MIA Note Curs PDF

Note de curs
Microeconomie
Intermediara Aplicata
Materialele din prezentul material au fost in principiu folosite ca material
support pentru sustinerea cursurilor si pot fi utilizate in procesul de
invatare; De asemena aveti indicat manualul de Microeconomie Aplicata
transmis pe primul semestru in care puteti regasi si temele de pe acest
semestru; Am adaugat materialului o serie de explicatii extinse pentru tema
Teoria Jocurilor;
SUCCES
Echilibrul Walrasian
Cutia lui Edgeworth

Eficienţa în consum
 Tab.12.1. Alocările de Indivizi Alocări iniţiale
bomboane (B) şi covrigi (C)
pentru Ana şi Dan
Ana 7B 1C
Dan 3B 5C
Ipoteze
 Informaţia indivizilor este perfectă: Ana şi Dan cunosc perfect

dotările şi preferinţele fiecăruia;
 Schimbul de bunuri între cei doi studenţi nu ocazionează costuri,
altfel spus, costurile de tranzacţie sunt zero;
 Preferinţele celor doi diferă între ele, astfel:
 Ana este dispusă să cedeze 2B pentru 1C;
 Dan ar ceda 1C pentru (1/2)B.
RmS
 RmS=preţul la care un individ este dispus să înlocuiască
un bun cu altul:
 RmS pentru Ana (RmSA): 2B=1C
 RmS pentru Dan (RmSD): 2C=1B sau 1C=B/2.
Cutia lui Edgeworth: dotările iniţiale
 Lamela este zona de negociere
6 3
ODan
UAna
UDan
N
1 M 5
OAna 7 10
Alocare Pareto eficientă
 Eficienţa în procesul schimbului

6 ODan
OAna 10
În punctul E: RmSAna=RmSDan=UmgB/UmgC
Curba contractelor
 Curba contractelor: Ansamblul punctelor dintr-o cutie a lui

Edgeworth care reprezintă alocări eficiente în sensul lui Pareto
formează curba contractelor.
6 ODan
E2
E1
OAna 10
Remember
 Un consumator îşi maximizează satisfacţia în condiţiile
unui venit dat atunci când:
 RmS=Px/Py cu
 V=xPx+yPy
Optimul consumatorilor
 Echilibru în cutia lui Edgeworth; M=alocare iniţială
ODan
M Panta
dreptei=PB/PC
OAna
Echilibrul consumatorilor
 Cei doi consumatori vor fi în echilibru atunci când:

 RmSAna=RmSDan= UmgB/UmgC =PB/PC
Frontiera posibilităţilor de utilitate
 Frontiera posibilităţilor de utilitate reprezintă ansamblul combinaţiilor

de niveluri de utilitate care coincid cu alocări eficiente în sensul lui
Pareto.
 FPU este nivelul maxim de satisfacţie pe care economia îl poate
atinge.
Frontiera posibilităţilor de utilitate
 Fiecare punct de pe frontieră se regăseşte în cutie pe curba
contractelor. I este o alocare ineficientă. J nu poate fi atins: dotările
iniţiale sunt insuficiente.
UD
E1 J
E2
UA
Eficienţa în producţie
 Remember:
 Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care
producţia de covrigi este constantă reprezintă curba de izoproducţie
pentru covrigi.
 Ansamblul combinaţiilor de muncă şi de capital pentru care
producţia de biscuiţi este constantă reprezintă izocuanta producţiei
pentru biscuiţi.
 Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care costul
este constant formează dreapta izocostului.
 Economia dispune de 20K şi 40L. Lamela haşurată cuprinde
rezerve de creştere a producţiei neexploatate. La echilibru:
RtmSB=RtmSC=WmgL/WmgK.
OC
20K 50
75 E2
E1
10
30
OB 40L
Curba
contractelor în
producţie
 Va exista un ansamblu de preţuri ale factorilor de producţie astfel

încât panta izocostului să fie egală cu panta celor două izocuante:
 RtmSB=RtmSC=WmgL/WmgK=PL/PK
Frontiera posibilităţilor de producţie
 Punctele A, B, E1 E2, F se găsesc pe curba contractelor din cutia
anterioară. Poziţionarea pe frontieră depinde de cererea
consumatorilor.
QC A
B
0,5C E1
E2
1,5C F
QB
4B 0,5B
Frontiera posibilităţilor de producţie
 Reprezintă cantitatea maximă de biscuiţi şi covrigi pe care

economia o poate realiza, în condiţiile unei cantităţi determinate,
fixe, de factori de producţie.
 Panta sa=costul de oportunitate=rata marginală de transformare:
RMT=∆C/∆B
 Exemplu 1: între punctele A şi B se renunţă la 0,5 covrigi pentru a
produce 4 pachete de biscuiţi, deci: RMT=0,5/4=0,125
 Exemplul 2: De la E2 la F, renunţăm la 1,5 covrigi pentru a produce
0,5 pachete de biscuiţi în plus, deci: RMT=1,5/0,5=3
 Rata marginală de transformare este crescătoare.
 De-a lungul FPP: RMT=CmgB/CmgC.
 Exemplul 3: când trecem de la A la B, să spunem că cei 0,5 covrigi
produşi ne costau 1000 de lei, deci un cost marginal de
1000/0,5=2000 de lei. Dacă pentru 4 pachete de biscuiţi cheltuim
1000 de lei, costul marginal al acestora este 1000/4=250 de lei.
Raportul costurilor marginale va fi: 250/2000=0,125, egal cu rata
marginală de transformare.
Producţia eficientă
 În punctul E rata marginală de transformare este egală cu rata

marginală de substituţie a celor doi consumatori:
RMT=RmS=CmgB/CmgC=PB/PC.
ODan
6
CiAna
E
CiDan
OAna 10
Echilibrul concurenţial
 raportul dintre utilităţile marginale pentru toate bunurile şi pentru toţi

consumatorii sunt egale între ele şi egale cu raportul dintre preţurile
respectivelor bunuri: RmS=UmgX/UmgY=PX/PY, unde X şi Y
reprezintă bunurile consumate;
 raportul dintre costurile marginale ale bunurilor produse sunt egale
între ele pentru toate bunurile şi pentru toate firmele şi egale cu
raportul dintre preţurile respectivelor bunuri:
RMT=CmgX/CmgY=PX/PY.
 rata tehnică marginală de substituţie între factorii de producţie este
aceeaşi pentru toate firmele şi pentru toate bunurile şi egală cu
raportul dintre preţurile factorilor de producţie:
RtmSX=RtmSY=PL/PK;
 rata marginală de transformare pentru toate produsele este egală cu
rata marginală de substituţie, aceeaşi pentru toţi consumatorii:
RMT=RmS.
Concluzie
 În condiţii de concurenţă pură şi perfectă pentru orice set de

preferinţe, de resurse şi de posibilităţi de producţie, va exista un set
de preţuri relative, determinabil matematic, astfel încât alocarea
resurselor să fie optimă în sensul lui Parteo.
Ana ar fi dispusă să cedeze 2 pachete de biscuiţi pentru a dobândi un
covrig, iar Dan ar ceda un covrig pentru o jumătate de pachet de
biscuiţi
RmS pentru Ana (RmSA): 2B=1C

RmS pentru Dan (RmSD): 2C=1B sau 1C=B/2.
biscuiti
3 ODa
Dotările iniţiale. Lamela
6 haşurată reprezintă o nzonă c de negociere în
cadrul căreia sunt posibile îmbunătăţiri
CiAn în sensul lui
o Pareto.
v
O alocaţie este eficientă în sensul
CiDa lui Pareto, dacă rsituaţia unui individ
a
nu mai poate fi îmbunătăţităn decât prin M

i
deteriorarea
g
situaţiei altui
1 5
individ. i
OAn 7
a 10
 M nu este însă cea mai bună combinaţie de bunuri pe care cei doi
consumatori o pot realiza cu dotările existente
 lamela haşurate, care semnifică o satisfacţie suplimentară potenţială
neexploatată
 punctul N situat în interiorul cutiei lui Edgeworth (deci posibil a fi
realizat), Ana şi Dan ar atinge, amândoi, curbe de indiferenţă mai
înalte, deci o satisfacţie mai mare
 schimbul poate îmbunătăţi situaţia ambilor consumatori, aria
haşurată fiind cea care descrie totalitatea schimburilor reciproc
avantajoase, pornind din M.
 M nu este o alocaţie eficientă în sensul lui Pareto, întrucât situaţia
Anei se poate îmbunătăţi concomitent cu situaţia lui Dan
M nu este o alocaţie eficientă în sensul lui Pareto, întrucât situaţia
zona de negociere va dispărea în momentul în care cele două curbe
de indiferenţă sunt tangente, ceea ce înseamnă aceeaşi rată
marginală de substituţie pentru Ana şi Dan
ODan
6
CiAna
CiDan
E
OAna 10
Eficienţa în procesul schimbului. În punctul E situaţia Anei nu se mai

poate îmbunătăţi decât prin deteriorarea satisfacţiei lui Dan. Punctul E
reprezintă o alocare eficientă în sensul lui Pareto.
RmSAna=RmSDan=UmgB/UmgC
Într-o cutie a lui Edgeworth există numeroase alocări optime în sensul lui Pareto
ODan
6
CiAna Curba
CiDan contractelor
E
E 2
OAna
Ansamblul punctelor dintr-o cutie a lui Edgeworth care reprezintă

alocări eficiente în sensul lui Pareto formează curba contractelor
 Chiar dacă mulţimea punctelor care reflectă alocările eficiente este
finită, limitată de dimensiunile cutiei, rămâne problema identificării
celei mai bune alocări din perspectiva fiecărui individ
 Răspunsul depinde de puterea de negociere a fiecăruia
 trebuie să identificăm un ansamblu de preţuri pentru care ambii
consumatori să-şi maximizeze satisfacţia.
 pentru ca piaţa să fie în echilibru, trebuie să găsim acele preţuri
pentru care Ana este dispusă să cedeze dintr-un bun exact
cantitatea pe care Dan este dispus să o cumpere şi vice-versa
 în cutia lui Edgeworth o dreaptă a preţurilor cu panta PB/PV, care
să treacă prin punctul M reprezentând dotările iniţiale şi totodată
bugetul total al celor doi consumatori. Pentru ca Ana şi Dan să se
afle în echilibru şi totodată să exploateze toate câştigurile posibile
de schimb, trebuie ca dreapta bugetului să fie tangentă la cele două
curbe de indiferenţă
Dreapta
bugetul
ui ODan
CiAna
CiDan
E
PB/PV
OAna
Echilibru în cutia lui Edgeworth. Prin ajustări succesive ale preţurilor se ajunge
la acel raport PB/PV pentru care linia preţurilor este tangentă la cele două curbe
de indiferenţă tangente între ele. Observaţi că alocările iniţiale (punctul M) sunt
esenţiale pentru determinarea alocării finale.
RmSAna=RmSDan= UmgB/UmgC =PB/PV
Frontiera posibilităţilor de utilitate reprezintă ansamblul combinaţiilor de niveluri de utilitate care coincid cu alocări eficiente în sensul lui Pareto.
UD
E1 J
E2
UA
Fiecare punct de pe frontieră se regăseşte în cutia lui Edgeworth pe

curba contractelor. Orice punct din interiorul frontierei, cum ar fi punctul I,
reprezintă o alocare ineficientă.Orice punct din exteriorul frontierei , cum
ar fi punctul J, nu poate fi atins, datorită cantităţii insuficiente de bunuri.
frontiera posibilităţilor de utilitate poate fi definită şi ca satisfacţia maximă

pe care economia o poate atinge
Forma uşor ondulată a frontierei reflectă imprecizia în evaluarea utilităţii,

