Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
•V=xPx+yPy
• Presupunem că guvernul impune o taxă pe cantitate t asupra bunului
x, ceea ce înseamnă că prețul acestuia devine:
• Px1=Px+t
• Noua constrângere bugetară se va scrie:
• V=( Px+t)x*1+ y*Py
• Grafic, situația se va prezenta astfel:
• Consumatorii vor percepe impozitul ca pe o creștere a prețului
bunului x, ceea ce va determina reducerea zonei bugetare de la linia
mov la cea neagră rotită prin punctul inițial de pe ordonată.
Consumul din bunul x scade la x*1 și consumatorul se deplasează pe o
curbă de indiferență inferioară, la un nivel mai mic de satisfacție.
Statul va încasa suplimentar un venit egal cu: R*= t x*1 .
• Un impozit pe venit care aduce un venit suplimentar identic cu cel
anterior antrenează reducerea venitului nominal al consumatorului
astfel: V1=V-R*. Noua constrângere bugetară va fi:
• V-R*= xPx+yPy
• V- t x*1 = xPx+yPy
• Panta dreptei bugetului nu se modifică, dar linia bugetului se
deplasează în jos, paralel cu nivelul inițial desenat cu mov. La acest
venit, consumatorul își ajustează cantitățile consumate, dar poate
atinge o curbă de indiferență superioară nivelului aferent unei taxe pe
cantitate. Consumatorul și-ar permite în continuare un coș (x*1, y*)
așa cum se întâmpla cu situația în care trebuia să suporte un impozit
pe cantitate. Dar el va consuma o altă combinație de bunuri, întrucât
alegerea optimă implică RMS=-Px/py. Se observă cu ușurință că pentru
coșul (x*1, y*) avem:
• RMS=-( Px+t)/Py diferită (mai mare) decât raportul prețurilor.
• Concluzia este că un impozit pe venit este preferabil unui impozit pe
cantitate, întrucât permite atingerea unei satisfacții superioare.
Principalele limitări ale acestei abordări sunt:
Alegerile și incertitudinea
• Alegerile noastre sunt guvernate de catre experiente,
de catre amintiri,
Animale sociale
Nu putem utiliza analize in care sa
includem
• Veniturile
• Preturile
• Educatia sau ceva asemanator acesteia
• Recomandat:
Sursa: http://toughloveangel.com/category/management/page/2/
Drepturile monitorului
• Soluţia? Monitorizarea => cum este incitat monitorul? Cine este el?
Sursa: http://www.unifr.ch/cgf/en/cours/corporate-governance
Întreprinderea socială
• Termen care se referă la acel tip de organizație
(non-profit sau întreprindere în sensul comun al
termenului) care urmărește în principal 2
obiective: unul legat de interesele comunității în
care funcționează (obiectiv social, cultural, de
mediu, comunitar) și unul legat de obținerea de
venituri.
• Misiunea se află în centrul întreprinderii sociale,
iar venitul generat este suportul acestei misiuni.
Matricea antreprenoriatului social
Întreprinderea socială
• În România, conceptul de întreprindere socială este clarificat de Legea nr. 219/2015 privind
economia sociala.
Sursa: www.transelectrica.ro
Maximizarea profitului pe
termen lung
• Maximizarea profitului pe termen
lung=maximizarea pe mai multe
perioade=maximizarea valorii prezente a
profitului sperat a se obține de-a lungul
duratei de viață a întreprinderii =
=maximizarea valorii firmei.
Indicatorii de performanţă
• Rata de rentabilitate (rata de randament):
arată venitul adus de o unitate monetară
investită.
• Marja preţ-cost: măsoară marja de preţ peste
costul marginal (sau CVM).
• Factorul q a lui Tobin: se determină ca raport
între valoarea de piaţă a firmei (determinată ca
sumă a valorii bursiere şi a valorii datoriei sale)
şi costul de înlocuire a activelor.
Relaţia dintre rata de
rentabilitate şi profitul economic
• Profit economic=Încasări-Costul muncii-
Costul materiilor prime-Costul capitalului.
• Capital închiriat sau piaţă externă a
echipamentelor => costul capitalului este chiria
anuală;
• Nu există piaţă externă => costul implicit al
chiriei se determină prin evaluarea costului de
înlocuire a activelor, deci a costului pe termen
lung de achiziţie a unui activ comparabil
(valoarea economică).
