AVIONUL

EZARIU DENISA DUMITRIȚA

CLASA A VI-A
Apărute la începutul secolului XX, primele avioane cereau mult curaj și
îndemânare pentru a le pilota. În acea vreme, ele nu erau nici rapide, nici
încăpătoare. Primul zbor controlat, propulsat, cu un aparat mai greu decât
aerul l-au făcut Frații Wright pe 17 decembrie 1903, primul zbor efectiv
autopropulsat a fost făcut de Traian Vuia la data de 18 martie 1906[2], iar
primul zbor oficial autopropulsat a fost făcut de Alberto Santos-Dumont la
data de 12 noiembrie 1906. Henri Coandă este inventatorul aparatului de
zbor fără elice, acesta fiind propulsat de un motor cu reacție.[3] Louis Blériot
a fost primul pilot care a traversat Canalul Mânecii, în 1909. Charles
Lindbergh a realizat prima traversare a Atlanticului, singur și fără escală, în
1927. În 1933, Wiley Post a fost primul pilot de avion care a făcut singur
înconjurul lumii. A parcurs 25 000 km în 7 zile, 18 ore și 49 minute.

Primul din lume care a folosit denumirea de „avion”, numindu-și astfel

aparatul construit de el, a fost francezul Clement Ader (1841-1925). El a
folosit acest nume în proiectul pentru brevetul 205155 pe care l-a obținut la
19 septembrie 1890.[6] Această denumire a fost oficializată în 1911, pentru a
numi aparatele de zbor cu aripă fixă și motor.
Avioane de războaie
GREUTATEA AVIONULUI
 Greutatea este o forță orientată întotdeauna spre centrul
Pământului. Ea este direct proporțională cu masa
avionului și depinde de încărcarea sa. Deși este distribuită
asupra întregului aparat, ne putem imagina că ea este
colectată și acționează asupra unui singur punct, numit
centrul de greutate. În zbor, deși aeronava se rotește în
jurul centrului de greutate, orientarea greutății rămâne
tot spre centrul pământului. În timpul zborului greutatea
scade constant datorită consumării combustibilului din
rezervoare. Distribuția greutății și centrul de greutate se
pot și ele schimba, de aceea pilotul trebuie să ajusteze
constant comenzile pentru a ține avionul în echilibru .

TRACȚIUNEA AVIONULUI
 Tracțiunea este asigurată de sistemul de propulsie. Valoarea
tracțiunii depinde de mai mulți factori asociați sistemului de
propulsie: tipul motorului, numărul de motoare, comanda
motorului, viteza și înălțimea de zbor. În figura alăturată, cele
două motoare ale avionului sunt dispuse sub aripi și orientate
paralel cu fuzelajul, deci tracțiunea va acționa pe linia central
longitudinală a fuzelajului. La unele avioane (de exemplu
Hawker-Siddeley Harrier/Harrier) direcția tracțiunii poate varia în
funcție de evoluția pe care o execută. De exemplu la decolare ea
este orientată la un anumit unghi față de axa longitudinală a
avionului, pentru a "ajuta" avionul să decoleze. Însă, la avioanele
turboreactoare, deși gazele de ardere sunt evacuate în sens opus
sensului de zbor, acest lucru face ca avionul să fie "împins"
înainte, pe principiul acțiune - reacțiune descrisă de Newton:
oricărei forțe de acțiune i se opune o forță egală și de sens
contrar, numită reacțiune.
Forțele care acționează asupra
unui avion în zbor

Dâra lăsată pe cer de un avion cu

reacție cu două motare
 Părțile componente ale avionului și manevrarea sa

Forma exterioară a avionului, dimensiunile, motorizarea, organizarea structurală a componentelor sale îi influențează direct
performanțele. Avionul este un aparat complex, alcătuit în mod normal din patru subsisteme:

structura de rezistență
sistemul de propulsie
echipamentele de bord și aparatele de comandă a zborului
instalațiile și mecanizarea aeronavei
În general, un avion este alcătuit din următoarele părți principale: aripa cu dispozitivele sale de sustentație, fuzelajul, ampenajele
orizontal și vertical cu părțile lor mobile, trenul de aterizare și sistemul de propulsie. Părțile mobile ale avionului sunt: eleroanele,
profundorul, direcția, flapsurile, voleții, frâna aerodinamică și compensatoarele.