 produce biscuiţi şi covrigi, economia utilizează 20 de unităţi de capital şi 40 de unităţi
de muncă. Ansamblul combinaţiilor de muncă şi de capital pentru care producţia de
biscuiţi este constantă reprezintă izocuanta producţiei pentru biscuiţi. Asemănător,
ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producţia de covrigi este
constantă reprezintă curba de izoproducţie pentru covrigi
Înălţimea cutiei 20K 50
va reflecta 75 E2
dotările în capital, E1
iar lungimea
cutiei cantitatea 10
de muncă 300
disponibilă. 40L
Curba
contractelor în
producţie
Lamela haşurată cuprinde rezerve de creştere a producţiei globale
neexploatate de firme. Punctele E1 şi E2 reprezintă utilizări eficiente
ale factorilor de producţie.
 Vom spune că o alocare a factorilor de producţie în producerea de
biscuiţi şi covrigi este tehnic eficientă dacă producţia de biscuiţi nu
poate să mai crească decât prin reducerea producţiei de covrigi.
Rezultă că cele două izocuante sunt tangente între ele, panta
acestora fiind aceeaşi. Cum panta izocuantei este rata tehnică
marginală de substituţie putem scrie că în punctele E1, respectiv E2
avem: RtmSB=RtmSC=WmgL/WmgK.
 Unind punctele succesive care reprezintă alocările eficiente ale
factorilor de producţie, obţinem curba contractelor în producţie.
Poziţionarea de-a lungul curbei contractelor în producţie depinde de
cererea consumatorilor pentru cele două bunuri. Dacă se cer mai
multe pachete de biscuiţi, vom fi mai aproape de OC, pe când dacă
se cer mai mulţi covrigi ne vom situa mai aproape de OB.
 Ca şi în cazul consumatorului, pentru a ajunge la echilibru pe piaţa
factorilor de producţie, trebuie identificat un ansamblu de preţuri
pentru muncă şi capital, astfel încât panta izocostului să fie egală cu
rata tehnică marginală de substituţie în punctul de tangenţă a celor
două curbe de izoproducţie. În consecinţă, eficienta alocativă şi
echilibrul pe piaţa factorilor au loc atunci când:
RtmSB=RtmSC=WmgL/WmgK=PL/PK
QC A
B
0,5C E1
E2
1,5C F
QB
4B 0,5B
Frontiera posibilităţilor de producţie. Punctele E1 şi E2 se regăsesc pe curba

contractelor.
reprezintă cantitatea maximă de biscuiţi şi covrigi pe care economia îi poate
realiza, în condiţiile unei cantităţi determinate, fixe, de factori de producţie.
(RMT) şi arată la câţi covrigi trebuie să se renunţe pentru a produce o unitate
suplimentară de biscuiţi: RMT=∆C/∆B.
cât se cheltuieşte suplimentar dintr-un bun pentru o unitate produsă în plus din alt
bun. Costul suplimentar antrenat de ultima unitate produsă poartă numele de cost
marginal, ceea ce înseamnă că de-a lungul frontierei vom avea:
RMT=CmgB/CmgC.
 bunurile se vor vinde însă doar dacă cost ul de productie reprezintă
totodată şi preţul pe care consumatorii sunt dispuşi să-l plătească
pentru a avea acces la repectivele bunuri
 Prin urmare, eficienţa în producţie este atinsă doar dacă rata
marginală de transformare este egală cu rata marginală de
substituţie a consumatorilor.
 RMT=RmSA=RmSD
6
CiAna Fiecare consumator
va căuta să se
E situeze pe ce
CiDan mai înaltă curbă
de indiferenţă
posibilă, ceea ce
înseamnă că
cele două curbe
de indiferenţă
10
Producţia eficientă într-o cutie a lui vor fi tangente

Edgeworth. În punctul E rata marginală de între ele şi
transformare este egală cu rata marginală de tangente
totodată la
substituţie a celor doi consumatori. frontiera
posibilităţilor de
producţie
În punctul E putem scrie că:
Daca fiecare agent
RMT=RmS=CmgB/CmgC=PB/PC. economic va avea
echilibru economic preferinte convexe atunci
pretul se va stabilii ca un
general echilibru Pareto pe piata.
In caz contrar curbele de
indiferenta pot sa ramina
disjuncte.
în condiţiile echilibrului economic general, concurenţial, vom avea

între ele pentru toate bunurile şi pentru toate firmele şi egale cu
raportul dintre preţurile respectivelor bunuri:
RMT=CmgX/CmgY=PX/PY.
aceeaşi pentru toate firmele şi pentru toate bunurile şi egală cu
raportul dintre preţurile factorilor de producţie:
RtmSX=RtmSY=PL/PK;
 rata marginală de transformare pentru toate produsele este egală cu
rata marginală de substituţie, aceeaşi pentru toţi consumatorii:
RMT=RmS.
Prima teorema a bunastarii: Orice echilibru reprezinta o alocare
eficienta de tip Pareto
Implicatii:
 Daca un agent nu este interesat de situatia altuia atunci putem vorbii
de externalitati de consum
 Fiecare agent dezvolta un comportament competitiv
 Intr-o piata privat in care fiecare agent cauta sa isi maximizeze
satisfactia echilibrul tinde catre un optim Pareto
 Fiecare agent trebuie sa fie informat doar cu privire la preturi, piata
competitiva va decide o alocare eficienta
A doua teorie a bunastarii – in conditii cunoscute ale pietei orice
alocare eficienta Pareto este atinsa ca un echilibru competitiv
Implicatii:
 Problema distributiei si cea a eficientei pot fi separate. Distributia
bunastarii este decisa neutru de catre piata, doar piata competitiva
va aloca insa eficient
 Pretul joaca doua roluri-cel al criteriului de alocare si cel de criteriu
al distribuirii eficientei
Ana ar fi dispusă să cedeze 2 pachete de biscuiţi
pentru a dobândi un covrig, iar Dan ar ceda un
covrig pentru o jumătate de pachet de biscuiţi
RmS pentru Ana (RmSA): 2B=1C

RmS pentru Dan (RmSD): 2C=1B sau 1C=B/2.
biscuiti
3 ODa
6 n
c
CiAn o
a v
CiDa r
n i
M g
1 5
i
OAn 7
a 10
Dotările iniţiale. Lamela haşurată reprezintă o zonă

de negociere în cadrul căreia sunt posibile
îmbunătăţiri în sensul lui Pareto.
O alocaţie este eficientă în sensul lui Pareto, dacă situaţia unui
individ nu mai poate fi îmbunătăţită decât prin deteriorarea
situaţiei altui individ.
 M nu este însă cea mai bună combinaţie de bunuri pe care
cei doi consumatori o pot realiza cu dotările existente
 lamela haşurate, care semnifică o satisfacţie suplimentară
potenţială neexploatată
 punctul N situat în interiorul cutiei lui Edgeworth (deci
posibil a fi realizat), Ana şi Dan ar atinge, amândoi, curbe
de indiferenţă mai înalte, deci o satisfacţie mai mare
 schimbul poate îmbunătăţi situaţia ambilor consumatori,
aria haşurată fiind cea care descrie totalitatea schimburilor
reciproc avantajoase, pornind din M.
 M nu este o alocaţie eficientă în sensul lui Pareto, întrucât
situaţia Anei se poate îmbunătăţi concomitent cu situaţia
lui Dan
M nu este o alocaţie eficientă în sensul lui Pareto, întrucât situaţia
zona de negociere va dispărea în momentul în care cele două curbe

de indiferenţă sunt tangente, ceea ce înseamnă aceeaşi rată
marginală de substituţie pentru Ana şi Dan
ODan
6
CiAna
CiDan
E
OAna 10
Eficienţa în procesul schimbului. În punctul E situaţia Anei nu se mai poate

îmbunătăţi decât prin deteriorarea satisfacţiei lui Dan. Punctul E reprezintă o
alocare eficientă în sensul lui Pareto.
RmSAna=RmSDan=UmgB/UmgC
Într-o cutie a lui Edgeworth există numeroase alocări optime în
sensul lui Pareto
ODan
6
CiAna Curba
CiDan contractelor
E
E 2
OAna
Ansamblul punctelor dintr-o cutie a lui Edgeworth care reprezintă

alocări eficiente în sensul lui Pareto formează curba contractelor
 Chiar dacă mulţimea punctelor care reflectă alocările eficiente
este finită, limitată de dimensiunile cutiei, rămâne problema
identificării celei mai bune alocări din perspectiva fiecărui individ
 Răspunsul depinde de puterea de negociere a fiecăruia
 trebuie să identificăm un ansamblu de preţuri pentru care ambii
consumatori să-şi maximizeze satisfacţia.
 pentru ca piaţa să fie în echilibru, trebuie să găsim acele preţuri
pentru care Ana este dispusă să cedeze dintr-un bun exact
cantitatea pe care Dan este dispus să o cumpere şi vice-versa
 în cutia lui Edgeworth o dreaptă a preţurilor cu panta PB/PV,
care să treacă prin punctul M reprezentând dotările iniţiale şi
totodată bugetul total al celor doi consumatori. Pentru ca Ana şi
Dan să se afle în echilibru şi totodată să exploateze toate
câştigurile posibile de schimb, trebuie ca dreapta bugetului să fie
tangentă la cele două curbe de indiferenţă
Dreapta
bugetulu
i ODan
CiAna
CiDan
E
PB/PV
OAna
Echilibru în cutia lui Edgeworth. Prin ajustări succesive ale preţurilor se ajunge
la acel raport PB/PV pentru care linia preţurilor este tangentă la cele două curbe
de indiferenţă tangente între ele. Observaţi că alocările iniţiale (punctul M) sunt
esenţiale pentru determinarea alocării finale.
RmSAna=RmSDan= UmgB/UmgC =PB/PV
Frontiera posibilităţilor de utilitate reprezintă
ansamblul combinaţiilor de niveluri de utilitate care
coincid cu alocări eficiente în sensul lui Pareto.
UD
E1 J
E2
UA
Fiecare punct de pe frontieră se regăseşte în cutia lui Edgeworth pe

curba contractelor. Orice punct din interiorul frontierei, cum ar fi punctul I,
reprezintă o alocare ineficientă.Orice punct din exteriorul frontierei , cum
ar fi punctul J, nu poate fi atins, datorită cantităţii insuficiente de bunuri.
frontiera posibilităţilor de utilitate poate fi definită şi ca satisfacţia maximă pe

care economia o poate atinge
Forma uşor ondulată a frontierei reflectă imprecizia în evaluarea utilităţii,

 produce biscuiţi şi covrigi, economia utilizează 20 de unităţi de capital şi 40 de unităţi de muncă.
Ansamblul combinaţiilor de muncă şi de capital pentru care producţia de biscuiţi este constantă reprezintă
izocuanta producţiei pentru biscuiţi. Asemănător, ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru
care producţia de covrigi este constantă reprezintă curba de izoproducţie pentru covrigi
Înălţimea cutiei 20K 50
va reflecta 75 E2
dotările în capital, E1
iar lungimea
cutiei cantitatea 10
de muncă 300
disponibilă. 40L
Curba contractelor
în producţie
Lamela haşurată cuprinde rezerve de creştere a producţiei globale

neexploatate de firme. Punctele E1 şi E2 reprezintă utilizări eficiente
ale factorilor de producţie.
 Vom spune că o alocare a factorilor de producţie în producerea de biscuiţi şi
covrigi este tehnic eficientă dacă producţia de biscuiţi nu poate să mai crească
decât prin reducerea producţiei de covrigi. Rezultă că cele două izocuante sunt
tangente între ele, panta acestora fiind aceeaşi. Cum panta izocuantei este rata
tehnică marginală de substituţie putem scrie că în punctele E1, respectiv E2
avem: RtmSB=RtmSC=WmgL/WmgK.
 Unind punctele succesive care reprezintă alocările eficiente ale factorilor de
producţie, obţinem curba contractelor în producţie. Poziţionarea de-a lungul
curbei contractelor în producţie depinde de cererea consumatorilor pentru cele
două bunuri. Dacă se cer mai multe pachete de biscuiţi, vom fi mai aproape de
OC, pe când dacă se cer mai mulţi covrigi ne vom situa mai aproape de OB.
 Ca şi în cazul consumatorului, pentru a ajunge la echilibru pe piaţa factorilor de
producţie, trebuie identificat un ansamblu de preţuri pentru muncă şi capital,
astfel încât panta izocostului să fie egală cu rata tehnică marginală de
substituţie în punctul de tangenţă a celor două curbe de izoproducţie. În
consecinţă, eficienta alocativă şi echilibrul pe piaţa factorilor au loc atunci când:
RtmSB=RtmSC=WmgL/WmgK=PL/PK
QC A
B
0,5C E1
E2
1,5C F
QB
4B 0,5B
Frontiera posibilităţilor de producţie. Punctele E1 şi E2 se regăsesc pe curba

contractelor.
reprezintă cantitatea maximă de biscuiţi şi covrigi pe care economia îi poate
realiza, în condiţiile unei cantităţi determinate, fixe, de factori de producţie.
(RMT) şi arată la câţi covrigi trebuie să se renunţe pentru a produce o unitate
suplimentară de biscuiţi: RMT=∆C/∆B.
cât se cheltuieşte suplimentar dintr-un bun pentru o unitate produsă în plus din alt
bun. Costul suplimentar antrenat de ultima unitate produsă poartă numele de cost
marginal, ceea ce înseamnă că de-a lungul frontierei vom avea:
RMT=CmgB/CmgC.
 bunurile se vor vinde însă doar dacă cost ul
de productie reprezintă totodată şi preţul pe
care consumatorii sunt dispuşi să-l plătească
pentru a avea acces la repectivele bunuri
 Prin urmare, eficienţa în producţie este
atinsă doar dacă rata marginală de
transformare este egală cu rata marginală de
substituţie a consumatorilor.
 RMT=RmSA=RmSD
6 Fiecare consumator
CiAna
va căuta să se
situeze pe ce
E mai înaltă curbă
CiDan de indiferenţă
posibilă, ceea ce
înseamnă că
cele două curbe
10
de indiferenţă
vor fi tangente
Producţia eficientă într-o cutie a lui între ele şi
Edgeworth. În punctul E rata marginală de tangente
totodată la
transformare este egală cu rata marginală de frontiera
substituţie a celor doi consumatori. posibilităţilor de
producţie
În punctul E putem scrie că:

Daca fiecare agent
RMT=RmS=CmgB/CmgC=PB/PC. economic va avea
echilibru economic preferinte convexe atunci
pretul se va stabilii ca un
general echilibru Pareto pe piata.
In caz contrar curbele de
indiferenta pot sa ramina
disjuncte.
în condiţiile echilibrului economic
general, concurenţial, vom avea
între ele pentru toate bunurile şi pentru toate firmele şi egale cu raportul
dintre preţurile respectivelor bunuri: RMT=CmgX/CmgY=PX/PY.
aceeaşi pentru toate firmele şi pentru toate bunurile şi egală cu raportul
dintre preţurile factorilor de producţie: RtmSX=RtmSY=PL/PK;
 rata marginală de transformare pentru toate produsele este egală cu rata
marginală de substituţie, aceeaşi pentru toţi consumatorii: RMT=RmS.
Prima teorema a bunastarii: Orice echilibru reprezinta
o alocare eficienta de tip Pareto
Implicatii:
 Daca un agent nu este interesat de situatia altuia
atunci putem vorbii de externalitati de consum
 Fiecare agent dezvolta un comportament competitiv
 Intr-o piata privat in care fiecare agent cauta sa isi
maximizeze satisfactia echilibrul tinde catre un optim
Pareto
 Fiecare agent trebuie sa fie informat doar cu privire
la preturi, piata competitiva va decide o alocare
eficienta
A doua teorie a bunastarii – in conditii cunoscute ale
pietei orice alocare eficienta Pareto este atinsa ca
un echilibru competitiv
Implicatii:
 Problema distributiei si cea a eficientei pot fi
separate. Distributia bunastarii este decisa neutru
de catre piata, doar piata competitiva va aloca insa
eficient
 Pretul joaca doua roluri-cel al criteriului de alocare si
cel de criteriu al distribuirii eficientei
Materiale explicative
suplimentare
Perfectly Competitive
Price System
 We will assume that all markets are perfectly
competitive
 there is some large number of homogeneous
goods in the economy
 both consumption goods and factors of production
 each good has an equilibrium price
 there are no transaction or transportation costs
 individuals and firms have perfect information
55
Law of One Price
 A homogeneous good trades at the same
price no matter who buys it or who sells it
 if one good traded at two different prices,
demanders would rush to buy the good where
it was cheaper and firms would try to sell their
output where the price was higher
 these actions would tend to equalize the price of
the good
56
Assumptions of Perfect
Competition
 There are a large number of people buying

any one good
 each person takes all prices as given and seeks
to maximize utility given his budget constraint
 There are a large number of firms producing
each good
 each firm takes all prices as given and attempts
to maximize profits
57
General Equilibrium
 Assume that there are only two goods, x
and y
 All individuals are assumed to have identical
preferences
 represented by an indifference map
 The production possibility curve can be
used to show how outputs and inputs are
related
58
Edgeworth Box Diagram
 Construction of the production possibility
curve for x and y starts with the assumption
that the amounts of k and l are fixed
 An Edgeworth box shows every possible
way the existing k and l might be used to
produce x and y
 any point in the box represents a fully employed
allocation of the available resources to x and y
59
Labor in y production
Labor for x Labor for y Capital
Oy in y
production
Capital for y
Total Capital

A
Capital
for x
Capital
in x
production O
x
Total Labor 60
Labor in x production
 Many of the allocations in the Edgeworth box
are technically inefficient
 it is possible to produce more x and more y by
shifting capital and labor around
 We will assume that competitive markets will
not exhibit inefficient input choices
 We want to find the efficient allocations
 they illustrate the actual production outcomes
61
 We will use isoquant maps for the two
goods
 the isoquant map for good x uses Ox as the
origin
 the isoquant map for good y uses Oy as the
origin
 The efficient allocations will occur where
the isoquants are tangent to one another
62
Point A is inefficient because, by moving along y1, we can increase
x from x1 to x2 while holding y constant
Oy
y1
Total Capital
y2
x2

A x1
Ox
Total Labor 63
We could also increase y from y1 to y2 while holding x constant
by moving along x1
Oy
y1
Total Capital
y2
x2

A x1
Ox
Total Labor 64
At each efficient point, the RTS (of k for l) is equal in both
x and y production
Oy
y1
p4
y2
Total Capital
p3
x4
y3
p2
y4 x3
p1
x2
x1
Ox
Total Labor 65
Production Possibility Frontier
 The locus of efficient points shows the
maximum output of y that can be produced
for any level of x
 we can use this information to construct a
production possibility frontier
 shows the alternative outputs of x and y that can
be produced with the fixed capital and labor inputs
that are employed efficiently
66
Production Possibility Frontier
Quantity of y Each efficient point of production
becomes a point on the production
Ox p1
possibility frontier
y4 p2
y3
The negative of the slope of
p3
y2 the production possibility
frontier is the rate of product
transformation (RPT)
p4
y1
Quantity of x
x1 x2 x3 x4 Oy
67
Rate of Product Transformation
 The rate of product transformation (RPT)
between two outputs is the negative of the
slope of the production possibility frontier
RPT (of x for y )   slope of production

possibility frontier
dy
RPT (of x for y )   (along O xO y )
dx
68
Rate of Product Transformation
 The rate of product transformation shows
how x can be technically traded for y while
continuing to keep the available productive
inputs efficiently employed
69
Determination of
Equilibrium Prices
 We can use the production possibility
frontier along with a set of indifference
curves to show how equilibrium prices are
determined
 the indifference curves represent individuals’
preferences for the two goods
70
Determination of
Equilibrium Prices
If the prices of x and y are px and py,
Quantity of y
society’s budget constraint is C
C
Output will be x1, y1
y1
Individuals will demand x1’, y1’

y1’
U3
U2 C
 px
U1 slope 
py
Quantity of x
x1 x1’ 71
Determination of
Equilibrium Prices
There is excess demand for x and
Quantity of y
excess supply of y
C
The price of x will rise and
y1 the price of y will fall
excess
supply
y1’
U3
U2 C
 px
U1 slope 
py
x x1’
Quantity of x 72
1 excess demand
Determination of
Equilibrium Prices
Quantity of y C* The equilibrium prices will
be px* and py*
C
y1
The equilibrium output will
be x1* and y1*
y1*
y1’
U3
U2 C
 px
U1 slope 
py
C*
x1’
Quantity of x
x x1*  p x* 73
slope 
1 py*
Technical Progress in the
Production of x
Technical progress in the production
Quantity of y
of x will shift the production possibility
curve out
The relative price of x will fall
More x will be consumed

U3
U2
U1
x1* x2*
Quantity of x 74
Political Support for
Trade Policies
 Trade policies may affect the relative

incomes of various factors of production
 In the United States, exports tend to be
intensive in their use of skilled labor whereas
imports tend to be intensive in their use of
unskilled labor
 free trade policies will result in rising relative
wages for skilled workers and in falling relative
wages for unskilled workers
75
Existence of General
Equilibrium Prices
 Beginning with 19th century investigations by

Leon Walras, economists have examined
whether there exists a set of prices that
equilibrates all markets simultaneously
 if this set of prices exists, how can it be found?
76
Equilibrium Prices
 Suppose that there are n goods in fixed

supply in this economy
 let Si (i =1,…,n) be the total supply of good i
available
 let pi (i =1,…n) be the price of good i
 The total demand for good i depends on all
prices
Di (p1,…,pn) for i =1,…,n
77
Equilibrium Prices
 We will write this demand function as

dependent on the whole set of prices (P)
Di (P)
 Walras’ problem: Does there exist an
equilibrium set of prices such that
Di (P*) = Si
for all values of i ?
78
Excess Demand Functions
 The excess demand function for any good
i at any set of prices (P) is defined to be
EDi (P) = Di (P) – Si
 This means that the equilibrium condition
can be rewritten as
EDi (P*) = Di (P*) – Si = 0
79
Excess Demand Functions
 Demand functions are homogeneous of
degree zero
 this implies that we can only establish
equilibrium relative prices in a Walrasian-type
model
 Walras also assumed that demand functions
are continuous
 small changes in price lead to small changes in
quantity demanded
80
Walras’ Law
 A final observation that Walras made was
that the n excess demand equations are
not independent of one another
 Walras’ law shows that the total value of
excess demand is zero at any set of prices
 P  ED (P )  0
i 1
i i
81
Walras’ Law
 Walras’ law holds for any set of prices (not
just equilibrium prices)
 There can be neither excess demand for all
goods together nor excess supply
82
Walras’ Proof of the Existence of
Equilibrium Prices
 The market equilibrium conditions provide
(n-1) independent equations in (n-1)
unknown relative prices
 can we solve the system for an equilibrium
condition?
 the equations are not necessarily linear
 all prices must be nonnegative
 To attack these difficulties, Walras set up a
complicated proof
83
Equilibrium Prices
 Start with an arbitrary set of prices
 Holding the other n-1 prices constant, find
the equilibrium price for good 1 (p1’)
 Holding p1’ and the other n-2 prices
constant, solve for the equilibrium price of
good 2 (p2’)
 in changing p2 from its initial position to p2’, the
price calculated for good 1 does not need to
remain an equilibrium price
84
Equilibrium Prices
 Using the provisional prices p1’ and p2’,
solve for p3’
 proceed in this way until an entire set of
provisional relative prices has been found
 In the 2nd iteration of Walras’ proof, p2’,…,pn’
are held constant while a new equilibrium
price is calculated for good 1
 proceed in this way until an entire new set of
prices is found
85
Equilibrium Prices
 The importance of Walras’ proof is its ability
to demonstrate the simultaneous nature of
the problem of finding equilibrium prices
 Because it is cumbersome, it is not
generally used today
 More recent work uses some relatively
simple tools from advanced mathematics
86
Free Goods
 Equilibrium does not really require that
excess demand be zero for every market
 Goods may exist for which the markets are
in equilibrium where supply exceeds
demand (negative excess demand)
 it is necessary for the prices of these goods to
be equal to zero
 “free goods”
87
Free Goods
 The equilibrium conditions are
EDi (P*) = 0 for pi* > 0
EDi (P*)  0 for pi* = 0
 Note that this set of equilibrium prices
continues to obey Walras’ law
88
Mapping the Set of Prices Into
Itself
 In order to achieve equilibrium, prices of

goods in excess demand should be raised,
whereas those in excess supply should
have their prices lowered
89
Itself
 We define the mapping F(P) for any

normalized set of prices (P), such that the
ith component of F(P) is given by
F i(P) = pi + EDi (P)
 The mapping performs the necessary task
of appropriately raising or lowering prices
90
Itself
 Two problems exist with this mapping

 First, nothing ensures that the prices will be
nonnegative
 the mapping must be redefined to be
F i(P) = Max [pi + EDi (P),0]
 the new prices defined by the mapping must be
positive or zero
91
Itself
 Second, the recalculated prices are not

necessarily normalized
 they will not sum to 1
 it will be simple to normalize such that
n
 (P )  1
F i
i 1
– we will assume that this normalization has

been done
92
Smith’s Invisible Hand
Hypothesis
 Adam Smith believed that the competitive
market system provided a powerful “invisible
hand” that ensured resources would find their
way to where they were most valued
 Reliance on the economic self-interest of
individuals and firms would result in a
desirable social outcome
93
Smith’s Invisible Hand
Hypothesis
 Smith’s insights gave rise to modern

welfare economics
 The “First Theorem of Welfare Economics”
suggests that there is an exact
correspondence between the efficient
allocation of resources and the competitive
pricing of these resources
94
Pareto Efficiency
 An allocation of resources is Pareto efficient
if it is not possible (through further
reallocations) to make one person better off
without making someone else worse off
 The Pareto definition identifies allocations as
being “inefficient” if unambiguous
improvements are possible
95
Efficiency in Production
 An allocation of resources is efficient in
production (or “technically efficient”) if no
further reallocation would permit more of
one good to be produced without
necessarily reducing the output of some
other good
 Technical efficiency is a precondition for
Pareto efficiency but does not guarantee
Pareto efficiency
96
Efficient Choice of Inputs for a
Single Firm
 A single firm with fixed inputs of labor and
capital will have allocated these resources
efficiently if they are fully employed and if the
RTS between capital and labor is the same
for every output the firm produces
97
Efficient Allocation of
Resources among Firms
 Resources should be allocated to those firms
where they can be most efficiently used
 the marginal physical product of any resource in
the production of a particular good should be the
same across all firms that produce the good
98
Efficient Choice of Output by
Firms
 Suppose that there are two outputs (x and

y) each produced by two firms
 The production possibility frontiers for
these two firms are
yi = fi (xi ) for i=1,2
 The overall optimization problem is to
produce the maximum amount of x for any
given level of y (y*)
99
Firms
 The Lagrangian for this problem is

