BOABE DE G�ÂU

ANUL V . REVISTA DE CULTURA N-rul II

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL

URME-ROMÂNEŞTI LA ATENA (cu 32

figu<i) . de MARCU BEZA
UR M E ROMÂNEŞTI IN EPIR (cu 27
figu<i) . . de MARCU BEZA

COLECŢIA Pwf_ 1. CANTACUZINO, Gm-

vurJle, desenurile şi cărţile (cu 10 figuri) de Praf. G. OPRESCU

MUZEUL SOCIET ÂŢII TRANSILVANE

DIN SIBIU DE ŞT I INŢE NATU-
RALE (cu 16 figun) . . . . . . . . de ALFRED KAMNER
din limba germ;n3 de Emanoil Bucuţa

SÂNGE STRIC AT (IV) . . de BORISAV STANCOVICI

(CII 4 figuri de Boril CaTagea) diJl drbqtt de Eltlla Eftimiu.

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii: România la Bruxelles; Miş·

cări de pcpoare; Comori străbune. Teatru, muzică, cinematograf, radio:
Filmul in cifre. Turism, sport, educaţie fizică: Ziua apelor.
(Cu 5 figu<i)_
Planş3 colorată: Icoana Sfântului Atanasie dela Mânăstirea Lavra, Muntele
Athos, dăruită de Vladislav VoellOd.
(Dup!i o reproducere a piCiorului D. Youldassi, trimis Intr'acest scop de Marcu Beza
la Sfântul Munte)

Redactor: EMANOIL BUCUrA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an �80 lei

EDITURA:
MONITORUL OFICIAL Ş I
REDACŢIA: I MP R I M. STATULU I
DIRE C Ţ I A EDUCAŢIEI ADMINISTRAŢIA:
P O P O R U L U I IMPRIMERIANATIONALĂ
B U C U R B Ş T I. I 1 BUCU REŞ T I, V
Sit. GtneralBertbelol. 28 Calea Şerban·VOIB. 133-135

www.dacoromanica.ro
 Tâmpla Bisericii ortodoxe
URME ROMÂNEŞTI LA ATENA
Nu eli. am fi avut odinioară strânse legături cu
Atena, nu că Voevozii noştri i-ar fi trimis danii şi
ajutoare; dar în capitala Greciei au venit de aiurea
şi s'au adunat o mulfime de răm�iţe româneşti.
Să luăm întâiu Muzeul EtnografIc. Zidit întreg
de Aromânii binefăcători Averof, TuşÎţa, Srurnari,
câte şi trei din Aminciu, vrea să ilustreze În deosebi
mişcarea neatârnării greceşti, care, nefiind străină
Ţărilor Române, e de aşteptat să cuprindă şi
lucruri ce ne interesează de-a7dreptul.
Intru şi-l cercetez cu de-a-măruntul. Iacă o
www.dacoromanica.ro
sr. Treime a Greco-valahilor din Viena
stampă a reşedinţei Hospodarilor În Bucureşti.
Mai Î.ncolo persoana in �alvari, scurteică şi fes, şi
cu nişte mătănii, este DImitrie Mavrogheni, odat.li.
spătar in Moldovalahia. O bătrână cu fata rotundă,
prinsă în scufie, finând ochii mari căscati, e mama
Ipsilanţilor, din neamul Văcăreştilor, adaugă lă­
murirea grecească. Unui bărbat oacheş, cu grijă
Îmbrăcat, cu neagră cravată de artist, îi se d.li.
numele de George Voinescu; fusese cândva În
slujba lui Dimitrie Ipsilanti. Portretul lui Alexandru
Muruzi Voevodul, deşi foarte expresiv, e cam
 BO ABE DE G R ÂU

Palatul Hospodarilor din Bucunşti (Mihai Vod3)

Epitaful Mariei, fika lui Hagi Leonte din pangalia (?)

www.dacoromanica.ro
 M ARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA ATENA

Gheorgh� Voine scu , In slujba lui Dim. I psilanti

Mama Ipsilan ţilor din neamul V�dre ştilor

Vo evod ul Ale xa nd ru Mu ru .ti Do mni torul ·Con sta ntin Ma vfo co rda t

www.dacoromanica.ro
 'B OA B E D�E G RAu

şters de vreme. Alte două portrete, aşa de izbutite,
n e arată pe Domnii Constantin Mavrocordat 'şi
Mihail Suţu. Lângă acesta din urmă; uite şi
marea�i pecete! Un chip zugrăvit în uleiu are în
marginea dreaptă de jos însemnarea: � Ignatie al
Ungrovlahiei, intemeietorul Eteriei Liceului grec
în Bucureşti, la 18II •. Pe un vechiu epitaf, brodat
in aur, fără dată, cetesc că s'a lucrat cu cheltuiala
Mariei, fiica lui Hagi Leonte din PangaJia (?),

Mihai l Vodi Şuţu

Dimitrie M avr oghen ,i Sp3.t ar in Moldo val ahi a

România. O pânză de mătase ne Înfăţişează tâmpla

bisericii ortodoxe a Sfintei Treimi din Viena.
Dedesupt, în slove capitale şi în trei limbi, ni se
spun următoarele: 1)
Prea sfânta Treime şi în trei ipostasuri unime,
scapă de patimi, periculi şi de inverinuri II) pre
1) D au nsc
i ri pţi a ro mâne asdi.
Ign atie al Un gro va: � a) Invidn, invirinare, in di ale ttu l arom "n = rntn'stare.

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA : URME ROMÂNEŞTI LA A TENA ..,

i e u i
��I c: �v��:?e �:o��c� �an��'c�:�;f:Z �. fe:� pC:;
care jrăţimea drept credincioşilor Greco-Rorrw.ni
din Viena intru mărirea ata au ridicat.
litere mlirunte, eli
aceastli icoanli sta făcut cu chel­
tuiala şi întru pomenirea • nobilului domn Simu
Gheorghe Sina. la 1822.
Intârziu mai mult dinaintea unui triptih adus

o fal3 a triptihu!ui din Macedonia, 16g1, cu ic�nde Si, Spiridon şi Si, Vasile

Cuvintele. Greco-Romani • sunt redate în gre- din Macedonia, Dela care mânăsrire anume, nu
ceşte rtJQlxo-Bldxwl'. O altă Însemnare adaugă în se ştie. Pe întâia faţă a triptihului, sub icoana

www.dacoromanica.ro
64' BO ABE DE GRA U

sfântului Spiridon, se poate desluşi anul 16g1.

Tot pe aceeaşi faţă, Însă în a doua coloană, relesc
printre numele pomenite: Nicolae Domnul Valahiei,
Constantin Voevoda, Jlea Doamna, Şerban Voevod,
Maria Doamna 1).

Lite ra ini liill a u nei pag i

Vornic Grigore CriciUD, 1599

1) v'1xo),a Tij, P).aXla, fOU (lV08Vf�

xO�Ofal"'�1'OtI PO'1po�oo.
'I)).aw.vtOpva;
aeep."tdvw {JorJ{J6voo
Al t'" fa li a tti ptibu l ui d in Macedo nia, 16g1 JUlflla, vtOP�(l'·

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME R OMÂNEŞTI LA ATENA
o seam3 de hrisoave, privitoare la Mânăstirea
Sinai, pe cari le-am căutat acolo în zadar, le găsesc
acum în biblioteca Muzeului Etnografic 1). Intâi
hrisovul daniei bisericii Sfintei Paraschive din Iaşi
la 1610 de dtre Domnul Constantin Moghila.
Al doilea hrisov, datat 1667, este al lui Radul
Leon Voevod. Urmează hrisovul, prin care Nicolae
HrisoYul lui Constantin Mogbilil din 1690
Mavrocordat dODeau Mânăstirii Sinai la 1724, Măr­
ginenii. Tot la Mărgineni se referl!. şi hrisovul
din 1751 al lui Constantin Racoviţl!.. Aceste două
din urml sunt şi cele mai frumoase hrisoave din
câte am vlzut. Chenl!.rite, în pergament, având
intâiul mărimea de 1.36/0,46, ceilialt de 1,85/0,50,
poartl!. la inceput şi la urm3 strl!.lucite podoa?e de
zugrăveli; nu mai puţin îngrijite sunt şi tecile de
') Fuses�rl scoilSe În yoin:tare iii Const;!,nlinopol, de unde
UD palriot grec, Theodor Mavrogordill, le-il cumplrat, dl­
ruindu-Ie ilpoi Mu%�ului Ateni.Oln_
www.dacoromanica.ro
�7
argint sculptate ce închid peceţile amândoror hri­
soavelor.
Mai exist3 in Biblioteca Muzeului Etnografic un
număr de şeaizeci şi două de acte relative la ceea ce
fusese odată Mânăstirea Sărindari, cu incepere din
1529, când avem un hrisov al Voevodului Radu
dela Afumaţi; un alt hrisov e dat de către Ale-
xandru al Valahiei la 1627; al treilea hrisov poartă
numele lui Leon Tomşa şi data de 1�3I; li �tfel
mai departe, documentele asupra Manăstml . Să­
rindari mergând până la anul 1831.
Trecem acum la Biblioteca Naţionall!.. Pe întâia
paginl!. a unui volum grecesc in pergament găsesc
Între altele Însemnarea:
Anul 7063: s'a împodobit rucea seulptată
in Valahia: - şi a împodobit-ocDespina Elena;
Dumnezeu s'o ierte.
Deschid apoi O evanghe.lie in pergament, cu-
' .. B O A BE DE G R Â U

Inceputul hrisovului lui Nicolae Mavrocordat din 1724

SUrşitu\ hrisovului lui Nicolae Mavrocordat

Hrisovul lui Radu! Lwn din 16&] Nume de Vonoli români pe triptibul din Macedonia

www.dacoromanica.ro
 BOABE DE GRÂU VI"

ICOANA SFĂNTULUI ATANASIE DELA MĂNĂSTIREA LAVRA, MUNTELE ATHOS,

DĂRUITĂ DE VLADISLAV VOEVOD
(După o reproducere" pletorului D, Yold"s.1. trlmb intr'aceat "CaP de Marcu Sua la SUntul Munte)

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI 'LA ATENA ..,

prinzând 663 pagini, toate scrise greceşte, afară nezeu Fecioarei Marii, Întru mântuirea sufle­
tească a părinţilor şi iertarea păcatelor sale.
In numele 'Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh.
de una singură slavonească ce ne spune pe larg:
Iar preoţii, diaconii şi fraţii zisei sfinte mâ-
In zilele evlaviosului 10 Eremia Moghila Voevod,
Domn al Ţării Moldovei, tetravanghelul acesta
l-a legat şi aurit banul Grigore Crăciun, Mare
Vornic; fiu al repozatului Mathei Crăciun,
Mare Vornic; şi l-a dat strălucite; Mânăstiri

Teaca ce Inchide pecetea hrisovului lui Constantin Racoviţl

năstiri să le scrie numele în marea carte de po­

Ttaca de argint ce inchidepecetea hrisovului lui
Nicolae Mavrocordat
menire; şi la vecernia Adormirii Prea sfintei
Născătoare de Dumnezeu Fecioarei Marii să
facă rugăciuni şi rolivă şi priveghiu de toată
noaptea; şi în dimineaţa Adormirii Născătoarei
de Dumnezeu să facă slujbă şi iarăşi rolivă.

Vatoped, care este la sfântul Munte şi unde-i Să se roage lui Dumnezeu până ce va fi pe veci
biserica Vestirii Preasfintei Născătoare de Dum- strălucita mânăstire. Şi dacă va îndrăzni cineva

www.dacoromanica.ro
.,0 BOABE DE G RÂU

să calce aceste hotărîri ale Mastre să aibă a Mai găsesc În biblioteca Muzeului Naţional şi
răspunde inaintea injricoşatului scaun al lui manuscrisul unei comedii greceşti 1) cu titlul:
Hristos despre toate păcatele lor. Cine îl va
vinde şi cumpăra să fie afurisit de Domnul ALEXANDRU VODA
Cel fără cOT1ftiinţă
Dumnezeu şi de Preasfânta Mamă şi de sfinţii Comedie scrisă de cineva nenumit
in anul I78S
sau după alţii de Gheorgachi Suţu, nepotul
lui Mihail Voivoda Suţu 2).

Inceputul hrisovului lui ConsUntin Racovill din 1751

Părinţi ai Nieeli şi de cei patru evanghelişti

Matei, Marcu, Luca şi Ioan, şi de toţi sfinţii, SUrşitul hrisovului lui Constantin RatOViţl

şi să aibă loc împreună cu necredincwşii şi cu Din înşirarea personagiilor: Alexandru Vodă,

ofurisitul Arie şi ai săi. In anul 7I07, [una
Decembrie.
La stânga acestei inscripţii se arat� trei roto­
coaIe roşii, legate intre ele. In3untrui fieclruia de
sus in jos citesc la rând:
�a:�;id�i:�;,iakare Vomic
şi Doamna Anghelina;
Fratele său TrodaT şi Ioan.
Domnul Moldovei; Zafiru, Doamna sa; spătarul
') Codicele No. 1328. Vezi N. Iorga: Istoria Literaturii
Romdnt, voi. II, ia
p. 71. Comed e pomeniti �i de d. D .
Russo 10 Studii fÎ Critice, Buc. 1910, pp. 104-105.
") ·.AJ4(tpdtw-Bo&z�
o da1J'tlOttT�
KWjloXJ(a atJVfefltiGa naed l"I)I� dxafOI'OjllÎurov
l)l lTei q.1p1rs (= .1785).
fi noe' tU.i.OI� TtWQYâxx OotltCOV d)leyJlOii
Mf/xa�l {Jae{JoOO. oomCov.

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA ATENA 'S'

Directorul şi Secretuul Muzeului Etnografic din Atena (Ia dreapta Directorului, M. Beu)

www.dacoromanica.ro
6,. B O A B E D E G RÂU

Doull pagini: Personagiile şi inceputul comediei greceşti despre Alexandru Vocii, 178S

www.dacoromanica.ro
 MARU
C '"
Ştefan; Domniţa Roxandra, sora Domnului şi
soţia spătaruluii Hatmanul Alexei Eufrosina, soţia
sa; Hristodul Vlahuţ, secretarul capuchehaealelor
şi ginerele Domnului etc.- se poate înţelege În­
semnătatea acestei comedii in manuscris, pentru
noi. E o preţioasă oglindă a stării de spirit fana-
Hrisovul lui
t a c m u
����C!!�t�C�l ��rc�i�;i� a�i ;ri��:� o����: r:i
intim şi mai de-a-dreptul.
Alexandru Vodă e gata să plece din Constan­
tinopol, spre a lua în primire scaunul Moldovei.
Sora sa Roxandra, care-i soţia spiltarului. Ştefan,
www.dacoromanica.ro
are de ginere pe Hristodul- ceea ce n'o împiedică
totuşi de a-i. fi. şi amantă. Aceşti doi împreună
caută a stoarce pe Vodă Alexandru. Grăeşte
Roxandra către Hristodul:
Cumpărăm noi ieftin şi apoi încărcăm pe cât
putem mai mult
t:
••
Leon Tomp din 1631
Intr'acest scop măgulesc în toate chipurile pe
Vodă, sprijinindu-i chiar dorinţa de a-şi părăsi
soţia, Doamna Zafiru, în schimbul unei femei de
moravuri uşoare, zisă Tarsi. Aci mai intră în joc
un alt personagiu, Filodor Cămăraşul. El are grijă
de Tarsi, el o duce noaptea in iatacul lui Vodă
6,. BO A B E
Alexandru, spunându-i: «Moare, s e prăpădeşte
după Măria-ta! • Vodă Însuşi e convins. Mărtu­
riseşte:
«Câte femei am cunoscut eu, nu cred să le
fi Întâlnit În vis alţii. Când eram în Rusia, fiece
seară luam câte una. Apoi, venind în Vlahobog-
..--�-----
Hrisovul Domnului Radu dela Afumaţi din 1529
dania, pe câte am izbutit să pun mâna, nu le-am
lăsat. Dar ca Tarsi niciuna . . . •.
In adevăr, aşa-i de fierbinte iubirea ei, că,
impresurând-o Vodă Alexandru În dulci mân­
gâiefi, Îşi zice sieşi T arsi aceasta: « Să ajung odată
in Moldova şi-mi cunosc eu rostuL.. Acolo,
precum bărbaţii găsesc femei multe, astfel şi fe­
meile găsesc b3rbaţi câţi vor •. Vodă Alexandru îi
laudă pe Filodor:
« Nu-ţi pot spune cât îi datoresc, că-; credincios,
liniştit şi tăinuitor •. Tarsi aparte:
• Oh, ce râs nu mă apucă! Au:ti, credincios,
liniştit şi tăinuitor; şi de-ar şti oare că, precum
oamenii mari au pe careva să le incerce mâncarea
şi bliutura, aşa şi Vodă il are pe Filodor, care, de
www.dacoromanica.ro
D E GRAU
nu mă Încearcă el mai întâi, nu mă duce la
Vodă...
Fi:tionomia lui Filodor ni se întregeşte printr'o
altă trăsătură din convorbirea in Actul II cu unul
Nicodimos, Mare Portar, care se declară el însuşi
a fi armean de neam:
Nieodimos. In puţină vreme ştiu ce-ai să-mi ceri.
Fi/odor. Anume, ce am să-ţi cer?
Nicodimos. Ai să mă rogi şi eu am să fac nnuri,
o să mă strângi de mână şi eu am Să-ţi z.ic: ci
stai liniştit, ci dă-mi pace, că nu merge, nu ...
Filodor. De vream asta, nu găseam eu băeţi
p�ăcuţi?
Nicodimos. Hei, nu găsiai! Parcă n'ai şi găsit!
Fi/odor. Şi pe cioe am găsit?
Instmnarea pe Ev;!nghdi;! M;!rtlui Vornic Grigorie
Crlciun, 1599
Nieodimos. Pe Mihali, că l-ai despărţit de ceilal�i
servitori.
Fi/odor. Fiiodcă-i credincios . . •
Nicodimos. Credincios ... noaptea. Dar ai să
 MA RCU .S>

m!i rogi şi pe mine; tu, dacă nu încerci şi pe un «Eu, ca să viu la Constantinopol, am omorît
armean, nu se poate • • • pe cealaltă soţie a mea. Nu rămâne decât otrava.
U n alt ipochimen al Curţii este Dragomanul S'o duc în Moldova şi o curăţ apoi cu mult!i
Manolachi, care, spunând că el nu-i rău de gură, uşurinţă •.
că el nu poartă vorbele, totuşi nu încetea� a-i De aceea şi pleacă, insărcinând pe un Duhovnic
strecura lui Vodă: «Beizadeaua Callimachi e în Kernitis s'o înduplece a-I urma. Ci se pare că
adevăr cel mai mare vrăjmaş al Măriei-Voastre . . • Doamna Zafiru îi ghiceşte ţinta şi în vorbirea-i cu
l
SU ii, ştiţi Măria-Voastră, ce oameni sunt . . . Pe
Calimachi şi pe Vlahi să nu-j uitaţi ... t. Iar cât
despre Vodă Alexandru î �i are el filozofia sa. Işi
zice: «Care nu ştie machlavelisme, nu ştie nici să
trăiască t. • Minciuna care foloseşte e mai bună
caJun adevăr ce strică •. • Eu m'am cunoscut tot­
deauna pe mine însumi: n'am Dumnezeu şi nici
că vreau să am t • • • «De mi-aşi scoate numai

Comedia greceascli despre A lexandru Vodli, 1785

Duhovnicul dă pe faţă tot ce ştie din viaţa trecută
a lui Vodă Alexandru:
«Dacă era el om, Grigore Vodă Ghica nu-I
lăsa, il făcea ginere, precum şi hot3rÎse. Şi, du­
cându-se în Rusia, nu înşela pe camerista, că o
va lua de nevast3, şi nici nu se cununa cu fiica
profesorului său, pentru ca s'o ucidă apoi cu
mâinile sale.
Kernitis. Şi, dacă nu era om, cum a izbutit să
ajung3 dragoman, să iea şi domnia?
Paginli din Evanghelia Marelui Vornic Grigorie Crliciun
Doamna Za/iru. Tatăl meu, să fie săn1'itos, l-a
ridicat . .. După omorul soţiei sale, intors din
Moldova, prin mijlocul Uţ3rniciei, cum a înşelat
pe alţii, la fel şi pe tatăl meu. Şi l-a pus În ambiţia
s3-1 facă ginere şi să-I lase urmaş dragomaniei,
până ce era să-i vin!i şi domnia... Cine să afle

www.dacoromanica.ro
.s. �OABE DE GRÂU
de nerecunoştinţa sa şi să nu se cutremure! In
vremea domniei Inălţimii�sale, pleacă din Moi·
clova spre Constantinopol şi, neavând mijloace, se
duce În Valahia, gol de tot, fără niciun ban. Il
vede Domnul şi-i este milă �i, după ce-l îmbracă
din cap până În picioare, il dă şi cheltuiala de
drum. Totuşi, nu se apucă înd de lucru, şi-i
orândueşte mazilia. Vărul său, Alexandru Vodă
Mavrooordat. câte ajutoare nu i-a dat! Cu toate
acestea i-a fost cel mai mare vrăjmaş. In timpul
ce primea binefaceri, il urmărea, până când i-a
luat şi domnia. Dar ce vorbesc despre alţii . . . •.
Şi Doamna Zafiru spune, că 13 fel s'a purtat
Mar ea pecete a Jui Mihai! VadI ŞU!U
www.dacoromanica.ro
şi cu tatăl ei, adăugând mai la urmă: • Să-mi dee
averea şi mă despart mulţumită. Cu averea mea
teăese ca o regină . . . t.
Aci se opreşte piesa in actul III, neisprăvită.
Dar, şi atâta câtă este, ajunge să ne covârşească
atmosfera·i de o înecăcioasă urăţenie sufletească.
Nu ne vine a crede, că avem inainte·ne fiinţe ce
au trăit În toată realitatea lor respingătoare. Piesa
e interesantă şi ca document al Iimbei greceşti,
mai mult levantine, vorbite atunci, pline de tur­
cisme şi de un naturalism ce coboară adesea
dincolo de marginile bunei cuviinţe.
MARCU BEZA
 M�nb!Îre3 Sfintei Vineri la Viţa, Zagori
U R M E R O MÂN E Ş TI ÎN EPI R
Din balconul ospătăriei la lanina privesc Întin­
derea coperişurilor cu înegrite căr1i.mizi. De jos
mă ajung ramuri lungi de platan; mai spre dreapta
pe vârful stricat al unui minaret o barză îşi păzeşte
cuibul, c1ăpănind când şi când; iar departe se
z1i.resc munţii Pindului. In lumina blândă ce le
înfăşură pe toate simt o deosebită mulţumire, gă­
sindu-mă Într'un cuprins de numeroase şi dese
aşezări vlahe, cari s'au impus luării aminte din
vechi timpuri neştiute. La 1321, hrisovul daniei
lui Andronic I Paleologul cltră mitropolia Iamnei
pomeneşte mulţime de grupuri ale Vlahilor 1) şi
numele satelor ce dă sună aşa de caracteristic
româneşte: Bişota, loaniţa, Luzeţi, Topliţa, cărora
putem adăuga atâtea încă, stăruind şi ast1i.zi:
Ameru, Baea, B1i.easa, Brădet, Breaza, Cerniş,
FIămburari, Şopoţel şi altele.
'l Vezi XQo�oy(!utplu nJ� 'Hmd(!OIJ de 'AQUf/avrn0�, (om.
II, 309-,po; f /)'r(xo; BlUxwl' o[ JlIOtlVrC'u&" Ko).o�/u·
pp.
fi)' BUxo, 1/6T/i rw� GlGtiXU)ft u tiroii, arlxel r!lei,m.UXwl'
lOii Xw.xia •... HUXWl' KCL-r�ol eiKOGI OI'" nŢ. /JuJ(Trf} Kul rlp
AIY'!?<:,'.
www.dacoromanica.ro
Cam pe când început-au Epiroţii-Vlahi, Greci
şi Albanezi - să intre în legături de sprijin religios
cu Ţările de peste Dunăre? Foarte greu să răs­
pundem. In târguI Viţa, districtul Zagori, mână­
stirea Sfintei Vineri, aşezată pe un hău prăpăstios,
are O inscripţie în sensul că biserica ei s'a clădit
«cu cheltuiala şi plata cinstitului domn Mihail
Voevod t, la 1412, despot fiind Carol Duca 1) ,
Cine şi de unde să fi fost acest Mihail Voevod,
pe care o frescă alături de in.scripţie ni-I înfăţi­
şează În hainele unei căpetenii bizantine? Cică,
după tradiţie, ar fi venit dinafara Epirului. Pe de
altă parte se ştie dintr'un vechiu manuscris al
mânăstirii Viţa că, înainte de năvala Turcilor,
') f'AI'I1'YiQOII Kai dVIGtO(!lihl Q�uo.(;) oVt�nj. 'Ayla,
fl6";'«low.lQrVQm; Kui TI?07futotÎ;(OIJ IlfJ(}UOKWq� ",. ��d&u� Kul
7fl'll?wOeW, rov eVyE'l',arurov KIJ(!lov AI/xor)). Bw,/{Jwvru roii
eeew,'oii, Q • • • KUI' fii; i'tl'pala; d!5€ltpOnrr� utiroii Kal
:ruvrwv BA""p rw� Bâ:fTtCfJ'W� KlI}Qo�6IjW� HTrrr61}UW Jl/.K(!W�
re )Cui IWCWVW� t:rl flJ� (Ja(J/led� foii ;'Wl>VtplllO'l'IÎTOV Llea·
J1QrOV ')ljW� KU(!d),OI) roii LlOVKO; �. het �)1K (1411) :ruQe·
dQetim... a; ivrlJlou 'ITIl/Jl'OVlj). ;e!Jhu. roii (/JI!KyQQov •.
 .,. B OABE DE GRÂU

titlul de Voevod era folosit În Epir şi T esalia, femeilor. De aceea cântecele populare tremură aci
spre a se arlita obârşia vlahli a purtătorului s3u 1). de lacrămi şi de mâhniri năbuşite, cari izbucnesc
Din Mihail Voevod s'ar fi coborît şi repauzatul totuşi uneori În blesteme:
ministru Mi�u, a dirui locuin{ă părintească am
(1 S'o ardă focul Valahia
vlzut-Q la Viţa, pe lângă biserica sfântului Mina,
l dă I
unde frescele - după spusa inscripţiei, sunt Bcute
la 1620, • de mâna lui Mihail zugraful cu fiul � l
�aţ, !
s�:I.� ş � ăre�:
Ce lasă soţii-ne să treacă!.
Constantin din Linătope. �}, sat cunoscut ro­
mânesc.

