Agentii patogeni (virusuri, microbi, paraziti) sunt prezenti, in mediul inconjurator, permanent, si sunt responsabili de

aparitia bolilor infectioase. Solul contine milioane de bacterii pe centimetru cub, sporii fungilor sunt in aerul pe care il
respiram, iar microorganismele sunt depozitate pe fiecare suprafata pe care o atingem, in activitatile zilnice. Este important
de retinut ca doar acele microorganisme care pot duce la declansarea unor afectiuni, la nivelul organismului uman, poarta
numele de agenti patogeni. Acestia sunt specializati in infectarea tesuturilor umane, unde se si reproduc, ducand la aparitia
simptomelor de boala. Febra, starea de oboseala si toate celelalte semne date de infectie sunt  raspunsul imun al
organismului, in incercarea sa de a riposta la actiunea agentilor patogeni. Maladiile infectioase pot sa apara sporadic
(numai la unii indivizi, al caror sistem imunitar este slabit), epidemic (sunt afectate mai multe persoane, intr-un timp si un
spatiu geografic bine delimitate), sau ca pandemii (sunt afectate foarte multe persoane, din mai multe spatii geografice, pe
termen nedefinit). In istoria umanitatii, nenumarate epidemii/pandemii au avut consecinte dramatice: “Moartea neagra”
(ciuma bubonica), provocata de o bacterie – Yersinia pestis – in secolul al XIV-lea, a afectat Asia si Europa, o treime din
populatia celor doua continente gasindu-si sfarsitul, sase epidemii de holera, in secolul al XIX-lea, au fost devastatoare
pentru populatia tuturor continentelor, in secolul al XX-lea, trei pandemii de gripa, dintre care “gripa spaniola” din 1918, a
fost cea mai periculoasa, ucigand, in mai putin de jumatate de an, peste 20 de milioane de oameni.

Cum se transmit agentii patogeni?

Exista, din nefericire, foarte multe posibilitati, prin care aceste microorganisme daunatoare se pot transmite:

 transmiterea prin intermediul picaturilor Pfluger – in momentul in care tusesti sau stranuti, fara sa-ti acoperi nasul
si gura, nenumarate picaturi, aproape invizibile ochiului uman, sunt transmise in aer. In cazul in care ai o infectie,
picaturile vor contine fie virusuri, fie bacterii, care vor fi inhalate de catre cei din jur. Afectiuni ca virusul gripal,
tuberculoza si chiar simpla raceala sunt transmise in acest fel;

 transmiterea directa a agentilor patogeni – anumite afectiuni pot fi transmise prin contactul direct cu pielea
infectata, asa cum se intampla in cazul unor boli cu transmitere sexuala (ca herpesul genital sau diverse micoze);

 transmiterea prin intermediul mancarurilor contaminate – in momentul in care consumi mancare cruda sau
insuficient gatita, te poti contamina cu Salmonella;

 transmiterea prin intermediul apei contaminate – consumul de apa din surse nesigure, netestate, poate duce la
introducerea, la nivelul intestinelor, a microorganismelor raspunzatoare de aparitia holerei si chiar a dizenteriei
amoebice;

 transmiterea prin intermediul fluidelor corporale – agentii patogeni pot patrunde in organism prin intermediul
fluidelor corporale, asa cum sunt sangele, sperma sau prin intermediul taieturilor si al zgarieturilor sangerande, dar
si prin locul de patrundere a acelor medicale. Aceasta este calea de transmitere a afectiunilor precum hepatita si
virusul HIV;

 transmiterea prin intermediul vectorilor – un vector este reprezentat, de exemplu, de un animal care raspandeste
boala de la o “gazda” la alta, fara ca el sa fie afectat. Cei mai importanti vectori sunt tantarii (care pot transmite
malaria) si mustele de casa (pot transmite dizenteria);
Cresterea si inmultirea populatiilor agentilor patogeni

Populatiile patogene sunt alcatuite din bacterii, virusuri, helminti (viermi paraziti), prioni (proteinaceous infectious protein,
care cauzeaza infectii ale creierului) sau fungi. In conditii optime, bacteriile se inmultesc prin diviziune, la fiecare 20 de
minute, motiv pentru care marimea coloniei bacteriene se dubleaza in acest interval de timp. Teoretic, o astfel de colonie
bacteriana se poate inmulti fara limita, daca are conditii favorabile, precum temperatura corespunzatoare a apei, aerului,
radioactivitatea mediului ambiant (expunerea excesiva la raze UV), pH optim, oxigen suficient.