L = x1 + x2 + [y* - f1(x1) - f2(x2)]
and yields the first-order condition:
f1/x1 = f2/x2
 The rate of product transformation (RPT)
should be the same for all firms producing
these goods
100
Firms
Firm A is relatively efficient at producing cars, while Firm B
is relatively efficient at producing trucks
Cars Cars 1
2 RPT 
RPT  1
1
100 100
50 Trucks 50 Trucks
Firm A Firm B 101
Firms
If each firm was to specialize in its efficient product, total

output could be increased
Cars Cars 1
2 RPT 
RPT  1
1
100 100
50 Trucks 50 Trucks
Firm A Firm B 102
Theory of Comparative
Advantage
 The theory of comparative advantage was

first proposed by Ricardo
 countries should specialize in producing those
goods of which they are relatively more
efficient producers
 these countries should then trade with the rest of
the world to obtain needed commodities
 if countries do specialize this way, total world
production will be greater
103
Efficiency in Product Mix
 Technical efficiency is not a sufficient

condition for Pareto efficiency
 demand must also be brought into the picture
 In order to ensure Pareto efficiency, we
must be able to tie individual’s preferences
and production possibilities together
104
 The condition necessary to ensure that the

right goods are produced is
MRS = RPT
 the psychological rate of trade-off between the
two goods in people’s preferences must be equal
to the rate at which they can be traded off in
production
105
Output of y Suppose that we have a one-person (Robinson

Crusoe) economy and PP represents the
combinations of x and y that can be produced
P
Any point on PP represents a

point of technical efficiency
Output of x
P
106
Output of y Only one point on PP will maximize

Crusoe’s utility
P At the point of
tangency, Crusoe’s
MRS will be equal to
the technical RPT
U3
U2
U1
Output of x
P
107
 Assume that there are only two goods (x

and y) and one individual in society
(Robinson Crusoe)
 Crusoe’s utility function is
U = U(x,y)
 The production possibility frontier is
T(x,y) = 0
108
 Crusoe’s problem is to maximize his utility

subject to the production constraint
 Setting up the Lagrangian yields

L = U(x,y) + [T(x,y)]
109
Competitive Prices and
Efficiency
 Attaining a Pareto efficient allocation of
resources requires that the rate of trade-off
between any two goods be the same for all
economic agents
 In a perfectly competitive economy, the ratio
of the prices of the two goods provides the
common rate of trade-off to which all agents
will adjust
110
Competitive Prices and
Efficiency
 Because all agents face the same prices, all
trade-off rates will be equalized and an
efficient allocation will be achieved
 This is the “First Theorem of Welfare
Economics”
111
 In minimizing costs, a firm will equate the

RTS between any two inputs (k and l) to
the ratio of their competitive prices (w/v)
 this is true for all outputs the firm produces
 RTS will be equal across all outputs
112
 A profit-maximizing firm will hire additional

units of an input (l) up to the point at
which its marginal contribution to
revenues is equal to the marginal cost of
hiring the input (w)
p xf l = w
113
 If this is true for every firm, then with a

competitive labor market
pxfl1 = w = pxfl2
fl1 = fl2
 Every firm that produces x has identical
marginal productivities of every input in
the production of x
114
 Recall that the RPT (of x for y) is equal to

MCx /MCy
 In perfect competition, each profit-
maximizing firm will produce the output
level for which marginal cost is equal to
price
 Since px = MCx and py = MCy for every
firm, RTS = MCx /MCy = px /py
115
 Thus, the profit-maximizing decisions of

many firms can achieve technical
efficiency in production without any
central direction
 Competitive market prices act as signals
to unify the multitude of decisions that
firms make into one coherent, efficient
pattern
116
Laissez-Faire Policies
 The correspondence between competitive

equilibrium and Pareto efficiency provides
some support for the laissez-faire position
taken by many economists
 government intervention may only result in a
loss of Pareto efficiency
117
Departing from the
Competitive Assumptions
 The ability of competitive markets to achieve
efficiency may be impaired because of
 imperfect competition
 externalities
 public goods
 imperfect information
118
Imperfect Competition
 Imperfect competition includes all situations
in which economic agents exert some
market power in determining market prices
 these agents will take these effects into account
in their decisions
 Market prices no longer carry the
informational content required to achieve
Pareto efficiency
119
Externalities
 An externality occurs when there are
interactions among firms and individuals
that are not adequately reflected in market
prices
 With externalities, market prices no longer
reflect all of a good’s costs of production
 there is a divergence between private and social
marginal cost
120
Public Goods
 Public goods have two properties that
make them unsuitable for production in
markets
 they are nonrival
 additional people can consume the benefits of
these goods at zero cost
 they are nonexclusive
 extra individuals cannot be precluded from
consuming the good
121
Imperfect Information
 If economic actors are uncertain about
prices or if markets cannot reach
equilibrium, there is no reason to expect
that the efficiency property of competitive
pricing will be retained
122
Distribution
 Although the First Theorem of Welfare
Economics ensures that competitive
markets will achieve efficient allocations,
there are no guarantees that these
allocations will exhibit desirable
distributions of welfare among individuals
123
Distribution
 Assume that there are only two people in
society (Smith and Jones)
 The quantities of two goods (x and y) to be
distributed among these two people are
fixed in supply
 We can use an Edgeworth box diagram to
show all possible allocations of these
goods between Smith and Jones
124
Distribution
OJ
UJ1
UJ2
US4
UJ3
Total Y US3
UJ4
US2
US1
OS Total X
125
Distribution
 Any point within the Edgeworth box in
which the MRS for Smith is unequal to that
for Jones offers an opportunity for Pareto
improvements
 both can move to higher levels of utility
through trade
126
Distribution
OJ
UJ1
UJ2
US4
UJ3
UJ4 US3
US2
A

US1
OS Any trade in this area is

127
an improvement over A
Contract Curve
 In an exchange economy, all efficient
allocations lie along a contract curve
 points off the curve are necessarily inefficient
 individuals can be made better off by moving to the
curve
 Along the contract curve, individuals’
preferences are rivals
 one may be made better off only by making the
other worse off
128
Contract Curve
OJ
UJ1
UJ2
US4
UJ3
UJ4 US3
US2
A

US1
Contract curve
OS
129
Exchange with Initial
Endowments
 Suppose that the two individuals possess
different quantities of the two goods at the
start
 it is possible that the two individuals could both
benefit from trade if the initial allocations were
inefficient
130
Endowments
 Neither person would engage in a trade

that would leave him worse off
 Only a portion of the contract curve shows
allocations that may result from voluntary
exchange
131
Endowments
OJ
Suppose that A represents

the initial endowments
UJA
A
 USA
OS 132
Endowments
OJ
Neither individual would be
willing to accept a lower level
of utility than A gives
UJA
A
 USA
OS 133
Endowments
OJ
Only allocations between M1
and M2 will be acceptable to
both
UJA
M2

M1

A
 USA
OS 134
Preţurile ca un mecanism de alocare - preţuri administrate şi efectul asupra
bunăstării; Taxarea-efectele taxării
Taxarea şi efectele ei asupra bunăstării
Impozitele pot fi grupate în 2 mari categorii: impozite indirecte şi impozite directe.

Impozite indirecte sunt percepute în momentul unei tranzacţii şi nu depind de starea
economică, socială sau alte atribute ale individului. De exemplu TVA, taxele de moştenire
etc. Aceste impozite pot fi percepute în 2 feluri: ad valorem (la valoare), ca procent din
valoarea bunului sau o taxă specifică (pe unitate) independent de preţul acesteia.
Impozitele directe sunt impuse direct individului şi depind de performanţele acestuia (de
veniturile sau averea lui). Exemplu: impozitul pe venit
Trebuie realizată distincţia dintre rata medie de impozitare şi rata marginală de impozitare.
Rata medie de impozitare se determină raportând impozitul plătit de o persoană la totalul
veniturilor acelei persoane.
Rata marginală de impozitare reprezintă procentul pe care un individ trebuie sa-l platească
pentru o unitate de venit suplimentară.
Impozitele pot fi: progresive, regresive sau proporţionale.
Impozitele progresive apar atunci când între rata de impozitare şi venit este o relaţie directă.
Cu cât veniturile sunt mai mari cu atât şi rata de impozitare este mai mare.
Impozitul regresiv presupune o relaţie inversă (negativă) între rata de impozitare şi veniturile
individului. Cu cât veniturile sunt mai ridicate cu atât rata de impozitare este mai scăzută. De
exemplu, impozitul pe alimente tinde să fie un impozit regresiv, deoarece există o relaţie
negativă între veniturile unei persoane şi cheltuielile cu alimentele ale acelei persoane. Atunci
când un individ câştigă mulţi bani, el cheltuie doar o mică parte din acestia pe alimente, în
timp ce o persoana cu venituri scăzute cheltuie o mare parte din bani pe mâncare.
Surplusul consumatorului
P
pe
Cererea
Surplusul producătorului
P
Oferta
pe
Pierderea de bunăstare în cazul unei taxe
Presupunem că statul impune o taxă pentru un anumit bun. După cum se stie acest lucru va
conduce la o scădere a ofertei (să presupunem că în cazul nostru aceasta va scădea de la O 0 la
O1) şi menţinerea cererii (ne reamintim că preţul unui bun nu modifică cererea ci doar
cantitatea cerută).
P
O1
O0
pc
E1
1 2
pe E0
4 3
C0
po D
Q
qt qe
Aşadar, echilibrul pieţei se va deplasa de la E0 la E1, preţul pieţei va creşte la pc, iar
cantitatea tranzacţionată va scădea la qt. Taxa se determină scăzând din preţul plătit de
consumator (pc) preţul încasat de producător (po) (T = pc – po)
consumatorul va pierde aria trapezului pcE1E0pe (aria figurilor 1 +2), iar producătorul
va pierde aria trapezului peE0Dpo (aria figurilor 3 +4). Pe de altă parte, statul va colecta prin
intermediul taxei aria dreptunghiului pcE1Dpo (aria figurilor 1 +4) – suma încasată ca urmare a
taxei se determină înmulţind taxa cu cantitatea vândută (Vi = T*qt).
Rezultă că aria triunghiului E1E0D (aria figurilor 2+3) va fi pierdută, deoarece nu se
mai regăseşte nici la consumator, nici la producător şi nici macar la stat. Aşadar, putem afirma
că pierderea de bunăstare pentru societate va fi aria respectivă.
Cine suportă taxa (recapitulare elasticităţii)
Subventia
Sa trecem la partea interesanta. Cum se calculeaza costul pentru societate al unei
subventii? Graficul prezinta pretul de echilibru si cantitatea intainte de subventie si dupa
subventie. Subventia a dus la cresterea ofertei, o cantitate mai mare de credite oferite, si
scaderea pretului. Daca ne oprim aici ar parea ca o subventie reprezinta un lucru bun. Dar sa
ne amintim ca subventia vine de la stat care foloseste bani din taxe. Astfel trebuie sa
vedem costul de oportunitate.
Subventia duce la un beneficiu pentru consumatorii de credite (aria verde). Dar, foarte
important, DOAR acei consumatori pe care ii tinteste subventia (programul). Mai departe.
Subventia reprezinta un beneficiu pentru producatori, bancile in acest caz. Acest lucru este
normal pentru ca de obicei subventiile pornesc ca un ajutor explicit pentru producator. Si aici
se opresc beneficiile. Costul pentru platitorii de taxe, toti nu doar cei care s-au calificat pentru
credite, este dat de dreptunghiul albastru. Iar pierderea pentru societate, costul in bunastare, il
reprezinta triunghiul rosu. O subventie reprezinta un COST NET pentru societate, o reducere
a nivelului de bunastare al intregii societati. Asta arata acel triunghi care este mai mare sau
mai mic in functie de detaliile programului, perioada de timp in care este folosit, panta
curbelor ofertei si cererii.
Sper ca am clarificat orice confuzii mai existau in mintea celor care sustinea ca acest
program nu este o subventie. In plus sper ca am clarificat si de ce cei care sustin acest
program dar vorbesc de hazard moral, de socializarea pierderilor in alte cazuri au mari lacune
in a intelege cum functioneaza o economie. (articol Florin Citu)
Aplicatii
Cum funcţionează taxa şi subvenţia

Problema 20, pag 114
În tabelul de mai jos sunt prezentate cererea şi oferta pentru un bun oarecare.
Preţ 10 9 8 7 6 5
Qcerut 40 60 80 100 120 140
Qoferit 160 140 120 100 80 60
a) Determinaţi echilibrul pe această piaţă.
b) Presupunând că statul va impune o taxa de 2 lei pe fiecare unitate, determinaţi noul
echilibru.
c) Statul va subvenţiona producţia acelui bun, oferind o subvenţie de 2 lei per bucată.
Care va fi noul echilibru?
Exemplu Gogoneaţă, pag. 187