Frucl: Mihail Voevod, ctitorul M!nâstirii SUnta Vintri la Viţa, Zagori

Mulţi din epiroţi obişnuiau a lua drumul spre • Pe fetele valahe pustia sli le batli,
Ţ3.rile Româneşti, unde se şi aşezau, arraşi de Că ne-amligesc feciorii, de nu mai vin acasă! •
bogli.ţii şi câştiguri, cât şi de farmecile dulci ale Parte se întorceau după lungi ani de lipsl, altii
de fel, ajungând la situaţii înalte, legând prietenii
') 1. AOJUlel6q, î T ri
In 'lf:wf/(1wea MeltT1}paTa, tom. V,
Attna 1888: t TO f'f.l.oqXI{ll)fO� lJ�o�u t BoefJooo" Zf!JjGI�eVo� ��� : r
:� � �e d'r: a l
o i
j�� t ::�:�ri � � s n�::
&! tlolld l"Igd rij, )faraKnjat� hJj b 'I{tle(ecv )foi 9UHW)Jq. • 1746. August 24. Mliritul Domn Constantin

l"Iqd, 6JjAwo., TOV Whoo tlarau% li )cOI.ot1}t� fJlaZIK;j,
)fara tO zt'f!o)'f!O<pOv Borod, ,.
.'
1) YIIO xetgd, Mlla�l CwygQtpOV �nd fov"lov Kwv·
mavrl,otI Ilie KW�'1' A" v o f W ni· llaXlGtotl Kul dpUQfWAoii.
'EfeleldJ{}" Kllfa ţHjll(! Nof'lfJ(}IOV el,rcw, d'. �E)'f!Orpa mi
hou, C.f/.)f.,. j ,
Mavrocordat m'a acut ceauş al aprozilor.
1747. Noembrie, Duminica Sfinţilor Arhangheli,
m'am cununat cu Casandra, fiica lui Constantin
Lambrino, fost mare splitarj prin mijlocirea Pa­
triarhului Antiohiei Silvestru, care a binecuvântat
căsătoria la Mep6.

www.dacoromanica.ro
 MARC
.,.

Epi,taf PaginJ cu f10ntispiciu in culori din Evanghelia lui Matei,

C05landie la 1796 Mitropolia din Iann
i a

www.dacoromanica.ro
 BOABE DE GRAU

Mitropolia bninei. In planul Indi ProCesorul H. Şuli

Casa unui membru al familiei Mi,u la bnina

www.dacoromanica.ro
 MA RCt} BEZA:URME ROMÂNEŞTI IN EPIR 6',

1748. Octombrie. Ziua de Luni, orele 9 noaptea,

s'a n�cut prea iubitul meu fiu numit Manolache,
hoteUlt de Doamna Bălaşa Brâncoveanca.
1750. Septembrie 17. Orele 9 noaptea s'a n�cut
prea iubita mea fiică Sultăniţa, botezată de Gri·
goraşcu Razu, mare pitar.
1753. Aprilie. Ziua de Miercuri, orele 6, s'a
n�cut prea iubitul meu fiu Mathei, botetat de
Mathei Roseti, mare vistier • • •• 1).
Prin trecerea şi vaza lor pe lângă oamenii de
se �mă. .ai zilei! şi prin avuţiile strânse. de. ei înşii,
eplroţu aceştia au putut aduce man bmefaceri

.Paginli cu inscripţie jos, mlirturuind do e�nBheli.a

fu scruli de Mathei, Mitropolia bninei

Insemnarea romlneasc1 din 1818 pe cartea lui Ca­

ragea: Nomothesia- Gimna:;iul bninei

regiunii, din care s'au înstrăinat. Incepem Întâiu

cu Iaruna. La mitropolie, in fruntea căreia stă
.ţ: 1"6"';:�;;�::=':';:_: --,....:

vrednicul prelat Spiridon Vlahul '), am dat peste

Incă o evanghelie a caligrafului nostru Mathei. ��.�",.... i.",...��._..
Mmmea 0,42 xO,27, În 325 de pagini, cu iniţiale
aurii. Pe lângă icoanele evangheliştilor, sunt de
notat frontispiciile aşa de măestrit %ugrll.vite. La 5���!� �� ��::;:i-�.·.
""'t-��'v::.�
sfârşit inscripţia:
'"' :.....���-.,�. ,
1) Mmuscrisul se afll In pose.sia ProCesorului Dimitrie
trliit ,i a murit
Saru, A tena, originar din Vila, ..J c1rui tati a Paginli din manuscrisul de mUlid, ;uitind numele au·
la Bucurq:ti; 1858,- fiind tngropat In biserica Slirindari. torului: Calist Jeromonahul, In =ilele Jui Constantin
') De trti ani conduce revista .·Htrelf}rm:l�cl XeQ�I�dt. Br�nC()veanu, Gimnuiul bninci

www.dacoromanica.ro
 BOABE DE GRÂU

Pagina Int�ia dintr'un manuscris de muzicli. datind din

vremea lui Bt�ncoveanu, Gimna:iul Ianinei

Fruel: Panu Arsenie şi Teodor. ctitorii bisericii Pagini din manuscrisul de mu%icli, adtlnd jos data
Sfintii Apostoli din Dipaliţa 1794, Gim.naziul Ianinei

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI IN EPIR

Mâna presbiterului şi monahului Mathei Apoi un manuscris de muzică oarecum ciudat.

Din Pogoniana vechiului Epir
a scris această carte dumnezeească 1).
Prea sfinţia-sa Mitropolitul m'a prezintat d-lui
H. 1. Şuli, directorul gimn�jului, el însuşi un
cercetător, care mi-a fost de osebit folos. Mi-a
Vreo douăzeci şi trei de pagini cuprind şiruri de
însemnări şterse; pe alte cinci pagini e pusă o
pecete, înfăţişând u n scut între doi lei În picioare,
dedesuptul stemei cu slovele :: ( = Nicolae) şi
anul 17B3. La pagina 3B:a stă scris în greceşte:
Această carte a luat sfârşit de mâna mea,
Calist leronwnahul, muzicant, fiind domn in
Ungrovlahia preacinstitul 10 Constantin Brân­
CQveanu Voevod.
Autorul mai adaugă undeva la urmă, tot în
re re � e
: ���: !b����:: � : rr;:� d �: ��:�iZ��
u ă e t
acela care nu se teme de Dumnezeu •.

M1nbtirea Apsarazilor, dad.nd din r506, pe insula Ianinei

arătat în biblioteca şcolii, numită ZwatJ.W.la 1:zo1ri,

un exemplar din pravila lui Vodă Caragea 2), pur­
tând cu litere slavone însemnarea:
Dela logofeţia mare a ţării de sus,
Această pravilă a pomenitului s'au dat adistă­
toare la sfânta episcopie Buzeu ca să urmeze
giudecăţile dupe dânsa, precum i de măria sa
prea înălţatul nostru domn s'au poruncit. Şi
spre a fi ştiut să nu să instreineze de către
nimeni o adeverezu cu iscălitură.
I8I8 August I2
(ss) Văc(ărescu) vei vomic.
(ss) Răducan sărdar Potir lucrat de AtanasÎe ŢimurÎ din satul Clil:iri,
Mu%cul IanineÎ
') neeo{Jvrleou tel(? )(01 povatoii MarOa(ov.
nWYWl'w.�;j1; 1)( mwuli" '[fndeov Pe liniştita şi restrânsa ca Întindere insulă a
lyQll!pll Tath'7" n}v 8ro;rrvev(1fO� (J{{J).o�. laninei s unt şeapte mânăstiri: una cu hramul Sf.
") Nopo8eola, tiplri� la Viena, r8I8. Marii, zidită de Ghiuma sau Guma, din satul

www.dacoromanica.ro
66, BOA B E D E G R Â U

Negades, care în româneşte se cheamă Neagu.
Urmaş al familiei acestuia a fost şi acel Aristodul
Nicolau Guma, mort tânăr la Sibiu in
Altă mânăstire. în curate proporţii bizantine, da-
intru la Sfântul Pantelimon şi dau, nu fără sur­
prindere, de zugravul D. Orăşanu, pe care l-am
1808 1). găsit şi la biserica Sfântului Sava, in Alexandria.
Are patru frumoase icoane ce Împodobesc tâmpla
şi una pe zidul din stânga, fiind darul pios al
Brăileanului Anastasie Mela, cu data 1867.
După ce văd şi muzeul Ianinei, orânduit în
ceea ce fusese înainte Moschea lui Arslan Paşa,
pornesc spre Ziţa. Deasupra satului e mânăstirea.
Insoţitorul meu, un bătrân sfătos, mi-arată de vale
drumul, pe care a mers poetul Byron. Luat de
furtună, s'a retras o noapte la mânlistire, pe care
a cânrat-o apoi În Childe Harold:
Monastire Ziţa! Din fruntea ta umbrită - tu,
mic, dar înzestrat colţ de pământ sfânt,

Crucu lui DosoflCiu Filiti trimid M:ln3stirii Zita la 1776

tead din 1506

- ctitoria monahilor Apsarazi, stdi­
bunii vistierului Zatu. Trecând de aici, sub prid­ Cruce trimisii. M�nlistirii Zi\a de episcopul Budului
vorul unde a fost ucis prin înşelăciune Ali Paş3, Costandie la 1796

') N. lorgi: Fundaţiile Domnilor Români fII Epir, Analele oriunde ne uitam, împrejur, sus, jos, ce colori
A. R. de curcubeu, ce prive1işti incântătoare! Peşteri,

www.dacoromanica.ro
MARCU BEZA; URME ROMÂNEŞTI IN EPIR 66,

păduri, munţi, râuri, toate abundă, şi ceruri

foarte albastre in armonie cu totul: de vale
vuetul şuvoiului îndepărtat spune de curgerea
voluminoasei cascade, între acele stânci atâr·
nătoare, cari izbesc, şi totuşi plac sufletului.
Din sânul crângului ce încunună dealul cela!
care de n'ar fi avut pe aproape atâţia munţi
ridicându-se în şiruri mândre, el însuşi ar
fi socotit de seamă, albele ziduri ale mână­
stirii strălucesc sus: aci locueşte călugărul.
El nu-i aspru �i nici sgârcit nu-ii călătorul
e încă bine prmtit; şi de aci nepl1sător nu
va pleca, de-Î bucuros a privi frumuseţile
naturii 1).
Intr'un pomelnic, trimis din Ţară bisericii sfân­
tului Ilie a Ziţei, citesc Între nume:
Alexandru Voevod, Roxandra
Doamna, Scarlat Voevod.
Se ştie, că la începutul veacului al XVII·lea
Andrea Vistierul a clădit, a inzestrat biserica sfân.:
tului Ion din Bucureşti şi a făcut-o metoh al Zilei.
Ginerile său, Preda BanulBuzeseu, a mărit averea
bisericii. După ani, Însă, pierdndu-se actele de
proprietate, Duca Vodă a adus înainte-i pe Leontie.
egumenul bisericii Sfântului Ion şi pe episcopul
Ianinei, Chiril. Pe baza mărturiei acestora a dat
hrisov la 1675, cum că mânăstirea Ziţa are dreptul
de stăpânire asupra bisericii Bucureştene. Peste
două2:eci şi doi de ani Constantin Brâncovanu a
Întărit hotărîrea predecesorului său ) - de unde
relaţiile cu Valahia şi numeroasele daruri, păstrate
2

la Ziţa:
O cruce preţioasă de altar din vremea când
Dosofteiu Filiti nu era încă mitropolit. Inscripţia
r.

grecească spune:
«A lui Doso/teiu, Arhimandrit la Sfântu Ioan,
dăruită Profetului Ziţei, anul I776 *.
2. Altă cruce de lemn şi un epitaf, trimise de
episcopul Buzăului Costandie, la 1796.
3. A treia cruce in lemn sculptat migălos, cum
se lucrează la Muntele Athos. Tot a episcopului
Costandie din 1806, cu inscripţie românească.
4. Un chivot de aramă bătută, reprezintând pe
capac sborul sfântului Ilie în carul de foc li pe
laturea din faţă patru sfinţi. Darul Arhimandntului
egumen Dionisie al bisericii Sfântul Ioan, la 1840.
1) Intreaga parte din. Chi/Je Horold'$ Pilgrimage privitoare
la Epir am tradus-o in cartea mea Romantismul Englez, Ed.
• Cartea RomJneascll f, pp. 102-105.
') Amândoul hrisoavele In traducere greceasc1 le dl 1.
AUIJ7r(!I6J}r;: • 'IIne/(!tlITlHU illdet7jl-luru., Atena, 1888, pp.
61-64·

Parte din crucea episcopului Cosundie addnd

inscriptia române�scl

www.dacoromanica.ro
,.. BOA B E DE GR ÂU

5. Un potir al cucernicei Elena Polizu, purtând
data 1848.
6. Icoana 4: Bunei. Vestiri. imbrăcad, in argint.
Nu departe de Ziţa e mân1stirea Sfinţilor Pl-
Acestei mân1stiri a închinat Matei Basarab la 1635
S�rindarii Bucureştilor, de mare stdilucire odi­
nioară.
Drumul mă duce Înainte spre mân1stirea Mo;'vp­
OOo"bmat:o�, Acoperita-eu-plumb. Vlahiisue la munte
şi-i intâmpin mereu, fie poposiţi sub corturi, fie
în mersul pitoresc al caravanelor. Intr'un timp se
g c d
�7� \l��:!�i�: :u � ;:�f���� � �!�i �fu���
b ţ î
Cobor acum şi, mergând puţin de-OI-lungul râului,
iacă se iveşte mânlstirea intre chiparoşi şi ziduri
de întăritură! E la hotarele Albaniei şi aproape
colo se vede podul străjuit ce desparte do� Ţări.
In zadar caut evanghelia in pergament, d�rWt3

Cr-uce tot a episcopului Costandie din 1806.

M5nbtirea Ziţa

rinţi. Pe un vechiu diptih afl3tor aci, sub titlul

Vlahia, sunt pomeniţi:
Potir d'-ruit Mlnbtirii Ziţa de Elena Polixu
din Bucureşti, la 1848
Ioan Tulla (() Voevoda
Doamna Arghiros Molivdoschepastei de Isar şi Matei Poste1nicul,
Alexandru Voevoda. la 1585. Cicl s'ar fi trimis mitropoliei Ianinei, de

