GENUL DRAMATIC.

OPERA DRAMATICĂ

Definiţie:
În genul dramatic, autorul se exprimă în mod indirect, prin
intermediul personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente,
într-un anumit timp şi spaţiu, creaţia literară având ca mod de expunere
dominant dialogul şi fiind destinată reprezentării scenice.

Trăsăturile operei dramatice:

A. Din punctul de vedere al conţinutului, opera dramatică:
1. Are unele trăsături similare cu opera epică:
►prezenţa personajelor
►derularea unor evenimente(trăsătură care poate fi ilustrată prin
prezentarea, pe scurt, a subiectului, printr-un rezumat)
►prezenţa în text a unor indici (cuvinte/structuri) care fac trimitere la
spaţiul şi timpul în care se desfăşoară evenimentele
2. Are unele trăsături particulare:
►modurile de expunere specifice sunt: dialogul, monologul şi uneori
aparteul (replică spusă aparte cuiva, cuvintele spuse pe scenă, de un
personaj, ca pentru sine). Prezenţa acestor moduri de expunere implică
apariţia elementelor de oralitate a stilului: verbe şi forme pronominale la
persoana a II-a, singular şi plural, construcţii în cazul vocativ, verbe la
modul imperativ, interjecţii, puncte de suspensie, exclamaţii şi interogaţii,
plăcerea enumeraţiei etc.
► acţiunea se dezvoltă în jurul conflictului dramatic. Acesta presupune
prezenţa unor forţe opuse. Existenţa unui obstacol între aceste forţe
determină, prin ciocnirea lor, naşterea unei crize sau a unui dezechilibru,
care urmează a fi rezolvate. Efectul crizei este tensiunea interioară, numită
tensiune dramatică, care declanşează un lanţ de evenimente, orientat către
o soluţie. Situaţia dramatică presupune, aşadar, posibilitatea unei rezolvări.
Când aceasta nu există, dramaticul se transformă în tragic.

B. Din punctul de vedere al formei, se remarcă următoarele trăsături

particulare ale operei dramatice:
1. În deschiderea textului apare o listă cu numele personajelor şi
cu precizări privind ocupaţia acestora.
 2. Textul dramatic este structurat în acte şi scene.
3. Înaintea fiecărei replici este indicat numele personajului care o
rosteşte.
4. Intervenţia directă a autorului apare doar în indicaţiile de
regie/scenice, care se mai numesc didascalii.

ARGUMENTARE-model

În opinia mea, opera ………….…………(titlul), de

……………………..(numele autorului), aparţine genului dramatic, în
care autorul se exprimă în mod indirect, prin intermediul personajelor,
care sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un anumit timp şi
spaţiu, creaţia literară având ca mod de expunere dominant dialogul şi
fiind destinată reprezentării scenice.
În primul rând, în deschidere apare o listă cu numele personajelor
şi cu precizări privind ocupaţia
acestora……………………………………………….(două exemple),
textul este structurat în ……..(câte acte conţine opera) acte, care
conţin ……………(câte scene conţine fiecare act) scene, înaintea
fiecărei replici este indicat numele personajului care o
rosteşte……………………………………………………(citat în care
se transmite o astfel de replică) şi se remarcă prezenţa didascaliilor, ca
modalităţi de intervenţie directă a autorului
…………………………………………………...……..(două exemple).
În al doilea rând, modul de expunere specific este dialogul, iar
prezenţa acestuia impune prezenţa elementelor de oralitate a
stilului…………………………………………………………………....
(prezentarea a trei-patru elemente de oralitate, cu citate pentru
fiecare).
În plus, se remarcă prezenţa
personajelor………………………………………………………………
(care sunt personajele) şi a unui conflict
dramatic………………………………………………………………….
(ce forţe sunt antrenate în conflict şi cum evoluează, pe scurt,
acestea). Evenimentele sunt plasate într-un cadru spaţio-temporal,
marcat prin indici specifici: ………………………………. (exemple de
indici de spaţiu şi timp).
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea
textului suport în genul dramatic.