Structura unui avion civil

Aparatura de bord este alcătuită din: sisteme pentru controlul zborului, sisteme pentru controlul funcționării motoarelor, sisteme de
navigație aeriană, aparatură radio/radiolocație.

La avioanele militare se adaugă armamentul de bord, instalațiile de bombardament și dirijare a rachetelor, blindajul de protecție,
acroșajele și aparatura adecvată misiunilor de luptă.

Acționarea comenzilor avionului se realizează prin intermediul instalațiilor hidraulice și pneumatice. Esențiale pentru zborul
avionului sunt și instalațiile de alimentare cu combustibil și ulei, instalațiile electrice, de antigivraj (dezghețare), sanitară, de izolație
termică și fonică, climatizare și comenzile agregatelor aeronavei, echipamentul de dirijare.

Comanda sistemului de propulsie și a comenzilor părților sale mobile asigură manevrarea aeronavei.

Comanda tracțiunii se realizează prin maneta de gaze care acționează sistemul de propulsie. Comenzile părților mobile sunt
asigurate prin manșă, palonier, flapsuri, frâne etc. De exemplu, acționarea manșei înainte și înapoi comandă bracarea
profundoarelor în sus și în jos, fapt care duce la o mișcare a avionului în sus sau în jos. Mișcarea manșei spre stânga sau dreapta
comandă eleroanele de pe aripi, ducând la o mișcare de ruliu (rotație) în jurul axei longitudinale. Călcarea pedalelor palonierului
spre stânga sau dreapta acționează direcția avionului în lateral. Ceea ce trebuie reținut este că manevrarea aeronavei se face prin
acționarea combinată a diferitelor comenzi.
 Structura avionului
 Aripa
 În zborul aerodinamic, bazat pe forța portantă, cea mai importantă parte a avionului este aripa. Împreună cu ampenajele,
aripa asigură sustentația, stabilitatea și manevrabilitatea avionului. În general, aripa este compusă din structura de
rezistență, înveliș exterior, rezervoarele integrate de combustibil, aparatura hidro-pneumatică aferentă comenzilor. Sub
aripă se instalează trenul principal de aterizare al avionului, sistemul de propulsie, acroșaje speciale rachete, bombe
sau rezervoare lărgabile.


 Forma în plan a aripii este extrem de diversificată, în funcție de destinația, rolul, dimensiunile, forma sau viteza avionului:
aripa dreaptă (An-2, Cessna 172), aripă trapezoidală (F-22 Raptor), aripă în săgeată (A300, BAC 1-11, Su-27), aripă în
săgeată cu geometrie variabilă (avionul multirol Tornado, bombardierul B-1 Lancer, MiG-23), aripă triunghiulară (F-
16, MiG-21, Saab 37 Viggen), aripă delta gotic (Concorde) etc.


 Elementele constructive ale unei aripi de avion obișnuite sunt: lonjeroanele, lisele, nervurile, panourile de înveliș și alte
piese componente, de rigidizare (ex: montanți) folosite pentru transmiterea eforturile între aripă și fuzelaj sau între
tronsoanele aripii.


 Aripile cu cel puțin două lonjeroane, împreună cu învelișul formează chesonul de rezistență, care are sarcina de a prelua
eforturile aerodinamice și mecanice la care este supusă aripa.
Cheson de rezistență

Componentele principale
ale chesonului
Fuzelajul
 Fuzelajul (din franceză fuselage) este partea aeronavei în care este plasată cabina piloților, cabina pasagerilor,
încărcătura de transport și cea mai mare parte a echipamentelor și instalațiilor de bord. El reprezintă corpul central
de care se leagă aripile, ampenajele și trenul de aterizare. Fuzelajul trebuie să aibă o rezistență la înaintare minimă.
De aceea forma sa trebuie să fie aerodinamică, să aibă cât mai puține proeminențe, suprafața "spălată" de curentul
de aer să fie bine finisată și cu cât mai puține ondulații.


 Fuzelajele tip cocă sunt cele mai folosite în prezent în construcția aerospațială, ele s-au impus definitiv odată cu apariția
motoarelor turboreactoare. Elementele principale ale fuzelajelor de tip cocă sunt: structura longitudinală formată
din lonjeroane și lise, structura transversală formată din cadre, și învelișul rezistent.