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMANEŞTI IN EPIR 667

Diptihul Mhthtirii Sfinplor U� tSmplei Mln1stirii Molivdoschep;lSti

Voevozi romSni

M1n1stirea Sfinţilor PJrinp

www.dacoromanica.ro
«. BOA B E D E GRÂU
unde . .. a disp3rut. G:tsesc însă o icoană frumoasă,
cu inscripţia:
s'a zugrăvit această icoană cu cheltuiala şi truda
cinstitului arhon Panu Arsenie şi fratelui său
Teodor.
Coloana diptihului MSn1stirii Sfinţilor Părinţi cu pomenirea
Aceşti doi, pare-se, vor fi zidit şi biserica Sfinţii
Apostoli din satul apropiat Dipaliţa, spre care
purced. In clldura nămiez" urc pe jos, călăuzit
de o femee cu povarl in spate. Are totuşi gust de
vorbă. Imi spune lucruri ce arunc!!. lumină asupra
bogăţiei satului in altă vreme:
• ştii, cineva dela noi a visat pe Fecioara Maria,
d·i spune de un loc anume: • Sap3 colo şi vei
www.dacoromanica.ro
da peste o căldare cu bani; dar să iei şi pe fratele
tău •. Dimineaţa omul şi-a zis: «De ce n'aş merge
oare singur? Ci frate-său, bănuind, l-a urm3rit
şi a strigat într'un moment: f; Ce faci? 1. Şi deodată
d,ldarea găsită, cu bani cu tot, s'a fleut nev3.zutlt • • •
vo�votilor români
Un altul, umblând in Valahia, a Întâlnit pe o
b3trân3, care i·a spus: • Nu·j in Dipaliţa o bisericS
mare, cu chiparos la poartă? Ziua de întâi Mai
du·te şi, unde va cădea umbra vârfului de chiparos,
sapl1; vei gllsi doul1 vase, cu bani şi cu podoabe
scumpe. S'a Întors d13torul, dar vârful chiparo·
sului fusese rupt, încât pânl1 ast�i nu ştie nimeni,
unde s3 caute . • . t.
 M ARCU BEZ A : URM E ROM Ă NEŞTI I N EPIR
La Sfinţii Apostoli se afl� zugr�vi{i în perete,
tr e i n
If���� i : ":���: l�:l� �� � t� ��� l;
ş ins in � v
ei sunt ctitorii bisericii, anul 1646. Din târgui
Dipaliţa se tdgea şi Ghiorma Banul, care a ridicat
la Bucureşti mânlstirea Grecii.
Apucând calea înapoi spre Ianina, m3. abat o
vreme la Pogdoriani ce-i mai zice �i Vlahopogdo­
riani. locul naşterii lui Dosofteiu Filiti. Alături pe
în3.l�ime stă ascunsă printre copaci mânlstirea
Sosmi. pe care a zidit-o un negustor din Valahia,
Ioan Simota, ajutat de fraţii săi Chiriţ� şi EmanoiI.
Câte şi trei sunt reprezentati într'o fresc3. a bi­
sericii. In dosul altarului cetesc pe o bucată de
piatr3 :
Ruga robului lui Dumnezeu Ioan Sirrwta . . .
Rândul al doilea e ros şi ciod.nit. Cuprindea
Vbhi din familQ Cnagunilof urcInd la munte
www.dacoromanica.ro
pesemne cuvântul de Valahia ce nu-I mai puteau
avea în Ochi călugării greci dup! secularizare.
Anul se distinge: 717°.
La rlsărit, de partea ceea a câmpiei Vela. e
mânlstirea cu acelaşi nume, direia la un timp'
paharnicul Negoiţă Dedulescu i-a donat B3.bem i
cu toate proprietăţile - ceea ce mai târziu prin­
tr'un hrisov a întărit şi Constantin Brâncovanu.
Singurâ mânlstirea Vela e ţinut!\ în grijă. std­
lucind noaptea între lumini vii ; celelalte sunt lăsate
de tot p3.răsirii. Nu slujeşte şi nu se roagă nimeni
în ele. Cât au s3. mai d3.inuiască? Nu mult. Dup3.
ani - atâta gând consolator dmâne, din scrisul
Profesorului N. Iorga, din paginile mele şi ale
câtorva încă. se va şti că pe t3.râmurile Epirului
au fiinţat cândva numeroase mânlstiri, cari.. în
viaţa lor infloritoare, s'au bucurat neincetat de
genero�itatea fără margini a trecutului românesc.
MARCU BEZA
 Eug. Dtlacroix: o clr uţli cu doi cai (ptniţli şi p ast d). M u�tul Toma S t e 1ian
COLECŢIA PROF. DR. 1. CANTACUZINO
GRAVURILE, DESENURILE ŞI CĂRŢILE
Am spus in ceUialt studiu În ce condiţii pro­
fesorul Cantacuzino şi-a format bogata şi variata
sa colecţie. Plăcerea artistică a fost mai totdeauna
criteriul pentru dobândirea unei opere, plăcere În
care înţelegerea şi preţuirea îndemânărei tehnice
a executantului, raritatea şi savoarea materiei
de care se servise, calităţile de prospeţime, de
str!Uucire, de conselvare, a unei estampe de pildă,
jucau rolul esenţial. Cu timpul însă el şi-a dat
seama că, mai ales În alegerea gravurilor, nu se
putea conduce numai de aceste norme. Bl1căţile
reprezentative, alese, până atunci, la întâmplare,
care intrase în cartoanele sale, se inmulţise în aşa
proporţie, încât incepuse să formeze, cu oarecare
lacune, un rezumat al desvoltărei generale a gravu­
rei. Lipseau numai pu\ine epoce pentru ca totali­
tatea gravurilor sale să ofere o imagină destul de
completă a acestui gen. Umplându-se aceste lacune,
completându-se anume perioade, s'ar fi obţinut
relativ uşor O imagine ciad a evolutiei uneia din
www.dacoromanica.ro
artele cele mai elocvente din câte inventase omul,
mai subtile, mai misterioase, mai capabile să redea
o stare sufletească, şi către care profesorul Can­
tacuzino se simţea irezistibil atras. Din momentul
în care acest scop Îi ap3ruse ca relativ uşor reali­
zabil, în afară de ocazii excepţionale pe care nu
se putea hotărî să le piard3 - de unde prezenţa
multor dublete şi triplete în colecţia sa - profe­
sorul Cantacuzino îşi îndreaptă în primul rând
atenţia spre formarea acelui istoric al gravurei
prin cele mai de seamă opere, din secolul al
XV -lea până azi, pe care are ambiţia să-I constituie
inainte de moartea sa. Deşi ajunsese să reunească
peste 12.000 de bucăţi (cât actualmente numără
coleCţia) el era ferm decis să nu se oprească aci.
Increzător În puterea vitalităţii sale, care era pro­
digioasă, el îşi închipuia că-Î va fi Îngăduit să
amelioreze şi să întregească acest tezaur, bine cu­
noscut mai ales dincolo de graniţele noastre, con­
siderat ca unul din cele mai preţioase astăzi in
posesia unui particular.
. Din aceste peste 12.()(X) de opere, partea cea mai
 G. OPRESCU: C OLECTIA PROF. DR. J. CA NTACUZINO
important� constituie şcoala german3 din secolul
al XVI·lea, grupat� În jurul lui Durer; France4ii,
O
mai ales portreti�tii şi cei din veacul al XIX:.Iea;
Italienii, în spectal primitivii şi cei care au inter­
pretat opera lui Ralael; Olande4ii, având ca centru
o selecţie important� din opera lui Rembrandt. Voiu
semnala bucăţile cele mai cunoscute. Inşirarea lor,
pentru cunosdtor, este mai evocatoare de cât ori
şi ce apreciere.
De Sehongauer sunt patru opere, printre care
Moartea Fecioarei şi Christ purtându-şi crucea.
De Darer, majoritatea operei acestuia (103 lucrări),
Clalldt Lorrain: Peisagiu clasic (laviu). MU%eul Toma Stelian
printre care câteva specimene de o frăgezime şi de
o conservare excep{ionaIă: Sf. Ieronim pocăin­
du-se; Sf. Ieronim În chilie; Christos pe Muntele
Măslinilor; Melancolia; Sf. Eustaţiu; Cavalerul,
dracul şi moartea; Fiul risipitor; Răpirea Amymonei;
Portrete; gravurile pe fier, În apă tare. Opera de gra­
vor in lemn a ace:uiaş artist este cel puţm tot aşa de
bine reprezentat3: Apocalipsa, completă, in primul
tirai, având pe versa textul german; Viaţa Fe­
cioarei; Patima Mântuitorului În ambele serii (die
grosse Passion, die kleine Passion); figuri de sfinţi;
Liturghia Sf-tului Grigore; alte multe subiecte
mai pUţin celebre, in fond un ansamblu putând
rivaliza prin calitate cu cele din marile muzee
apusene. De Crar.ach cel Bătrân sunt 20 de bucăţi,
www.dacoromanica.ro
'"
la care, dacă adll.ogll.m operile maeştrilor de mai
mid importanţă, numărul gravurilor de şcoala
germană veche se' ridid la 340. Italieneşti sunt
5It foi, din care 12 extrem de pretioase, mai ales
prin starea de conservare În care se găsesc, opera
lui Mantegna. Sunt Încă 40 altele de Mare Antonio
Raimondi, de Agostino Veneziano, 25 de Annibale
Carracci, 30 de Giambattista Tiepolo, de Cana­
II
letto, peste 50 de mari planşe de Piranesi, şi cam
::u
60 de gravuri în clar-obscur, care au fost expuse
acum doi ani la mU4eui Toma Stelian. Printre
acestea, - partea cea mai valoroasll. a acestei şcoale
- sunt 22 de opere de Andrea Andreani, 6 de
Nicc)lo Vieentim, 7 de Antonio da Trento, 12 de Ugo
da Carpi - artist care nu se mai Întâlmşte azi, la
negustorii de estampe, decât în chip cu totul ex·
cepţional - 13 de Boldrini, reproducând În gravură
mai ales desenuri de Tiziano, 5 de Solari, maestru
de primul rang, pUţin cunoscut, dar egal cu cei
mai mari, cel puţin în acest . domeniu al gravurei
tn lemn.
Opera primitivilor francezi este mai pUţin nu­
meroas3: cam 266 de foi. Sunt printre ele mai ales
portrete, de Leonard Gauthier şi de Thomas de Leu,
scene religioase, de mici dimensiuni, şi mitologice,
acestea În legăturll. cu normele şcoalei dela Fon·
tainebleau, pagini din c�rţi de rugăciune, mai ales
'" BO A B E
frontispicii tiplrite la Paris şi la Lyon (des livres
d'heures). Secolul al XVII-lea al şcoalei franceze
este reprezentat prin ce a produs el mai minunat: 61
p2gini de Callot, 17 de Abraham Bosse, 25 de Claude
Lorrain, în exemplare curate şi clare, 47 portrete
de Robert Nanteuil, unele t" avant (oute lettre t,
35 portrete de ]ean Marin, nu mai puţin splendide,
35 de Claude Mellan, 23 de Edelinck. Cele mai
multe din aceste lucrări sunt cunoscute publicului
dela noi, fiind expuse, acum câţiva ani, cu ocazia
primei expoziţii a Graficei.Din aceastli. perioadă sunt
1717 1ucrări. Printre artiştii secolului al XVIII-lea
Eu,. Ddacroix: Tigroaic� ascuţÎndu-,i unghiile (cărbune). Muuul Toma Stelian
predomină Aug. de St. Aubin, Waueau, Boucher,
Fragonard, Leprince, N. Cochin, cu 735 de opere
originale. Flamanzi şi Olandezi sunt 1703: Rem­
brandt cu 70 de lucrări, van Dyck cu 13, Lucas de
J
Leyden ct; 55, ]an van der Velde' 'cu 20, Karel
du ]ardin·cu 65, Zeeman, care va"avea în Meryon,
două sute de ani mai târziu, un discipol genial, 45,
van Ostade, 37, Everdingen 35, ]acob Ruysdael 6,
N. Berghem 30, A. Cuyp 12, Paul Poller 15,
Adrian van de Velde 16.
Din opera lui Rembranit care, fără să fie aşa de
bogat reprezentată ca cea a lui Durer, conţine totuşi
câteva din planşeJe capitale ale nemuritorului
maestru, se găsesc: Portretele lui Huaring, Clement
de ]onghe, ]an Cornelis Sylvius şi câţiva alţii, apoi
auto-portrete sau imagina celor din - jurul arti­
stulUl; aşa numitele «la petite chasse aux lions . şi
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
�la petite tombe t, Botezul eunucului, Muzicanţii
ambulanţi, Fiul risipitor, admirabilul David în
rugăciune, Doctorul Faustus, Discipolii dela Emaus,
Moara lui Rembrandt, într'un exemplar minunat
ca şi Moartea Fecioarei, Cristos pe Muntele Măsli­
nilor, Ingerul dispărând din faţa lui Tobie, Abra­
ham şi Isaac, Femeia goală, cu picioarele în apă,
Cristos şi Samariteanca, Transportarea lui Cristos
mort, Iose! şi femeia lui Putifar, planşa curioas3
cunoscută sub numele de Jocul de kolf.
Din şcoala spaniolă, cea mai slab reprezentată,
există cam 80 de Capricii de Goya şi ediţia com-
pletă a Dez;tstrelor războiului, de acelaşi artist.
Cam jumătate din colecţie sunt maeştri francezi
din secolul al XIX-lea: aproximativ 3.000 de lito­
grafii de Daumier, adică două treimi din opera
completă a acestuia, o bună parte în tiragii fără
literă, altele, cele mai multe, desprinse din la Cari­
carure şi le Charivari; peste 400 de bucăţi de
Gavarni şi 2.759 alte lucrări. Merită să fie semna­
late, cu predilecţie : 20 de J. F. Millet, 12 Corot,
17 Meryon, 47 de Daubigny, 50 de De iacroix (în
afară de Faust şi Hamlet, care vor fi socctite la
grupul cărţilor ilustrate), 7 Th. Chasseriau, 2
Ingres, 20 Gericault, 38 ]. B. Isabey, 20 Eug.
lsabey, 44 Ac/liIle Deveria, 34 Manet, 23 jongkind,
50 Bracquemond, 9 Besnard, 31 Fantin-Latour,
14 Odifon Redon, 30 Toulouse-LaI/trec, 46 Steinlen,
38 Lepere, 14 FOl'ain, etc. I
 G. OPRESCU: COLECŢIA PROF. DR. I. CANTACUZINO
Această simplă înşirare de nume este totuşi su­
ficientă ca să ne facă să simţim importanţa acestei
părţi din colecţia profesorului Cantacuzino. Nici
unul din numele mari de gravori, chiar cei a căror
operă se reduce la un mic număr de planşe, nu e
absent din listele de mai sus, care sunt departe
de a fi complete.
Desenurile sunt mai pUţin numeroase : 546 în
cartoane şi cam 50 încadrate sau donate Muzeului
Toma Stelian. Ele sunt tot aşa de Îngrijit alese
şi se imind cam între aceleaşi date ca şi gravurile:
sec. XV-lea până În zilele noastre, U.d să se excludă
chiar artişti foarte inaintaţi din vremea noastră.
Şcoala română este mai bine reprezentată decât in
seqia gravurilor. Voiu cita pe cele mai importante
dintre aceste desenuri : o lucrare de Durer, un
proiect de vitraliu pentru o capelă din Elveţia
(de curând publicată de Dr. Wir.kler, directorul
cabinetului grafic din Berlin) j două peisagii de
Tiziano, altele de Domenico Campagnola, de Gri­
maldi, un studiu de Sebastiano del Pomboi (Bunul
Samaritean), câteva nuduri atletice de Baccio Ban­
dinelli, un cap de expresie de M. A. Raimondi,
câteva admirabile schiţe de Luca Cambiaso. Cu
www.dacoromanica.ro
_73
excepţia desenului de Durer, toate celelalte au fost
văzute la Muzeul Toma Stelian, cu ocazia expo­
ziţiei desenu.lui italian, în 1932. Rembrandt este re­
prezentat prin două compoziţii, din care una de
prima importanţă, un Crist batjocorit. Cealaltă,
un leu, poartă mai puţin pecetea personalităţii
marelui Olandez. In Jurul acestui corifeu o serie
de alte personalităţi olandeze, cele mai multe luate
printre marii peisagişti: Van Goyen, W. van der
Velde, lan van Huysum, lan Both, A. Cuyp,
Lucas de Leyden. Din aceeaşi perioadă, nouă studii
de peisagiu de Claude Lorrain, pline de nobil3
poezie, complete, (deşi reduse adesea la câteva pete
de tuş), grandioase. Dou3 din ele (o foaie desenat3
i el
� ::
ă ri � P�}��d:' �o; :��� ����� �� �:
be e
e
t e
ParroceI, un J. Parrocel, un Mignard, un Rigaud,
un Murillo.
Printre desenurile aparţinând sec. al XVIII-lea
piesele capitale sunt următoarele: o pagină de
Moreau le leune, în vederea unei gravuri pentru
faimosul le Monument du Costume (leSouper fin);
3 portrete de convenţionali, azi donate Muzeului
Stelian; câteva sanghine de Fragonard şi de Hubert
Robirt.
CaM. Guys: Loja (desen In penil.l, acuar.b.t).
Mu%Cul Toma Stc1ian
Ca şi în coleCţia de gravuri, rolul preponderent
este ocupat de desenurile de şcoala franceză din
secolul al XIX-lea. Mai toţi pictorii de seaml,
mai ales cei din jurul datei 1870,
sunt prezenţi
'74 B O A B E
cu una sau mai multe lucrări importante. De CorD!
sunt 10 desenuri; de Delacroix, cam tot atâtea,
apoi câte unul sau dou3.: de L. David, de Gustave
Dori, de Decamps, de Th. Rousseau, de Th. Chas-
seriau, de Harpignies, de Bertin (prietenullui Cerot),
de C. Guys, de H. Monnier, portrete şi şarie de
Ralfet, de Charlet, de jongkind, de J. Boilly, de
A. Rodin, de CI. Monet, de Pissarro, de Dufy, de
Forain, de Steinlell, de Lebourg, de H. AUemand.
de Prosper Marilhat. de Laboureur, de Guillaumin,
etc.
Dintre arti§tii români, semnalăm pe Luchian. de
care este iscălItă poate cea mai frumoasă acuarelă
ce a executat, Grigorescu, Si. Popescu. Th. Pal­
lady. l. Steriadi, lser, Tonitza, Hrandt Avakian,
Jiquidi, Vavilyna.
Ne rămâne să aruncăm o scurtă privire asupra
cărţilor Însemnate prin i1ustraţiile lor, prin legă_
Anonim france%, finele sec. XV I I I : Portret de convenlional
(cret'- nugr'-) Mu�eul Toma Stdian
tura ce le Îmbracă sau prin calităţile tiparului.
Vom alege pe cele mai remarcabile, observând că.
chiar atunci când e vorba de o lucrare ştiinţifică,
dacă ea aparţinea trecutului mai Îndepărtat, era
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
totdeauna aleasă şi preferită a[unci când era ti­
părită cu grija pe care ştiau să o pun3 tipografii
secolelor trecute, sau când era impodobită cu ilu­
straţii de bună calitate, 1fie gravate in aramă,
săpate În lemn sau litografiate. Astfel cărţile de
anatomie, de zoologie, de botanică se bucurau de
aceeaşi favoare ca şi incunabulii sau ediţiile în­
Anonim francez, finele sec. XVIII: POrtret de convenlional
(cret'- ne;agr'- şÎ creion �u). MU%eul Toma Stdian
grijile, atunci când erau prezentate cu gust sau
legate cu Îngrijire, În marochin sau în: fiiele de
viţel. Din aceste publicaţii ştiinţifice, alături de
câteva tratate, căutate pentru vârsta lor vene­
rabilă, pentru raritatea lor sau pentru perfeCţiunea
şi exactitatea planşelor ce le ilustrează, cea mai
preţioasă este Anatomia lui Vesalius tipărită la
Basel în 1555, cu gravuri În lemn de Jan Calcar,
elevul şi imitatorul lui Tiziano.
Dintre incunabuli, adică dintre cărlile tipărite
in secolul al XV-lea, se găseşte un număr destul
de mare, cum nu cred să se mai afle intr'o altă
bibliotecă dela noi, fie chiar biblioteca Acade­
miei. Mă vo:u opri la cele care se semnalează prin
gravurile lor in lemn, sau care deţin un loc im­
portant prin arta cu care au fost tipărite. Le vom
lua la întâmplare, şi nu strict in ordine cronologică.
Bine înţeles, predomină cele cu conţinut religios,
sau tipăriturile clasice, cele mai multe comentate.
Se găsesc astfel: Un Augustinus (De civitate Dei),
 G. OPRESCU : COLECŢIA PROF. DR. 1. CANTACAZINO
din 1490, tipărit de johannes Auerbach; Chronica
lui Filip de Bergamo, din 1491, Veneţia, Într'o
legătură din epocă; faimoasa cronică din Nfim-
berg, din 1493, cu gravuri de Wohlgemuth; Schatz-
beha/ter, nu mai pUţin celebru pentru bogăţia şi
calitatea gravurilor (95 în plină pagină), Nfirn-
berg, din 1491 i Visul lui Polyphile, din 1495, cu
gravuri, care sunt considerate ca operă a lui Man-
tegno; un Cicero din 1490, tipărit la Veneţia ; un
Savonarola din 1497, tot din Venefia ; Comentarii
la opera lui Sj. Toma din Aquino, 1475, tipărit de
Coberger, la Niirnberg, edIţie din cele mai fru-
John Jongkind: Scina cu Notre·Damc (acuarcl�). Mu'teul Toma Stclian
moase, CU iniţialele înluminate, admirabil conser­
vată, într'o legătură a timpului ; Vieţile Sfinţilor,
1471, din Augsburg.
C.3.rţile din prima jumătate a secolului al XVI·lea
reali2:ează, În spiritul Renaşterii, aceeaşi perfec­
ţiune a tiparului, accelşi armonie Între corpulliterei,
forma ei, numărul rândurilor negre faţă de margi­
nile albe, pe care le întâlnisem, la finele secolului
al XV·lea, În publicaţiile gotice. Unele dintre ti­
păriturile din secolul al XVI·lea constituie, ce e
drept, o trăsur1!. de unire Între cele dou1!. stiluri
şi devin astfel, prin soluţia pe care o dau combi­
naţiei a dou1!. tendinţe aşa de deosebite, cu atât
lUai interesante. In aceste opere intâlnim, de pildă,
www.dacoromanica.ro
675
un frontispiciu inspirat de antichitate, pe când
corpul literei este încă gotic, sau o literă de frumos
caracter clasic, alături de gravuri gotice, utilizate
pentru a doua sau a treia oară şi imprumutate la
un text mai vechiu. Şi dintre acestea se găsesc
destule În biblioteca profesorului Cantacuzino. Nu
vom intra Însă În caracterizarea fiecărei opere în
parte, ci vom semnala, la Întâmplare, ce ni se pare
mai important printre operele produse de Secolul
al XVI-lea. Un Plutarch din 1519, ediţie aldin1i,
Într'o splendidă legătură ; un Dante din 1520.
Veneţia, cu gravori delicate În lemn; Visul lui
Polyphile, de data aceasta in traducere franceză,
cu gravuri de jean Cousin, din 1561, la jaques
KerlJer, la Paris ; Dansul mor�ilor, cu bine cu­
noscutele gravuri după Ho/bein, tip3rit la Lyon În
1545; un Boccac·o din 1538, dpărit la Paris. Ia
Jehan Petit, cu un frontispiciu bogat împodobit;
Navis stultifera (La Nef des fous), una din cărţile
cele mai (etite din această vreme, din 1506, Basel,
Într'o splendidă ediţie, imbogăţit.3. de numeroase
şi caracteristice gravuri În lemn; Consolaţia lui
Boeţiu, din 1501, cu ilustraţii; Reiser Ostertag.
din 1520, Strasbourg, de asemenea cu gravuri in
lemn; mai multe cărţi de rug3ciune (des Livres
d'Heures) ieşite din librăriile celebre pe această
.,. B O A B E D E G R Â U

vreme ale lui Simon Vostre şi Thilmann Kerber,
din Paris; un Virgil, cu numeroase gravuri in
lemn, fin executate, din 1529. din tipografia lui
it-an Crupin, Lyon; Noul Testament, Dresda,
1527, cu gravuri în lemn; un Platon din 1546,
li le l i
�� ��i E���� �,� ie�����U\ d�?m:��f;
ai epocii: Gustave Dore, Jean Gigoux, Tony Jo­
hamwt, Daumier, Gavarni, Monnier, este poate
mai bogată �i mai completă decât epocile pe care
le-am menţionat. Multe din ele proveneau din
familia profesorului, altele fusese cumpărate de el
însuşi. Le Juif Errant, ilustrat de Dare, şi Balzac,
Rabelais, sunt printre cele mai nobile publicaţii
ca

�df��
Biblia Magna, din 1520, Lyon, cu gravuri În lemn; din această epocă, al1ituri de Hamlet şi de Faust,
un Petrarca, tipărit Între 1566 şi 1572, la Frankfurt, ilustrate de Delacroix, d� care a fost vorba mai sus.
cu foarte frumoase gravuri în lemn; un Safustiu A menţiona celelalte volume in parte, fi să ar

şi un Jacques de Voragine (La Legende dOH�e),

ambele tip3rite la Lyon, in 1509 şi 1512; un alt
Petrarca, de.laVeneţia. din 1508; TrÎsljile lui Ovidiu,
tot din Veneţia, din 1511; jo!ephus Flavius, opera
completă, din 1524, Basel, Frobenius; Raban
Maarul, Laus Crucis din IS03, tipărit la Phol­
cheim (sic); Geiler von Kai�er!berg: PostiIl uber
die fyer Evangelia (Predici asupra celor patru
Evanghelii), Strasbourg, 1522, ilustrată şi Într'o
leg�tură a timpului.
Dacă trecem la secolele următoare le vom găsi
tot aşa de bine reprezentate ca şi pe cele de care
ne-am ocupat. Astfel, alături de ediţiile in quarto,
cu o literă armonioasă, vizibilă, cu acea notă de
eleganţă şi de demnitate, care caracterizează Marele
Secol, vom Întâlni cele mai reuşite şi mai căutate
din operele, abundent ilustrate, de astădată În
gravuri au burin, care au făcut din secolul al
XVIII-lea francez, una din perioadele ilustre ale
tipografiei. Asupra acestora ne vom opri mai În­
delung. Vom incepe cu una din capodoperile artei
tipografice din toate timpurile, Les Contest de
La Fomaine, în aşa numita edifie a Fermierilor
generali, 2 volume, din 1762, Amsterdam, legată
În marochin, publicaţie la care au conuibuit cei
mai mari ilustratori din secolul al XVIII-lea. Vom
trece apoi la cărţi mai puţin celebre, dar nu in­
ferioare acesteia: Oeuvres, de La Fontaine, 2 vo­
lume în marochin, din 1726; o Histoire Romaine,
intr'o somptuoasă legătură În marochin, purtând
armele unei familii nobile; Moliere, în 6 volume,
1 734, cu gravuri după Boucher, cea mai apreciată
dmtre numeroasele ediţii complete ale marelui
autor comic francez, unul din monumentele tipo­
grafiei franceze; o altă ediţie din Moliere, tot in
6 volume, din 1788, legat1i. În marochin verde;
Dorat: Fabule, din 1772, Haga, şi Dorat: les Lucitn Simon: BretonJ (acuareI3). Muzeul Toma Sielian
Grâces, 1']69, cu gravuri de Moreau le Jeune, În
marochin; Tarsis et Zelie, 3 volume, 1774, cu lungim prea mult această listă. Nu cred să mă
gravuri de Eisen şi N. Cochin, o altă capodoperă înşel afirmând că cele mai cunoscute cărţi roman­
de tipografie, legată in marochin verde; Malherbe, tice se întâlnesc mai toate tn aceast1i. bogată bi­
1794, in editura faimosului librar Didot, legat În bliotecă.
marochin; Longus: Daphnis et Chlee, 1800, tot La înşirarea atâtor nume ilustre nu ne putem
la Didot, cu delicioase gravuri de Frud'hon; Tas:o: ascunde un sentiment de tristeţe. Toate aceste
Gerusalemme liberata, 1771, Paris, cu gravuri de gravuri, desenuri şi cărţi venerabile, au fost cer­
GraI/elot, legat in marochin; Tasso: Gerusalemme cetate, consultate, alese, comentate adesea, cu o
Liberata, Veneţia, 1745, cu gravuri de PiazzeUa. vervă şi cu o căldură care nu se întâlnise şi nu
Coleqia de autori romantici, in ediţii originale cred să se mai Întâlnească la noi, de una din minţile
sau in volume ilustrate de marii gravori În lemn cele mai luminoase şi mai profunde pe care le-a

www.dacoromanica.ro
 G. OPRESCU: COLECŢIA PROF. DR. I . CANTACUZINO
produs neamul nostru. Ele au format decorul zilnic
de care îi plăcea să se înconjoare, au inspirat pe
omul complet care era profesorul Cantacuzino,
i-au înzecit puterea de producţie, l-au bucurat, l-au
consolat adesea, căci vieaţa acestui om, care respira
sănătate şi voie bună, n'a fost totdeauna lipsită de
decepţii. Deocamdată aceste lucrări preţioase şi
rare au rămas în posesia familiei, care le păstrează
cu pietate. Ele se vor împrăştia poate, căci con­
stitue partea cea mai importantă din moştenirea
lăsată SOţiei şi copiilor. Şi aci stă durerea noastră,
a tuturor celor caii am cunoscut şi am admirat
pe profesorul Cantacuzino. In alte ţări, cu alte
moravuri, Statul, amatorii, naţia întreagă, s'ar fi
crezut obligaţi să contribuie pentru a conserva
intact acest bun unic, constituit cu atâta greutate,
şi care nu se va mai putea forma pe pământul nostru
oricâtă energie şi avere am cheltui. Chiar pe aceste
vremuri de « criză » se cheltuesc încă mulţi bani,
in mod inutil. Nu s'ar putea oare găsi o modalitate,
ca minunata colecţie, aci sumar analizată, să de­
vină un bun al Statului român ? Sunt sigur că
(" urCA
Luca Signorelli: O baie (peniţl �i laviu). Mu%eul Toma Steli;1Il
www.dacoromanica.ro
677
familia ar face toate inlesnirile. Faptul ci cei caii
o compun n'au stat la îndoială să ofere Mu­
zeului Toma Stelian o partea din ea, valorând
câteva milioane, probează cu prisosinţă acest lucru.
Odată în stăpânirea Statului român ea ar putea
deveni cabinetul de estampe, de care avem atâta
nevoie pentru educaţia artistică a publicului dela
noi, şi care există azi, nu numai la Austriaci (Al­
bertina) şi la Unguri, dar Încă la Cehi şi la ]ugo-.
slavi. Sunt sigur că scriind aceste rânduri sunt de
acord cu d-l Ministru Lapedatu care, in capul unui
Minister fără resurse materiale, se strădueşte să
facă tot binele ce se poate obţine cu mijloace mo­
deste, şi reuşeşte de multe ori să-I facă. Nu s'ar
putea lua iniţiativa unei subscripţii naţionale ? Nu
s'ar putea interveni pe lângă Ministrul nostru de
Finanţe, om trăit multă vreme în Apus şi obişnuit
să judece cum se cuvine astfel de probleme cul­
turale ? Supunem acest apel cu toată căldura, dar
fără prea mari speranţe, celor in drept.
G. OPRESCU
Slr.",OREI.LI)
 Munul de şliin\e naturale din Sibiu. (Folo Fischer)
MUZEUL SOCIETAŢII TRANSILVANE DIN SIBIU
DE ŞTIINŢE NATURALE
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea s'a desvoltat
in mijlocul poporplui Saşilor din Transilvania o
vie activitate, atât in domeniul naţional cât şi în
cel cultural. Alături de întocmiri economice, ca
societ�ţile de economie, de industrie şi de agri-
cultud, a luat naştere la 1841 Societatea pentru
cercetarea ştiinţifică a Transilvaniei. Ea şi-a propus
ca scop darea la iveală şi cercetarea istoriei popo-
rului ca şi a naturii locale. De aceea s'au înfiinţat
două secţii deosebite, una de istorie şi alta de
istorie naturală, Incă din 1847 se adunau săptă-
mânal mai multe persoane ca să discute probleme
de ştiinţe naturale, să-şi comunice publicaţiile noui
cele mai Însemnate şi să prezinte rezultatele colec-
ţionărilor. Foarte curând s'a dovedit că interesele
secţiei de istorie naturală sunt de multe ori altele
decât ale celei curat istorice şi s'a luat hotărîrea
ca secţia de istorie naturală să fie făcută de sine
st1i.tătoare şi să se Înfiinţeze o societate specială.
Societatea are să mulţumească infiinţarea ei
propriu zisă lui Michael Bielz. Acesta, de profesie
preot şi mai târziu litograf, a fost adus să-şi in-
chine vieaţa cercetărilor, de o împrejurare dintre
cele mai ciudate. Căutând să găsească un înlocuitor
www.dacoromanica.ro
pentru pl�cile litografice anevoie de procurat in
ţad, Bielz a ajuns să se adâncească in cercetm de
geognozie a Transilvaniei. Acest învăţat s'a. În­
chinat însă în acelaşi timp şi altor ramuri ale
ştiinţelor naturale şi a ajuns peste puţin unul din
cei mai de seamă iniţiatori şi a;utători ai vieţii
ştiinţifice din patria lui. Impreună cu el a lucrat
temeinic, in domeniul mineralogiei, geognoziei şi
paleontologiei, preotul din Guşteriţa, M. Ackner.
ColeC{iile lui de mare preţ au ajuns în stăpânirea
Muzeului. Acestor doi oameni li s'au alipit În
curând cercetătorii mai tineri : fraţii Michael Fuss,
botanistul, şi Cari Fuss, zoologul, Ludwig Neuge­
boren, Dr. Ferdinand Schur, vestitul botanist,
autor al lui « Enumeratio plantarum Transilvaniae t
(1866), precum şi Consilierul financiar Daniel
Czekelius senior, Învăţatu! farmacist G. A. Kayser,
al drui mare ierbar se găseşte in muzeu, Eduard
Albert Bielz, autorul 41 Faunei de vertebrate a
Transilvaniei t, şi Ludwig Reissenberger, care şi-a
câştigat mari merite prin măsurătorile lui de
înălţime şi prin cercetările meteorologice, dima­
tologice şi fenologice. Botanistul 'amintit, Michael
Fuss, a scris lucrarea clasică de sistematică : • Flora
 B O A B E D E G R Â U