Considerăm că funcţiile cererii şi ofertei pentru un bun oarecare sunt Qc = 200 – 10p,
respectiv Qo = 20p -100. Se impune o taxă in valoare de 3 lei per unitate care va servi la
finanţarea unui proiect care va aduce un beneficiu de 10%. Este justificată această măsură?
Taxarea-Obiective
• Obiective- sa creasca veniturile, redistribuie
bogatia, stabilizeze preturile, incurajeze cresterea
economica, si sa promoveze scopuri sociale
• Echitate pe orizontala,– persoane aflate in
aceleasi circumstante trebuie sa se confrunte cu
aceleasi conditionalitati ale taxarii
• Echitate pe vertical–personae cu venituri cu mult
peste medie pot plati nu doar taxe mai mari ci
chiar si taxe suplimentare ca procent din venitul
lor suplimentar (principiul distributivitatii)
Finante publice?
• Fi a țele pu li e este ra ura u oașterii, are este preo upata de
ve iturile și heltuielile autorităților pu li e. Se o upa u studiul
ve iturilor și a heltuielilor guver ului central, ale statului și
organismelor locale.
Autoritățile pu li e tre uie să î depli eas ă diferite fu ții, u ar fi

e ți erea legii, fur izarea de apărare, produ ție, cu scopul
declansarii si intretinerii dezvoltarii economice. Îndeplinirea acestor
fu ții e esită o cantitate mare de fonduri care este generata prin
i pozite, taxe, a e zi, ve iturile o er iale și î pru uturi.
Taxare-Venituri publice?
• U a di tre ra urile fi a țelor pu li e. Se o upa u identificarea
diferitelor surse din care ar putea deriva veniturile statului. Aceste
surse includ veniturile din impozite, venituri comerciale sub forma
prețurilor u urilor și servi iilor fur izate de ătre î trepri derile
pu li e, ve iturile ad i istrative su for ă de taxe, a e zi, et și
adouri și gra turi.
• veniturile publice includ acele venituri care nu sunt supuse restituirii
de ătre guver . î asările pu li e i lud toate ve iturile guver ului,
inclusiv din împrumuturi pu li e și emisiune de o edă ouă. Î
a est fel ve iturile pu li e reprezi tă o parte di î asările publice.
Veniturile publice = venituri din taxe si impozite+ împrumut public +

e isiu e de o edă ouă
• Cea ai i porta tă sursă de ve it a guver ului este TAXAREA . Actul
de percepere a taxelor se u ește i pozitare. Un impozit este o taxă
obligatorie sau o plata i pusă de guver catre persoane fizice sau
orporații. Persoa ele are su t i pozitate tre uie să plăteas ă
taxele, indiferent de orice întoarcere prin redistribuire si
accesibilitate. I pozitele pot fi i puse asupra ve itului și averii
persoa elor sau orporațiilor și rata taxelor poate varia.
• U u siste fis al ar tre ui să adere la a u ite pri ipii are devi
caracteristicile sale. Prin urmare, un sistem de impozitare bun se
azează pe a u ite pri ipii.
• Adam Smith a formulat patru principii importante de impozitare.
Câteva ai au fost sugerate de ătre diferiți alți e o o iști.
• A este pri ipii, are ar tre ui să ur eze u u siste fis al su t
numite canoane de impozitare.
Canoanele taxarii
• Canonul Egalității
A est lu ru prevede ă persoa ele are ar tre ui să fie i pozitate î
fu ție de apa itatea lor de a plăti i pozite. De a eea, a est pri ipiu
este, de ase e ea, u os ut su u ele de a o al apa ității. Egalitatea
u î sea ă valoare egală de i pozitare, i egalitatea î sar i ă fis ală.
Ca o ul al egalității i pli ă u siste de i pozitare progresivă.
Canonul Certitudinii
Î o for itate u a est a o , taxa pe are fie are i divid este o ligat să
plăteas ă ar tre ui să fie sigur și u ar itrară. Mo e tul plății, odalitatea
de plată și su a are tre uie plătită ar tre ui să fie lar pe tru fie are
o tri ua il. Apli area a estui pri ipiu este e efi ă atât pe tru guver
ât și o tri ua ilului.
• Canon de Confort
Î o for itate u a est a o , odul și ti pilor de plată a taxei ar tre ui
să fie o ve a il pe tru o tri ua il. A easta î sea ă ă taxele ar tre ui
impuse într-o astfel de a ieră și la o e tul are este el ai o ve a il
pe tru o tri ua il. De exe plu, guver ul di I dia ole tează i pozitul
pe ve it î o e tul î are pri es salariile. Așa ă a est pri ipiu este,
de asemenea, cunoscut sub numele de "pay as you âștiga etoda".
Canon de Economie
Fie are i pozit are u ost de ole tare. Ca o ul e o o iei presupu e ă
ostul de ole tare a taxelor ar tre ui să fie i i .
• Taxa proporțio ală
U i pozit este u it proporțio al, atu i â d rata de i pozitare
ră â e o sta tă a ve itul rește o tri ua ilului. Î a est siste ,
toate ve iturile su t i pozitate la o si gură rată u ifor ă, i difere t
da ă ve itul o tri ua ilului este are sau i ă. O ligația fis ală
rește î ter e i a soluți, dar proporția ve iturilor i pozitate
ră â e a eeași.
• i pozitare progresivă
Î azul î are rata de i pozitare rește pe ăsură e rește ve itul
o tri ua ilului, a esta se u ește i pozit progresiv. Î a est siste ,
rata de i pozitare o ti uă î reștere u fie are reștere a ve itului.
• i pozitarea regresivă
U i pozit regresiv este u a î are rata de i pozitare s ade odată u
reșterea ve itului o tri ua ilului. ve ituri ai i i su t i pozitate la o
rată ai are, î ti p e ve iturile ai ari su t i pozitate la o rată ai
i ă. Cu toate a estea răspu derea fis ală a solută poate rește.
i pozitarea regresivă
U i pozit este u it regresivă atu i â d rata de progresie î i pozitare
u rește î a eeași proporție a și reșterea ve iturilor. Î a est az, rata
de reșteri fis ale pa a la o a u ită li ită, după a eea o rată u ifor ă se
plătește. Astfel, i pozit degresiv este o o i ație de i pozitare
progresivă și proporțio ală. A est tip de i pozitare este adesea utilizat î
cazul impozitului pe venit. Acesta este cazul impozitului pe venit în India,
de asemenea.
Surplusul Consumatorului
px
Cind pretul creste de la px0 la px1,
Consumatorul sufera o pierdere de surplus
welfare loss
px1
px0
xc(px…U0)
x1 x0
Qx
Surplusul producătorului (SP)
Totalitatea diferenţelor dintre preţul pieţei şi costul marginal
al fiecărei unităţi de producţie
∑Cmg=CV SP= V(încasat)- CV

= CF+Pr
P
O
E
PE
Q
A
QE
Taxele indirecte suportate de către consumatori
0<Eop< ; Ecp=0 0<Ecp< ; Eop=
C O2 C
O2
P2 O1 P2
P1 P1 O1
Q Q2 Q1
Taxele indirecte suportate de către ofertanţi
0<Eop< ; Ecp= 0<Ecp< ; Eop=0
O
O2 C
O1 P
P2 C
Q
Q2 Q1
Cumpărători şi ofertanţi
0<Eop<; 0<Ecp<
O
Pc
1 2
PE
4
3
Po C
Q* QE Q
Subvenţiile
Elasticităţi Ecp=0 Eop= Ecp= Eop=0 0<Ecp<
Participanţi 0<Eop< 0<Ecp< 0<Eop< 0<Ecp< 0<Eop<
Consumatori + + 0 0 +
Producători 0 0 + + +
O
Po
PE
Pc C
QE Q* Q
Comerţul internaţional şi principiul avantajului competitiv.
Protectii tarifare; alte tipuri de discriminare intre piete si efecte in distorsionarea echilibrului
1. Comerţul internaţional de bunuri şi servicii

Comerţul internaţional constituie o formă de legături între agenţii economici din
diferite ţări, legături ce apar ca urmare a diviziunii internaţionale a muncii şi care se
manifestă sub două forme: exportul şi importul.
La baza comerţului internaţional stau politicile comerciale care trebuie să
îndeplinească trei funcţii principale:
 stimularea schimburilor cu exteriorul, mai exact a exportului tării respective;
 protejarea economiei naţionale (protejarea producătorilor naţionali) de concurenţa străină,
adică un control al importurilor;
 echilibrarea, în dinamică, a balanţei de plăţi externe şi, concomitent, sporirea rezervei
valutare a statului.
Politica comercială mai poate avea şi obiective pe termen scurt şi mediu, ca de exemplu:
îmbunătăţirea structurii schimbuilor comerciale, modificări geografice ale fluxurilor
comerciale, îmbunătăţirea raportului de schimb etc.
Politica comercială cuprinde trei mari componente:

I - Politica tarifară (vamală)
II - Politica netarifară
III - Politica de promovare şi stimulare a exportului
I. Politica vamală - cuprinde totalitatea actelor juridice cu privire la intrarea \ ieşirea, în \

dintr-o ţară a mărfurilor.
Politica vamală are drept principal instrument taxele vamale = sunt impozite indirecte
percepute de către stat asupra mărfurilor şi sunt plătite odată cu trecerea frontierei. Ele sunt
instrumente de politică comercială de natură fiscală, constituindu-se într-o sursă de venit la
bugetul statului.
Aceste taxe se clasifică astfel:
a) după obiectul impunerii vamale: - taxe vamale de import
- taxe vamale de export
- taxe vamale de tranzit
b) după metoda de calcul a taxelor vamale: - taxe vamale specifice
- taxe vamale ad-valorem
- taxe vamale mixte
c) după scopul impunerii vamale: - taxe vamale cu caracter fiscal
- taxe vamale cu caracter protecţionist
II. Politica netarifară - acest tip de politică utilizează ca instrument de protecţie a economiei
naţionale barierele netarifare. Aceste bariere netarifare au luat amploare după 1970 datorită
rundelor de negociere din cadrul GATT (acum OMC) unde, s-a stabilit ca taxele vamale să
fie eliminate. Aceste bariere netarifare sunt în număr de peste 2000 şi sunt grupate în cinci
mari categorii:
1. bariere cantitative
2. bariere care acţionează prin intermediul preţului
3. bariere administrative
4. bariere care derivă din intervenţia statului în economie
5. bariere tehnice
1. Bariere cantitative - restricţionează importurile prin stabilirea unor plafoane, valori sau
cantităţi pe termen limitat sau nelimitat.
2. Bariere care acţionează prin intermediul preţurilor - acestea sunt:
a) preţurile minime şi cele maxime - există ţări care au stabilit preţuri minime la importul
anumitor produse pentru a stopa intrarea în ţară a bunurilor respective, în scopul
protejării economiei naţionale. Preţurile maxime au ca scop oprirea produselor cu preţuri
ridicate care, dacă ar pătrunde în ţară ar provoca inflaţie.
b) Depozitele prealabile la import - în unele ţări importatorii sunt obligaţi să depună o
anumită sumă de bani reprezentând cotra-valoarea bunurilor importate la autorităţile cu
un anumit interval de timp înaintea efectuării importului propriu-zis.
3. Bariere administrative - aceste bariere derivă din formalităţile şi documentele vamale - se
pot stabili proceduri la importul bunurilor care să necesite foarte multe proceduri sau se pot
simplifica procedurile vamale la importul bunurilor.
4. Bariere care rezultă din intervenţia statului în economie - se pot realiza mai multe feluri
de intervenţie a statului în economie, printre care amintim:
a) achiziţii guvernamentale - statul preferă furnizori interni
b) monopolul statului asupra anumitor produse
c) comerţul între întreprinderile de stat - preferă să lucreze între ele
5. Bariere tehnice - a) norme de ambalare – etichetare.
- b) norme sanitare şi fito-sanitare pentru produse vegetale, animale.
- c) norme şi standarde tehnice
III Politica de promovare şi stimulare a exportului – cuprinde totalitatea măsurilor şi