In cazul in care conditiile nu sunt indeplinite, diviziunea bacteriana poate dura pana la cateva zile. Fungii, microorganisme
care provoaca micoze, cresc si ei foarte rapid in conditii ideale, nevoile lor fiind similare celor bacteriene, singura exceptie
fiind cea legata de necesarul de oxigen, majoritatea fungilor putand creste si in conditii anaerobe. Agentii patogeni din
categoria fungilor, asa cum este, de exemplu, candida, au o rata de crestere foarte mare, colonia dublandu-se odata cu
fiecare crestere de 10 grade, a temperaturii. Cresterea exponentiala explica, in mare masura, evolutia rapida a bolii.
Bacteriile determina aparitia simptomelor, pe masura ce organismul lupta impotriva toxinelor bacteriene. Totusi, frecvent,
sistemul imun nu poate actiona suficient de repede pentru a putea stopa bacteriile, in momentul in care acestea patrund in
organism. In cazul in care organismul vine in contact, pentru a doua oara, cu agentii patogeni, este pregatit, iar bacteriile
sunt distruse inainte ca ele sa se inmulteasca si sa determine aparitia simptomelor. In conditii reale, rata de crestere a
agentilor patogeni este mult mai mica, datorita factorilor care impiedica realizarea conditiilor ideale – lipsa hranei, lipsa
oxigenului, formarea produsilor toxici, modificarile de pH etc.

Probioticele si  prebioticele

Probioticele sunt bacteriile benefice organismului, necesare in desfasurarea diverselor procese biologice (in intestin,
stomac s.c.), iar prebioticele sunt zaharuri sau alte substante pe care organismul le preia din alimente (cereale, miere,
ceapa, usturoi, anghinare etc.) si care favorizeaza mentinerea probioticelor. La nivelul intestinului, exista, in mod normal,
100 de trilioane de bacterii, insumand, ca greutate, aproximativ un kilogram si jumatate. Foarte multe dintre aceste
bacterii sunt folositoare organismului uman – “bacterii bune”, care contribuie la digerarea corespunzatoare a alimentelor
ingerate si la protejarea organismului de agentii patogeni. Exista insa si un numar destul de mare de bacterii daunatoare,
care pot duce la aparitia unor afectiuni. In general, este indicata consumarea a cat mai multor alimente care stimuleaza
cresterea bacteriilor intestinale benefice, asa cum se intampla in cazul consumului de legume (asparagus, banane, ceapa si
rosii), cereale, iaurt, kefir etc. Imbolnaviri frecvente se produc din cauza unor agenti patogeni cu care organismul, din
diverse motive, nu mai poate lupta. Dintre acestia, se pot mentiona:

 Helicobacter pylori este una dintre bacteriile care colonizeaza mucoasa stomacului, fiind principala cauza a gastritei
superficiale cronice, a gastritei cronice, a ulcerului peptic si a adenocarcinomului gastric. Aceasta infectie este in
declin, in majoritatea tarilor vestice, datorita eficientei campaniilor de prevenire si a tratamentului individualizat,
dar si datorita cresterii nivelului de igiena care previne re-infestarea. Cu toate acestea, in tarile aflate in curs de
dezvoltare, lucrurile stau exact invers, in principal din cauza esecului tratamentului si a dezvoltarii rezistentei la
medicamentele folosite. Descoperirea acestui agent patogen se datoreaza medicilor de origine australiana, Barry J.
Marshall si Robin Warren, cei care au demonstrat ca gastrita si ulceratia stomacului sau a duodenului sunt
provocate de infectia cu un bacil Gram negativ – Helicobacter pylori – si nu de catre stres sau alimentatia
necorespunzatoare.
 Escherichia coli (E.coli), descoperita de Theodor Escherich, bacteriolog german, in 1885, este o bacterie intestinala,
care genereaza infectii urinare, diaree, gastro-enterite etc.
 Staphylococcus aureus este bacteria patogena responsabila de intoxicatiile alimentare, respiratorii (pneumonii,
bronsite), ale tesuturilor moi si ale pielii, de infectii generalizate (septicemii, meningite etc.).
 Salmonella (numita asa dupa numele medicului veterinar care a descoperit-o, Daniel Elmer Salmon) este o
enterobacterie foarte rezistenta si, de aceea, foarte periculoasa. Poate supravietui mai multe saptamani in mediu
uscat si mai multe luni in apa. Salmonella este cauza cea mai raspandita a intoxicatiilor alimentare.
 Yersinia enterocolitica este o bacterie descoperita pe la inceputul secolului al XX-lea, care poate cauza dureri
abdominale, diaree, voma s.a.m.d. Se transmite, mai ales, prin alimentatie, prin consumul fructelor si legumelor
nespalate sau prin intermediul celor congelate pentru o perioada prea lunga de timp si in conditii incorecte.
Chiar daca medicina a facut progrese remarcabile, si in prezent, populatia lumii este amenintata de numeroase boli
provocate de agentii patogeni, cauzele fiind, in principal (mai ales in tarile subdezvoltate), malnutritia, igiena defectuoasa,
lipsa apei potabile, locuintele insalubre etc.

Pe de alta parte, transporturile moderne, in mod deosebit cele aeriene, favorizeaza transmiterea bolilor infectioase, foarte
rapid. Este cazul, de exemplu, al SRAS (Sindromul respirator acut sever), care, in   2003, care a pornit din China si a atins
peste 8000 de cazuri in intreaga lume, intr-un timp foarte scurt.

Un alt “camp de batalie” este reprezentat de spitale, unde igiena deficitara favorizeaza dezvoltarea unor agenti patogeni
rezistenti la antibiotice, cadrele medicale fiind adesea purtatoare ale acestora, fara a fi ele insele bolnave.

Organismul uman, daca este sanatos, instituie, prin natura sa, bariere fizice si chimice in calea agentilor patogeni periculosi.
El trebuie insa ajutat prin:

 igiena riguroasa;
 vaccinuri (care ofera protectie contra rujeolei, rubeolei, poliomielitei, oreionului, gripei, hepatitei B, tetanosului  
etc.);
 alimentatie sanatoasa;
 cand este cazul, medicatie adecvata.

Galerie imagini Agentii patogeni:

Herpesul genital
Agentul infectios - virusul Herpes simplex
Infectia herpetica primara - initial apar mancarimi si senzatii de arsura, dureri locale. Apoi apar vezicule grupate in buchete
inconjurate de o zona rosie. Aceste vezicule se sparg apoi si lasa ulceratii izolate sau confluente. Lichidul din acestea este
clar daca nu s-a suprapus o infectie cu vreo bacterie. Cele mai frecvente localizari sunt - la barbat - glandul, preputul si
uretra; la femei - sunt lezate vulva, vaginul si colul uterin. Se poate asocia cu: febra cu dureri de cap, cresteri in volum a
ganglionilor inghinali sau generalizati. Se vindeca spontan in aproximativ 3 - 4 saptamani.
In cazul suprapunerii unor factori care nu sunt specifici - perioada menstruala, boli infectioase, stress de orice etiologie -
infectia herpetica poate reaparea. Se manifesta indentic ca mai sus, dar mai putin sever. Si vindecarea se produce numai in
3 - 4 saptamani.
Infectia poate fi lipsita complet de manifestari - cel mai frecvent la femeie - ceea ce duce la infectarea partenerilor sexuali.
Tratament - in infectiile herpetice se foloseste Acyclovir, Famciclovir si alte antivirale sau imunostimulatoare. Solutia de
sulfat de zinc 0,025 - 0,1% utilizata local timp indelungat duce la o vindecare mai rapida.