Glsca cu g11ul r�u. (Foto Kamner)

Intrarea principal� a Muzeului

Glsca Suschkin. (Foto Kamner) Vuhur ple,uv sau blirbos Uoimlirila ?). Foto Kamner

www.dacoromanica.ro
680 B O A B E DE GRA U
Transilvaniae excursoria ,. AUturi de cei de mai
sus au venit mulţi alţii cu aceleaşi preocupări şi,
în felul acesla, o adunare de 52 de oameni de ştiinţă
şi de diletanţi entusiaşti a pus temelia la 4 Mai
1849 Societăţii transilvane din Sibiu de ştiin�
ţele naturale. lntâiul ei preşedinte a fost Michael
Bielz, despre care am mai vorbit.
Infiinţarea societăţii a căzut în nişte vremuri
frămânlate de răsturnări politice şi furtunile revo�
Juţiei i�au cU.tinat leagănul. Dar in schimb i·a fost
naş un spirit bun.
P�sliri r:lpitoarc. (Fato Fiscl1cr)
Societatea a primit daruri bogate dela prieteni
şi binevoitori şi colecţiile ei au crescut În aceeaşi
măsură cu interesul faţă de ştiinţele naturale. La
inceput a fost de ajuns o tăblie de mm la Cari Fuss
pentru adăpostirea colecţiei. Când Însă ea a in�
ceput să crească văzând cu ochii şi noui şi mari
colecţii s'au adaos, precum a fost Colecţia de păsări
cumpărată in 1853 de Friedrich Wilh. Stetter (cu
528 piese indigene şi 145 exotice), vestita colecţie
etnografică a consulului Franz Binder, dăruită so·
cietăţii în 1862, şi colecţia mineralogică, petro�
grafică, paleontologică şi mari ierbarii, Muzeul a
trebuit, din lipsă de spaţiu şi mai târziu de mijloace
băneşti, să se mute de şase ori în curs de 40 ani.
Numai cine a mutat şi aşezat din nou o colecţie
ştie însă să preţuiască ce înseamnă o asemenea mu�
tare ca putere de muncă, chibzuinţă şi răbdare. Se
poate zice că această probă de răbdare a fost în�
tr'adevăr prea mare. De aceea, adunarea generală
www.dacoromanica.ro
dela 30 Decemvrie 1890, a hotărit, la propunerea
farmacistului oraşului Sibiu, D�rul Daniel Cze­
kelius, cunoscutul lepidepterolog, să construiască
un local propriu de Muzeu. Şi de această dată
prieteni darnici ai Muzeului au arătat cea mai mare
bunăvoinţă şi putere de jertfă şi s'a împlinit cu�
vântul : 4 Cine îndrăsneşte, izbândeşte •. La 12 Mai
1895, Muzeul ridicat într'un frumos parc, a putut fi
inaugurat sărbătoreşte. Supravegherea colecţiilor
se găsea în mâinile savantului custode Maurus v.
Kimakowia:.
Noul Muzeu stătea in centrul interesului ge�
neral.
Colecţiile lui au fost vizitate, în această vară
dintâi, de nu mai pUţin decât 9600 de persoane şi
34 clase de şcoală. Aceste cifre sunt cum nu se
poate mai vorbitoare despre însemnătatea şi inalta
chemare culturală a Societăţii. Mai mult incă decât
ele. vorbesc despre îndreptăţirea ei de vieaţă lu�
crările ştiinţifice pe care le�a pus la cale. Prin
îndemnul şi conclucrarea ei au putut să apară in
1863 lucrarea clasică: • Geologia Transilvaniei , de
Hauer şi Stache şi În cadrele ei, la 1866, « Flora
Transilvaniae excursoria , de M. Fuss. în lasa
« Fauna vertebratelor Transilvaniei , de E. A.
Bielz, iar în vremurile mai noui, în 1912, • Fauna
cărăbuşi10r Transilvaniei , de D�rul Cari Petri şi
în 1925 « Flora Transilvaniei , de D·rul Cari
Ungar, precum şi alte multe lucrări însemnate, de
mai mic sau mai mare cuprins.
 ALFRED KAMNER: Ml:JZEUL SOCIETĂTII TRANSILVANE DIN SIBIU
In felul acesta Societatea s'ar fi putut desvolta
în linişte după construirea localului de Mu�eu,
cam în ajunul secolului nostru. Dar o criză lăun­
trică s'a pus de-a-ct.irmezişul bunului ei mers, în
întâii ani dela Începutul acestui secol. Datorită
conducerii pricepute a preşedintelui, cu multe
merite, dorul CarI Friedrich Jikeli, şi a harnicului
comitet piedicile au putut fi înlăturate şi societatea
a intrat în făgaşul unei desvo1tări normale. Cursu-
!
Mamifere din Ardeal. (Foto Fischer)
riIe şi conferinţele ştiinţifice, cari s'au ţinut ·în
sălile de şedinţă ale Muzeului, au deşteptat un În­
dreptăţit interes. In anul 1914 urma să aibă loc
în Sibiu Congresul natura1iştilor şi al medicilor,
şi tot atunci să apară �i Societatea cu lucrările ei.
Cu acest prilej s'a tipănt un volum festivfoarte bine
pregătit, cu contribuţii de ştiinţe naturale şi de
medicină. Isbucnirea războiului mondial a zădăr-
nicit ţinerea acestui congres.
Muzeul a trecut prin anii războiului fără să su­
fere vreo pagubă. După războiu trebuiau să se în­
frângă tot felul de greutăţi materiale. In aceste
www.dacoromanica.ro
68,
grele împrejurări Societatea a isbutit să câştige un
număr de noui membri şi să ajungă chiar la o mică
imbogăţire a colecţiilor. Aşa de pildă, în deosebi
coleqia ornitologică şi mineralogică, petrografică,
paleontologică a putut să fie mai bine aşezată şi
arătată in noua ei înfăţişare cu prilejul unei mari
adunări festive la jubileul din 1924, de 75 ani, al
Muzeului.
Datori suntem însă, să aducem aminte aci cu
toată cinstirea de un om care până la moartea lui
de curând, a fost sufletul Societăţii: D-rul Arnold
Muller, care alături de greaua lui însărcinare de
profesor la gimnaziu, a lucrat foarte mult pentru
Societate în ultimele două decenii. El a purtat
grijă nu numai de foarte numeroasa corespon­
denţă şi de schimbul scrierilor, o lucrare care se
intinde în multe regiuni extra-europene, dar era
o g
tra�:�� :��e�e���::. ;:â;ct:S:�:c��:� l��::
rului �i bibliotecar. Preşedintele de astăzi al So­
cietăţii este profesorul Gustav Haltrich.
Toate lucrările se fac în Societate onorific.
Ea tipăreşte acum volumul 83 din Discu5iile
şi Comunicările Societăţii transilvane ce ştimţe
t:
naturale . (Verhandlungen und Mitteilungen des
Siebenburgischen Vereins fur Naturwissen�chaf­
ten) şi se află în legături de schimb cu 100 de
societăţi. Un istoric al Societă�ii a fost scris În 18g6
de D-rul Iosif Capesius. Ltste bibliografice ale
tuturor lucrărilor apărute se g�esc în volumele 22
(,872). 58 (,goB) şi 78 ('928) ale Anuarului.
Pe lângă Societate sunt alipite: o seqie medicală
şi o secţie tehnică. In afară de ele, Societatea mai
are cea mai înaltă staţiune meteorologică din ţară,
un laborator microscopic, zoologic şi petrografic,
o mare bibliotecă de specialitate şi o sală de confe­
rinţe cu instalaţie modernă de proiecţie pentru
conferinţele cari au loc din Octomvrie până in Mai.
Trecem acum la cuprinsul Muzeului.
Ceea ce se găseşte aici, la un loc şi paşnic,
Într'un spaţiu restrâns, a fost odată împrăştiat
peste întreg pământul şi nu lipsesc nici piese de
origină cosmică.
Colecţiile îmbrăţişează toate cele trei regnuri
naturale şi produse de etnografie.
i cu c rb e
înt;� �����:e s����� ;'i ������: :l�ţ�r: 1�i
M. Fuss, Kayser, Lerchenfeld, Barth şi Ungar.
Se pot vedra în el toate fanerogamele, criptogamele
transilvănene şi multe plante străine.
In subsol află colecţia mineralogică, biologică,
paleontologică. In sala scării sunt coarne de cerb,
se
alte coarne şi cochilii. La etaj se întâlneşte colecţia
zoologică şi etnografică. (Sălile I-VI).
In colecţia produselor neorganice şi a rocelor
sunt a�ezate toate mineralele şi felurile de piatră ale
TransIlvaniei, precum şi numeroase exemplare
străine. Ele dau împreună o imagine bogată a for�
maţiei geologice şi a structurii acestei provincii.
68, B OA B E D E G R A U

Laboratorul Mu'teului. (Foto Fisc:her)

Sala de şedinle. (Foto Fischer)

www.dacoromanica.ro
 ALFRED KAMNER: MUZEUL SOCIETĂTII TRANSILVANE DIN SIBIU 68,

Fosilele sunt or�nduite după vârsta lor geologică. formaţia Pliocenică se află cochilii, cărbuni de
Deoarece paleozoicul lipseşte aproape cu desăvâr- pământ, argiluri şi sare. Când marea din era Mezo­
zoică s'a scurs în înălţarea treptată
a scoarţei, pământul s'a acoperit de
sedimente diluviale cari îşi aveau obâr­
şia fie în gheţarii din vremea diluviu­
lui, fie în duri şi fie în aer. S'au alcă­
tuit atunci şisturi puternice de pietriş şi
Joess în patru straturi aşezate unul peste
altul.
Aceste şisturi au apărat bine rămă­
şiţele faunei de pe acea vreme. Din
colecţia bogată a resturilor diluviale în­
tâlnim mai cu seamă fosilele de stepă
ale Quaternarului, din aşezările de loess,
argilă sau pietriş, precum şi resturi de
cerb uriaş (Cervus Megaceros), masto­
dont, mamut, urs şi hienă de' caverne,
resturi de rinocer ca şi de zimbru şi
bour. Piesa cea mai de preţ este cu
toate acestea scheletul păstrat aproape
În intregime al dispărutului bison pris­
cus. EI a fost găsit În anul 1900 la Sighi­
şoara, cu prilejul săpării unui loc de
temelie de casă, pe Dealul Crucii, şi a
fost d�ruit Muzeului de D-rul Frie­
drich Kraus. El se afla in pietriş diluvial
Râsul. (Foto Pastior)
într'un strat de nisip mişcător, care l-a
şire din Transilvania, el este reprezentat aci prin păstrat nevătămat, Inălţimea acestei femei de bour
extracţii din alte părţi. kja, de pildă, se pot vedea se ridică la 18::"-185 cm., pe când vacă Pinzgauer
racii dispăruţi din Cambrium, trilobiţii
O

tripartiţi.
Frumoşii Graptoliţi sunt rămăşiţe de
polipi, iar între rocele din carbonifer se
găsesc urme de Sigillaria, Lepidoden­
dron, Calamites, Anularia şi copacii
ferige, din cari s'au făcut în alte tim­
puri cărbunii de pământ, energie solară
conservată.
In zilele acelea trăiau şi formele pri­
mitive ale cefalopodelor, Octhoceras cel
întins şi Cyrthoceras cel încovoiat, cu
sistemul de carfier& caracteristic. Mai
târziu ei se răsucesc tot mai mult în
spirală şi ajung la formele complicate
ale Amoniţilor şi ale speciilor de Nau­
tilO5. Acestea nu evoluiază însă spre,
o diferenţiere hotărîtă decât in era jura­
sică. Piese deosebire frumoase a
dat Ţara Bârsei. Ceea ce trăia aici în
cu

era Cretacică �i în cea' Terţiara îşi are

reprezentanţii In colecţia noastră.
Foarte bine reprezentată este forma­
ţia Eocenică dela Porceşti, unde se gă­
seşte incă un munte de piatră de var
ea o ultimă rămăşiţă a unui lanţ lung pe
atunci. Cochilii uriaşe, numuliţi, coralii, Bour (Bison pd$cus) Sighişoara. (Fala Pastior)

echinide �i dinţi de rechin sunt martorii vorbitori ai n'are decât 125 em. Bison priscus este strămoşul
acestor timpuri dinainte de începutul lumii. Din dispărutului bison europaeus. descoperit la 1879

www.dacoromanica.ro
68, B O A B E DE GRA V

in munţii Căliman. Pre�iosul schelet a fost des- o bogată colecţie de ouă şi o colecţie osteologid.
gropat şi pregătit de M. van Kimakowicz. In Amintim din colecţia de păsări ca foarte rare
această secţie se mai găsesc mai multe ţeste uriaşe Somateria mol1issima, Stanta ruficollis (din Ig:;tB),
de taur de bison priscus şi o ţeastă de bas primi- întâia piesă ardeleană, Anser neglectos (Suchk)'
genius. Tot aici se mai întâlnesc şi o serie de fru- (Gâscă Suschkin din 1933), întâia piesă ardeleană,
moase probe de aur, de pietre semi-preţioase şi Anser Cuneirostris (Gâsca SuturIin din 1933),
colecţii de interes tehnologic şi minier.
Colecţia de mamifere cuprinde coarne de cerb,
alte coarne, ţeste şi capete de animale africane,
printre care şi ţeasta unui elefant ucis in Africa
de Fram; Binder. Aici sunt expuse 48 de mamifere
care se întâlnesc aproape numai in Transilvania.
Fauna acestei provincii mai are încă reprezentanţi
cari in altă parte au pierit sau au ajuns foarte rari.
Măreţii râşi, urşi, vulpi �i alte fiare, caprele
cerviide, toate rozătoarele şt porcii mistreţi sunt
originari din această provincie. Cu deosebire bogată
este Colecţia Ornitologică (din Sălile II
şi III),
corespunzătoare faunei de păsări mult mai bogate
la noi. Pământul nostru nu este numai patria unor
atât de bogate specii de păsări, dar mai primeşte
în fiecare an oaspe{ii lui de iarnă şi în fiecare pri­
măvară şi toamnă cârdurile de păsări călătoare in
trecere, care au obiceiul să poposească aici. Ase­
menea păsări vin ades'!a şi din Ru�ia. Suntem din
punct de vedere al faunei o punte de legătură între

Întâia piesă ardeleană. Aceste două gâşte au fost

Coadii de lirii (Australia). Foto Pastior
Europa apuseană şi răsăriteană, cu tot felul de
forme de tranziţie. Colecţia cuprinde 300 de specii,
dintre care 272 transilvănene, 28 străine, iar la un
loc peste 1000 de bucăţi şi cam 200 de piei exotice,
descoperite de curând. Apoi, Tadorna vulpanser,
Larus tridactylus, Colymbus torquatus, PhJaropus
lobatus şi Limicola platyrhyncha, găina de stepli.
Sirhaptes paradoxus, din invazia dela 21 Aprilie
1888.
O atracţie aparte o alcătuesc păsările răpitoare
băştinaşe, 36 de specii deosebite. O ţară atât de
bogată in vânat şi �oareci poate să dea cu înlesnire
hrana atâtor vultUfJ, ulii, şoimi şi bufniţe. Mândria
acestei colecţii sunt vulturii pleşuvi şi acvilele cu
barbă. Aceasta din urm3 face parte din reprezen­
tanţii dispăruţi ai faunei europene de păsări. In
Alpii Transilvaniei el putea fi găsit3 încă pretu­
tindeni la începutul secolului trecut. De când s'au
desfiinţat pieţele publice cu hoituri, care d3deau
de mâncare acestui uriaş chiar în iernile cele mai
grele, existenţa acvilei cu barbă s'a ingreuiat foarte

www.dacoromanica.ro
 ALFRED KAMNER: MUZEUL SOCIETĂŢII TRANSILVANE DIN SIBIU
mult. Ea se mulţumeşte adesea numai cu rămăşiţe
de oase găsite la întâmplare. Multe au murit de
groaznica stricnină, pe care locuitorii muntelui o
pun pentru lupi, cel mai mare şi cel mai primejdios
duşman al lor. Astăzi mai sunt numai câteva bucăţi
pe Surul şi Retezat. Acest vultur măreţ (Gypae­
tidae) are risipite pe mantaua lui cenuşie dungi
albe ca zăpada, care se desvoltă la urmă într'un
bumb. Ele, ca şi barba lui puternică, legă­
tura întunecată dela gât pe roşul de rugină al
părţii de jos a trupului şi inelul sălbatic şi aprins
ca focul, al ochiului, îi dau acestei păsări de pradă,
cea mai mare dintre toate, o înfăţişare cu adevărat
Secţia etnografid. (Foto Fischer)
maestoasă. Una din aceste trei acvile cu barbă e
cafenie închis. Ea e de mai pUţin de patru ani
şi penajul nu este încă decolorat. Ele au mărimea
condorului. Intinderea aripilor este de 264-290
cm. Cel din urmă dintre aceste trei exemplare a
fost omorît în I927, în lanţul de munţi al Făgă­
raşului (Surul).
Această colecţie de păsări a fost înfiinţată în
1853 prin cumpărarea colecţiei lui Fridr. Wilhelm
Stetter şi a fost de atunci necontenit sporită mai
ales de P. Theil, J. Gromer, August von Spiess,
E. Witting, C. Orendi, A. Miiller, A. Kamner
şi alţii.
Colecţia exotică numără animale din continentele
extraeuropene, cu obiecte de mare Însemnătate
din grupa animalelor cu pungă (Marsupialia) şi a
animalelor cu cioc (Ornythorhynchus, Echidna)
www.dacoromanica.ro
..,
din Australia (Carl Meliska, Sydney) şi din Ame­
rica. Dovadă de ceea ce au dat naştere tropicele ca
strălucite culori, se întâlnesc aici nenumăraţii pa­
pagali, colibri, păsări cântătoare, păsări ţesătoare,
păsări cu coada ca lira (Menura superba), păuni
şi păsări ale paradisului (Paradisea). Ele sunt in
acelaşi timp dovezi de minunata diferenţiere a
formelor. Câmpiile Pampas şi stepa australiană
sunt reprezentate prin struţi mari, Nandu şi Emu.
Nu lipsesc nici crocodilii Egiptului.
Urmează apoi colecţia micilor vertebrate. Se
găsesc între ele, din Transilvania şi din alte părţi,
toţi peştii, toate reptilele şi amfibiile, cu adaptările
interesante pe care le-au câştigat În lupta pentru
traiu. Peşti răpitori înarmaţi, reptilele de deşert, cu
ţepi şi la fel în coloare cu nisipul, viperele veni­
noase, şerpii uriaşi şi reptilele ale căror extre­
mităţi treptat, treptat se micşorează, până când
speciile de şopârlă ajung la forma unui şarpe. Tot
aici sunt toate amfibiile băştinaşe. In sala vecină
se găsesc nevertebratele ; străluciţii fluturi, băşti-
�:r! �� � :�� �;:fn � :�lit�â � ; ;� ��A ���
l
x i'
�
e c
t
t n o
n l i a
o
�
picelor. Mulţi dintre ei dau la iveală un desăvârşit
mimetism. Ce păcat că aceşti măreţi şi visători
zburători ai văzduhurilor plătesc adesea destul de
scump plăcerea pe care ne-o trezeşte frumuseţea
lor ! Marea colecţie de fluturi a doctorului Daniel
Czekelius numără 2.000 de specii transilvănene,
200 Pallaeactice şi multe străine. Colecţia de că-
 B O A B E
răbuşi cuprinde deopotrivă toate speciile dela noi
şi multe str3ine. Ea a fost înfiinţată la 1851 şi e
alcătuită din colec{iile E. Sili, Iosef Roth, Karl
Fuss, E. A. Bielz, Fr. Birthler, M. KimakowiC%,
v.
Sarcobg �giprean. (Foto Pa:stior)
Fridrich Deubel, R. AJbrecht, Dr. Eugen Worell,
Dr. Arnold Miiller şi Dr. Cari Petd.
Foarte in ructivă este o serie de urme de
roadere ale gândacilor noştri cari mănâncă lemnul.
Toatţ �Iel!lhe serii de insecte sunt la fel reprezen-
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
tate prin colecţiile C. Heinrich şi Dr. Amold
Miiller. Aici se găsesc şi toate genurile de animale
inferioare: homari şi languste mari, păianjeni uriaşi
se târă5c pe pământ, Echinide ţepoase de tot felul
Mumie egipteanil. (Foto P.aslior)
au fost scoase din mări, Amonne veninoase, polipi,
meduze, bureţi şi cefalopode, care dau o icoană
a bogatei faune de pe fundul mării, despre care
Schiller zice:
Omul să nu ispitească pe zei şi niciodată să
• nu
 ALFRED KAMNER: MUZEUL SOCJETĂŢlI TRANSILVANE DIN SIBIU
dorească să vază Ceea ce ei de milă ascund cu
noapte şi groază •.
Colecţia etnografică (Sala VI) pune sub ochi
tot ceea ce Africa ne poate arăta ca arme, suliţe,
săgeţi şi arcuri, bumeranguri şi or:amente de
negri, crestături în lemn, vase şi pipe. Veşmintele
popoarelor nordice, �e1ăria, uneltele de pescuit şi
arme de tot felul dm Persia, Afganistan, manu�
scrise, picturi şi unelte de opiu chineze, duc pe
privitor în cele mai îndepărtate ţinuturi ale Asiei
rWritene. Cea mai preţioasă parte din această
coleCţie a fost dăruită în mare parte de vice�con·
sulul Fr. Binder.
Ca una din coleCţiile africane cele mai vechi şi
mai bogate din Europa, această colecţie etnogra·
fică numără obiecte din Kartum, Egipt, Africa
mijlocie şi Sudan. -Dr. Heinrich Barth, cunoscutul
explorator al Africei, a numit colecţia lui Franz
B��ir; � U� �:: e n d i
u t p e:r�t� �ici Abi�inr: (b;. C. F.
www.dacoromanica.ro
]ickeli), China, Brazilia, Laponia (Dr. Arthur von
Sachsenheim), Japonia, China (Dr. A. Breckner),
Noua Zeelandă (Cari Meliska, Sydney). O mumie
din timpul Ptolomeilor (veche de 2000 de ani)
dliruitli de consulul von Hannenheim cu un sar·
cofag artistic şi cu tot felul de scarabei pretioşi,
intregeşte acest bogat cabinet. Cu aceasta am dus
la capăt vizita noastră prin colecţii.
O muncă plină de credinţă, săvârşită cu jertfe
şi cu stăruinfă, în slujba ştiinţei, a creat aici o
e
friv;�t��� Şi �â:��ape�:!u��tru��i:: t�e��:
că nu putem incheia mai bine decât cu o cugetare a
marelui Sallustiu din Războiul cu Jugurta: ,Animus
in corruptus, aetemus, rector humani generis, agit
atque habet cuncta, neque ipse habetur ••
ALFRED KAMNER
(Din limba ,trmaTIII Profesor
d' EmanoiI Bucula). şî directoru! Muzeului
 Mama fi Sofea se repuiră spre poart3 cu lum1n3rile aprinse
S Â N GE S T R I C A T
Şi di toate acestea erau adevărate s'a mai văzut
şi din purtarea mamei de mai târziu ca şi din
mrul să dichisească şi s3. cureţe casa. De atunci,
odăile incepură să fie mereu gătite. Fu ă sco se
cearceafurile, perdelele, şerveţelele şi covoarele la
aerisit, dar nu ca să fie băgare din nou prin cula­
puri şi cufere ca inainte, ci aşternute sus pe diva­
nuri sau agăţate pe pereţi, astfel ca atunci când
va veni cumpărătorul, să nu creadă că vând din
pricina sărăciei şi prin urmare să dea un preţ
mai mic, ci văzând camerele frumos şi bogat
Împodobite s3-şi dea seama d vând pentrucă vor
să se mute şi nu mai pot sta În acel oraş, iar, că
dacă ar fi siliţi să desfacă de nevoie sau ajunşi la
marginea sărăciei, n'ar avea decât să dea covoa­
rele şi mobilierul luxos din casă şi tot ar mai fi
avut din ce trăi câ\iva ani. Ba incă prin aspectul
acesta bogat al casei să se simtă şi cumpărătorul
mândru d nu face târgui cu nişte sărăcii şi că
vând şi din prietenie pentru el, ca să-I facă şi pe el
• cirac t, un urmaş vrednic, să-I Încurajeze ca
începător şi mai ales ea străin, ajutându-l să ajungă
stăpân şi proprietar . . .
Safea a fost mirată însl de râvna şi zorul mamei
in a impodobi casa chiar in fata pierderii, vâm:ării
ei, lucru la care a pus şi ea mâna, căci nu s'a măr­
ginit numai la cele dinăuntru, ci a trecut şi in afară,
văruind şi curăţind pereţii, aşezând curtea şi gră­
dina, smulgând ddăcinile uscate şi buruenile
nefolositoare, pentru ca noul proprietar să nu dea
de stricăciuni şi lipsuri ca la oamenii de jos, cari,
www.dacoromanica.ro
când vând ceva, inainte să se mute, găuresc şi
distrug totul, smulg grinzile şi podelele şi iau cu ei
până şi pragul dela uşi . . .
N'avea să treacă prea multă vreme până să afle
şi rudele de planul vânUrii. Cum �i dela cine, nu
se ştia. Safca îşi dădea seama d, OrIcât ar ascunde
\
j����� �� �i ���â � :!1; :�;; : a:: !�
ă i
) e i, n te te p
ă
raţii şi înfrumuseţări ale casei, pricepu despre ce e
vorba şi incepud să vină zilnic pela ele. Cine ştie
dacă nu chiar mama, pe furiş de Sofca, ii chemase
şi ii Înştiinţase, rugându-i in acelaşi timp ca faţă
de fată să ascund?! şi s'o cruţe cel pUţin până in ziua
din urmă, de ştirea aceasta neagră, dureroasă, ne­
norocită.
De aci a înţeles Sofca purtarea ciudată şi mişd­
toare a tuturor faţă de ea. Care mai de care, cu
adev3rată părere de du, mai ales pentru ea, Sofca,
se Întreceau s'o ia cu sine, ştiind d n'o vor mai
vedea şi că ea, sărmana, fără nicio vină, va avea
de suferit, acolo, printre străini .
Numai mătuşa Stoia nu s'a lăsat. Intr'o zi când
a venit, după ce s'a sărutat jos cu Safea şi a mai
stat de vorb?! Încet cu ea, s'a urcat sus la mama ­
sora ei - unde erau şi alte femei, eare toate ştiau
d se vinde casa, şi cum ajunse sus, începură să se
audă certuri şi strigăte. Nu ajutau nici şoaptele
nici semnele lor ca s'o facă să tacă, cu toată grija
mamei ca să nu afle Safea de jos despre ce eSte
vorba. Copila fnsă auzea totul, mai ales când se
deschidea uşa sau când ele, intrerupându-se una
 BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT

pe alta, strigau şi mai tare. Le au�ea nu numai
cearta lor, dar şi toate cuvintele, toate ocările
jignitoare îndreptate împotriva tatălui, ară îndoială.
- Taci !
- Nu vreau să tac, fă! - se auzea, cum, printre
degetele mâinii care·i astupa gura, striga ea cu
glasul înăbuşit, un glas însă care nu voia cu niciun
chip să se dea bătut. Ştiu eu! - Crezi di nu ştiu?
V:td eu toate! Dar de ce? De ce să sufere fata ?
Eli vreau s'o apăr, s'o ocrotesc I Dar tu, tu? (acestea
toate erau spuse colo sus, mamei, sora ei). Gură
n'ai? Limbă n'ai? De ce nu-i vorbeşti? Doar ţi·�
bărbat ! Numai el şi el, dulcele bărbat să fie ângă
tine şi pUţin îţi pasă de rest ! . .
Şi toate, colo sus, Sofca le auzea, se înflăcărau
pentru ea, îi luau apărarea şi o plângeau ! . .

