten Raume stattfand, was einer größeren Anzahl von
Familien erlaubte, ihre Toten einschließlich mit Tongefäßen zu bestatten.
5. Die Bedeutungen des Brauches, keramische Gefäße in Gräbern zu deponieren
Die Slawen des 7.–10. Jh. aus Siebenbürgen bestatteten ihre Toten nach den echtesten heidnischen
Bräuchen (Einäscherung). Die Körperbestattung und das Vorkommen von Tongefäßen in Gräbern weisen
auf einen Wandel der Vorstellungen über den Tod im Falle nur einiger der Mitglieder dieser Gemeinschaf-
ten hin. In den slawischen birituellen Gräberfeldern in Siebenbürgen wurden, innerhalb der Gruppe, die
Körperbestattung betrieb, Gefäße nur in Kindergräber deponiert, was gesonderte religiöse Auffassungen
und verschiedene Arten, die frühzeitig Verstorbenen zu behandeln, hervorhebt. Auch mit Bezug auf das Ein-
dringen des Christentums in die Reihen der awarischen Bevölkerung beschreiben ihre Gräberfelder, die
Grabbeigaben, mit oder ohne Gefäße, Gemeinschaften, die ihre Toten gemäß der echtesten heidnischen
Rituale bestatteten. Ebenso heidnisch waren auch die Gemeinschaften der Blandiana A-Gruppe, wie auch
jene, deren Gräberfelder in das 10. Jh. datiert werden.
♦ ♦
♦
Dass in den Brandgräbern der Mediaş-Gruppe die Tongefäße zerbrochen und danach in das Grab
deponiert wurde, schließt die Deutung aus, dass sie als Behälter zur Aufbewahrung eventueller Wasser-,
Fleisch-oder Getreidegaben fungierten. Das zerbrochene Gefäß gehörte dem Verstorbenen; das Zerbrechen
bedeutet einerseits den Tod jener Person, sehr wahrscheinlich aber auch, dass der Tote es im Jenseits nicht
mehr benötigte. Das Zerbrechen des Gefäßes konnte u. a. auch auf den Wunsch der Gemeinschaft verweisen,
die Rückkehr der Toten unter die Lebenden aufzuhalten.
Die Gefäße aus den Gräbern der Blandiana A-Gruppe symbolisieren, durch ihre verschiedene Anzahl
und Zewckbestimmung, das Geschirr, das der Verstorbene zu Lebenszeiten benutzt hatte. Jene, die die
Bestattungen durchführten, deponierten in die Gräber Gefäße, die durch ihre Form zweifellos ihre Benut-
zung im Alltagsleben angaben (Behälter für feste Nahrung, zusammen mit solchen für Essen, Trinken oder
für das Gießen oder die Aufbewahrung von Flüssigkeiten).
Das vollständig deponierte Gefäß in den awarischen oder Honfoglalás-Gräberfeldern symbolisierte
den persönlichen Gegenstand, den der Verstorbene zu Lebenszeiten beuntzt hatte und gleichzeitig wies der
Behälter auf den Zweck seiner Benutzung im Alltagsleben hin. Dass in diese Gräber nur ein einziges Gefäß
deponiert wurde, verweist auf das strenge Leben eines Nomaden oder Nachklänge desselben im der zweiten
Hälfte des 10. Jh.
Die Tatsache, dass die Keramik bestimmte Funktionen in den Grabritualen der zweiten Hälfte des
ersten Jahrtausends n. Chr. symbolisierte und erfüllte, wird auch durch ihr Vorkommen in Kenotaphen
bewiesen. Auch wenn diese symbolische Gräber (ohne menschliche Überreste) waren, deponierten die
Familienmitglieder Tongefäße in die Grube, was die magische Semiotik des Gefäßes unterstreicht, die Kräfte,
die dem keramischen Behälter für die Auferstehung oder für den Beitrag zu einem behaglichen Nachleben
des Verstorbenen zugeschrieben wurden.
482|Călin COSMA
Den Brauch, Keramik nebst bestattete Pferde zu legen, wie im Falle von Bratei - La Zăvoi/Cimitirul
nr. 2, ist in der awarischen Welt wiederzufinden. Es wird angenommen, man habe es mit einem besonderen
Pferd im Rahmen der Gemeinschaft zu tun, einem Pferd mit magischen Kräften, das auf besondere Weise
bestattet und das einschließlich von einem Tongefäß begleitet wurde, das ihm auf übertragene Weise das
nötige Wasser oder vielleicht auch die Nahrung für den Weg in oder für das Nachleben sichere.
♦ ♦
♦
In den siebenbürgischen Gräberfeldern des 7.–10. Jh. sind die meisten Tongefäße, die in den Gräbern
deponiert wurden, Miniaturgefäße. Sie ahmen eigentlich die im Alltagsleben benutzten Originale nach. Es
wurde bloß beabsichtigt, ihre Rolle als Behälter für Nahrung oder Getränke zu versinnbildlichen. Das Vor-
kommen von Miniaturgefäßen in Gräbern symbolisiert eigentlich ihre Benutzung im Alltagsleben in den
Gemeinschaften, aus denen die Verstorbenen stammten. Dies passt zur altertümlichen Semiotik des kerami-
schen Behälters, da den Gemeinschaften der Zeit der Glauben an die magischen Kräfte des Gefäßes für das
menschliche Auferstehen nicht fremd war.
Die Sekundärbrennung auf den Wänden mancher der Gefäße in den Gräbern ist auf Trankopfer oder
andere Bräuche zurückzuführen, die von den Lebenden über dem Feuer während des Bestattungsrituals
durchgeführt wurden, was auf Glauben bezüglich der reinigenden Eigenheiten des Feuers verweist.
Das Vorkommen von Keramik in Kenotaphen und in der Pferdbestattung ist ein weiteres Beispiel für
die bedeutende Rolle des keramischen Behälters in den Grabritualen und im Totenkult. Es gab zweifellos
gegenseitige Beeinflussungen der Gemeinschaften, die sich einschließlich auf religiöser Ebene äußerten,
Beeinflussungen, die auch durch den Brauch, keramische Gefäße in Gräbern zu deponieren, bemerkbar sind.
Die Tongefäße, die neben Graburnen, neben die direkt auf die Erde gelegten Brandreste oder neben
die bestatteten Verstorbenen gelegt wurden, können unter die Grabopfer eingeschlossen werden. Das Ton-
gefäß hatte in der gesamten Geschichte der Menschheit verschiedene magisch-religiöse Bedeutungen, mit
günstigen Eigenschaften für das menschliche Dasein. All diese Eigenschaften des Gefäßes waren den sieben-
bürgischen Gemeinschaften des 7.–10. Jh. wohlbekannt und dies erweist für diesen Raum das Vorkommen
von Töpfermeistern, die auch Keramik herstellten, die ausschließlich für den Grabgebrauch bestimmt war.
Übersetzt von Ligia Ruscu