Vaginoza bacteriana
Vaginoza bacteriana (alti patogeni decat T.vaginalis sau Candida Albicans) se caracterizeaza prin prezenta unei secretii
vaginale de culoare alba, omogena, in cantitate moderata sau crescuta, urat mirositoare, ce acopera uniform mucoasa
vaginala.
Existenta pertenerilor sexuali multipli si a contactelor sexuale neprotejate, favorizeaza aparitia acestui tip de infectie.
Vaginoza bacteriana prezinta risc de nastere prematura si complicatii neonatale. In secretiile femeilor cu vaginoza
bacteriana, au fost identificati urmatorii patogeni: G.vaginalis, Mycoplasma hominis, si unele specii de Peptostreptococcus
iar Lactobacillus lipseste de obicei (face parte din flora normala vaginala). Aceste microorganisme pot fi depistate si in
randul femeilor sanatoase. Orice manevra care perturba flora normala vaginala (formata din bacterii producatoare de
hidrogen peroxid), se va insoti de suprapopularea vaginului cu patogeni anaerobi (spalaturile vaginale, utilizarea
spermicidelor intravaginale, parteneri sexuali noi).
Diagnosticul de vaginoza bacteriana
Identificarea a trei din urmatoarele patru anomalii, stabileste diagnosticul de vaginoza bacteriana:
1. Secretii vaginale abundente, albe, omogene, cu excluderea diagnosticului de candidoza vaginala, trichomoniaza, si a
celuide cervicita mucopurulenta. Se vor recolta probe din secretii, si vor fi testate pentru C.trachomatis si N.gonorrhoeae.
2. Miros caracteristic de peste, ce apare atunci cand secretiile vaginale patologice, sunt amestecate cu o solutie de KOH
10% (mirosul apare datorita aminelor volatile rezultate din metabolismul bacteriilor anaerobe).
3. Un ph mai mare de 4,5 al scurgerilor vaginale (in mod normal ph-ul vaginal este acid). Cresterea ph-ului se datoreaza
produsilor aminati bacterieni si scaderii sintezei de lactat a lactobacililor din flora normala.
4. Evidentierea la microscop a ,,celulelor-cheie’’ = celule ale epiteliului vaginal, acoperite de microorganisme cocobacilare
(G.vaginalis si microorganisme anaerobe). Punerea in evidenta a ,,celulelor-cheie’’ (cu ajutorul coloratie Gram), repezinta
cea mai sigura metoda de diagnosticare a vaginozei bacteriene la femeile simptomatice.
Tratament
Vaginoza bacteriana se trateaza prin administrarea de metronizadol timp de 7 zile (1 gram/zi). De asemenea, mai pot fi
utilizate creme cu aplicare intravaginala, pe baza de clindamicina sau metronidazol, fara aparitia de reactii adverse.
Recurenta pe termen lung a vaginozei bacteriene, este destul de frecventa si nu este influentata de tratamentul cu
antibiotic (metronidazol) aplicat partenerilor de sex masculin.
Pe viitor se urmareste dezvoltarea unor preparate care sa contina Lactobacillus (tulpini producatoare de peroxid de
hidrogen) utilizate in recolonizarea normala a epiteliului vaginal.
Scabia
Agentul parazitar = Sarcoptes scabiei, var. hominis
Perioada de incubatie - de la infestare pana la aparitia manifestarilor parazitozei - variaza intre 3 zile si 8 saptamani. Cel mai
rapid apare mancarimea nocturna cu aparitia santului acarian (dunga curba, de culoare inchisa, de 5 - 15 mm lungime) si
vezicula perlata (la capatul santului).
Alte manifestari sunt reprezentate de: vezicule, zgarieturi determinate de scarpinatul insistent. Localizarea predilecta este
in partile laterale ale degetelor de la maini, pumn, coate, sub brat, sani, in jurul ombilicului, penis, perigenital, fese si sub
fese.
Netratata boala se poate complica!!!
Diagnostic - mancarime nocturna + leziuni cutanate specifice + contact cu o persoana infestata. La microscop se pune in
evidenta parazitul.
Tratament
- cu scabicide - sulful, benzoatul de benzil;
- insecticide de contact - lindan, malahtionul, crotamitonul. Se aplica sub forma de creme de la gat in jos pe toata suprafata
corpului. Se trateaza toti partenerii.