VIII

Chiar a doua �i de Rusalii, seara, de sus, dinspre
graniţă, auziră cântând nişte lăutari, cari, apro·
piindu·se, depănau o arie voioasă, străină, necu·
noscută. Mama, cuprinsă ca de o presimţire, ieşi
din odaie :
- Sefcă, n'o fi el ! ?
Sofea rămase locului. N u putea crede. Nu era
cu putinţă ca el să meargă atât de departe, încât
aducând c.umpărătorul căruia ti vindea ultimul
bun ce mai avea, să fadi lucrul acesta cu lăutari
şi veselie ! Şi totuşi înţelesese pe dată . . . O făcea
tocmai ca să ascundă, să masche�e faptul.
Magda, speriată, fugi pe scări ca să aprindă
lămpile în catul de sus.
Nu trecu mult şi în faţa porţii se opri o trăsură
şi Sofea auzi vocea aceea stranie, aşa de bine
cunoscută :
- Deschideţi !
Fără să mai cerceteze dacă sunt îmbrăcate cum
trebue, amândouă, şi mama şi Sofca se repeziră
spre poartă, cu lumânările aprinse. Deschiseră.
El era. La flacăra lumânării îl văzudi coborind
încet din tdisură. Nu i se vedea faţa, dar după
port îl recunoscură. După el coborî un alt bărbat,
înalt, voinic, care stătea în fundul trăsurii, în
intu!leric. De sigur că acesta era cumpărătorul
casei.
După ce a plătit pe lăutari, gornişti şi birjar,
tatăl deslegă dela trăsură roibul frumos înşăuat,
aducându·l Înăuntru şi legându·1 de dudul cel
bătrân. (De sigur acesta era calul cumpărătorului
ca s'o scoată din încurcătură îi întinse mâna,
voind s'o retragă numaidecât, dar, pe care totuşi,
ea se grăbi să o sărute.
- Eşti bine, sănătoasă, fată ? - o întrebă.
Intrară cu to{ii în cas3, cu lumânările aprinse.
Sofca băgă de seamă cum musafirul parcă mânca
din ochi casa, care dreasă părea alta, parcă mai
mare, mai Încăpătoare, tăindu-şi silueta in noapte,
prin ferestrele luminate dela bucătărie şi dela catul
de sus. De asemenea, Sofca mai văzu cum cum­
părătorul nu-şi mai lua ochii dela mamă.
Aceasta mergea înaintea lor, bucuroas� de veni­
rea bărbatului şi pUţin ruşinată; cu glasul tremu­
rând, dar încercând sit se stăpânească, strigă:
- Magdo, Magdo, vino 'ncoa repede ! Au sosit
mosafirii!
Magda se pierduse cu firea. Parcă nici nu mai
! tia pe ce lume se află. Venind în faţa stăpânului,
i slirută mâna, amuţită. El o opri, mirat şi bine·
voitor:
- Uite Magda ! Ce Magdo, tu. eşti incă aici?
- Eu . . . eu. . . încă. . . încă . . . bâlbâi ea,
oarecum jignită. - Aici sânt, dar unde să fiu,
boierule ! Mal incape vorbă că aici ! ?
- Ş i a i tăi l a ţară c e mai fac? Sunt bine, tr�iesc
toţi?
- Trăiesc, trăiesc, boierule ! - răspunse Magda,
tot legănându-se, puţin ruşinată că el, stăpânul,
duce grija şi de ai ei.
Urcară cu toţii în odaia de primire. Mama avea
aerul fericit ca şi casa care, curată şi împodobită,

�; � � ; ::!; t �� t ! ::���� :i ��c:J:: �:!

pe care urma să plece dela ei călare). Intrară Înăun·
tru. Poate de oboseală sau de băutură, clci şi una
u r
t �i: ��� � f���J: ����;�::J� ��!� �: ���=
a s t
e t ş : t d
firul spre locuinţă, începu să-Î arate casa :
- Uite, coane Marca, uite aici e seraiul meu.
Asta e vestita casă a lui t: Efendi Mitu •. Asta e
casa mea şi asta fata mea, Sofca mea, Sofca tatii !
După ce a intins mâna mamei, pe care aceasta
o sărută, prinse a mângâia drăgăstos pe Sofca pe
păr şi obraji, plimbându-şi, mişcat, palma, pe faţa
ei. Sofea era foarte tulburată.
Oaspele, jupân Marco, oarecum stânjenit, strânse
mâna mamei. Sofca nu ştia dacă trebue numai
să-i dea mâna sau să i·o şi sărute. Nu era însă
bătrân. El, băgând de seamă nedumedrea fetei,
r s î ă r
a l e i c t t
: rânduial� şi curăţenie pretutindeni, dar mai ales
eli venise cu cumpărătorul, aşa încât acesta să fie plă­
cut surprins şi impresionat, în deosebi în camera
unde se aflau, curată şi aşternută cu scoarţe minu·
nate, cu poliţele Încărcate de ulcele înfiorate, vase
şi ibrice de aur şi argint vechiu, peste care cădea
lumina gălbuie a lumânitrilor din cele două sfeş­
nice mari şi �rele, aurindu-Ie parcă şi mai mult
şi făcând să Joace in ele resfrângerea roşiatică a
covoarelor şi a pernelor de pe divane sau a şerve·
ţelelor de mătase agăţate in perete.
Jos la bucătărie, Magda se grăbea să aşeze
mâncarea în farfuriile înşirate pe masă, ca apoi
sl servească cum se cuvenea pe stlipân şi pe mosa-

www.dacoromanica.ro
 B O A B E
fir, care tot cerându-şi iertare, nici nu voia să stea
pe divan, ca să nu mototolească perinele, şi de
abia se aşeză pe un colţ, lângă măsuţă, de urde
intorcându-se spre tată, rosti stingherit :
- Dar Mito . . . eu plec, n'aş vrea să vă stân­
jenesc cumva . . •
Mama nu dădu însă răgaz tatălui să răspundă,
stăruind ea pe lângă mosafir să rămână, spunân­
du-i că era aşteptat, că era de al lor şi, ceva mai
mult, ducându-se la uşă strigă spre bucătărie:
- Magdo, adu!
Sofca pricepu că această chemare era pentru ea,
ca să se grăbească cu sufrageria; Magda adusese
sus gustarea şi rachiul şi le dăduse mamei să ser­
vească. Puţin după aceea fu gata şi Sofea. Scoase
� � 8: s; f��ii �� ��� :�� J� � ! �i
u a; r t d P
e e ie C e e i
punându-Ie-o în faţă, începu să-i servească. Cum
stătea aşa aplecată asupra lor, băgă de seamă că
oaspetele nu-şi mai putea lua ochii dela ea, ferme­
eat mai ales de părul bogat, impletit în cozi dese
şi grele, care-i cădeau frumos pe gât şi umeri.
Măgulită, fericită şi ruşinată în acelaşi timp, ea
n ş
���i � � :1f:;i ��b��� �cif�: �:� ����:
i
d p
'
a ,j �
în bucătărie. Aceasta, fără a presimţi sau bănui
ceva de vânzarea casei, bucuroasă că i-a venit
stăpânul �i că pe deasupra i-a şi vorbit, nu-şi mai
găsea ast'ampăr tot mormăind şi certându-se sin­
gură, roasă de părere de rău: cum aşa, nebuna
de ea, să nu simtă că-i vine stăpânul, mai ales că
noaptea spre Sâmbătă a visat lucrul acesta şi putea
să-şi închipuie că are să vie . . .
IX
Oaspetele, cumpărătorul, când a plecat dela ei,
a doua zi; în zori, încălecând pe eal şi ieşind, se
opri îndelung in faţa casei, măsurând-o cu ochii,
ca şi cum ar fi vrut să i se întipărească în creer
şi s'o ducă cu el în minte, cu poartă şi vecinătate
chiar. . . Plecând de acolo, după destulă vreme,
se opri şi lângă cişmeaua de jos a oraşului, în
locul unde sfârşeau grădinile şi începeau 1 ve­
zile şi câmpurile. Trecu apoi în partea nouă a
oraşului, care avea o înfăţişare mai mult de ţară
decât de oraş, populată mai toată de colonişti şi
ţărani de prin satele vecine şi mai mult cu refugiaţi
din Turcia. Calul, un roib cu coada lungă până la
copite, cu gâtui subţire şi mândru, cu capul pătrat
şi ochii plini de văpaie, odihnit, simţindu-şi stă­
pânul in şea şi strâns în picioarele lui, se scutură
şi, săltându-l, plecă voios la drum.
Era în zori. Noaptea se risipise. In jur şi în zare,
peste câmp, ea într'o ceaţă, abia se iveau zorile.
Din câmp şi din grădini se ridica un miros puter­
nic de iarbă proaspătă şi de rădăcini umede, tinere.
De pe undeva din apropiere se auzea şopotul unui
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
Sus erau încă la masă. Mai mult însă se bea
decât se mânca . . .
De aceea Magda, dându-şi seama că vinul pe
care-l cumpărase ea pentru sărbători se va isprăvi
repede, noaptea târziu, fără ca s'o v dă cineva,
trecând binişor pe sub fereastra cea mică, se duse
în pivniţă şi acolo, deschizând eanaua butoiului,
luă din vinul lui Tonet, crezându-se în drept la
această hoţie, ba încă socotindu-se răzbunată pe
Tonet.
- Eu, blestematule? - se auzea ea spunându-i,
cu un ton de mironosiţă. Ai uitat lacătul aici şi
acum ţi se pare că ţi s'a furat tot.
Şi ieşind din pivniţă se duse cu vinul in bucă­
tărie, grăbindu-se să-I toarne în diferite sticle şi
căni, ca nu cumva mama sau Sofea să vie şi să
bage de seamă fapta ei, căci ştia ce o aşteaptă
atunci, în afară că ar fi trimis-o cu sila să d� şerte
vinul Ia loc.
Afară aproape că se înoptase şi la comesenii de
sus, buna voie creştea din ce în ce. De câte ori
se deschidea uşa şi se arăta în ea mama ca să porun­
cească ceva Magdei sau chiar Sofcăi, aceasta auzea
pe mosafir, când cei doi bărp.3ţi rămâneau singuri,
spunând :
- Ce-am spus, eu nu retrag !
Sofca, în cele din urmă, i-a lăsat şi s'a dus să se
culce. Intâi pentrucă nu e frumos ca o fată să
şadă atât de târziu noaptea şi apoi ca să poată,
a doua zi, când mama avea să fie obosită după o
noapte de nesomn şi veghe, să se scoale ea Şi să
aibă grija casei.
râu, însoţit de ciripitul leneş al păsărilor încă
adormite • • .
Toate uliţele dela marginea oraşului erau cufun­
date în întuneric. Lui însă, străinului, mosafirului
întârziat, i se părea (şi aceasta pentrucă mergea
mai mult cu capul întors spre casa Sofcăi) că încă
îi este calea luminată de lumânarea ce se zărea
aprinsă în casa lăsată în urma lui. De mulţumire
şi fericire atunci, îşi ducea din când în când mâna
la cap, scoţându-şi şapea şi plimbându-şi pe obraji
şi frunte mâna înfrigurată.
Roibul, deprins la drum, mergea înainte fără să
mai fie imboldit, săltând la deal şi aplecându-se
la vale, urmând calea îngustă din faţa lui, măr­
ginită de amândouă părţile de ziduri înalte de
piatră şi copaci bătrâni. La capătul drumului înce­
pea urcuşul spre piaţă şi de acolo spre locuinţa
boierului; pe măsură ce se apropia de casă acesta,
d - a r n ui
�� ��i���� d: ��� d��� !�� �g�� �i: �l�:
t e n â
se opri în poartă şi, de bucurie, necheză.
;d
Sus în piaţă mai sc1ipeau, ici şi colo cărbunii
 BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT 6g,

aprinşi ai vânzătorilor de salep şi se auzeau stri­ lanţuri dela fântână. Din bucltărie se auzeau
gătele lor, pe când pe la el, ca de obiceiu la margi­ trosniturile ramurilor uscate şi ale surcelelor pentru
nile de oraş, toate luminile erau stinse şi domnea foc, urmate numaidecât de pâlpâirea puternici şi
cel mai deplin întuneric. Numai lătratul puternic de lumina flăcărilor vii care-şi trimiteau răsfrân­
al câinilor şi cântatul cocoşilor răsunau în ceaţa gerile pretutindeni, ajungând pânl la hruba lui.
alburie, trimiţându-şi ecoul peste câmp şi livezi. Se auzeau paşi grăbiţi, al căror ecou răsuna tare
Marco Întoarse roibul în aşa fel ca să poată în bucătărie, prin celelalte odăi, Încoace şi incolo.
deschide poarta Împingând-o cu umerii şi coastele. Arsa, după ce duse calul în gr�jd, de unde ajungea
Şi cum din deprindere ştia sigur că numai cu sgo­ până la el mirosul cald de băligar şi fân şi behăitul
motul făcut de mâinile �i picioarele lui, nu putea surd al oilor treute, veni la stăpân, aducându-i
trezi pe cei din casă, locumţa fiind destul de departe lumânarea, şi incepu să-I desbrace cu băgare de
de poarta de intrare, scoase pistolul din brâu şi seamă, luând-o de sus în jos. Marco, Iăsându-se
începu să tragă în merele din pomi. Apoi, privind în voia lui, întrebă :
prin crăpăturile destul de largi ale porţii, scândurile
fiind depărtate una de alta, aşteptă cu nerăbdare
să vadă că se aprind luminile În casă şi că sluga
lui, Arsa, vine spre el ţinând in mână lumânarea
de seu înfiptă într'un sfeşnic.
- Cine e ? Cine e ? - se auzi glasul servito­
rului strigând din fugă ; ţinând lumânarea plecată
ca s3 nu se stingă, el fu Într'un suflet la poartă,
unde răspunsul sec al stăpân ului răsună tăios ca
întodeauna :
- Eu !
Arsa, c u o mână ţinea Î n sus sfeşnicul, ca să
lumineze mai bine calea stăpânului, iar cu cea­
laltă se muncea să deschidă poarta, smulgând
parul şi grinda care o sprijineau; in zorul ce dădea,
nici nu băga de seamă că ieşise În cămaşe şi ismene
şi nici că o opincă îi rămăsese nu ştiu unde, colo,
prin curtea lungă. Deschizând şi neştiind ce să
spună, mângîÎe roibul, vorbindu-i lui:
.:- O, o, roibule! . . A, a, roibule! . .
- S nteţi bine, trăiţi ? - Îngână stăpânul in­
rând şi trecând repede pe lângă el.
Arsa fugind în urma calului ca să-I ajungă, de
abia îl prinse la uşa bucătăriei ; îl apucă de hăţuri
şi-I ţinu bine strâns pentru ca stăpânul să poată
descăleca uşor.
Marco, ca întotdeauna, descălecând se îndreptă
către cămăruţa zidită de curând ; o încăpere scundă,
săpată aproape în pământ, nepardosită, lăsată cu Cint t 1 Cint t 1 se auzi glasul strvilorului
pământul aşa gol, cu aerul înăbuşitor de îndelungă
neaerisire, căci nimeni nu îndrăsnea să intre in - S'au sculat?
lipsa lui, în acea hrubă. Pernele tari 11 aspre erau - Da, da, boierule ! Cucoana tot deretecă prin
tot aşa cum le lăsase la plecare. Intaiul lucru ce bucătărie. Chiar şi Toncea (fiul) a 'Început să se
făcea intrând, era să-şi arunce privirea spre cele imbrace.
Marco nu voi să stea ca de obiceiu pe perina
două lacăte mari aninate de be1ciugele unui cufăr
lung şi înalt, inflorat cu colori vii, ca să vadă dacă proasplt infăţată de Arsa, ci, pentru ca să-I des­
culţe, se aşeză pe cuflr, sprijinindu-se În mâna-i
sunt tot la locul lor, aşa cum le aşezase la plecare
şi cu semnul ce le pusese ca să fie sigur el nimeni mică şi păroasă, cu· degetele scurte, dar delicate.
nu s'a atins de ele în lipsa lui �i n'a încercat să le Brâul de mltase, pistolul şi iataganul ca şi inelul
deschidă. După. ce s'a încredtnţat cl totul e în cu chei, fură duse afară de Arsa, odată cu celelalte
d l a o i t i r ' lucruri, pentru curăţat şi aerisit. Marco rămase. in
f:� �i� � �� :� j : l d��� � � �: � ;i ;�i
a , : i ă_ a u â re s locul acela, cu capul plecat deasupra pantofilor
descheiaţi. Din haina şi vesta descheiată j se vede�
ajute să se desbrace.
Intr'aceasta, zorile se apropiau. Prin ferestruica pieptul păros care se unea cu barba scurtă ŞI
îngustă a cămăruţei, el privea când cerul, când stufoasl. Stătea nemişcat. �.u ridică privirea. nic!
caldarâmul alb din curte, când cofa prinsă în când intră femeia cu ser\iClul. Pe o tavă mică ŞI

www.dacoromanica.ro
 B O A B E
veche aducea o cană mare cu apă şi pe o farfurioar.li.
câteva budţele de zahăr de o coloare destul de
îndoelnid. Băgă de seamă d zaM-ruJ e vechiu,
cumpărat de mult şi d nimeni nu se atinsese de el
de teamă să nu-l cheltuiasd.
Ca intotdeauna, deprinsă cu venirile lui ne­
aşteptate şi la timp nepotrivit, ea intră liniştită şi,
dându-i bună ziua, întrebă:
- Aţi venit?
- Am venit! - r3spunse el tăios şi posac, ca şi
celorlalţi. Şi fără să se uite la ea, luă zahărul şi
apa pe care o bău până la fund.
- Să fac curăţenie? - întrebă iar femeia, stând
paşnic3 in faţa lui, cu aerul insă obosit.
Se desprindea din Întreaga ei f3ptură atâta
simplitate şi linişte ucigătoare! Era îmbrăcată ju­
m�tate ţărăneşte, jumătate orăşeneşte, cu ilic scurt,
legată la cap cu o basma nouă, cu ciorapi albi,
Mosafirii înctpuurli d vin�
x
10 ziua aceea Sofca n'a mai avut astâmpăr,
fdmântată de gând pe care nu şi l-a iertat, nu
numai mai târziu, dar nici chiar vieaţa toată. . .
un
Cum, cum să n u simtă ea lucrul acesta, ea,
Sofca, ea căreia nu-i sdpa nimic, care simţea şi
pricepea toate,· iar acum când a fost vorba de
vieala, de capul ei, cum să se În�ele! Dar de unde
putea bănui? Cum doi treacă pnn gând? Ştia doar
atât, că i s'a vândut casa, că mosafirul de peste
n e ! Dacă ar fi ştiut nu s'ar fi 13sat furată de somn.
°ta��, ��p�;I��;���I;cJ!o:�:tui, se culcase
şi dormise până a doua zi la amiază. A mâncat apoi
la prânz, bine şi, după masă, s'a culcat din nou.
Seara, după ce s'a inoptat, coborî la ele, pe Întu-
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
groşi În picioare, înfăşurată intr'o fotă curată ţăel­
neasd, peste care era Încinsă cu un brâu de care
atârnau foarfecele. Uscată, cu ochii pierduţi în gol,
osoasă, cu faţa galbenă şi bră2:dată de griji. rus­
pândea ca mai toate ţărăncile, miros de lapte
amestecat cu iesle şi vestminte vechi.
un
- Curăţă! - răspunse Marca, stând aşa ne­
mişcat pe cufăr. Şi ascultă J - o opri el, În timp
ce femeia se indrepta spre uşă. Spune-i lui TO.lce
să se Îmbrace de grabă şi să meargă la han . Sau
\
Iasă. . . Lasă să stea acasă! - adăogă, făcându-i
. .
semn cu mâna să iasă.
Pot şi singuri, câteva zile. . . acolo! - sfârşi
el, mai mult ca pentru sine.
•
Ea ieşi. Indată după plecarea ei intră Arsa cu
u z ă s
�1���i �I�7�;:C:�e����a �U;'oM;;t�:'� � :â�d
În cămăruţă se făcu intuneric de tot, se intinse
greoi pe pat şi se înveli bine ca să doarmă.
neric, jos in budtărie. Işi aruncă privirea prin
curte, prin grădină. Coborî şi în pivniţă. Mama
ieşi in urma lui să·i dea o mână de ajutor sau vreun
sfat la nevoie.
După cină, Sofca s'a culcat cu Magda în odaia
cea mare. Aceasta avea voie să doarmă acolo,
când copila se temea să elmână singură. Adormind,
ea n'a mai ştiut ce s'a petrecut. . . De unde putea
bănui, că tocmai atunci se va hotărî ea!
C'J
Dar ea, aproape că se împăcase cu gândul că vor
vinde casa, ba chiar era bucuroasă că se sfârşeşte
odată şi cu povestea aceasta şi că, chiar fără casă
şi plecate în străinătate, in Turcia, şi tot va fi
 BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT 6g,