Ratei randamentului net pentru o
piaţă concurenţială
π=0 =>
În care:
r=rata randamentului net
δ=rata de depreciere, determinată pe baza valorii economice
Relaţia dintre rata de
rentabilitate şi preţ
• Permite cunoaşterea relaţiei dintre excedentul de
randament şi ecartul de preţ faţă de piaţa
concurenţială.
r* = r +τ În care:
(CA − CA ) *
r*=randamentul firmei
r−r =
* ζ=excedentul de randament
pK K r=randamentul concurenţial
(r − r )p
*
K K = CA − CA*
− τpK K = CA − CA*
Dacă Q=cst, înseamnă că CA trebuie să scadă cu: τpK K
Probleme ridicate de determinarea
ratei rentabilităţii
• Determinarea costului capitalului şi a deprecierii pe baza valorii
contabile (bazată pe bilanţ) şi nu a celei economice;
• Evaluarea cheltuielilor de publicitate şi a celor de cercetare-
dezvoltare şi amortizarea lor ulterioară;
• Inflaţia;
• Determinarea ratei de randament înainte de impozitare şi nu după;
• Riscul: ratele de rentabilitate nu sunt întotdeauna ajustate la risc;
• Tratamentul datoriilor: anumite rate de rentabilitate nu iau în
considerare adecvat gradul de îndatorare;
Marja preţ-cost
• Indicele Lerner;
• Marja preţ-cost variabil mediu:
• CA − cos tul muncii − cos tul materiilor prime
Marja pret − CVM =
CA
Factorul q a lui Tobin
Company
Company
A
X
Company Company
C X
Company
Company
B
Y
• Diversificarea
• Efectul bootstrap = creșterea pe termen scurt a veniturilor/acțiune,
atunci când o companie tranzacționată la o valoare mai mare a
Motive îndoielnice raportului preț/venit (price to earnings ratio) cumpără o altă
companie, caracterizată printr-o valoare mai mică a aceluiași raport.
• Incitații personale ale managerilor
• Considerații legate de fiscalitate
p − Cmg 1
IL = =−
p Ec / p
Minimizarea costurilor și
maximizarea profitului?
Costul economic
• Cum îl măsurăm?
• Exemplu: Ion este proprietarul unui magazin de jucării.
Dacă ar fi fost managerul unui alt magazin, ar fi primit
30.000 Euro/an. Anticipând cererea specifică
Crăciunului, Ion a cumpărat și are în stoc jucării în
valoare de 500.000 Euro pe care speră să le vandă până
la sfarșitul anului. Dar la 1 decembrie el primește o
ofertă de la un alt vânzător de jucării, care se oferă sa-i
cumpere stocul pentru 750.000 Euro.
• Ce decizie ar trebui să ia Ion?
• Cât este costul contabil și cât este cel economic?
Costul capitalului
• Capitalul fix ridică 2 probleme: cum să repartizezi cheltuiala
inițială cu achiziția sa de-a lungul timpului și cum să
gestionezi problema modificării în timp a valorii acestui
activ?
• Exemplu: să presupunem că activul este un camion pentru
transport marfă în valoare de 60.000 Euro. Dacă acest
camion este închiriat, să spunem cu 1000 Euro/lună, costul
este 1000 Euro/lună. Presupunem acum că activul este
cumpărat de Ion pentru transportul de jucării. Conform
legii, durata sa de funcționare este de 5 ani (să
presupunem). Dacă se calculează o amortizare liniară,
aceasta este de 12.000 Euro/an.
• Cât este costul contabil și cât cel economic, dacă se
cumpără camionul?
Costul capitalului
• Exemplul 2.
• Să presupunem că un sediu de firmă valorează iniţial
500.000 de euro.
• Presupunem că acesta ar putea fi închiriat cu 50.000 de
euro/an, dar întreţinerea sa costă 15.000 de euro/an.
Această întreţinere echivalează cu o depreciere de 15.000
de euro/an, ceea ce înseamnă că venitul net (randamentul
net) de pe urma sediului ar fi 35.000 de euro/an.
• Rata de rentabilitate (de randament) netă va fi:
r=35.000/500.000=7%.
• Rata de depreciere este: δ=15.000/500.000=3%.