reglementărilor adoptate de către stat, care vizează impulsionarea globală a exporturilor ţării
respective.
Măsurile de promovare a exporturilor – au drept obiectiv promovarea bunurilor naţionale şi
influenţarea potenţialilor clienţi externi pentru a cumpăra produsele disponibile pentru export
şi includ:
 încheierea unor acorduri sau tratate internaţionale
 organizarea unor agenţii sau reprezentanţe comerciale în străinătate, care au şî atribuţia
promovării produselor;
 organizarea de târguri, expoziţii, ect. cu participare internaţională în ţară sau participare
la astfel de târguri
Măsurile de stimulare – au drept scop sporirea competitivităţii mărfurilor destinate
exportului şi creşterea gradului de cointeresare a producătorilor şi exportatorilor în vederea
impulsionării exportului.
Măsurile de stimulare se împart în:
1. Măsuri bugetare
2. Măsuri fiscale
3. Măsuri financiar-bancare
4. Măsuri valutare
1. Măsuri bugetare - sunt acele acele măsuri prin care se stimuleză exportul prin
intermediul cheltuielilor bugetare.
2. Măsuri fiscale - care are în vedere uşurarea exportatorilor sau producătorilor de plata
unor anumitor obligaţii fiscale.
3. Măsuri financiar-bancare - acordarea de credite pentru export( de regulă pe t. s.).
Aceste credite sunt – de tip furnizor (credite acordate de exportator importatorului)
2
şi de tip cumpărător (credite acordate de către o bancă din ţara exportatorului,
importatorului).
4. Măsuri valutare - au în vedere folosirea cursului de schimb ca instrument de stimulare a
exportului.
Avantajul competitiv
Se pune întrebarea: ce factori au contribuit la specializarea internaţională?. Au apărut,

astfel numeroase teorii şi criterii de specializare internaţională.
Dintre aceste cele mai importante sunt:
a) criteriul avantajului absolut: a fost analizat de A. Smith, potrivit căruia fiecare
tara se va specializa în producerea acelor bunuri la care are costurile absolute cele mai mici
comparativ cu străinătatea.
b) criteriul avantajului relativ: a fost analizat de D. Richardo, care recomanda
ţărilor să se specializeze în producerea acelor bunuri la care au un avantaj comparativ faţă de
parteneri. Avantajul comparativ se măsoară prin costuri comparative - adică costul (sau
preţul) unui bun exprimat cu ajutorul unui alt bun, calculate prin raportarea costurilor pentru
un anumit produs din diferite ţări.
c) criteriul dotarii cu factori de productie: elaborat de economiştii suedezi
Hecksher, Ohlin si americanul Samuelson (HOS), presupune specializarea tarilor în producţia
acelor bunuri ce necesita factori de producţie abundenţi în ţara respectiva. Acest model a fost
combătut de economistul rus W. Leontieff, care a descoperit “paradoxul Leontieff” ce consta
în observaţia ca SUA care dispun din abundenta de un factor de producţie (capital), exporta
bunuri care încorporează un alt bun de producţie (munca).
d) criteriul productivitatii aferente: elaborat de economistul român Mihail
Manoilescu – acesta a pornit de la principiul productivităţii aferente factorilor de producţie si
a recomandat tarilor agrare sau celor mai puţin dezvoltate sa dezvolte pentru export, acele
produse care depăşesc nivelul mondial al productivităţii factorilor de producţie respectivi,
altminteri are loc o scurgere de venit naţional.
EXPORTURILE FOB PE PRINCIPALELE GRUPE DE BUNURI (in Romania)
În luna ianuarie 2015 exporturile FOB au însumat 4184,1 milioane euro
Maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat

sau de reprodus sunetul şi imaginile 27,4% (1144,3 mil euro) Cazane, turbine, motoare,
aparate şi dispozitive mecanice şi părţi ale acestora”
Mijloace şi materiale de transport 16,5% (690,6 mil. euro) aici intra “Automobile, tractoare
şi alte vehicule terestre
Metale comune şi articole din acestea 9,7% „Fontă, fier şi oţel”
Materiale textile şi articole din acestea 7,4%
Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea 5,8%
Produse minerale 210,5 mil. euro 5,0%
Cherestea 360636
Porumb 331967
Grâu 293792
Seminţe de floarea-soarelui 147672
3
Aplicaţii
The domestic demand for portable radios is given by

Q
Q = 5,000 - 100P ,
where price (P ) is measured in dollars and quantity (Q ) is measured in radios per year. The domestic supply
curve for radios is given by
Q
Q = 150P .
a. What is the domestic equilibrium in the portable radio market?
b. Suppose portable radios can be imported at a world price of $10 per radio. If trade were un-
encumbered, what would the new market equilibrium be? How many portable radios would be
imported?
c. If domestic portable radio producers succeeded in having a $5 tariff implemented, how would this
change the market equilibrium? How much would be collected in tariff revenues? How much consumer
surplus would be transferred to domestic producers? What would the deadweight loss from the tariff be?
d. How would your results from part (c) be changed if the government reached an agreement with foreign
suppliers to “voluntarily” limit the portable radios they export to 1,250 per year?
Explain how this differs from the case of a tariff.
4
The Gains from International
Trade
◦Imports are the goods and services that

we buy from people in other countries.
◦Exports are the goods and services we
sell to people in other countries.
Comparative Advantage
as a Basis for Trade
The principle of comparative advantage tells us that we can all enjoy more goods
and services when each country produces according to its comparative
advantage, and then trades with other countries.
Production and Consumption Possibilities and the
Benefits of Trade
Closed Economy
◦ An economy that does not trade with the rest of the world
Open Economy
◦ An economy that trades with other countries
Production Possibilities
Curve for a Many-Worker Economy
A
C Observations
100,000 • The OC of producing an
additional unit = the slope of
Coffee (pounds/year)
the line that touches the point

• OC will increase as output of
on good increases
40,000 D
B
1,000 2,000
Computers (number/year)
Benefits of Trade
A country’s PPC shows the quantities of different goods that its

economy can produce.
Consumption Possibilities
◦ The combinations of goods and services that a country’s citizens might
feasibly consume
Benefits of Trade
In a closed economy:
◦ Society’s production possibilities = consumption possibilities.
◦ If a country is self-sufficient, it is called autarky.
Benefits of Trade
In an open economy:
◦ The society’s consumption possibilities are typically greater than its
production possibilities.
Buying and Selling in World Markets
150,000
Assume:
• Producing at D
A • Closed economy
120,000 • World price of coffee = $10/lb and
C computer = $500
100,000
50,000 D
B
1,000 2,000 2,400 3,000
Computers/year
E
150,000
Consumption
possibilities Observation:
• Sell 2,000 computers @ $500
A • Take the $1million and buy 100,000
120,000
C pounds of coffee
• Consumption possibilities of 150,000 is

100,000 greater than PPC without trade
50,000 D
Production
possibilities
B F
1,000 2,000 2,400 3,000
Computers/year
E
150,000
Consumption Observation:
possibilities • Start at D
A • Sell 50,000 lbs of coffee
120,000 • Buy 1,000 computers with the $500,000
C • Pt F is possible with trade but not on the PPC
100,000
50,000 D
Production
possibilities
B F
1,000 2,000 2,400 3,000
Computers/year
Production Possibilities, Consumption Possibilities, and the Optimal
Production Mix for an Open Economy
160,000 L
Consumption
150,000
possibilities
E
• 50 lbs of coffee trades for 1 computer
A • LM = consumption possibilities
120,000 • G is the optimal combination for Costa Rica
• Costa Rica can use trade to locate anywhere
along LM
100,000
C
G
50,000
D
Production
possibilities
B F M
1,000 2,000 2,400 3,000 3,200
Computers/year
Production Possibilities, Consumption Possibilities, and the Optimal
Production Mix for an Open Economy
160,000 L
Consumption
150,000
possibilities
E
Why produce at G?
A • Slope of the PPC = LM
120,000 • Domestic and international opportunity costs
of acquiring an extra computer (in terms of
forgone coffee) are equal

100,000
C
G
50,000
D
Production
possibilities
B F M
1,000 2,000 2,400 3,000 3,200
Computers/year
A Straight-Line Production Possibilities Curve
A Observation
800
• The tradeoff between
coffee and tea is
constant at any point

B on the PPC
600
C
200
D
200 600 800
Tea (pounds/year
Two Consumption Possibilities Curves
Consumption possibilities curve

when the world price of coffee is
twice the world price of tea
A
800
• Islandia produces at A
600 • Islandia can use the money
B earned from selling 800 lbs
of coffee to choose any
combination on AD’
C
200
D D’
200 600 800 1,600
Tea (pounds/year
Two Consumption Possibilities Curves
A’
1,600
Consumption possibilities curve

when the world price of tea is
twice the world price of coffee

A
800
• Islandia produces at D
B • Islandia can choose any
600
combination on A’D
200
C
D
200 600 800
Tea (pounds/year
A Market With Imports
Equilibrium without
Price (thousand of dollars per car)
35 international trade
30
SA
25
Price with
no trade
20
15
DA
10 Quantity
Produced and
consumed
0 0.5 1.0 1.5

Quantity (millions of cars per year)
A Market With Imports
Figure 7.3(b)
Equilibrium in a market
35 with imports
30
SA
25 Quantity
Produced
decreases Quantity
20 Consumed
Price increases
falls
World Price
15
DA
Quantity
10 produced
Imports
Quantity consumed
0 0.5 1.0 1.5

Benefits of trade
15
b
10
5 a c
0 1 2 3 4 5
Capital goods)
Markets and the Distribution of
Gains and Losses
Winners and losers in an import market

◦ By comparing consumer surplus and producer
surplus with imports and without imports,
consumers gain and producers lose
Gains and Losses in a Market With
Imports Figure 7.4(a)
Consumer and producer

35 surplus without
international trade
30 Consumer
surplus
SA
25
20 Equilibrium with no
international trade
15
DA
Producer
10 surplus
0 0.5 1.0 1.5

Gains and losses in a Market With
Imports Figure 7.4(b)
Gains and losses

35 from imports
Consumer
Surplus
30 expands
SA
25
Increase in
20 total surplus
from imports
World Price
15
DA
10 Producer
Surplus
shrinks
0 0.5 1.0 1.5
Markets and the Distribution
of Gains and Losses
An Export
◦Australia is an exporter in the market for
coal because our costs of production are
lower that the world price.
◦Equilibrium without international trade is
illustrated in figure 7.5(a)
◦Equilibrium with international trade is
illustrated in figure 7.5(b)
A Market With Exports
Equilibrium without
international trade
100
Price (dollars per tonne)
Price with SA
75 no trade
50
40 Quantity
Produced and
consumed
25
DA
0 100 200 300
Quantity (millions of tonnes per year)
A Market With Exports
125 Consumption can increase Equilibrium in a
Decrease, or remain the same
- here it remains the same
market with exports
100
SA
World Price
75
Price
50 rises Demand
40 increases
Quantity
Exports Produced
25 Quantity
consumed DA DA
0 100 200 300
Markets and the Distribution of
Gains and Losses
Winners and losers in an export market
◦ We can see who gains and who loses by looking
at the changes to consumer surplus and
producer surplus
◦ Consumer surplus remains the same while
producer surplus increases
◦ Producers gain because they receive higher
price, sell more and receive a larger producer
surplus
Gains and Losses in a Market
With Exports Figure 7.6(a)
Consumer and producer

surplus without international trade
100 Consumer
surplus
SA
75
50 Equilibrium with
no international
40 trade
25 Producer
surplus
DA
0 100 200 300
Gains and Losses in a Market
With Exports Figure 7.6(b)
Consumer surplus can increase
125 decrease, or remain the same The gains and losses
- here it remains the same
from export
100 Increase in total surplus
From exports = D+E+F
A F SA
World Price
75
D E
B
50
40
C
25 Producer
Surplus DA DA
expands
0 100 200 300