mai bine pentru ele; cel puţin nu numai că vor Soarta fiecăruia! Parcă t u n u ştii ? Am avut eu
fi mereu împreună cu tatăl, dar vor avea şi ele dela el, vreodati!i, ceva bun ? - Niciodată ! Vezi
pe cineva mai mare, un ocrotitor bun care să le­ cum este, inţelege-mă şi nu mă mai supăra şi tu . . .
apere şi sli le poarte de grijă, ca să poată trlii mai Am destule pe capul meu 1 Oh! - adăogă ea,
liniştite, să răsufle mai liber. Gândul acesta coborînd glasul, de frid să nu fie auzid sus.
aproape d o făcea fericită, aşa încât, legănată de Totul se invârtea în jurul Sofcăi . . . Şi capul şi
el, adormise lin şi dusă. tavanul şi toate lucrurile din faţă, mamă-sa În
Târziu, dtre miezul nopţii, când ii era somnul cadrul ferestrii de care era rezematl1, uşa, scaunele.
mai dulce, după cum şi·a amintit mai târziu, auzi tot şi pe deasupra plânsul acela al ei, care o inciuda
de sus, prin tavan, chiar din odaia tatălui, şoapte
de voci înăbuşite, apoi mai tare, parcă glasul
li prin care voia parcă să-i arate că nu e de partea
ui. Nevoind totuşi sll. creadă lucrul acesta şi nemai
mamei şi zgomot de paşi cari mergeau de acolo putându·se stăpâni, o întrebă Uţiş :
până colo prin cameră. Ca niciodată până atunci
răsună în noapte o voce puternică; mai mult un
striglit de împotrivire, urmat de ceartă, de plâns.
A doua zi de dimineaţă, când mama se ivi în capul
scării, cu mâna pe frunte, toată expresia feţei ei,
ochii şi gura şi toată făptura, aveau ceva abătut,
desnădăjduit, ceva care ascundea o adevărată
groază. Nici nu intrli bine lângă ele, în bucătărie
şi rosti, grăbită :
- Magdo, ia pe Sofca şi du·o la mătuşa ei; să
dmână acolo, dar tu întoarce·te numaidecât.
Acestea se petreceau în bucătăria încă scufundat1i
în Întuneric, iar pământul de pe jos mai avea
umezeala nopţii. Era curat. Numai fumul se ridica
aşezându·se pe grinzile inegrite; pe pereţi şi poliţe
u i t :e r n �
!�:l c::i:t !r: �� f! ����i� : =��
c t e a d ă_;:, : �i d
i i
ce însemnau, se înfioră iar tăvile şi vasele agăţate
în jur, începură să-i pară nişte ochi mari, sângeroşi,
deschişi parcă să înghită totul, pe când lucrurile
prinseră a i se invârti în cerc înaintea ochilor.
!şi veni însă în fire numaidecât şi, ridicându-se,
gata să atingă tavanul cu mâinile Înălţate deasupra
capului, speriată, ieşi cu infrigurare să caute pe
maică·sa, s'o Întrebe încă odată, neputând sli
creadă. Aceasta se ascunsese în odaia ei şi, reze­
mată pe pervazul ferestrei, plângea şi ofta. Pr=!sim­
ţea câtă durere şi câtă amărăciune o aşteptau dacă
necunoscutul ii lua copila? Sau poate bucurie şi - Maici, zÎst ta apropiindu-se de maici-sa
fericire ? !
Sofca ştia ce Înseamnă trimiterea e i d e acasă . . . - Dar ce e, mll.icuţă? Ce e? . . Şi de ciud�
Nu mai era nicio taină el era logodită şi el o inde· şi de ingrijorare. începură să-i curgă 11crămile.
părtează de casă vreo câteva zile, ca s'o pună la
t u i
adăpost de năvala lumii cu întrebările, curiozitatea
şi felicitările ei. Sofca simţea cum, de groază, îi
:; �r r3�;� �� f ���i
Înt b a T s � l�� l i� �� �i�
sf t U ,
sus, e furios . . . Nici nu mai indrăsnesc să·i ies
ard degetele picioarelor, cum i se zgârcesc, cum
înainte. Oh, nenorocita de mine!
apoi acea dogoare se urel în ea, ii cuprinde ge­
nunchii şi îi pătrunde toate măruntaiele, injun· Sofca se sculă. Se simţi dintr'odatl1 cuprinsă de
ghiind-o ca un cuţit. furie, dacă nu chiar de ură pe tatăl ei. Era mâniată
- Maică 1 rosti ea, apropiindu·se de mamă-sa. şi se simţea jignită de felul cum voia s'o mărite,
Aceasta însă, aproape fugind, se depărtă de lângă 1n grabă, C3ră măcar s'o Întrebe.
ea, băgându·şi capul in cadrul ferestrei celeilalte Magda, C3când curăţenie În camera lui tată·său,
şi plângând şi mai tare. Printre lacrămi o ruga pe plângea şi ofta şi, cum acestuia nu-i plll.ceau la­
Sofca să plece de lângă ea şi d n'o mai Întrebe crimile 9 bocetele, deodată, se auzi tunând vocea
nimic. lui mâmatl1, tăioasă, grouv1: .
- Du·te ! Du-te ! fata mea I Şi nu mă mai - Hei, ce tot urii şi mi te boceşti aici ? Hal,
intreb a ! Oh! Nici nu ştii ce este! Dar aşa e ! cară·te, pezevenghe schiloadă !

www.dacoromanica.ro
 B O A B E:
Ceea ce o intristă pe Sofca e că ea simţea că acel
*
« pezevenghe şi « schiloadă t, nu era spus numai
pentru Magda, ci pentru ele toate trei şi mai ales
pentru ea, Sofca. Şi glasul lui suna atât de aspru
�i sec, încât copila, de teamă să nu fie din nou
Jignită, se lipsi să se mai ducă la el.
Când Magda cobori, amuţită, luă pe Safca şi
fără să rostească un cuvânt, plecară la mătuşa
. acasă să se pregătească de nuntă, să-şi reînoiască
Catinca.
. Indurerată, cu sufletul rănit, Sofca ar fi vrut
să plece, să părăsească totul, toate întâmplările
acestea neaşteptate, în care, totuşi, ea nu putea
crede. Ştia însă că cele puse la cale de ei nu se vor
indeplini, căci doar ea nu era ca oricare alta, un
copil neştiutor, o fetişcană prostuţă, care să nu
indrăsnească s3 ştie cele ce se petrec în jurul ei
şi alţii să facă ce vor cu ea . . . Şi totuşi, ei făceau
aşa încât ea să nu simtă nimic, sau cel pUţin la
început să nu priceapă el oaspetele din ajun nu
era un cumpăr3tor al casei, ci . . . ci . . .
Incet, încet începu să-şi amintească totuL . .
Pricepu fără gând de îndoială, tresărirea şi privirea
lui lungă atunci când o zărise pentru Întâia oară,
precum şi zâmbetele şi privirile lor cu înţeles,
când era ea de faţă. Pe drum, ca săgetată îşi aminti
de vorbele lui pe care le surprinsese, când străinul
rămăsese numai cu tată-său : « ceea ce am spus, eu
nu iau înapoi t; aceasta îi înţepeni parcă toate
mişcările, căci venea ca o întărire a bănuelilor ei.
Aşa dar omul, inainte s'o vadă, se codise încă la
încheierea acestei afaceri . . .
Mătuşa, văzând-o, a fost mirată, dar Magda
nu-i lăsă răgaz şi, prin mimica şi prin câteva cuvinte
turceşti, o făcu să inţeleagă totul. De bucurie şi
fericire, aceasta nu ştia ce să mai facă, dar uitân­
du-se mai bine la Sofca, la faţa ei, la mersu-i
abătut �i mai ales la tremurul vacei şi la văpaia
ce simţi în mâna copilei când se pled s'o sărute
pe a ei, ghici că ceea ce se petrece nu e pe gustul
fetei şi că nu trebue s'o lase singură. Intră deci cu
ea în odaie şi, prefăcându-se că deretecă prin easă,
o chemă lângă ea, încercând s'o mângâe.
- Vino, vino incoa' Sofco ! Stai jos, Sofchiţo !
Odihneşte-te şi nU-ţi fie teamă de nimic. . .
Nemai putându-se însă stăpâni, plecă În fugă
cu Magda acasă la Sofea, lăsând-o singură. Sofca
se trânti în pat şi auzi cum mătuşa plecând, avu
grijă s'o încuie în odaie de teamă să nu plece.
Trebuia Însă să închidă şi poarta de afară, pentru
ca Sofca să nu vadă pe fereastră ce se petrece peste
drum, la ea acasă, ceea ce nu făcea decât să-i
reîmprospăteze mâhnirea . . . Magda care forfotea
de colo până colo, ducându-se de sigur pe la vecini
să povestească tot ce aflase . . .
Nu trecu mult şi auzi vocea veselă a lui Efendi
Mitu, primind mosafirii cari începuseră să vină,
rude mai ales, unchi bătrâni �i mi':!tuşe, precum
veri şi verişoare. In toati':! clipa mtra şi ieşea câte o
mătuşă sau altcineva şi mai ales mătuşa Cata care
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
nu-şi mai găsea astâmpăr. După ce, prin poarta
larg deschisă, intrară toate neamurile, amuţi totul
din nou, parcă învăluit de-o taini':!. Fără îndoială că
în timpul acesta tatăl le spune in şoapte de mări­
tişul Sofcăi, cerându-le în acelaşi timp să nu cumva
să scape vreo vorbă faţă de lumea străină,· ca să nu
afle nimic, nimeni, până în ziua nunţii . . . Iar
după ce le-a spus noutatea, fiecare poate să plece
hainele de nuntaşi . . .
Toate acestea o înfuriau grozav pe Sofca. Cum,
cum se putea să se poarte aşa cu ea, tocmai cu ea
pe care toţi o iubeau şi o cinsteau atâta ? Să fie
acum dată în lături aproape ca şi cum s'ar fi pus
la cale o treabă de toate zilele, ceva obişnuit. şi ca
şi cum ea nu ar fi însemnat nimic . . . Dar cu cine
o mărită ? Cine e omul acela ? De unde vine?
Ce este?
i e e ni e
un C;��t;���, �;�7��� � � � � l� ���J:::: �:
â r ân �
o ameţeală care o lăsă în nesimţire, timp îndelung,
fără să-şi dea seama ce se petrece cu ea. Venindu-şi
in cele din urmă in fire, clipele strecurate i se părură
nesfârşit de lungi şi de grele, dar pacea tot n'o
găsi, căci gândurile amare se Întoarseră şi rătăcirile
şi vârtejul o cuprinseră din nou.
Aşa dar, pretinsul cumpărător al casei, dl peste
noapte, nu era altcineva decât peţitorul ei!
Deodată i se păru că e părăsită în voia lui,
lăsată sub ocrotirea lui şi că necunoscutul care,
in ajun, o privise cu atâta lăcomie acum o săruta
pe gură şi o strângea cu degetele-i subţiri, dar
scurte şi bătătorite. Părul i se ridică pe cap la
această închipuire şi broboane de sudoare îi urne­
ziră fruntea, ingheţând-o. Ingrozită, se sculă de
pe pat şi fugind prin odaie, se văeta :
- Doamne ! Doamn e !
Neavând unde să plece, căzu din nou pe pat şi
a�teptă. Târziu de tot, când se inoptă de-a-binelea
ŞI se inapoiă mătuşa, se mai linişti, căci ştia că,
după cum era obiceiul, avea să afle toate dela
o e i :
�;7:: �� �f� �: ?� �\��� �:� ���:� � }�i
ţ d
- t
t f
î
ee t ş
şi intră cu ea drept in bucătărie, ca să pregătească
cina, o cină mai îngrijită, căci, pentru Dumnezeu !
avea mosafir pe Sofca ! Acolo, tot robotind, vorbeau
tare Între ele, tocmai pentru ca să fie auzite de
fată, spunând astfel cine este ginerele, de unde
este, ce este şi. în sfârşit, tot ce trebuia să ştie ea.
Astfel află că peţitorul ei, acel Marco eare era
atât de bogat încât nici nu se �tia câtă avere are,
era venit de curând din TurCia, stabilindu-se în
oraşul lor. Continua Însă să mai ţină hanuri peste
graniţă şi să vândă vite armatei turceşti. In oraş
se mutase numai cu locuinţa, colo, în mahalaua
de jos a oraşului. Ceea ce mai prinse Sofca cu
urechea şi o făcu să rămână ţintuită �locului de
nedumerire, fu când le auzi spunând şi Încă În·
dreptăţind faptul, că deşi ginerele avea numai 12
 BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT
ani, oricare fată ar trebui să se ţină drept fericită
că intră într'o casă aşa de bogată şi să fie liniştită
că el n'o ia pentru sine, nefiind văduv şi mai ales
că nu mai are alţi copii, ci unul singur, acest băiat
de 12 ani! Sofca, cuprinsă de silă şi durere, simţi
că-şi varsă pe gât toate măruntaele şi începu să
a ăj e n
i:şi� ��cf:J�:�e ����; î� ���:��e� �ă����� l�
lumina focului şi a lumânării, mătuşl o întrebă
încet:
- Incotro, Sofchiţo?
- Dă-mi broboada! Mă duc acasă. Am uitat ceva!
Abia putu rosti cuvintele acestea şi luând bro­
boada, fără să aştepte ca mătuşa, încremenită, să-i
înfăşoare capul ca de obiceiu, îşi aruncă şalul pe
umeri şi pe păr ca să n'o vadă nimeni şi ieşi. Nici
întunericul adânc al nopţii, nici singurătatea şi nici
picurarea misterioasă a apei ce curgea monotonă În
noapte, nu o speriau. Incepu să se simtă ea întreagă,
nu numai copila Sofca Sofchiţa lui Efendi Mitu,
ci o femeie in toată puterea, o făptură care-şi
aparţine sie-şi şi nimănui altuia. De furie şi durere
îşi apăsa sânii pe piept, oftând înăbuşit. Işi trase
şalvatii mai sus să poată umbla mai repede şi
călca mai sigur, trecu drumul, ocolind cişmeaua
ca
de afară şi intră în casă.
Şi sus şi jos, în amândouă caturile, luminile erau
aprinse. Ca şi cum nu lipsea nimeni din casă, ca
. şi cum ea murise de mult, ca şi cum o îngropaseră
fi uitaseră, atâta linişte şi lumină paşnică domnea
In casă
Magda, care tocmai ieşea din bucătărie, zărind
• . •
pe Sofea, făcu un pas înapoi de mirare. Sofca însă,
o luă in pripă şi, arătând spre odaia tatălui ei, sus,
o întrebă:
- E cineva?
- Nu. E singur.
Sofea urcă scările. De abea zări însă, În faţa
l î ă e r
kv7��i��:�� � J�sch����; �� �: ;�t;r��;�t:1�
Flacăra lumânării, pâlpâind când se deschise uşa,
era cât p'aci să aprindă părul tatălui. Acesta ză­
rind-o, ea şi cum ar fi intrat un străin, nu Sofea
lui, se sculă rostind:
- Efendi!
Frecându-�i ochii ind şi trezindu-se bine, �
recunoscu, ŞI simţind de ce vine, se posomori ŞI
începu să-Î tremure colţul buzelor.
- Tată! - începu ea şi acest cuvânt tată .
abea",îngânat de revoltă şi amărăciune, cuprindea
e
în el toată dojana pentru cele ce făcea el cu ea.
Nu pot! Nu pot ŞI . . . nu vreau contln;,ă
dânsa ŞI, simţind că în curând îşi va pierde curajul
(1 . . •-
www.dacoromanica.ro
'o,
şi că va isbucni in plâns inaintea lui, adăogă
repede:
Nu pot şi nu vreau să mă duc după el!
Tată-său se ridică şi, aşa in ciorapi cum era, cu
� •
un zâmbet uscat pe buze, se apropie de ea, grăind
solemn:
- Sofco fată, frumuseţea şi tinereţea sunt de
scurtă durată
Ceea ce o ingheţă pe Sofca e că în glasul lui auzea
. . •
d n i ă l r
�i:�A� c� �::d�:�� î�x�1�f�"1 �r���� d�r:�f !i
crezuse că tinereţea şi frumuseţea e ceea ce are
preţ in vieaţă şi că de aceea ajunseseră la sapă de
lemn, şi că el a luat pe mama ei săracă pentrucă
era frumoasă şi că din pricina asta a suferit lipsuri
şi mizerii, a trebuit să rătăcească În lume şi că acum,
cânda luptat ca cel puţin casa strămoşească să nu le
scape din mâini. iată avea drept mulţumire
Sofea izbucni din nou:
ce ..•
-Dar eu nu pot!
-Nici eu nu pot!
Şi se repezi la ea. Fata, de cum ii zări pe covor
degetele dela picioare sgârcindu-se, se cutremură
. şi spre a-l îmblânzi. adăogă:
- Mi-e ruşine! Mi-e ruşine de prietene şi de
lume, tată!
- Şi mie mi-e ruşine!
Clătinându-se şi tremurând de furie, nu atât
pentru Sofea. ci mai mult pentru sine, incepu să
se vaete şi să urle aproape:
-Dar mie nu-mi este ruşine? Dar ce crezi că
eu vreau? Crezi că mie îmi vine la socoteală?
Oare eu nu mă întreb cum de pot face una ea asta?
Şi cine? Eu! Eu! Oh!
Şi incepu să-şi strige furia pe nemulţumirea ei,
cum că el numai de dragul ei se întorsese acasă,
ca s'o mărite bine şi că acela pe care i-l dii este
copil aproape, e adevărat, dar că lucrul în sine nu
este aşa de grozav ca faptul celălalt, anume că el a
trebuit să se împrietenească cu Marco, ţăranul
bădăran, să-i arate dragoste şi prietenie, să trăiască
în tovărăşia lui. Şi după această jertfă, ea « nu vrea
nu poate * ! ŞI el poate! El poate şi trebue să
tI
poată toate şi ea nu! Tremurând de furie umbla
(1
prin odaie cu mâinile la spate, cu ciorapii căzuţi,
târindu-i pe covor, ceafa congestionată şi be­
regata îngroşată, gata să-I inăbuşe şi, fără a se
CU
uita la Sofca, umbla şi continua să vorbească
singur:
(Urmează) BORISAV STANCOVICI
Din sArbe.şle. de. Elena Eftimiu
Cu desene de Boris Carag'a
 c R O N
Cărţi, conferinţe, congrese, exp oziţii
R OMANIA LA BR UXELLES. - Ieşim tot mai greu şi
mai drklicios In lumea
Î U.. Gospodăria din ce In ce
nte"rnaţiona
mai !trlmlaratli de acad nu ne iartă să ne purtăm altfel.
De aceu, era eli pe aici si nu fim de faţli nici la lntllnirea pe .
care popoarele şi-au dat-o vara aceasta laBruxelles, poate mai
mult ca o pregătire pentru expozilia cea mare dela Puis, din
1937,TOli cei cari ne-au vlzut acolo, se bucuri do n';am lipsit.
România a Incercat s1 se arate străinilor In indoita ei Infil­
ţÎ1are, de pământ plin de bogăţii şi de putinle, şi de ţarl crea­
toare de culturl, Partea a doua a CQvâIlit chiar pe cea dintăi,
atit' In metri pltraţi Intrebuinlali. eli mai ales In originalitate
.ili Incredere In sine. Econom;;!., nu numai românease!, dar
mondiali, de a elitei soartli din nenorocire ea este atlt de
stdns legati, sufere de stagnare, datoritil In bună parte Ingră­
dirilor vamale. Zadarnic mai sunt scoase la vedere cele mai
frumoase produse, dnd nimeni din afară de hotare nu mai
poate ajunge plnă la ele. In asemene3 Imprejurilri, eXpo::tiliile
internaţionale Incep si piardil In,desul şi attac,ia lor de tilrg,
unde izb.1nda se juded dupil numilrul de transac,ii, şi pilstrea%il
numai pe aceea de m.1ndrie na,ională �i de propagandă politicl.
Expoziţia In Intregul ei, ca aşezare, mărime şi InUptuire,
a Insemnat pentru oricine o mare manifestue belgiană de
putere şi de civilizaţie. Un nou oraş de clădiri, uneori de dră­
midă şi de piatd, de alei, de grădini, de avuzuri şi jocuri de
apă, a ieşit dintr'un loc pustiu Inainte şi la o parte de pasul
oamenilor. Numai tatedrala din Laeken, menită să fie mor­
mlnt de Regi şi cu lespezile ei de piatră abia In parte cioplite,
ca şi cum pe jumiltate s'ar şi găsi In lumea Ură forme de din­
colo, se vedea, ta şi astăzi, pe deasupra copacilor.Toată Europa,
afară de Germania şi de Ru,ia, şi atltea ţări americane au
alergat cu ce au avut mai bun, Intr'o strălucită Întrecere.
lată Anglia cea mlndră, cu cei doi lei ai ei la intrare şi cu stema
Statului In frunte, dar Ură nicio altă inscripţie, Un glob pămân­
tesc de sticlă groasă albastră se Invârteşte nepăsător In vestibul,
mult mai Inalt decit omul, şi plimbă pe dinaintea unui soue
numai Inchipuit nenumăratele posesiuni din cele cinci con­
tinente, şi chiar mai mult dedt atlt, ale Imperiului britanic.
Curtea dinăuntru, dintre cele două aripi, e un loc de singu­
rătate şi de odihn�, sub un catarg şi o flamurJ, care este la fel
www.dacoromanica.ro
1 c A
cu aceea purtatJ de cea mai puternid f1ot� pe toate m�rile
pJm5.ntului. Anglia n'a, ridicat acest palat ca d-I strilng'ă după
Inchiderea expozitiei, ci ca d-I laseBelgiei, In amintirea cola­
borlirii lor de ieri. Iată Italia, In toată sgomotoasa ei semeţie
fascistă, cu şapte, opt pavilioane, deosebite ca stil , dela clă­
direa rotundă romană p5.nă la turnul de ţevi, un fel de mie
Eiffel, care stăplneşte pSnă departe expoziţia şi zareaj iată
Franţa nesUrşită ca bogăţie, şi Parisul, cu vestita lui corabie
cu plnn Intinsă, In vSrful unui stllp şi plutind In albastru
şi pe norii cerului: Fluctuat, nec mergitur; Olanda, cu turnul
ei pătrat a%uriu, care cântil din corillon, chiar, In prea:ma
României, Danemarca numai sticlă şi albeaţil, Ungaria ;sta­
cojie şi Imbrilcată In dantele, ca o fată şoldoasă din pustii,
Norvegia numai sportu'ri, Elvetia piinii de dntece de ar'monid,
pavilionul de artă veche, pavilionul de artă nouli, pavilionul
tehnicii, al coloniilor, Congo, un cartier Intreg al vechiului
Bruxellu. Şi peste dte altele sunt nevoit d trec!
România a avut un paviÎion al ei, datorit meşteşugului plin
de gust In pre::tentare şi distribuţie, al arhitectului Moşinschi.
Mari panouri de tidilrie pe cele douil laturi din dreapta şi din
stlnga arătau In incitia subliniati ln albastru a lui Mac Con­
stantinescu, indeletnicirile de cilpetenie ale ţlrii �i peisajul ei
fi%ie şi sufletesc, strlmul snopilor, scoatErEa petrolului, c.lr­
mitul plutelor pe rlurile spumegoase. Peste cele trei uşi ale
intrilrîi phea vulturul de argint al stemei, cu semnele tuturor
provin ci
ilor la piept, ar
i la partea totund1l. dindărlit, cu un
pridvor acoperit, c�le mai frumoase vederi din Romlnia, In
diapotitive luminate %iua şi noaptea al� Serviciului de turism
din DireCţia Presei.
Pavilionul era Implirţit Inăuntru In trei grupuri de I n cilperi,
care porneau dintr'o salii monumentalil de intrare, aşe%atil
de-a-curmetişul lor şi pe toatil Intinderea faţadei.
In sala de intrare se găsea statuia călare a R�gelui de han,
Inconjuratli, pe-aproape, de vitrinele cu coiful scit şi tezaurul
dela Pietroasa, iar, pe margini, de cele mai pretioase evanghelii,
acoperitoare de mormSnt, odoare şi aurlirii din mlnilstirile
Bucovinei, ca de Intreg trecutul nostru, cel neguros al căU·
toriei popoarelor, şi cel de strălucire, al lui Ştefa n cel Mare
şi ai creaţiilor noastre de artil bisericeasd.
 C R O N
In Jntâiul grup de dli, de-a stânga, patru camere la rând
şi dând In vestibulul care str!Mtea in potcoavă pavilionul,
era cuib�rită secţia economică. Ea era o adevărat! miniatură,
faţ! de ceea ce produce ţara, dar nu lipsea o cameră a agricul-
'
turii, alta a lemnului, alta a petrolului şi cea din urm3, a tran-
sportului, organizat! de DireCţia Căilor Ferate. In al doilea
Pavilionul României la Expo%iţia internaţionall şi general� diu Bruxelles
grup de dli,de-a-dreapta, alte trei camere in şir, dintre c"re una
dubl�, rbpundnd in acelaşi vestibul, erau aşezate arta popu­
Iad, expo:tiţia c�rţii şi a Fundaţiilor Culturale Regale, biroul
de turism şi un maga%in de desfacere a produselor industriei
casnice. In sala Cta mare din mijloc se putea vedea o expoziţie
a artelor noastre plastice, pictud şi sculptură, cu precump�­
nirea hot!ritoare a artiştilor in via,� şi a artei contimporane.
Am3nuntele se pot urm!ri, de alminteri, din catalogul Expo­
lI:iţiei româneşti, tipărit sub ingrijirea Comisarului general,
d-I AI. Tzigara Samurcaş.
Comitetul de organizare, care a' lucrat sub preşedinţia d-lui
D. Gusti, poate fi mulţumit. Cu toată puţinătatea mijloacelor
şi graba, obişnuit3 nou�, a pregătirii, România poate fi mânrlră
de ceea ce a uitat la Bruxdle!\.
MIŞCĂRI DE POPOARE. - Acum, dnd Turcii din Do­
brogea, şi mai ales din Cadrilater, plead. In cete, cu zecile
de mii, iat! un glas din mijlocul lor, care încearcli să ne arate
pricinile rluluişi leacurile lui. E vorba de o lucrare de examen
www.dacoromanica.ro
I C A 697
de capacitate, a elevului Esan Iusuf dela Seminarul musulman
din Medgidia. Ea e vredniel d fie cunoscută In afad de cercul
restrâns al unor profesori examinatori. Lumina pe care o
poate da semiluna pe cerul României e mic!, Insi, cum se
poate vedea, cu at;lt mai duioas! şi pătrunzltoare.
' Istoricul Dobrogei şi emigrarea elementului musulman. Do-
brogea este ţara noastră româneasc3, cinstitli de �tile române
şi scriitori români. Pe plmllntul Dobrogei avem o mulţime
de dove:ti, cari arată el este un plmlln! de originI romaal.
De exemplu : cetatea ' Adam-Clisi •. Via\a romllneascli reli­
gioasă s'a desvoltat In Dobrogea.
Ştim eli Mircea cel Inţelept se intituleazl Domn al Intregii
Ţări Rom5neşti şi al Dobrogei. Mai târziu, acest plmlnt,
aşa de iubit de neamul nostru rom;lnesc, a fost s!3pSnit, prin
expansiune, de diferite popoare. In urma războiului dela
Plevna, prin congresul dela Berlin (1878), se alipeşte iar�i
de ţara muml.
In aceast! porţiune, numitI ' Dobrogea f, trăiesc diferite
naţionalit!li, cetăţeni români, printre cari şi elementul mu-
sulman.
Elementul musulman, prin calităţile sale sufleteşti, şi·;"
câştigat totdeauna Increderea şi iubirea poporului rom;ln, atit
pe vremea c1Ind se afla In situaţia de suzeran, cit şi In timpul
de când a trecut În situaţia de supus. Datorită acestei iubiri
şi Increderi, Marii Voevozi ai neamului românesc, Mircu
 B O A B E
cel Inlelept �i Ştd�n cel Milre, şi-ilu legn 50util tifii lor cu
viaJa Turcilor - tractatele -, ocolind pc vecini i cre�tini, frali
Intru Hristos. DOitorit� OIcutei iubiri şi simpOitii nOiturale, ele­
mentul musulmOin a rbpuns instinctiv chem�di Ilrii rom'-­
nqti, !OI 19'3 şi 1916 şi In toate ocaziunile dnd a fost vorba
de re;wuru aspiraţiunilor ei, jertfindu-şi bunul cel mOii scump
şi sUnt, viaţa.
51 credem, cu tot sufletul, ci acustl iubire, ce lugl ca o
Irlsutl de unire ilcute dou� elemente, nu este artificiali, ci
naturali, fiindcl isvorlşte dintr'un sentiment de simpatie cu
totul duinteresatl.
BUCOIta f Aliuţa ', compusi de poetul N. Gane, este oglinda
fidell a acestei iubiri şi credinle. Pentru un rom;).n, turcul,
- ce po;artl p.lvari şi turban in cap - ute cinstea Intrupati
şi-i evocl. tntlmpllri fericite.
51 se ştie el romlnul, c'-nd zice: f turcule ! ', dtre un
IUte, li spune din toatl iubirea şi sinceritatea inimii sale, Uri
si se gindeasd la vreo biltjocuri SilU rlutilte. Nu tot astfel se
tnt;).mpll dnd spune dtre un bulgar: f bulgarule ! f Turcul
Sala de intrare: arta veche
nte mult alintatul fiu adoptiv al statului romin. Oriunde
,'u duce, dupl o rugAminte, 101 oriCOIte autoritOite s'ar In­
drepta, el nu ute refuzat, ci servit din toatA dragostu.
De multe ori, pentru satisfacerea turcului, s'a trecut şi peste
legi ,i regulamente.
Statul romin, COl o consecinll fireascl a acestei iubiri, s'a
www.dacoromanica.ro
D E G R ), U
Ingrijit, În mod deosebit, de cultura morill1 fi materiali il
elementului musulman, care culturi ute bna de InlIJare a
unui neam. In acut scop, a InfiinJat Seminarul Musulman,
pentru pregltirea hogilor, cari, prin propov1duiru tnvăţltu­
tilor religioase musulmane, contribunc la educaţiOl morali
şi religioad a cetAtenilor musulmOlni. A deschis şcoli turcqti
pentru luminarea minţii şi Innobilarea inimii lor. A primit,
In număr mOlre, pc tinerii absolvenţi ai şcoalelor primare, In
,coli mai Inalte, ca si se adilpe din isvoarele culturii, dlndu-Ie
tot ce a avut mai scump, ca o maml duioasă. De ce Bulguii
n'au primit In şcolile lor pe musulmanii de acolo( Fiindcă
nu-i iubeau şi doreau ca ei si timlni Intunecaţi la minte,
prOJti, orbi, Uri nicio posibilitate de ase ridica la rangul deom.
Acum, st'-nd lucrurile ap., Imi vine nupus de greu să explic
caUta emigrării musulmilnilor.
Cauzele emigrlriJor au fost, Intotdeauna, urmltoareIe: pre­
siunile, constringerile, nedreptitile, schingiuirile şi altele.
Pină şi plsArile, dOicA nu sunt siluite de asperitAlilevremii,
nu emigrud !
La emigdrile mu!ulman.ilor, nelu!nd parte niciuna din
aceste caun, cari determin::! emigrlrile, mie Imi place si COIUt
cau� emigrArii musulm;milor tn tnslşi fina poporului turc :
ncstabilitatea ,i expansivieatea. Şi aceasta o spun gAndindu-ml
la viaţa poporului romin, adus aci de tmpăratul Traian. Acest
element, cum s'a afe2;at, s'a lipit cu tot Itupul)î:sufletul de
 C R O N I C A