• Renta capitalului va fi 3%+7%=10%.
Costurile irecuperabile
• Sunt cheltuieli deja efectuate, care nu mai pot fi
recuperate. Aceste costuri nu trebuie luate în
considerare în deciziile economice.
• De exemplu, să presupunem că Ion cumpără o
mașină ultraspecializată pentru pieptănat păpuși,
dar decide să nu mai ofere spre vânzare păpuși,
întrucât le vinde în pierdere. Mașina respectivă
nu are nici o altă utilizare alternativă, costul său
de oportunitate este 0. Ea are un cost contabil
pozitiv, dar un cost economic 0.
Costurile irecuperabile
• Costul irecuperabil este adesea o investiție,
prin urmare decizia depinde de capacitatea
activului de a genera suficiente venituri în
viitor pentru a-și acoperi costul.
• Valoarea prezentă, actualizată (VPA) este
valoarea unui venit viitor exprimată în termeni
prezenți:
Valoarea viitoare
VPA =
(1 + i )n
Valoarea actuală netă
• Să presupunem acum că investiția într-un
echipament specific (cost irecuperabil) costă C
și că acest echipament va genera un flux de
plăți financiare (cash flow) timp de trei ani, π1,
π 2, π 3. VPA a acestui flux, numită și valoare
actuală netă, este:
π1 π2 π3
VAN = −C + + +
1 + i (1 + i ) (1 + i )
2 3
De ce cash flow?
• Pentru ca exprimă ceea ce este efectiv generat (și
poate fi cheltuit) de activul respectiv.
• De exemplu, pentru filmul Forrest Gump, autorului
cărții pe care filmul se bazează i s-a promis 2% din
venitul net (net income) de către Paramount Pictures.
Filmul a generat încasări de 650 mil.dolari, dar autorul
nu a primit nimic, pe motiv ca Paramount Pictures a
avut pierderi de $62 mil.pentru acest film, întrucât
atunci când a calculat costurile a adăugat un provizion
de 32% drept cost suplimentar care să acopere
pierderile pe care compania ar fi putut să le aibă
pentru filmele viitoare! Cu siguranță filmul a generat
cash flow.
Cum măsurăm cash flow-ul?
Nr. Indicator (Euro) An 0 An 1 An 2 An 3 An 4
5 Taxe (16%)
- 800 800 800 800
6 Profit operational net (net income),
după taxe (4-5) - 4200 4200 4200 4200
7 Cash Flow din activitatea
operationala: 1-2-5 - 10200 10200 10200 10200
8 Investiția inițială
-30000 - - - -
9 Modificarea capitalului de lucru
(Changes in net working 0 0 0 0 0
Capital)
VAN = 8838,82
Valoarea de
piaţă a firmei, V
Vmax
V*
U(V,F)
F*
Modele de oligopol.
Cartelul. Compprtamentul strategic
non-cooperant al firmelor în
oligopol
Trăsături ale pieţei tip oligopol
• Număr mic de ofertanţi, ceea ce conduce
la:
• Interdependenţa dintre firme => firmele au
un comportament strategic
• Produse diferenţiate sau omogene
Gradul de concentrare
• Se determină ca pondere a primelor 3, 4 sau 5
companii în totalul outputului unei industrii; se
poate calcula și ca pondere a primelor 3, 4 sau 5
companii în totalul forței de muncă ocupate într-
o anumită industrie.
• De exemplu, în 2012 in SUA cea ma
concentrată industrie era cea a motoarelor de
căutare, cu un rată de 98,5% a primelor 3
companii (Google: 64.1%, Yahoo: 18.0%,
Microsoft: 13.6%.
Cauze ale formării oligopolurilor
• Economiile de scară
• Economiile de scop se referă la:
• Acoperirea costurilor de cercetare-dezvoltare;
• Acoperirea costurilor legate de lansarea produsului
(marketing)
• Controlul exclusiv asupra unor resurse naturale sau
asupra unor inovaţii;
• Procesul de concentrare a capitalului, care constă în
fuzionarea treptată a firmelor în scopul creşterii puterii pe
piaţă şi a capacităţii de a achiziţiona factorii de producţie
la costuri mai mici
• Bariere legale la intrarea pe piaţă
Rigiditatea preţurilor în oligopol
• Fie un duopol F1 şi F2. Dacă F1 decide
reducerea preţului, F2 o va urma, iar
cererea este foarte inelastică. Dacă F1
decide creşterea preţului, F2 nu o
urmează, cererea fiind foarte elastică.
