Avionul este o aerodină prevăzută cu o suprafață portantă fixă ce asigură sustentația datorită

vitezei de deplasare. Viteza de deplasare poate fi asigurată fie de acțiunea unor grupuri

motopropulsoare, fie de acțiunea unei componente a greutății (în cazul zborului de coborâre sau al
zborului fără motor).[1]

Cuprins

 1Istoric
 2Aerodinamica avionului
o 2.1Greutatea
o 2.2Tracțiunea
o 2.3Rezistența la înaintare
o 2.4Portanța
 3Părțile componente ale avionului și manevrarea sa
 4Structura avionului
o 4.1Aripa
o 4.2Fuzelajul
o 4.3Ampenajele
 5Sistemul de propulsie
o 5.1Exemple de motoare MTR
o 5.2Exemple de motoare MTR-DF
 6Clasificarea avioanelor
 7Note
 8Bibliografie
 9Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]

Forțele care acționează asupra unui avion în zbor

Apărute la începutul secolului XX, primele avioane cereau mult curaj și îndemânare pentru a le
pilota. În acea vreme, ele nu erau nici rapide, nici încăpătoare. Primul zbor controlat, propulsat, cu
un aparat mai greu decât aerul l-au făcut Frații Wright pe 17 decembrie 1903, primul zbor efectiv
autopropulsat a fost făcut de Traian Vuia la data de 18 martie 1906[2], iar primul zbor oficial
autopropulsat a fost făcut de Alberto Santos-Dumont la data de 12 noiembrie 1906. Henri
Coandă este inventatorul aparatului de zbor fără elice, acesta fiind propulsat de un motor cu reacție.
[3]
 Louis Blériot a fost primul pilot care a traversat Canalul Mânecii, în 1909. Charles Lindbergh a
realizat prima traversare a Atlanticului, singur și fără escală, în 1927. În 1933, Wiley Post a fost
primul pilot de avion care a făcut singur înconjurul lumii. A parcurs 25 000 km în 7 zile, 18 ore și
49 minute.[4][5]

Aerodinamica avionului[modificare | modificare sursă]

Asupra unei aeronave aflate în zbor acționează patru forțe care trebuie să se afle în echilibru. O
forță în general poate fi interpretată ca o tragere sau o împingere asupra unui obiect într-o anumită
direcție.

Greutatea[modificare | modificare sursă]
Greutatea este o forță orientată întotdeauna spre centrul Pământului. Ea este direct proporțională cu
masa avionului și depinde de încărcarea sa. Deși este distribuită asupra întregului aparat, ne putem
imagina că ea este colectată și acționează asupra unui singur punct, numit centrul de greutate. În
zbor, deși aeronava se rotește în jurul centrului de greutate, orientarea greutății rămâne tot spre
centrul pământului. În timpul zborului greutatea scade constant datorită consumării combustibilului
din rezervoare. Distribuția greutății și centrul de greutate se pot și ele schimba, de aceea pilotul
trebuie să ajusteze constant comenzile pentru a ține avionul în echilibru.

Tracțiunea[modificare | modificare sursă]
Tracțiunea este asigurată de sistemul de propulsie. Valoarea tracțiunii depinde de mai mulți factori
asociați sistemului de propulsie: tipul motorului, numărul de motoare, comanda motorului, viteza și
înălțimea de zbor. În figura alăturată, cele două motoare ale avionului sunt dispuse sub aripi și
orientate paralel cu fuzelajul, deci tracțiunea va acționa pe linia central longitudinală a fuzelajului. La
unele avioane (de exemplu Hawker-Siddeley Harrier/Harrier) direcția tracțiunii poate varia în funcție
de evoluția pe care o execută. De exemplu la decolare ea este orientată la un anumit unghi față de
axa longitudinală a avionului, pentru a "ajuta" avionul să decoleze. Însă, la avioanele turboreactoare,
deși gazele de ardere sunt evacuate în sens opus sensului de zbor, acest lucru face ca avionul să
fie "împins" înainte, pe principiul acțiune - reacțiune descrisă de Newton: oricărei forțe de acțiune i
se opune o forță egală și de sens contrar, numită reacțiune.