acest p�m1nt şi a dmas neclintit, Indur.1nd toate s,ubiticiile
barbarilor ce au n�v�Lit peste el. Nu s'a gândit nicio c1ip� la
o p�r�sire de p�mânt şi a c�utat s1 fad lucruri trainice ,i du­
rabile, de cari să se servească �i generalia urmltoare Nu s'a
întâmplat la fel cu poporul turc.
1. Istoria omenirii ne glăsueşte că a�SIpopor s'a n�scut în
Asia Centrali şi, cum a Inceput sii mearg� pe picioare, a apucat
drumul spre alte orizonturi, ce-i p�reau mai frumoase şi mai
colorate, - fărli să ridice pe locul de naştere lucruri durabile,
ca: cetăţi, poduri, etc., cui reclamă răbdare şi stabilitate. De
sigur, s'ar convinge orişicine de afirmaţiunea susţinută de
In zilele din urml, Intr'o oarecue misurJ, au mai contri­
buit la emigrare şi urmlitoarele cauze :
J. Aşezarea coloniştilor macedoneni In mijlocul populaliunii
musulmane, cari au provocat mari neajunsuri din punct de
vedere religios;
U. Nedreptatea efectuată de agronomi cu ocaziunea re-
nunlării la o treime din pământ;
III. Falşa incasare a dărilor de către perceptori şi
IV. Micşorarea lefei hogilor.
Inşirându-mi aci vederile mele asupra emigrlirii musulma­
nilor, am căutat să fiu destul de obiectiv.

Sala Cărţii şi a Fundaliilor Culturale Regale

mine, dacă ar tfilreprinde o plimbare pe harti, pe locurile Ca misuri de împiedicate a acestui curent de emigrare,
pe unde a trecut acest popor, încep.1nd dela Altai, Stepa ru­ se recomandă:
sească, Moldova, Muntenia, etc. Prezenţa caselor turceşti, 1. Am vizu! ci emigrarea musulmani
l or este determinatli,
flcute la iUleal� şi pe un timp m�rgini!, pe 30-40 ani, apoi in primul rind, de Insişi firea poporului.
lipsa de grădini de pomi şi altele de această natură, zugrăvesc Stind lucrurile aşa, gbirea mijloacelor, prin cari d Impie­
pe deplin nestabilitatea la acest popor. didm aeeasti emigrare, ar fi cam problematicl, dci schim­
II. In mod artificial şi indirect, a contribuit la emigrarea barea firii unui popor nu se face aşa cu uşurin!i, Intr'un timp
musulmanilor şi mentalitatea creată de hogii ce veniau din scurt şi mirginit.
. Turcia, mai ales Inainte de războiu, pentru cerşit. Deocamdatli, putem numai atenua, sllibi acest curent, in­
Aceşti hogi strecurau In sufletul musulmani10r ideia că suf1ând elemEntului musulman diferite idEi prin cari 51 se
şeriatul, - prescripţiuni1e musulmane, - nu admite, pentru Invedereze foloasele stabilitliţii In viata omului, servindu-ne
un musulman credincios, traiul In comun cu ghiauri
i. TOli de diferite exemple, ca: pomii ce se mută Incoace �i Incolo,
aceşti hogi propodduiau că tlnceputul şi sfârşitul unui turc nu reuşesc a da roade bune: oamenii, cari l
şi schimbli des
trebue să fie Damasc f, care era socotit ca t pimâfilul sfânt f. domicili
ile lor, sunt expuşi sărlCÎei, etc., etc.

www.dacoromanica.ro
 B O A B E D E
Şi acustl opui de Impiedic.ue Irebue si se fac.l din panea
absolvenţilor Seminarului Musulman, ale elrar sentimente,
aspiraţiuni ,i iduluri se identifici In totul cu ale paltiei mult
adoratl de ei.
Ca mijloace, si se utilizeze : conferinţe, piese de tutru,
,edtori, cercuri culturale, etc., prin cari s1 se arate el cu
mai bogati ţul, care produce din plin cele necesare vieţii
�i traiului, este ţara româneascli. Poporul cel mai blind In·
:estrat In cel mai Inalt grad cu bun simţ �i suflet curat, iertltor,
primitor, cu dnge moale, este poporul român.
Se va u�ta purtarea neomenoasll a Ungurilor, Germanilor,
Bulgarilor, btl de naţiile strline din ţllrile lor. Se va spune
ci pe faţa plmlntului SUDt peste ,:170.000.000 musulmani,
cari se afli subjug...ţi de diferite state ,i ci niclieri elementul
...le, uita iubire
musulman nu are atâta libertate, ...tlll'" drept
... In România.
,i primire, c
Cine Inchide ochii la ...ceste solicitudini din pariu Statului,
meritl a rllmllne orb to...tl viaţa şi pllelltuClJte gr...v Inainte...
lui Dumnezeu, declarindu-se cel mai mare ingut.
In contra mentalit3ţii infiltrati de hogii mai sus menţionaţi,
se vor folosi dogmele religioase, ar3tllndu·li-se eli: toţi oamenii
sunt fiii lui Dumne:eu, el sunt fraţi Intre ei, ci ...cest plmint
este Ilnt mo:ştenire lor ca s3-,i susţin! existenţa. Deci, este
cu totul ridicol bptul el: dorinţa lui Dumne:eu ar fi c.... toţi
musulm....nii s1 se adune la Ak-toprak (pllmllntul sUnt - Da­
masc). Se va arita cll Dumnezeu d3 preeldere nu dup! loc
,i ţad, ci dupll faptele frumoase. Se va strecura lemeinic,
In sufletul acestui element, el: ' Omul sfinţeşte locul, nu
locul pe om ••
S'a constatat de oameni Inv.5ţaţi, el mentalitatea are efect
dinamic asupra popoarelor. O ment....litate. oarbl chiar, tiÎrqte,
cum vru �i unde vrea, un popor, după cum cUf:!lul unei ape
tllr�te un bolovan de piatr3, cum vrea şi unde vrea.
Dac1 aceastll mentalitate, ce d.�te elementul musulman,
nu se �te Inlltura aşa cu u�urinlll �i Intr'un timp determinat,
rlImlne si fixlm, d leglm de plmlnt, prin mijloacele de
cari dispunem, bolovanii.
Şi aceastI operl de fixare revine tuturor celor ce poartll In
ei iubire şi dragoste clItre acest popor, In speciaL Domnilor
Profesori ai Seminarului, cari dispun de tot aparatul necesar.
Dragostea de Tara Romlneasell ne bce d rlmânem fixaţi In
acest scump pământ, ocupat de un neam ales,-care �i·a ales cui·
tura �i civili:aţia latin�. la care rlvnesqi musulmanii din Turcia.
Nu putem s1 Lblm glasul scump al T!rii Româneşti, care
ne obllldueljte sub steOlgul ei �i pe noi musulmOlnii, cari In·
lelegem �i cultivăm sentimentele româneşti 1.
COMORI STRĂBUNE. - Rom.1nul n'a fost nbcut numaI
poet, ci a fost nucut cu o ad.1nel dragoste de a rupindi In
jurul du , frumosul , sub orice formll.
Pe lângl dntecele ,i poeziile populare, deosebita Inclinare
a Romlnului de OI imţo::lobi mai toate obiectele trebuitoare
vieţii lui. Incepând cu �le mai mici. cum OIr fi: o linguri, un
fluer, o bâtl, etc. şi mergând până la lucruri taU au cerut luni­
bOI ....ni Intregi de mund migliload. cum ar fi: o poartă. un
cerdac, o coaml de cad �i multe Olite lucruri clrorOl simtul
du atlÎslic le-a adlugOlt . . o crestlturl, . . un chenu, spre
www.dacoromanica.ro
G R Â U
a face dintr·un obiect neinsemnat, unul ce deştuptl interes•
....dmiraţie. In suflewL privitorului. dovedesc cu prisosinţl
geniul neamului rom.1nesc.
Dar mOli cu seaml. RomllncOl s'a dovedit nelntrecutl in
artOl de a transpune pe un petec de plnd, o pOlrte din pre­
ţioasele-i boglţii suf1ete�ti.
Din monotonia unui fir, a reu,it d creen linii. uimitoare
prin simplitatea şi frumuseţu lor.
Imbin5nd admirabi
l tonurile, a transformat o cârpll Intr'o
nepreţuitl pod�b3.
In bţa mu am d.tevOl OIlbume cu i:voade de ii. Şi pe dnd
ochi-mi urmlresc cu viditl plkere altiţ' ,i râuri, �ane �i
puilQr'-, cr'ţde ,i brd/d'i. mi simt furati pe nesimţite de o
nlVOlll de imOlgini venite de depOlrte. din adâncul sufletului
moştenit de\;!. strâbunele, ale elIror cuslturi mi se l'4'iruesc
dinOlinte - In foile albumeLor deschise In bţOl mea. Şi cu ochii
sufletului, mi scufund In OIcel Indepirui trecut, când mâineLe
OISpre ,i blltlltorite de munca :i1ei. se preflicuu seara - la
clOlel ori la �edtoare - sub lumina slabi a opaetu1ui - In
mâini me�tere de dne, izvodind . . itvodind . . nu pentru
o industrie de sperull. ci crdnd exemplare unice, de o nell­
g3duitl vOlloare utistic1.
Şi privind Inel aceste foi. ce mbturisesc 0111101 Imbelşugatll
risipire de suflet, gândul mi se mai duce la Domniţele �i
JupllniţeLe !nconjuute de cuta fetelor de cune, cari - alltur;
de InahOl lor stlp1n1 ori tAnlra odrasll boiereasd - �i sub
ocrotireOl lor - au scris cu acul pe p.1nu subţire de in ori
de borangic cele mai frumoase pagini despre artOl noastrl,
Intru nimic mai prejos ca vechile odoare �i manuscrise OIfiate
In umbra tlcutelor :iduri de mlnutiri.
Iar In vitrega scurgere OI vremurilor neguroase abltuu:
peste noi, acest izvor viu al sufletului neamului, neintrerupt
nicio clipi de-a-Iungul secolelor. a fost mereu �i el mlrturie
el mlldiţa latini aLtoitll pe tulpin... geta-dacicl a tdit. a odrulit,
flurindu-,i o vialll proprie, cu minunate manifestlri In UIOI
casnid. impunltoare prin simplitatea �i frumusetu ei.
Dar elt de pUţine din OIceste nepreţuite comori strlbune.
supuse pieirii prin Ins�i materiOllul construiri
i lor. au Invins
anii �i - peceţi de mllndrie OI neamului - ne spun vechea lor
poveste, stârnind In noi sentimente de pietate şi de cinstire
a ttecutului l
Şi câte dOlruri şi gânduri nu ascund In ele, acnte chenare
�i OIltiţe ce-mi dmbesc din pru pUţinele albume. In cari ne-am
Invrednicit d aşedm OIbiOl d.tevOl din nepreţuite.le noastre
comori strlbune ! Mulli chiar dintre noi OIU ochi ce nu le mai
vid, OIU inimi ce nu ma.i bOIt pentru ele.
Oare nu se vor fi cutremur.1nd In morminte strllbunii �i
strlbunele, COlri vor fi vldnd ci cei mOli ridicaţi din fiu ,i
fiicele lor le-au nesocotit şi risipit comorile, dutllnd In lucruri
strlline podoabl �i veselie sufletului ?
Veni-va oare :iua, elnd - urm�tori sf. EVOlngheiii - ca
fiul cel ri
sipitor - să ne reintoarcem 101 nepreţuitele noastre
comori < Când cu cutremur d :icem : grtşit-OIm In fOII
.... vOOlstrl
,i In faţOl amintirii celor ce cu viOlţ! din viOl\OI lor v'au pllmlldit
�i noul mo:ştenire sUntl şi nepieritoare v'au Ilsat 1
Elena CUp!lrtncu, institutoare Dorohoi
 C R O N
Teatru, muzică, cinematograf, radio
FILMUL IN CIFRE. - De un an fnco.lcesilUaţia, cel pUlin
cea legala;, a cinematografului şi a filmului s'a schimbat. In
atari de trecerea serviciului dela un Minister la altul, ceea ce
nu inseamna; totdeauna p ° alta; directiva;, s'a incerat punerea
In faptl a unui vechiu deziderat. Avem as�U: un fond a.l fil.
mului rom;lnuc, a.limentat din dom i:tVo.lre, depouiv! de
sigure: ° taxi de un leu pe fiecare bilet de intrare la cine­
matograf şi ° taxi de dteva mii de lei pe fieca� film imrat
1011 censurl. Deocamdad, acest fond Inseamna;, mai mult chiar
lNCASĂRILE IMPOZITULUI
PE SPECTACOLE
D[l� 1 APRIU(-1 D[c[MBRI[ io.�l ..'"�,,;t-··_.__r..
(8 LUNI)
dedt valo.lrea lui In bani, de apro.lpe douheci de milioane,
semnul unei politici apropiate de Stat a filmului. Se va vedea
ce eli va Inţelege ea d calce, de ° parte spre filmul spectaculos
şi comercial ,i de alta spre filmul documentar �i didactic.
P;ln! acum nimic nu arat! vreo preocupare sau vreo p�ferin,!.
� cum s'ar au�i dintr'o camera; aUlUrat! pic-picul, care
trebue d umple un VU, nu suntem dec1t martori
i creşterii
:;:ilnice, din Indoita contribUţie amintita;, a fondului filmului
romlnesc. Preglurile, daCi sunt, In jurul acestui vas, pentru
l or
clipa dnd va fi plin, nu sunt oficiale, ci �te ale tehnicieni
fi Intreprindtorilor particulari.
Din unele dale SlatÎlnice pe care le avem, de filme lncuviin­
Jate şi de impozit pe spectacole, In anul 1934, se pot face con­
sm!ri destul de pline de IndJ!tur!.
www.dacoromanica.ro
I C A ""
Au intrat la serviciul de conlrol, In Intreg anul, 966.084
metri, din care s'au Incuviinţat pentru repru:entare, 931.:584
şi s'au respins 34.500. ProcenlUl de respingere, de vreo 3
metri la suta de metri prezentata;, e Intr'adevlr neinsemnat.
l e, din acut punct de vedere, Impotriva asprimii SOIIU
PUngeri
Îngustimii censurii, apar ca neintemeiate. Din 6go de filme
I
Înaintate, 674 au fost primite, din care 546 n Intregime şi
128 cu ta;ieturi; n'au fost respinse decât 16. Fala; de anul
1933, cu 101 prOlutul şi ablinerea tn blOII nouilor taxe şi regle-
mentlri, care au linut aproape trei luni, numlirul filmelor
a fost mai mare. Situaţia ultimilor ani a follt aceasta: In 1930,
1'035·1190 metri; In 1931, 938.450; In 1932, 709.309 ,i In 1933,
83°.036.
Din aceste filme, 852.542 metri, au fost obi,nuili, in numlir
de 510, ,i 19.042 cultuuli, In num;'tr de I�. Americane au
fost marea majoritate, 450, du� care urmena; cele germane
cu 133, Lungimea celor dint5i ajungea :545.070, iar a celor
de-;!I doilea 262.158, adica; mai pUţin de juma;tate. Şi era un
timp, nu prea deplirtat, dnd filmul american fusese apro.lpe
ajuns de filmul german ! Explicaţia se cun�te; e 10 legliturl
cu schimba;rile politice din Germania. Ar mai rlmlne, ute
drept, de cercetat şi puterea de circulaţie a unui film ,i a
celuilalt. S'ar pUfea ca filmul german, deşi in mai mic num3r,
 ,., B O A B E
si lib.l un numit miii mare proporlional de :tile şi de spec·
tator, decât cel american, ,i cifrele d. ,tu. � apro;lpe decit
ne aratI valOOllU lor absolutl, aceasta datoritl mai cu seam.li
pielii din Ttamilvania.
Filmul rom1nesc este din nou ca şi inexistent: 7 buclli
lungi Impreuol de 6.12' metri, din care a de 4.900. şi 5, mai
scurte de 1.000 metri şi la un loc de t.6as metri. Problema
fi
l mului romlnuc, luminatl de acute cifre, <II rim;as şi in anul
1934 lntreagl.
Fran1; nu ne·a trimis decât 61 de filme In lungime de
7:3.047 metri, Este destul de pUlin, dad punem aceste cifre
allturÎ de ctea ce reprcun!;'! filmul de limbl englezi, 465 de
Turism, sp ort, educaţie fizică
ZIUA APELOR. - La acustă ori de suri, dnd t();lte
apele Romăniei sclipesc de luminile amurgului, ca de focuri
de serbare. ne putem gAndi pu�n din colţul nostru de singu­
rătate la ceeace fnseamn;!. pentru corpul şi sufletul Iării, pllUra
ei lichid;!..
O ţarl de ape am fost totdeauna. Dun1rea nu po.ate fi des­
flcută de istoria noult;!.. Cea mai veche tmplr�n: a plmln­
{ului romSnesc e o tmplrţire pe vii, al drei r!sunet ne urmă­
reşte pJnl astbi. lat1-le r!s;!.rind din trecut, pline de pasul
de fier al descălicltoriior de domnie şi al zimbrilor, Ţara
Oltului şi Ţara Moldovei. Dar ladi nu de ape, ci de apă n'am
fost pAnă nu ne-am aşezat temeinic la Marea Neagr�. E drept
el aceastl aşezare tn al treilea sfert al secolului trecut, eno
propriu :ris o fntOOlrcere sau poate, noi dela M;lre, p1nă
InU'atAt flcta ea parte din viaţa noastrl l nu plecaserăn ni­
ciodall, fie prin buc;!.li de coastii sau de Dunăre maritimă, pe
care le plslraser1m, fie, chiar dnd aCum deasupra lor fâlfiiau
steaguri suline aşteptJnd schimbarea vremuri l or, prin solii,
negustorii sau ddufÎi din neamul nostru cari necontenit le cll­
cau. PSn;!. să facă din nou parte din corpul lării, de pluundeau
in sufletuJ ei, prin isprăvile de viteiie sau de umilintl ale storiei
i plecare cu o destinaţie necunoscută, la cheiul cel mare al
sau prin cintectJe poeziei populare. Ciclul Dunării a1cătueşte,
aşa, pbtrat numai ruine, cum s'a plstrat, unul din cele mai,
frumo;llse capitole, cu fugă de catarge, cu stele In sMcii şi cu
i
patimi iuţi, ale folklorului nostru po:tic ş muzical. Iar
cartea despre PtJcuit a d-Iui Antipa, tiplrită 'nainte de rlzboin
de Academia RomAnă şi care aduce atSta material şi deprin­
i
deri de apă romSneşti de astăti ş di:! depărtate 5f:cole, e unul
din cele mai monumentale volume cunoscute de bibliografia
noastr�.
Mulţi din noi uitJm el cel mai frumos monument ridicat
Regelui Carol 1 se gbe,te la Constanta In rap; Mării, ca o
pecetie de aramă InfiptJ In pământul dobrogean. E un cap
falnic, un baso-relief aşezat pe casa farului din larg şi toate
vasele care dau salutul la ntrarea
i sau la ieşirea din port, Il
saluti pe el, marele ctitor. Mi se pare că e făCUI de HegeJ, pro­
fe.sorul lui Paciurea, şi artistul an: de ce să fie mIndru. Niciun
monument n'are orirontul şi Insemnătatea lui simboliel. EI
ne deschide căile M�rii, cu Indiul navigator Incoronat pe care
l-am avut. C;l o adevlratl biruinll asupra istoriei şi a elemen­
telor textul vorbeşte de v;llurile M1rii şi de aplrarea ridicată
Impotriva lor.
www.dacoromanica.ro
D B G R Â U
bllel!i şi 576.160 metri, prin ad.5ugire.a şi a celor 15 filme cu
31.090 metri din Anglia. Celelahe lări sau limbi, Italia, Ceho­
slovacia, Rusia, Suedia, idiş, aproape nu intrl In socoteal�.
Prin contribuţi;l lor statistica se Imbog1ţeşte cu variaţie, nu
cu valori.
Incadrile pe tU;l de spectacole In cele dintăi 8 luni ale
anului bugetar, au fost de 43.219.554 lei, din care la cinemalC­
grafe 34.535.074 şi la celelalte spectacole 8.683.480. Bucu­
reştiul singur a dat pute 18.000.000, Tn.nsilv;lni;l 10.672.g86.
Oltenia ;l dat mai pUţin chiar dedt Dobrogea, 784.212 faţii
de 832.203, ceea ce inseamn1 că Dobrogenii vid mai mult
cinematograf dedt Oltenii!
La multe 5f:cole de uitare a acestor drumuri Indr1%neţe,
dllutite de stele, RomSnii, după luntrile de salcie sau de plop
pentru un singur om, pe care coborau dt-a-lungul ţărmului
spre ispita de aur a Bizanţului locuito:ii prădalnici ai
slepei, printre cari se vor fi amestecat de atâtea ori şi ai noştri,
şi dup� pInzarele lui Alexandru cel Bun, ieşite din adlpo­
sturil e Chiliei şi Cetlţij Albe, porneau acum din nou In
lumea cea Jars1. Ţara se g!sea sporită deodată cu 100111 zaru
nesfărşitl de ape, dela hO'arul ei de Răsărit. Portul Constanţa
Impreună cu podul ei de legături dela Cerna-Vodă au In­
semnat cele mai mari lucr;!.ri pe cari le·a săvârşit Rom1nia
dinainte de război. Ele ne-au dat Incă de atunci m1ndria şi
Increderea marilor fapte. Inainte s1 ne aduc� foloase ro­
merciAe sau de alt fel, Marea Neagră ne-a tucut prin şCo;llla
ei de incordlri şi de puten:. Ne-am simţit cresculi şi in stare
de orice Incercări după ce am z i butit d o supunem pe ea.
Un nou fel de Romln s'a născut In mijlocul acestor pre­
faceri, omul de ap� şi omul de mare. Treceţi, ca d aveţi Ciorul
lui, Intr'o zi cam la această od, dnd distruglto;llrele sau t'or­
piloarele Marinei Regale Române stau parcă pregătite de
i
Constantei şi oamenii cei albi de pe bord se adun1 ş rup rIn­
durile, dupl o porund, pe care de departe n'o puteţi ghici.
In umbn. can: începe să cadă, UIUe steagul la toate pupele,
pavilionul care plimbă o noul ţar1, Jara noastd, pe toate ml­
riie şi pe to;llte oceanele pământului. Sau citili cărţile lui Jun
Bart, dela Jurnalul de Bord până la Europolis, care au fost
1ntlmpinate din IntAia zi cu o nemburată bucurie, tocmai
pentrucă aduceau Man:a In literatura noastră.
Nu ,tiu dacă mi-e Ing�duit să vă spun că, atunci când v3
vin asemenea imagini sau gânduri, se cuvine d vl duceli,
cum m1 duc eu ori de eSte ori ml aflu prin acele locuri, de
doulzeci şi de treizeci de ani, plnă la căsuţa aibă a Jarului
din larg, unde Regele Carol stă singur şi priveşte Marea. Su­
fletul lui trebue sl fie mulţumit, dacă li stăm alături şi ne
uităm pe aceeaşi cale mişcătoare pe care aşteptlm şi unul şi
allii corabia Încărcatl de soartă cu comori pelltru noi. Mai
mult dedt atâtea câte ne·a dat, aici mai cu seamă simţim că
el ne-a dat Marea. Nu-i trebue flori de amintire; i ajung
astăzi şi de·a-pururi spuma sărati a valurilor şi zborul re­
puit al pesdru,ilor, Ungă prezenţa unor oameni de ţarli,
cari ;u:cultl şi inţeleg. Regele Carol 1 rlm1ne pentru noi
 C R O N
lOii, cari ne·;lm nlscut fi·;lm triit «i ma.i frumoşi ani din
viaJl sub domnia lui, Regele �rii Rom!nqti.
Mai t1niu COUI;l nO;lllul s'a prelungit spre Miwzi, ad1u·
glndu·fi fn
1913 partea din judelul C;lli;lcn. selld;ltl de Mare,
unde reglsum prin hrisoave, urmele lui Mircea cel Bltrln
dela '400, iar prin vii firi aml
i ca Valu Batovei, urmele cio-­
banilor udeleni ai tn.nshuma.nlei, clron. Dobrogea, ca indiu
plm!nt de colonizare şi de expansiune romlneascl tn golu·
nle Ilsate de stlplnirea tun:easd .uu 1111reasd le datoreşte
atit de mult. Inainle si putem cuceri noi Transilvania, tran·
silvlnenii treceau ei munţii ,i ne dAdeau, alAturi de puteri
le
spirituale şi economice c u cart ne·am reflcut ş i unit cele douA
Jlri mici din secolul al noulsprezecelea., acest plmln! nou şi
neaşlCplat, tniilat cu cetAli vechi elinqti şi romane la ma.r­
ginea Mlrii.
Dupl rlzboiul cel mare, Rom1nia putu tnsf1�it si ajungi
şi tn stlp1nirea �rii Moldoveneşti, dela lima.nul lin.îJtit al
Nistrului, phll la gura despldtl a Chiliei. Cei peste 400
de km de Jlrm, din vecinlilatea Odesei plnl la porţile Varnei,
cari tnseamnl tot pe adi un drept istoric al RomSnilor, pe
cilt tnseamnl un drept economic, adiel o protc!ie la Mare
aproaj:e geometriei a uscatului de dindlrlt locuit de noi, se
Incheiaserl lntr'o singuri linie fi ii stlplneam de acum. Orice
strecurare a altcuiva pe aceastl pris�l ma.ritiml n'ar putea fi
dedt odnditl; grupul etnogn.fic dn
i faţa ei de 15 milioane şi
grupul politic şi economic de 20 ar trece cu orice jertfe dincolo.
Dupl ce Grecii clasici, venili depe apl in clutare de Llni de aur
şi adAposturi de du,mlnia zeilor pentru Ifigenîile lor, şi·au
ridicat JXlrturile şi s'au pus astfel intre el şi Mare, asthi n'am
mai putea tngldui nimlnui o purtare la fel. Uni
i s'au m�
putut gindi, chiar sub ochii nOijtri, la asemenea. anacronisme:
ele ,,'au pribuşit atunci, cum sunt menite sA se prlbuşeasel
oricind, tn viitor. Mai curind decit rezultatul unui raport de
forle care se poate schimba, starea aceasta e urmarea. unei legi
de viali!. a poPO<lrelor, pe care nimic nu o poate dArima,
decit daci!. odatl cu ea s'ar dlrlma şi poporul tnsuşi.
Ceea ce rlmlne adevlrat ,i piplit pentru Romhli, de când
au pUIUl din nou si se tni;te liber, e el fiecare tlzboiu din
«It lrei pe care au trebuit si le poarte pentru Intregirta lor,
abia In cursul a 40 de ani, a Insemnat o aşezare a noasul mai
bunl la Mare.
Un istoric viitor al pornirilor, la inceput instinctive şi 1ll3i
apoi collljtiente, ale poporului romlnesc spre vadurile Mi!.rii
Negre, ar putea privi to:llte aceste tlzboaie eli nişte rlzboaie
�ntru cucerirea coastei maritime care ne trebue.
Dupl lncorporarea materiali a �rii, teritoriului naliona!,
trebuia sil urmeze o lucrare deoJXltrivl de grea: apropierea
de ,ufletul naţional şi incadrarea ei In el. To:IItl coasta trebuia
schimbati Inu'o adt. 'Q,tl .,coal1, in care Romlnii si!. se de·
prindi!., Imliu, cu gindul cl au ajuns popor de 3))3, şi dupA
ace a, cu toate silinltle şi jertfele cerute de un asemenea fel
de viall.
La lnceput foarte multl lume avta Intre noi plrtrea
despre aceste locuri � care o avusese strlmoşul Ovidiu: pl·
mint de exil. A trebuit si!. treacl un sfert de secol pentru ca
tOli si vadi ci tie erau un plmlnt de munci şi de Înoire
nalionall: :tidirea din nou a Constanţei ca port, vasele de negol
şi de rlzOOiu, ispita �ilor de mare pentru cei slnltoşi, dela vii,
mai de mult şi dela Mamaia mai tirziu, iar pentru suferinti dela
www.dacoromanica.ro
I C A 'Ol
Tekirghiol au flcut treptat, treput minunea. Plimblrile pe Du­
nlre ale Regtlui Carol 1, aşezarea In pavilionul ei dintre
faruri dela Constanla, a Ca.rmen·Sylvei, au ajutat fi ele nespus,
prin de.,teptarea lulrii aminte a mulţimii şi prin crearea
actlui curem de modl, care se g.iseşte de atâtea ori la. temtlia
ctlor mai tnsemnate treburi. Cea din urml dlltorie a Re·
gelui Carol I In van. anului .914, ca un fel de rlmas bun dtla
ma.rile ape şi dela Dunlrea lui, pe ale elrui ma.luri se nlscuse,
a fosl In Balta Brl.iIei, pe vaJXlrul alb, elIre ducea cu ti poate
şi griji de Stlit, dar ducea şi doul patte n
l roronale. Nimeni
n';I zugrlvit mai mişcltor şi ma.i curat aceasl! expedi\ie decit
Bucura Dumbravl In prefaţa la ' Ceasurile ei Sfinte "
Dupl rlzOOiu toatl aceastl rn4el1re pentru Mare fi-a ales
ca si!. se desvolte In alte forme, un alt oraş dedt Constanta,
care-şi plsltase toate farmeci
l e dinainte, dar nu-l mai avea pe
acela al noutipi. E vremea Balcicului. Pot sA vorbesc despre
ea, aş;l cum o fac, pentruel In alcltuirta ei cea dint1î cred
ci a intrat de·a-binelea In istorie. Cit s'au trudit pictorii
Intiliu, scriitorii dupl ei şi la sU�it turiştii atraşi şi dştigaţi,
ca si faci din acest cuib de Miatlu, cil.ţlra.t Intre struguri şi
migdali, pe marginea celui mai albastru golf al Pontului Euxin,
un adApost de frumuseţe 1 Prin dte spen.nţe a trecut biata
capişte a lui Dionysos. care, Impodobitl cu to:llte darurile de
atltu Inchipuiri de artişti, s'a tretit Intr'o buni ti, Ca.pitall
de judel .,i se aştepta si fie un punct terminus de cale re�
ru� şi de linie de VlIpoare! Ii doream chiar un pod peste Du­
ni!.re, Intre Oltenita şi Turtucaia, care s'o lege de Bucureşti
şi si!. deschidl economic ,i cultural Cadrilaterul cu zeci
l e de
mii de COlonişti, astlu izolali In singur3.tatea Uri drumuri
a ctlor doul judete, aşa cum podul dela Cerna-Vod1 lugl
Bucureştiul de Constanţa. Balcicul a dat naştere In picturi
la o şcoal3 care se va numi totduuna cu numele lui, şi a avut
o Universitate populatii, care a cercetat pentru tntlia o:IIr3.
cilliva ani la rind problemele mlrii lom!neşti.
In acest răstimp Constanla pustiită de rhboi se reUcea,
Tekir·Ghiolul in !ntreita lui flptud, Sat, Eforie şi C;lrmen­
Sylva, clplta o Inflorire necunoscuti Inainte şi o cale feratil,
care a fost privitil ca o ne mai pomenitl ispravil, Mangalia lJi
filcea cunoscuti o pla.je UrA pereche, Sulina u Ins1şi îşi n
I ·
jgheba un strand, dlltor, dupi!. loantle aluvionare ale Mlrii,
V!lcovul ajungea o Veneţie de cherhanale de icre negre şi
de lipoveni, a Romlniei, şi un centru de excursii In Dehl,
Bugazul se organiza ca un Tekir-Ghiol basanbean. In toate
pi!.rlile lucn. mai cu sumi!. iniţiativa locali. Statul chema.t la
tot ftlul de alte datori
i şi hlrluit de crize, nu mai era În stare
sl"'1i urmlrtasel politica lui maritiml cu aceleaşi mijloace
bogate dinaime de rlzOOiu şi in tot calul nu In mbura Insem­
nlt11ii ei de asthi. Un al doilea pod peste Dunilre nu s'a pus
nici m3car În studiu. Marea şi Dobrogea, dqi nici piini la 1914
n'aveau legi!.turl Indestulltoare cu ţara, �cum mi!.rite de!)"'
dati In suprafa.ll şi In probleme au rlmas tot la ce ştiam, o
cin:ulaţie de coastl tntre a.p %istle noastre porturi nu existi,
o şcoalA de pescari n'am putut si avem, un aquarium, chiar
pentru un oraş cu at�ttll putinle şi mai ales cu atllia oaspeţi,
cum e Constanţa, a speriat ca o chtltuiall de mare lux. Singur
Balcicul, oropsitul de Balcic a rupt aceastl neplsare şi s'a
schimbu de un an Intr'un �antier, tocmai cind era In primejdie
si ajungi un simplu subiect de literaturi turistid de vul.
Datoriti!. simlului pentru frumos, priceperii gospodlreşti
 B O A B E D E G R Â U