Rezultatul este o cerere la nivelul firmei în
formă de cot.
Cererea “cot”
• Până în punctul E firma se află pe C1, apoi trece pe C2.
Linia roşie frântă indică venitul marginal.
P
C2 inelastică
Vmg2
CmgM
P* E CmgN
M
C1 elastică
N Vmg1
Q
Cât timp costul marginal oscilează între M şi N, preţul rămâne constant, P*.
Modelul Cournot
• Ipoteze:
• Pe piaţă există numai 2 firme, F1 şi F2
• Firmele realizează produse omogene
• Există interdependenţă între firme
• Firmele fixează simultan cantităţile
produse
• Un “comisar al preţurilor” anunţă preţul
pentru care cererea egalează oferta.
Funcţii de reacţie
• Exprimă cel mai bun răspuns al unei firme
în funcţie de anticipările cu privire la
producţia celeilalte firme:
• Q1= F(Q2a)
• Q2= F(Q1a)
• Echilibrul se va stabili în punctul în care
anticipările se confirmă.
“Jocul” Cournot
• Presupunem că F1 şi F2 Q/2 3Q/4
F2 au capacitatea,
fiecare în parte, să F1
producă jumătate sau
Q/2 30 30 10 60
trei sferturi din
producţia pieţei. În
funcţie de cât produce
fiecare, situaţia 3Q/4 60 10 20 20
profiturilor (mil. $) se
prezintă astfel:
“Jocul” Cournot
• Soluţia este supraproducţia: 3Q/4+3Q/4.
• Dacă presupunem că, în funcţie de nivelul
producţiei, comisarul preţurilor ar fi anunţat
următoarele preţuri:
• Q/2+Q/2=>P=10 $
• 3Q/4+Q/2=>P=8 $
• 3Q/4+3Q/4=>P=6 $
• Preţul pe piaţă va fi de 6$.
Oligopolul necooperant: jocul cu
sumă nulă
• Să presupunem următoarea situație:
3,5RON 3 21 15 15
Modelul Bertrand
• Ipoteze:
• Pe piaţă există numai 2 firme;
• Firmele realizează bunuri omogene;
• Firmele fixează simultan preţul produsului;
• Firmele au costuri unitare identice şi
constante.
• Soluţia: Preţ=Cost marginal
Modelul Edgeworth
• Constrângerea de capacitate: nici una
dintre firme nu are suficiente capacităţi de
producţie pentru a acoperi întreaga
capacitate de absorbţie a pieţei.
• Soluţia: P>Cmg asemănător modelului
Cournot.
Modelul Stackelberg
• Joc secvenţial necooperant
• Presupunem că F1 mută prima, iar F2 îşi
construieşte strategia referitoare la cantitatea
produsă în funcţie de F1 (pentru F1 producţia lui
F2 este variabilă exogenă, cunoscută).
Jocul “Stackelberg”
• Joc secvenţial F2 3,5 5,33
necooperant, în care
F1 alege prima F1
• Matricea profiturilor 7,33 68* 25 54* 28*
se prezintă astfel:
11 60 12* 40 9
Modelul Stackelberg
• În cazul unui joc Cournot, observă că
avem un singur echilibru posibil: (5,33;
7,33), reprezentat grafic anterior.
• Dacă F1 joacă prima, reprezentarea sub
formă de arbore a jocului va fi:
Arborele jocului Stackelberg
• Arborele dacă F1 joacă prima:
F1
7,33 11
F2
F
3,5 5,33 2 5,33
3,5
Firma existentă
Nu adoptă
Adoptă descurajarea strategică
Descurajarea strategică
Rival
Rival
Nu intră
Intră Intră Nu intră
Π*,0) Firma existentă Firma existentă (Π*-k, 0)
Acceptă Război Acceptă
Război
(ΠC1, ΠC1) (Π-, Π-) (ΠC1-k, ΠC1) (Π-, Π-)
Dacă ΠC -k< Π- , firma existentă va dori întotdeauna sa intre în luptă; rivalul nu intră pe piaţă deoarece
are Π-. Dacă Π*-k> ΠC1 , monopolul va dori să pună în practică descurajarea strategică.