 Structura fuzelajului
 Se folosesc în prezent la aeronave două tipuri de fuzelaje tip cocă:


 semimonococă cu structură formată din lonjeroane puternice și dintr-o rețea rară de lise și înveliș subțire
 semicocă, structura constând dintr-o rețea deasă de lise, lonjeroane false (lise rigidizate) și înveliș subțire.
 Fuzelajele tip cocă sunt rigidizate cu ajutorul unor pereți și podele care formează împreună cu restul structurii diverse
compartimente folosite pentru amplasarea echipamentelor și instalațiilor de bord, pentru depozitarea încărcăturii de
transport.

Structura fuzelajului
Ampenajele
 Ampenajele sunt dispozitive care reprezintă pentru aeronavă organele de echilibru, stabilitate și comandă. După modul
cum sunt construite depinde în mare măsură capacitatea de manevră a aeronavei. Au părți fixe și părți mobile (cele
mobile fiind comandate de pilot), situate de obicei în partea din spate a fuselajului, care asigură echilibrul avionului,
măresc stabilitatea și manevrabilitatea și permit schimbarea direcției de zbor.


 Se compun de regulă din:



 ampenajul orizontal, format din stabilizator (partea fixă) și profundor (partea mobilă), servind la orientarea și dirijarea
aeronavei în plan vertical;
 ampenajul vertical, format din derivă (partea fixă) și direcție (partea mobilă), servind la orientarea și dirijarea avionului în
plan orizontal.
 La aeronavele supersonice se instalează câteodată două ampenaje verticale, iar stabilizatorul are numai parte mobilă, fiind
realizat dintr-o singură bucată. În configurația clasică stabilizatorul este plasat în spatele aripii, dar la avioanele de
vânătoare moderne poate apărea în fața sa, rezultând așa-zisa configurație canard („rață”) (de exemplu la Eurofighter).

Structura unui ampenaj orizontal văzut

„de sus”
 Sistemul de propulsie
 În general sistemele de propulsie ale unei aeronave se compun din:


 motoare
 elice (sau ventilator, după caz)
 sistem de răcire
 sistem de admisie
 sistem de ungere
 sistem de evacuare
 demaror (starter)
 comenzi ale motoarelor
 Rolul sistemului de propulsie este de a asigura tracțiunea avionului. În prezent există o mare diversitate de motoare de aviație cu combustibil chimic; iată o scurtă clasificare după
modul în care se realizează tracțiunea:


 motoare cu piston (cu elice)

 motoare aeroreactoare
 motorul turboreactor
 motorul statoreactor
 cu ardere subsonică - ramjet
 cu ardere supersonică - scramjet
 motorul pulsoreactor
 motorul motoreactor
 motoare cu tracțiune combinată
 motorul turbopropulsor
 motorul turboreactor cu dublu-flux (turboventilator)
 motorul cu piston cu evacuare reactivă
 motoare rachetă
 motoare rachetă cu combustibil lichid
 motoare rachetă cu combustibil solid
 motorul simplu reactor (MTR) și motorul reactor cu dublu flux
(MTRDF).
 Motorul turboreactor este motorul care echipează în prezent aeronavele care zboară la altitudini mari și viteze peste 0,6 Mach. Principiul său de funcționare este
următorul: aerul care intră prin dispozitivul de admisie este comprimat de către compresor, intră în camera de ardere unde formează împreună cu combustibilul
injectat amestecul de gaze de ardere și are loc arderea propriu-zisă. Gazele arse trec apoi prin turbină, unde are loc destinderea lor parțială prin rotație, apoi trec
prin ajutajul de reacție și ies din sistem cu o energie cinetică mult mai mare decât cea de intrare, asigurând astfel componenta de tracțiune a avionului. Eventual,
la avioanele supersonice putem întâlni sistemul de postcombustie. Acesta se află încorporat în sistemul de evacuare și are rol de a injecta o nouă doză de
combustibil în amestecul de gaze arse provenit din camera de ardere. Noul amestec mai arde o dată, rezultând o creștere considerabilă a tracțiunii.