C. Cosma Consideraii Privind Practica de PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C. Cosma Consideraii Privind Practica de PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDII DE ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE

OMAGIU PROFESORULUI NICOLAE GUDEA LA 70 DE ANI

STUDIES IN ARCHAEOLOGY AND HISTORY

Editor Călin Cosma

DTP: Ovidiu Vlad

Coperta I: Statuia Iupiter Optimus Maximus Dolichenus de la Porolissum

Editura Mega | www.edituramega.ro

În secolul VIII şi la începutul secolului IX se individualizează necropolele tumulare de incineraţie,

2COSMA 2002, 63–70, 76–77.

Nr. situri/ FC=ĐŝŵŝƟƌĨĉƌĉĐĞƌĂŵŝĐĉͬ'ƌćďĞƌĨĞůĚĞƌŽŚŶĞ<ĞƌĂŵŝŬ

9FIEDLER 1992, 1, 287–288.

20 morminte / morminte / morminte /

Nr. vase / Anzahl der Gefäße

BOARTA BRATEI GHIRBOM MEDIAŞ OCNA SIBIULUI TÂRNAVA

Nr.vase / Anzahl der Gefäße

ALBA IULIA BLANDIANA SEBEȘ

BLANDIANA CLUJ-NAPOCA CLUJ-NAPOCA CLUJ-NAPOCA ŞEITIN

5 Nr. vase / Anzahl der Gefäße

12DRAGOTĂ, RUSTOIU, DRÎMBĂREAN, DELEANU, OŢA 2009, 111.

13FIEDLER 1992, 1, 296.

1 dhZc Abrevieri: M – matur; CO – copil; NE – vârsta și sexul decedatului necunoscute;

BOARTA OCNA SIBIULUI Abrevieri:

0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5

4 Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; CO – copil; NE – vârsta și

Abkürzungen: B – Mann; F – Frau; CO – Kind; NE – unbe-

2 Abrevieri: NE – vârsta şi sexul decedatului necunoscute; AR –

22CIUGUDEAN 2007, 257–260, Annex 1.

39 Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; M – matur; CO – copil; A – adolescent; NE –

Abkürzungen: B – Mann; F – Frau; M – Erwachsener; CO – Kind; A – Jugend-

0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5

M: CR 1 c/d/E Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; M – matur; A – adolescent; CO – copil;

NE: CR-BI 1 Abkürzungen: B – Mann; F – Frau; M – Erwachsener; CO – Kind; R – Krieger;

0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5

4. Semniﬁcaţia vasului în morminte

25EISNER 1952, 390; EVSEEV 1999, 330–332.

27FIEDLER 1992, 1, 297.

35RÉVÉS 1996, 186–187.

5. Conotaţii ale gestului depunerii vasului ceramic în morminte

38VKOLINSKÁ 1996, 313–331; VLKOLINSKÁ 2007, 207–228; PROFANTOVÁ 2007, 191–206.

49RUSU 1997, 233–234.

63EISNER 1956, 390.

67EVSEEV 1999, 330–332

Gräbern in Slowenien, M. Guštin (Uredil/Herausgegeben), Zgodnji Slovani. Zgodnjesrednjeveška lonče-

4. Die Bedeutung der Gefäße in Gräbern

Übersetzt von Ligia Ruscu

S-ar putea să vă placă și

2COSMA 2002, 63–70, 76–77.

9FIEDLER 1992, 1, 287–288.

1 dhZc Abrevieri: M – matur; CO – copil; NE – vârsta și sexul decedatului necunoscute;

22CIUGUDEAN 2007, 257–260, Annex 1.

M: CR 1 c/d/E Abrevieri: B – bărbat; F – femeie; M – matur; A – adolescent; CO – copil;

25EISNER 1952, 390; EVSEEV 1999, 330–332.

35RÉVÉS 1996, 186–187.

38VKOLINSKÁ 1996, 313–331; VLKOLINSKÁ 2007, 207–228; PROFANTOVÁ 2007, 191–206.

49RUSU 1997, 233–234.

67EVSEEV 1999, 330–332