şi trecerii de ClIre se bucură, primarul lui de astăzi s'a apucat Navale sunt o chezăşie. Ar fi de altminteri destul dad aşi
vitejeşte să realizeze ceea ce noi, numai pentrucă visam cam spune eli preşedintele ei activ este M. S. Regele.
cu ochii deschişi şi vorbind tarr, Incepuse s.li ne scoată din In curând, pe Ungă Dunăre, cu frumuseţile ei, dela Por·
rândul oamenilor serioşi. Gândiţi·vă că în fiecare zi se intinde ţile de fier plină in Deltă şi cu nelnchipuitul rost In bogăţia
In larg digul, ClIre are să fad. din Balcic al doilea port al nostru naţională, ni se va deschide al doilea fluviu al ţării, Nistrul
la Mare, că orăşelul s'a umplut de vile, de drumuri şi de Im- pus să curg3 pe sub cetăţile dinspre părţile tătărl\şti ale lui
bunătlţiri edilitare, că populaţia ii crqte, eli legăturile cu Bu- Ştefan cel Mare. Râurile cele mari ale ţ3rii, care ies din munţii
curqtiul s'au uşurat, eli incepe să se vorbească de o cursă noştri, ca şi eliderile puternice de apă, vor fi din ce In ce mai
de vapoare plină la el şi că planul unei autostrade şi al unei prinse in scocuri şi lacuri de strllngere ClI să dea puterea hi­
cii ferate a ajuns pe planşetele de lucru ale inginerilor şi In draulicll cerută de electrificarea Căilor ferate şi a vieţii indu­
ordinea de :d a Co�siliilor Comunale. La Tusla, lângă lacul striale a oraşelor. Cine trece de-a-Iungul bietei ape a Ciorogirlei
unde se sapă de vreo trei ani la adincirea unui port pesdresc, închisă din vechi vremuri cu stăvilare pentru peşte, stuf şi
se afa astA:d, cu îndrAzneala de fapt3 care a cuprins Baldcul, petrecerile In dvoaie de plopi şi de privighetori ale boerimii,
şi perspectiva acelei şcoli de pescari de Mare pentru care s'a poate să se mire de uriaşele lucrll.ri puse acolo la cale dela
cheltuit atâta bunăvoinţă şi care părea mai depărtată decât Buftea pânA la Herăstrliu şi Floreasca. Planurile Uzinei de
oricând. Dela desvoharea programatică a Institutului de Bio- apA cele generale dela Expo:l:Îţia Lunii Bucureştilor şi cele
logie dela Constanla-Tăbăcărie şi dela toate pregătirile care parliale dela intrarea pe pntier a fiecărui lac, strllns in alte
se fac pentru primirea dela anul viitor în acelaşi oraş, maluri, adincit şi Inchis cu zăvoare noi de beton, aratA o
a membrilor Comisiei internaţionale pentru exploarare prefacere cu ajutorul apelor Ialomiţei, care va da Bucureştilor
ştinţifieli a Mediteranei, nu poate veni decât bine. o Infăţişare cu totul alta, de luciuri întinse, sport de luntri cu
AUturi de toate aceste fapte, din iniţiativa Statului, a comu- vasle şi cu pânze şi de inot, de dcoare şi de aer mu!!. Pe văile
nelor, sau a organiuliilor ştiinţifice, îşi trage drumul ei din unor râuri şi p.hSuri de munte greu de strAbălut inainte,
ce In ce mai rodnic o asociaţie care e numai de propagandA, se deschid ţinuturi intregi. cum e acela dela Stâna de Vale
dar al elirei nume n'ar fi îngiduit sA fie uitat, mai cu seamă din munţi Bihotului. Episcopia Românii UnitA din Oradea
asl.l%i. Mi gândesc la Liga NavalA. Aceasta cu atât mai mult a inaugurat ieri o linie ingustă de tren, lungii de peste 40 de
cu cât ziua apelor care se sArbAtoreşte astlti este Ilisată In km pânA in inima pădurilor de brad, pe care le are In munţii
seama ei şi n'ar ma; fi cu putinţă si se vorbească de una fărA Apuseni. Abia m'am Intors dela drumul acela tăiat pe alocu!Î
s� se amintească de cealalt�. Ziua Apelor a fast infiinţatii cu dinamitA in stâncA, şerpuitof, numai atât de lat eSt si Incapli
in 1932 de Ministerul Instructiei prin Direcţia Educaţiei trenuL pe marginea prilpllstiilor şi a cascadelor albe ale VAii
Poporului, ca să se 13mureasd. in deosebi tineretul despre Iadului. In fund, pe o poianA Inchisi de toate pirţi
l e, sfânta
i1l!lemn3tatea apelor româneşti pentru ţară şi pentru fiecare proprietară a ridicat case de o<'ihn', care sunt adevArate hOlele
cetAtean al ei In parte, şi dela Inceput s'a socotit cA ni- de inAlţime aduc:ând aminte de Elveţia şi de Italia şi erau
meni nu era mai chemat s'o organizeze decât Liga NavalA. pline de oaspeţi nu numai dela noi, ci şi din străinătate.
Aceste aşteptAri s'au dovedit întemeiate. Prin seCţiile ei aşe- Iată in treacăt numai câteva laturi ale problemei apelor
ute pe malul DunArii şi al MArii sau In alte ţinuturi de apA, româneşti. Acum, la inchiderea celei de a treia zi a apelor, ne
prin Revista , Marea Noastri " şi mai cu seam3 prin rhu· putem opri ca si aruncilm o privire fugară asupra lor. Lacuri
netul pe care deJa o vreme orice aCţiune a Ligii îl gheşte cu bog3ţii nenumărate de peşti, râuri vijelioase de munte,
pretutindeni, Ziua Apelor Incepe sA ia In calendarul nostru fluvii pline tot atât de istorie cât sunt pline de unde şi care.
cultural un loc vrednic de mult mai mari împliniri. Când întind şi înoesc un hotar mişciltor la picioarele neamului
ţări cu mult mai puţină coastA, cum sunt, una mai mare decât nostru şi Marea însAşi cu nemărginirea şi cu valurile ei, se
România, Polonia, şi alta mai mid, Bulgaria, au atât de pregAtesc să intre In Intunericul unei nopţi de varil. Serbarea
mari foloase de pe urma activitili
i Ligilor lor navale, putem l e noastre trebue d ţie mai mult
s'a incheiat. Dar hotărîri
aştepta dela a noastrA tot felul de binefaceri. Ea e vrednică decllt ea şi sA-şi ClIute împlinire. Scopul e vrednic de orieSte
de tot sprijinul. Membrii şi programul de lucru al Ligii incordări.

www.dacoromanica.ro
 INSTITUTUL SOCIAL ROMÂN
POLITICA CULTURII (N. Iorga, G. Brătianu, Dragoş Protopopescu,
N. Bagdasar, M. Sanielevici� Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian
Brllileanu, D. I. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. Ştea­
nescu-Goangll, C. Kiriţescu, C. Rădulescu-Motru, G. Ionescu-Slseşti,
V. Vâlcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea
Djuvara, . I. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, 1. Simionescu,
Ion Mann Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.
Mullee, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

T R A N S I LV A N IA ·
B A N A T U L, C R I Ş A N A, M A R A M U R E Ş U L
'9,8-'928
O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţlrii prin
hotărîrea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul împlinirii a zece ani dela
acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi imbrăţişând
toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­
nistrativ, cultural, 1582 de pagini În trei mari volume. cu nenumărate
planşe in afară de text. diagrame. h3.rţi.
ilustraţii. reproduceri colorate.
Preţul celor trei volume 2000 lei (Ia administraţia .Boabelor de Grâu.)

Vor apărea in curând in editura Boabe de Gr8u şi in conlucrare cu

P. E. N. clubul român:
SĂLIŞTENCELE. Povestire de Coloman Mikszath
din ungureşte de A. Todor, cu desene de Demian.
Din cuprinsul numerelor viitoare: Biblioteca Bruk�llthaI; Batthyanaeum din Alba Iulia; Colegiul
Bethl�n din Aiud; $coala de arhitecturI din Bucure,ti; Conservatorul dm Bucureşti: Şcoala de
.tte frumoase din Bucutqti; Şcoala Centrală de fete din Bucureşti: Fabrica de hirtie B�teni; A­
$CtJmmtde muncitoreşti: Soci�tat�a femeilor ortodoxe; Cercetăşia; Soci�tatea carpatinli S. K. V.
(udele.nă); Liga NavaU; Muteul de artă bis�ticeascl; Muteul Tăru din Cernăuţi; Arhivtle Sta­
tului dirl ChişiWu: Muttul dcuiesc din SUntu Gheorghe; Mu::eul Geologic; Coloana
Trmnli; Sarmisegetuza: Adam Klissi: Castelul Mogoş03ia; Castelul Kemeny de pe Murq:
Conacul Cioc1nqtij Cetllile Ilrinqti slsqti; Mitropolia din Bucure,ti; Catedrala metropo­
iranI
l din Sibiu: Palatul metropolian din Cernluţi; Biseriea tomlinească din Sofia; Turnu-Se­
verin; Delta; V.lea Prahovei; Dunlirea noastră: Piatra Cuiului: Mangalia; Un sat din Basa-
rabi. (Cornova); Copacul romJDf.SC.

2.500 I:x. - 2.0.X.IU5

www.dacoromanica.ro
 PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI
B O A B E D E G R Â U
Revistă ilustrată lunară de cultură
REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI
BUCUREŞTI II. - Strada General Berthelot Nr. 28
A D M I N IS T RAŢIA: I1'dPRIMERIA NAŢIONALĂ
BUCUREŞTI V. - Calea Şer�n Vod3 Nr. 133-13S
ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR 2S LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO

cronid·roman de Iordan lovco". din bulgăreşte
de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.
:102 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E
ROMANUL FOTJNIEI SANDRIS. de GR. XENOPOULQS.
din Ir�ce,te de ANTON MISTACHIDE, cu desene de 1. TEO-
DORESCU-SION, 230 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

R U V A

INTRE DouA LUMI

DouA ROMANE MACEDONENE DE MARCU BEZA,
CU REPRODUCERI DUPĂ CĂLĂTORI VECHI ENGLEZI,
183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE

cu UN CUVANT INAINTE D E D. GUSTI, n:a PAGINI, 2 0 LEI

P R O G RAM DE LUCRU
PENTRU

A C Ţ I U N E A C U LTURALA
cu UN CUVANT INAINTE D E D . GUSTI, 131 PAGINI, ao LEI

A L E X A N D R U ... C E L ... B U N
LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI
DE P. P. PANAITESCU. 20 LEI

MO NITO R U L O F I CIAL

PREŢUL LEI 25
Ş I lMPRIMBRIILB STATULUI
IMPRIMBIlIA N A T I O N A L A
B U C U R B Ş T l 1 9a 6

www.dacoromanica.ro