 Identitatea poate fi definită drept aspectul central al conștiinței de sine, poate fi văzută ca

fiind reprezentarea și conștientizarea specificului propriei ființe individuale și sociale.

 Identitatea este modul în care persoana se percepe și se construiește ca membru al
anumitor grupuri sociale: națiune, clasă socială, nivel cultural, etnie, gen, profesie, etc.
 Identitatea este un concept care se află la granița dintre psihologie și sociologie.
 Identitatea se dezvoltă pe două niveluri.
 Există o dimensiune individuală, care începe să se construiască încă din prima perioadă a
vieții și care constă în conștientizarea existenței, în mod distinct față de celelalte
persoane.
 Și există o altă dimensiune a identității - dimensiunea colectivă, care
presupune apartenența la un grup social
 În cadrul primei dimensiuni putem identifica identitatea personală, înțeleasă ca imaginea
de sine, imagine pe care o avem despre noi înșine, care ne conferă unicitate și
originalitate. Imaginea de sine și este modelată de o căutare continuă a unui echilibru
capabil să ne satisfacă nevoile, menținând în același timp o relație de integrare și respect
pentru mediul fizic și social din jurul nostru.
 Identitatea personală poate fi considerată o dimensiune specifică a sinelui
fiecărui individ, dincolo de apartenența culturală. 
 A doua dimensiune a identității, cea colectivă poate fi numită identitate culturală sau
identitate socială, deoarece presupune dobândirea și interiorizarea trăsăturilor
fundamentale ale propriei culturi (Nanni și Abbruciati, 1999).
 Din această perspectivă a identității sociale putem spune că persoana se reprezintă atât ca
obiect printre alții, cât și ca inițiator al proceselor de cunoaștere și acțiune.