Excesul de capacitate
Firma existentă
Nu intră
Intră Intră Nu intră
Firma existentă
Fără investiţii
Investiţii R&D
Nu intră
Intră Intră Nu intră
Oligopolul în practică.
Elementele structurii de piaţă
• Cota de piaţă, mai ales cea a firmei leader;
• Gradul de concentrare al rivalilor leader-i;
• Barierele la intrare.
Cota de piaţă
• α=Cifra de afaceri firmă/cifră de afaceri piaţă.
• Legatura dintre cota de piaţă şi profitabilitatea firmei:
• Rata profitului=a+bxcota de piaţă.
Relaţia dintre cota de piaţă şi rata rentabilităţii
Firmele cooperează
Bariere de intrare
Rata de rentabilitate la capital a firmei
puternice
0 10 20 30 40 50 60 70
• Indicele de entropie:
n
Re Log
i 1
i i
Gradul de concentrare
• Se determină ca pondere a primelor 3, 4 sau 5
companii în totalul outputului unei industrii; se poate
calcula și ca pondere a primelor 3, 4 sau 5 companii
în totalul forței de muncă ocupate într-o anumită
industrie.
• De exemplu, în 2012 in SUA cea mai concentrată
industrie era cea a motoarelor de căutare, cu un rată
de 98,5% a primelor 3 companii (Google: 64.1%,
Yahoo: 18.0%, Microsoft: 13.6%.
Importanța Herfindahl-Hirschman în legislația
internațională
Sursa: U.S. Department of Justice, Federal Trade Commission (2010) și European Union (2013)
Tipologia structurilor de piaţă
Tipul de piaţă Caracterizare
C2 inelastică
Vmg2
CmgM
P* E CmgN
M
C1 elastică
N Vmg1
Q
Cât timp costul marginal oscilează între M şi N, preţul rămâne constant, P*.
Modelul Cournot
• Ipoteze:
• Pe piaţă există numai 2 firme, F1 şi F2
• Firmele realizează produse omogene
• Există interdependenţă între firme
• Firmele fixează simultan cantităţile produse
• Un “comisar al preţurilor” anunţă preţul
pentru care cererea egalează oferta.
“Jocul” Cournot
• Presupunem că F1 şi F2 F2 Q/2 3Q/4
au capacitatea, fiecare
în parte, să producă F1
jumătate sau trei
sferturi din producţia Q/2 30 30 10 60
pieţei. În funcţie de cât
produce fiecare, situaţia
profiturilor (mil. $) se 3Q/4 60 10 20 20
prezintă astfel:
“Jocul” Cournot
• Soluţia este supraproducţia: 3Q/4+3Q/4.
• Dacă presupunem că, în funcţie de nivelul
producţiei, comisarul preţurilor ar fi anunţat
următoarele preţuri:
• Q/2+Q/2=>P=10 $
• 3Q/4+Q/2=>P=8 $
• 3Q/4+3Q/4=>P=6 $
• Preţul pe piaţă va fi de 6$.
Oligopolul necooperant
• Să presupunem următoarea situație:
3RON 3 21 15 15
Modelul Bertrand
• Ipoteze:
• Pe piaţă există numai 2 firme;
• Firmele realizează bunuri omogene;
• Firmele fixează simultan preţul produsului;
• Firmele au costuri unitare identice şi
constante.
• Soluţia: Preţ=Cost marginal
Modelul Edgeworth
• Constrângerea de capacitate: nici una dintre
firme nu are suficiente capacităţi de producţie
pentru a acoperi întreaga capacitate de
absorbţie a pieţei.
• Soluţia: P>Cmg asemănător modelului Cournot.
Modelul Stackelberg
• Joc secvenţial necooperant
• Presupunem că F1 mută prima, iar F2 îşi construieşte
strategia referitoare la cantitatea produsă în funcţie
de F1 (pentru F1 producţia lui F2 este variabilă
exogenă, cunoscută).
Jocul “Stackelberg”
• Joc secvenţial F2 3,5 5,33
necooperant, în care F1
alege prima F1
• Matricea profiturilor se 7,33 68* 25 54* 28*
prezintă astfel:
11 60 12* 40 9
Modelul Stackelberg
• În cazul unui joc Cournot, observă că avem un
singur echilibru posibil: (5,33; 7,33).