 Motoarele turboreactoare cu dublu flux - denumite generic turboventilatoare - sunt de fapt turboreactoare modificate. Ele se caracterizează prin existența a două
fluxuri de curgere paralele: unul secundar, de aer, antrenat de un ventilator montat pe același ax cu compresorul de joasă presiune a turbinei, care îmbracă fluxul
de aer primar (interior) format din gaze de ardere. Tracțiunea MTR-DF este suma tracțiunilor rezultate de cele două fluxuri. Nu trebuie uitat că ventilatorul are rol
de propulsie, funcționând ca o elice. Un sistem MTR-DF este prezentat în desenele alăturate.


 Trebuie menționat faptul că motoarele turboreactoare cu dublu flux sunt cele mai răspândite tipuri de motoare de aviație, echipând cea mai mare parte din avioanele
civile și o bună parte din avioanele militare.
 Exemple de motoare MTR
 General Electric J79 (echipează aeronavele F-4 Phantom și B-1 bomber)
 Rolls-Royce Viper (echipează Soko Orao 2,I.A.R. 93,I.A.R. 99 Soim,Aermacchi MB.326)
 Exemple de motoare MTR-DF
 În domeniul civil:


 SNECMA-GE CFM-56 (echipează Boeing 737, Airbus A318, A319, A320, A321)
 General Electric GE90 (Boeing 777)
 CF6 (A300, A310, A330, Boeing 747)
 Pratt & Whitney JT9D (B747, Boeing 767, A300, A310)
 W4000 (B777, A330)
 PW6000 (A318)
 Rolls-Royce Trent 500-900 (pentru aproape toate tipurile de Boeing și Airbus civile).
 În domeniul militar:


 General Electric F110 (F14, F15, F16)

 F103/CF6 (Air Force One, B767 AWACS)
 F404 (F/A-18, F117, A-4 Skyhawk)
 Rolls-Royce EJ200 (Eurofighter Typhoon)
 Pegasus (Boeing-BAe Harrier)
 Snecma M53 (Mirage 2000)
 M88 (Rafale).
 Clasificarea avioanelor
 Există multe criterii de clasificare a aeronavelor (unele însă destul de subiective). Urmează câteva dintre ele, exemplificând, fără a lua în considerație elicopterele, dirijabilele, avioanele
ultraușoare sau cele fără structură de rezistență.


 Un prim criteriu este după destinația lor:



 Boeing 747: avion de pasageri

 Boeing 747: avion de pasageri


 F-16: avion de luptă

 F-16: avion de luptă


 aeronave cu destinație civilă (Boeing 747, Airbus A300, Antonov AN-2, Dassault Falcon, Concorde)
 aeronave cu destinație militară: construite și înarmate în vederea executării unei misiuni de luptă (F-16, MIG-21, Suhoi SU-27, Dassault Rafale, IAR 93)
 aeronave cu destinație specială (Northrop-Grumman RQ-4 Global Hawk, AeroVironment Pathfinder, Helios)
 Airbus A318: scurt-curier
 Airbus A318: scurt-curier


 Airbus A300: mediu-curier

 Airbus A300: mediu-curier


 Airbus A340-600: lung-curier

 Airbus A340-600: lung-curier


 Aeronavele cu destinație civilă sunt folosite pentru transportul pasagerilor, al mărfurilor sau aeronavele utilitare. Din punct de vedere al distanței de zbor, ele se clasifică în aeronave pentru:


 distanțe scurte – scurt-curiere (Airbus A318, Embraer ERJ-145)

 distanțe medii – mediu curiere (Airbus A300, Boeing 737, BAe, BAC 1-11)
 distanțe mari – lung-curiere (Boeing 747, Airbus A340, Concorde)
 transport cargo -( Antonov AN-124),
 Multe linii aeriene împart avioanele cu destinație civilă în alte două categorii din punct de vedere operațional:


 avioane regionale - avioane de capacitate redusă, pentru curse scurte, din orașe mici, către un punct central, deseori operate de o sucursală sau un partener al liniei aeriene : Embraer ERJ 135,
Bombardier Canadair CRJ 200, Avro RJ, Fokker F100 etc.
 avioane de linie principală, capabile de capacități și distanțe mai mari, cu servicii oferite direct de linia aeriană : toate modelele civile Airbus și Boeing, Tupolev 154, Il-96, etc.
Boeing 747: avion de pasageri

F-16: avion de luptă

Airbus A318: scurt-curier

Airbus A300: mediu-curier

Airbus A340-600: lung-curier