International Trade Restrictions
◦ Governments restrict international trade
to protect domestic producers from
competition by using three main tools:
1. Tariffs
2. Subsidies
3. Quotas
International Trade
Restrictions
◦A tariff is a tax that is imposed by the
importing country when an imported good
crosses its international boundary.
◦A subsidy is a payment made by a
government to a domestic producer based
on the quantity produced
◦A quota is a limit on the quantity of a good
that may be imported
◦Today we will explore tariffs and quotas
International Trade
Restrictions
When Australia imposes a tariff on car
imports:
◦ The price of a car in rises.
◦ The quantity of cars imported decreases.
◦ The government collects the tariff revenue.
◦ Producer surplus increases.
◦ Consumer surplus decreases.
◦ Total surplus decreases – a deadweight loss
International Trade
Restrictions
How subsidies work
◦ A subsidy works just like a tax, but in the opposite
direction.
◦ A subsidy shifts the supply curve rightward,
lowers the price, increase the quantity, and
creates a deadweight loss from overproduction
◦ If a subsidy is granted on an export or an import it
changes the amount of international trade
Impact of Tariffs
Sd
Price Pd
f i
Pt Sw + t
e g h j
Pw Sw
0 Quantity
a b q c d
32
Impact of Tariffs (cont.)
Consumption loss
◦ a measure of the benefit lost to consumers that
is not captured by other elements in society
Production loss
◦ the value of production lost to society
Deadweight loss
◦ the reduction in the total level of welfare (or real
incomes) across society due to tariff protection
33
Impact of Tariffs (cont.)
Effects on foreign producers
◦ income of foreign producers will fall
Government revenue
◦ the government gains by obtaining tariff
revenue
◦ tariff revenue is essentially a transfer of
income from consumers to government
and does not represent any net change in
the nation’s economic wellbeing
34
Impact of Quotas
Sd
Price
Pd
f i
PQ
e g h j
Pw Sw
Dd
0 Quantity
a b q c d
35
Arguments for Protection
Military self-sufficiency argument
Increase domestic employment
Diversification for stability
Infant-industry argument
Cheap foreign labour argument
Anti-dumping
To counter lax environmental standards
36
Eşecul pieţelor. Competitie imperfecta; Externalitati; Bunuri publice
Cu toate că piaţa reprezintă cea mai eficientă modalitate de alocare a resurselor, uneori
există unele situaţii de eşec al pieţelor.
Aceste situaţii apar în cazul monopolului, externalităţilor, a bunurilor publice şi

asimetriei informaţionale.
Cauzele eşecului pieţelor:
- dificultatea în atribuirea drepturilor de proprietate;
- existenţa unor costuri de tranzacţionare ridicate;
- mecanismul preţului (există costuri sociale, dar şi beneficii sociale ce nu sunt
incluse în preţul firmei);
- structura pieţei;
- informaţia incompletă.
Bunurile publice
Când drepturile de proprietate nu sunt bine definite (de exemplu, vânzătorul nu este
proprietarul bunului).
Un prim caz în care drepturile de proprietate nu sunt bine definite îl reprezintă
bunurile aflate în proprietatea comună.
Celebrul exemplu cu pajiştea comună, care se deteriorează rapid deoarece toată lumea
este interesată să o exploateze cât mai mult, dar nimeni nu este interesat să o regenereze.
Dacă se doreşte să se refacă pajiştea trebuie realizată o investiţie (această investiţie
poate presupune de exemplu udarea pajistei cu stropitorile, sau să plătească utilaje specialijate
să facă acest lucru sau si mai costisitor să investească într-un sistem de irigaţii).
Dacă este un grup numeros, negocierile sunt foarte costisitoare (gândiţi-vă ce
înseamnă să se ajungă la un acord în cazul a 1000 de persoane. Exerciţiu de imaginaţie:
încercaţi să stabiliţi unde veţi pleca în weekend! – la munte, la mare? La munte unde? La
Predeal, Sinaia, Vatra Dornei? La cabană, hotel? Hotel de 2 sau de 4 stele? Etc.
Aceste negocieri costisitoare vor genera costuri de tranzacţionare ridicate. Costurile de
tranzacţionare sunt cheltuielile necesare pentru încheiarea unui contract (nu pentru plata
bunurilor). De ex. dacă trebuie să te deplasezi până în Iran sau Siria pentru semnarea unui
contract, sau vrei să stabilesti un prim contact cu o firmă în care se vorbeşte doar malgaşa etc.
Eemplul de mai sus ne ajută să înţelegem mai bine conceptul de bunuri publice.
Bunurile publice sunt acele bunuri al căror consum de către o persoană, nu diminuează cu
nimic consumul altei persoane (de exemplu iluminatul public, apărarea naţională etc.)
Bunurile publice prezintă 2 trăsături importante:
- nonexcluziunea: nimeni nu poate fi exclus de la consumul acelor bunuri (teoretic
există posibilitatea excluderii, dar în acest caz costurile de excluziune ar fi foarte
mari).
- nonrivalitatea: consumul acelui bun de către un individ, nu afectează cu nimic
cantitatea oferită (cu alte cuvinte costul marginal este egal cu zero).
Clasificarea bunurilor
Nonexcluziune
Nonrivalitate
DA NU
DA Bunuri private pure Bunuri mixte (informaţia,
TV)
NU Bunuri mixte (ciupercile din Bunuri publice pure
pădure, băncile din parc)
1
În cazul bunurilor publice apare problema pasagerului clandestin (free rider) – adică
persoana care deşi beneficiază de un bun, nu vrea să plătească pentru producerea lui.
Externalităţile
Definiţia externalităţilor
Externalităţile sunt efecte ale unei activităţi ce se resfrâng asupra unei terţe persoane,
neimplicate în acea activitate.
Efectele pot fi pozitive (rezultând externalităţi pozitive) sau negative (apărând astfel
exernalităţile negative).
Externalităţile pozitive – presupun efecte externe benefice. De exemplu: vaccinarea,
stupii cu albine etc.
Pentru a analiza efectele externalităţilor, vom defini câteva concepte: beneficiul
individual, beneficiul societăţii, costul privat şi costul social.
Beneficiul individual (privat) constă în beneficiile de care se bucură doar agentul
economic care a produs/consumat bunul respectiv.
Beneficiul social exprimă beneficiile de care se bucură toţi membrii societăţii, chiar
dacaă nu au contribuit în vreun fel la producerea bunului respectiv.
Rezultă că Beneficiul social = Beneficiul privat + beneficiul membrilor societăţii
Costul privat este suma cheltuielile pe care le suportă agentul economic care produce
bunul respectiv.
Costul social este reprezentat de către costurile (inclusiv cele de oportunitate) pe care
trebuie să le suporte membrii unei societăţi, chiar dacă nu sunt implicaţi în utilizarea vreunui
bun.
Costul social = Costul privat + costul suportat de ceilalţi membrii ai societăţii
În cazul acestor externalităţilor pozitive, beneficiul social este mai mare decât
beneficiul individual, deoarece beneficiază şi alţi membrii ai societăţii de diverse beneficii, nu
doar cel care a produs/ consumat bunul respectiv. De exemplu, în cazul în care eu îmi
amenajez grădina se vor bucura de piesaj şi ceilalţi vecini.
Ps
Pe
Pi Beneficiu social
C =Vmg = beneficiu individual
Qe Qs
Q
Deoarece BS este mai mare decât BI → o cerere socială mai mare decât cererea individuală
(cu alte cuvinte societatea obţine mai multe beneficii decât individul). Din grafic se observă
2
că ar trebui consumată cantitatea Qs însă se consumă doar Qe. Statul ar trebui să intervină şi să
ofere o subvenţie egală cu diferenţa dintre Ps - Pi.
Externalităţi negative
Costurile private sunt mai mici decât costurile sociale, ceea ce înseamnă că societatea suportă
o parte din costuri. Apare astfel poluarea.
Poluarea reprezintă un cost impus cuiva (fără acordul acestuia). Ea este rezultatul secundar al
unei activităţi de producţie şi nu un produs în sine (nu produce nimeni poluare cu un scop
anume: de exemplu să-şi tortureze vecinii).
De exemplu poluarea fonică, de la avioane. Dacă cineva a cumpărat o casă mai ieftin,
deoarece se afla în apropierea unui aeroport, stia că va trebui să locuiască într-o zonă cu
zgomot şi deci nu este considerată poluare.
P Costul social
O =Cmg = costul individual
Ps
Pe
Pi
Qs Qi
Q
Deoarece CS este mai mică decât CI → o ofertă socială mai mică decât oferta individuală (cu
alte cuvinte societatea suportă o parte din cheltuielile agentului economic). Din grafic se
observă că ar trebui consumată cantitatea Qs însă se consumă Qi (o cantitate mai mare). Statul
ar trebui să intervină şi să impună o taxă egală cu diferenţa dintre Ps - Pi, taxă care va conduce
la creşterea costurilor de producţie şi va contribui la scăderea ofertei individuale.
Soluţionarea externalităţilor negative
a) Internalizarea costurilor (soluţia Pigou) impunerea unei taxe egală cu diferenţa dintre
Ps - Pi pentru a aduce oferta individuală la nivelul celei sociale (această taxă poate fi
utilizată ulterior ca o subvenţie pentru cei care suportă poluarea). Principiul poluatorul
plăteşte!
b) Limitarea producţiei (vezi protocolul de la Kyoto – sistemul tichetelor de poluare)
c) Soluţia lui Coase: dacă nu sunt mulţi agenţi economici, se poate negocia acceptarea
poluării, dar trebuie definite foarte bine drepturile de proprietate.
3
Formarea preţului unui activ
Raţionamentul care explică formarea cursului obligaţiunii poate fi sintetizat astfel. Mai
întâi vom presupune că în cazul achiziţiei unei obligaţiuni costul de oportunitate ar fi
constituirea unui depozit bancar de o valoare identică cu valoarea nominală a obligaţiunii.
Deţinătorul obligaţiunii este interesat ca depunând aceeaşi sumă de bani la bancă, să obţină o
dobândă echivalentă cu cuponul acelei obligaţiuni. Aşadar, preţul obligaţiunii va fi identic cu
valoarea unui depozit bancar ipotetic, care la rata dobânzii de pe piaţa monetară ar aduce o
dobândă egală cu dobânda adusă de respectiva obligaţiune. Trebuie să avem în vedere că rata
dobânzii pentru obligaţiunea respectivă poate diferi de rata dobânzii de pe piaţa monetară şi,
mai mult, rata dobânzii de pe piaţă monetară fluctuează mult mai mult decât rata dobânzii
obligaţiunii (care poate fi considerată fixă), ceea ce conduce la o fluctuaţie si a preţului
obligaţiunii.
C
C = S * rd → P = , unde P = preţul obligaţiunii (cursul de la bursă), rd = rata dobânzii de
rd
pe piaţă monetară.
După cum se observă relaţia dintre preţul obligaţiunii şi rata dobânzii de pe piaţă
monetară este invers proporţională (negativă). Atunci când rata dobânzii de pe piaţa monetară
creşte, preţul obligaţiunii începe să scadă deoarece indivizii vor prefera să vândă obligaţiunile
şi să depună banii la bancă, depozitele bancare având acum un randament superior. Reciproc,
când rata dobânzii de pe piaţă monetară începe să scadă indivizi îşi vor lichida depozitele şi
vor dori să achiziţioneze obligaţiuni (cu o rată a dobânzii mai mare) mărind cererea pentru
acestea şi conducând în final la creşterea preţului obligaţiunii.
Generalizând, putem afirma că preţul oricărui activ se determină raportând veniturile
aduse de acesta la rata dobânzii de pe piaţa monetară.
De exemplu, se poate estima preţul unui apartament pornind de la chiria lunară şi
având în vedere rata dobânzii de pe piaţa monetară. Astfel, dacă chiria la o garsonieră dintr-un
cartier obişnuit este de 200 euro pe lună, iar rata dobânzii pasive la depozitele exprimate în
euro este de 4% anual, atunci preţul unei garsoniere va fi de aproximativ:
(200 € x 12 luni)/ 4% = 24 000 / 0,04 = 60 000 euro
Preţuri administrate
Guvernul poate stabili preţuri minime sau preţuri maxime