• Dacă F1 joacă prima, reprezentarea sub formă
de arbore a jocului va fi:
Arborele jocului Stackelberg
• Arborele dacă F1 joacă prima:
F1
7,33 11
F2
F2
3,5 5,33 3,5 5,33
Firma existentă
Nu adoptă
Adoptă descurajarea strategică
Descurajarea strategică
Rival
Rival
Nu intră
Intră Intră Nu intră
Π*,0) Firma existentă Firma existentă (Π*-k, 0)
Acceptă Război Acceptă
Război
(ΠC1, ΠC1) (Π-, Π-) (ΠC1-k, ΠC1) (Π-, Π-)
Dacă ΠC -k< Π- , firma existentă va dori întotdeauna sa intre în luptă; rivalul nu intră pe piaţă deoarece are Π-.
Dacă Π*-k> ΠC1 , monopolul va dori să pună în practică descurajarea strategică.
Excesul de capacitate
Firma existentă
Nu intră
Intră Intră Nu intră
Firma existentă
Fără investiţii
Investiţii R&D
Nu intră
Intră Intră Nu intră
Jucători
Dan
Restaurant Film
1 , 1 0 , 0
Ana Restaurant
Film 0 , 0 1 , 1
STRATEGII
Utilitate
Exemplu:
Bar -1 -1 1 0
Jocuri cu strategie dominantă
• Doi studenţi – Ana şi
Dan – aleg să scrie Dan X Y
simultan pe o foaie de Ana
hârtie X sau Y. În funcţie
de ceea ce scrie fiecare, X 2 2 0 3
matricea rezultatelor se
prezintă astfel:
Y 3 0 1 1
Strategia dominantă - definiţie
• Este strategia care aduce cele mai bune
rezultate, indiferent de acţiunile partenerului
de joc.
Y 7 2 3 3
Exemplul 2: joc cu strategie dominantă
• În jocul anterior,
matricea se modifică Dan X Y
astfel: Ana
X 5 6 3 4
Y 3 3 2 2
Dilema prizonierului
A şi B sunt doi infractori prinşi cu bunuri furate asupra lor şi
suspectaţi de jefuirea unui tren. Poliţistul îi închide în celule
separate şi spune fiecăruia:
- Dacă tu spui adevărul şi celălalt minte, pe tine te eliberăm şi
celălalt primeşte 25 de ani închisoare;
- Dacă tu minţi şi celălalt spune adevărul, tu primeşti 25 de ani,
iar pe colegul tău îl eliberăm;
- Dacă amândoi minţiţi, primiţi fiecare câte 5 ani pentru
deţinere de bunuri furate;
- Dacă amândoi spuneţi adevărul, primiţi fiecare câte 20 de ani.
Dilema prizonierului
X Recunoaşte Nu recunoaşte
Y
Recunoaşte 20 20 0 25
Nu recunoaşte 25 0 5 5
Strategie dominantă-exemplul 3
Dan X Y
Ana
X 2 2 0 3
Y 3 0 1 1
W 4 0 0 1
Echilibrul Nash
• Să presupunem următorul
joc: Ana şi Dan scriul Dan X Y
simultan pe o foaie de
Ana
hârtie astfel:
• Ana poate scrie x,y sau z X 1 1 3 2
• Dan poate scrie numai x sau
y. Y 2 2 2 1
• Matricea jocului este:
Z 3 1 1 2
Echilibrul Nash
• Combinaţia de strategii realizată astfel încât
strategia fiecărui jucător este cel mai bun
răspuns la strategiile celorlalţi.
Y -1 1 1 -1
Războiul sexelor (echilibrul Nash multiplu)
Ana
Ferm -1 -1 3 2
Cedează 2 3 1 1
Criterii de selecţie a echilibrului
• Strategiile mixte
• Evenimentul aleator
• Punctul focal
• Convenţia
• Riscul
Jocurile secvenţiale
Strategii A/B Stanga Dreapta
Stanga 2 2 0 1
Dreapta 3 0 1 1
Arborele jocului
A
stanga Dreapta
B B
Stanga Dreapta Stanga Dreapta
11 60 12* 40 9