Preţul maxim este suma maximă pe care o poate cere un producător pentru un anumit bun.
Cu alte cuvinte, producătorul poate fixa orice preţ doreşte dar nu mai mare decât preţul
maxim.
Ca principală justificare pentru această măsură, Guvernul menţionează protecţia
consumatorilor şi combaterea inflaţiei importate (importăm resurse cu preţuri ridicate).
P
O
pe
Pmax
C
Q
qo qe qc
Stabilirea unui preţ maxim peste nivelul preţului de echilibru (care s-ar stabili fără intervenţia
statului) nu va produce niciun efect, deoarece tranzacţiile s-ar realiza tot la nivelul preţului de
echilibru. Deci preţul minim este mai mic decât preţul de echilibru.
Se poate observă cu uşurinţă că vom avea o cantitate cerută mai mare decât cantitatea oferită
(se va tranzacţiona cantitatea oferită care va fi mai mică decât în cazul în care ar fi existat un
preţ liber). În acesta caz pe piaţa respectivă va apărea o penurie de bunuri ceea ce va conduce
ulterior la apariţia pieţei negre sau la sporirea costurilor de tranzacţie (de exemplu, populaţia
va trebui să stea la coadă, bunurile respective vor fi raționalizate, limitându-se astfel cantitatea
achiziţionată).
Exemplu: controlul chiriilor
Preţul minim reprezintă limita inferioară la care poate fi vândut un produs. Adică, el poate fi
vândut la orice nivel de preţ, dar nu mai mic decât acea limită.
Ca principală justificare pentru această măsură, Guvernul menţionează protecţia
producătorilor.
Stabilirea unui preţ minim sub nivelul preţului de echilibru (care s-ar stabili fără intervenţia
statului) nu va produce niciun efect, deoarece tranzacţiile s-ar realiza tot la nivelul preţului de
echilibru. Deci preţul minim este mai mare decât preţul de echilibru.
P
O
Pmin
pe
Q
qc qe qo
Se poate observă cu uşurinţă că vom avea o cantitate cerută mai mică decât cantitatea oferită
(se va tranzacţiona cantitatea cerută care va fi mai mică decât în cazul în care ar fi existat un
preţ liber).
Preţurile minime se utilizează cel mai frecvent pentru produsele agricole şi pe piaţa
muncii, sub forma salariului minim. Deoarece pe piaţă va exista un surplus de ofertă, pentru a
elimina surplusul, statul fie va subvenţiona 1 firmele din domeniu (mărind astfel cantitatea
cerută), fie va impozita suplimentar producţia acelui bun, micșorând în acest fel cantitatea
oferită.
Un caz particular de impunere a pretului este fixarea salariului minim. În România,
salariul minim brut este de 1450 lei, ceea ce înseamna ca întreprinzatorii nu pot angaja
muncitori carora sa le plateasca mai puțin de 1450 lei net pe luna. Scopul declarat al fixării
1
Subvenţiile pot fi directe (sub forma unor sume de bani oferite direct producătorilor, sau rar consumatorilor)
indirecte (sub forma unor avantaje fiscale – de ex. reducerea unor taxe şi impozite care trebuiau plătite statului,
sau amânarea plăţii impozitelor etc.), sau mascate (sub forma unor facilităţi – garantarea de către stat a unor
credite private, vezi prima casa etc.)
salariului minim este protejarea persoanelor sarace, care nu pot câstiga un salariu
corespunzator unui nivel de trai decent. Efectul acestei masuri este însa contrar celui urmarit
de guvern. Statul poate interzice întreprinzatorilor sa plateasca salarii brut mai mici de 1450
lei, dar nu-i poate forta pe acestia sa angajeze toti indivizii care se ofera sa lucreze în
schimbul acestor bani. În realitate, dupa cum se observa din figura, salariul minim duce la
aparitia unei discrepante între cererea si oferta de servicii de munca, mai precis determina
aparitia somajului. Este important de subliniat ca someri vor fi acei muncitori carora patronii
nu pot sa le plateasca mai mult de 1450 lei net pe luna, adica exact oamenii saraci pe care
intentiona sa-i sprijine guvernul. În aceasta categorie intra o mare parte a muncitorilor
necalificati, tinerilor fara studii superioare (care nu au experienta de munca) etc.
Eşecul pieţei
Hazardul moral
Hazardul moral
• 1. Una dintre părţile unui contract, după
semnarea contractului, îşi schimbă
comportamentul a.î. afectează negativ
partenerul
• 2. Partea neinformată a unui contract
poate observa acţiunea agentului, dar nu
poate decide dacă este cea corectă
Hazardul moral
• Relaţia principal – agent (relaţie de
agenţie): bunăstarea unei persoane
depinde de acţiunile altei persoane
• Principiul de revelaţie: procedeul care
permite principalului să scoată la lumină
informaţia ascunsă de agent
Hazardul moral
• Renta informaţională = avantajul
informaţional de care dispune agentul
Eşecul pieţei
Selecţia adversă
Selecţia adversă
• G. Akerlof: The Market for Lemons:
Quality Uncertainty and the Market
Mechanism, 1970
• Situaţia: obiectul unui contract deţine o
proprietate cunoscută doar de una dintre
părţi.
Selecţia adversă
• Studiu de caz:
• Pe piaţa autoturismelor second-hand
există două tipuri de maşini:
• Tip A – calitatea bună
• Tip B – calitate proastă
• Vânzătorii cunosc tipul autoturismului
• Cumpărătorii potenţiali nu ştiu acest tip.
Selecţia adversă
• Joc static necooperant cu informaţie
imeperfectă
• Fie 20.000 RON preţul meritat de o
maşină A=Umg a consumatorului de
maşină tip A
• Fie 5.000 RON preţul meritat de o maşină
B=Umg a consumatorului de maşină tip B.
Selecţia adversă
• Matricea jocului
Cumpărător
5.000 20.000
5.000 -15.000 +15.000 -15.000 0
Vânzător
Tip A 20.000 0 +15.000 0 0
Cumpărător
5.000 20.000
Vânzător 5.000 0 0 0 -15.000

Tip B
+15.000 0 +15.000 -15.000
20.000
Selecţie adversă
Natura
calitate Non-calitate
1/2 1/2
Vânzător Vânzător
5 20
5 20
Cumpărător Cumpărător Cumpărător Cumpărător

5 20 5 20
5 20 5 20
0,0 +15,0 +15,-15
-15,+15 -15,0 0,+15 0,0 0,-15
Selecţia adversă
• Pentru vânzător, preţul de 20.000 este
strategie dominantă, iar cumpărătorul ştie
acest lucru
• Cumpărătorul va fi dispus să plătească
numai 5000 => maşinile bune sunt
alungate de pe piaţă
• Cauza: externalitatea negativă generată
de vânzătorii de hârburi
Selecţia adversă
• Soluţii:
• Teoria semnalului
• Contracte diversificate pe piaţa asigurărilor
• Intervenţia statului
Conculzia: scoaterea la lumină a
informaţiei este costisitoare pentru cei
“buni”
Asimetria informaţiei
1. Selecţia adversă
2. Hazardul moral
Teoria principal-agent
• Componentă a teoriei incitaţiilor;
• Relaţia de agentură:
• bunăstarea unei persoane depinde de acţiunile
întreprinse de o altă persoană;
• contract prin care una sau mai multe persoane,
numite principal (principali), angajază o altă
persoană, numită agent, să execute anumite
servicii în interesul său, servicii care implică
delegarea unei anumite autorităţi în luarea
deciziilor către agent.
Costurile de agenţie
• costurile de creare şi de alcătuire a
contractelor între principal şi agent ;
• cheltuielile de monitorizare ale
principalului ;
• cheltuielile de garantare (întărire) ale
agentului ;
• pierderile reziduale : pierderile de
oportunităţi inerente întrucât contractele
sunt incomplete, chiar dacă optime.
Costurile de agenţie cuprind:
• costurile de contractare,
• costurile de tranzacţie,
• costurile aferente hazardului moral,
• costurile informaţionale.
Selecţia adversă
• descrie situaţiile în care una dintre părţile
unui contract deţine în momentul semnării
contractului o informaţie de natură să
prejudicieze partenerul;
• una dintre părţile unui contract este
capabilă să ascundă informaţii celeilalte
părţi, informaţii deţinute înaintea semnării
contractului.
Modelul Akerlof
există doar maşini bune (piersici) şi
“hârburi” (lămâi);
• Maşinile bune sunt alungate de pe piaţă
de hârburi, putându-se ajunge în punctul
extrem în care piaţa să-şi înceteze
funcţionarea.
Modelul Akerlof
• Studiu de caz:
există două tipuri de maşini:
• Tip A – calitate bună
• Tip B – calitate proastă
• Vânzătorii cunosc tipul autoturismului
• Cumpărătorii potenţiali nu ştiu acest tip.
Modelul Akerlof
• Joc static necooperant cu informaţie
imeperfectă
• Fie 20.000 RON preţul meritat de o
maşină A din perspectiva consumatorilor =
Umg a consumatorului de maşină tip A
• Fie 5.000 RON preţul meritat de o maşină
B din perspectiva consumatorilor = Umg a
consumatorului de maşină tip B.
Modelul Akerlof
• Presupunem că proprietarii sunt dispuşi să
vândă o maşină bună cu 18.000 Ron, iar una
proastă cu 4000 Ron.
• Speranţa de utilitate a cumpărătorilor este, în
ipoteza că şansele ca maşina să fie bună sunt
50%: 20.000x0,5+5000x0,5=12.500
• La acest preţ, proprietarii de automobile bune nu
sunt dispuşi să vândă.
• Cumpărătorii cunosc acest lucru şi vor fi dispuşi
să plătească maximum 5000 Ron.
Modelul Akerlof
• Presupunem funcţia
cererii: D  f P,  
• Cu:
D ' P  0
D '   0
Modelul Akelof
• Calitatea depinde de preţ:
  f P 
• Şi
 ' P  0
Modelul Akerlof
• Panta curbei cererii este:
dD D D 
 
dP P  P
Modelul Akerlof
• Oferta este de forma: S=f(P), iar la
echilibru trebuie să avem:
• S(P)=D(P,μ)
• În panta curbei cererii primul termen este
negativ, dar al doilea pozitiv, ceea ce
înseamnă că putem avea:
Modelul Akerlof
• Imposibilitatea echilibrului
P
Cerere
D=f(P, μ)
Oferta
S=f(P)
Q
Jocul Akerlof
Cumparator
Vanzator 5000 20.000
Calitate (18.000 -13000 +15000 2000 0
euro)
Non-calitate (4000 1000 0 +16000 -15000
euro)
Modelul Akerlof – Piaţa muncii
• Semnalul este educaţia
• Fie două categorii de angajaţi:
• Categoria 1, slabi – productivitate a1
• Categoria 2, buni – productivitate a2
• Salariile sunt w1, respectiv w2, dacă informaţia
este simetrică, egale cu productivitatea;
• Dacă informaţia este asimetrică, salariul mediu
va fi:w=(1-b)a1+ba2 , în care b este ponderea
estimată a salariaţilor buni.
• presupunem că angajaţii pot „cumpăra” un
semnal care să le reveleze calitatea, dar
acest semnal costă-c este costul marginal;
• Presupunem: c1 > c2 ;
• Atunci va exista un nivel de educaţie e*,
astfel încât:
a 2  a1 * a 2  a1
e 
c1 c2
• Echilibru de separare = tip de echilibru
bazat pe utilizarea semnalelor, deoarece
echilibrul implică faptul că fiecare tip de
lucrător efectuează o alegere care îl
separă de ceilalţi (arată de ce tip este).
• Echilibru de regrupare = (eng. pooling
equilibrium), în cadrul căruia fiecare tip de
lucrător efectuează aceeaşi alegere.
Selecţia adversă – alt exemplu de
semnal
• Presupunem că în Bucureşti există numai 2
tipuri de restaurante:
• Tip A, de calitate medie
• Tip B de calitate înaltă
• Preţurile pe fel de mâncare se prezintă astfel:
• 20 RON/fel tip A
• 30 RON/fel tip B
• Ambele restaurante vând în medie 300 de porţii
(feluri) de mâncare pe zi.
Selecţia adversă
• Câştigul va fi, atunci când clienţii cunosc calitatea :
• 300x20x360=2.160.000RON/an tip A
• 300x30x360=3.240.000RON/an tip B
• Presupunem că restaurantele pot avea y apariţii TV în
orele de vârf, care să le semnaleze calitatea
• Pentru fiecare apariţie, restaurantele trebuie să
cheltuiască astfel:
• Tip A: 20.000 RON/an
• Tip B: 10.000 RON/an
• Fie y* numărul de apariţii TV pentru care consumatorii
sunt dispuşi să plătească 30 RON/fel.
Selecţia adversă
• Cheltuielile de semnalare a calităţii se
prezintă astfel:
• Restaurantele apropiate de tipul A:
20.000xy/an
• Restaurantele apropiate de tipul B:
• 10.000xy/an
• Prin atingerea lui y*, ambele tipuri de
restaurante ar câştiga 3.240.000-
2.160.000=1.080.000 RON/an
Selecţia adversă
• Pentru ca restaurantele tip A să nu facă efortul
de a atinge y*, trebuie ca:
• 1.080.000RON<20.000y*
• Pentru ca cele de tip B să facă efortul trebuie ca:
• 1.080.000>10.000y*
• Rezultă că 54<y*<108
• De exemplu, dacă y*=70, restaurantele de tip A
vor opta pentru a nu semnala o calitate mai
înaltă în raport cu cea reală.
Selecţia adversă-alte soluţii
• Reputaţia
• Standardizarea
• Garanţiile
• Intervenţia statului
• Dar scoaterea la lumină a informaţiei este
costisitoare pentru cei “buni”.
Hazardul moral
• 1. Una dintre părţile unui contract, după
semnarea contractului, îşi schimbă
comportamentul a.î. afectează negativ
partenerul
• 2. Partea neinformată a unui contract
poate observa acţiunea agentului, dar nu
poate decide dacă este cea corectă
Hazardul moral
• Relaţia principal – agent (relaţie de agenţie): bunăstarea
unei persoane depinde de acţiunile altei persoane
• Problemele pe care şi le propune spre rezolvare teoria
Principal – Agent sunt:
• să explice modul în care informaţia incompletă şi
monitorizarea costisitoare afectează acţiunile agenţilor;
• să construiască mecanisme prin care agenţii să fie
stimulaţi să acţioneze în interesul principalului.
• Principiul de revelaţie: procedeul care permite
principalului să scoată la lumină informaţia ascunsă de
agent
Hazardul moral în relaţia manager-
proprietar
• Managerul=agentul
• Proprietarul=principalul
• Proprietarul trebuie să ofere managerului un
contract prin care salariul acestuia(w) să
depindă de rezultat(R):R(w)
• Fie e efortul managerului
• Fie a evenimentul aleator de care depinde
rezultatul: R=f(e,a)
• Principalul nu poate observa nici e, nici a
Hazardul moral
• Utilitatea celor doi se prezintă astfel:
• Pentru proprietar:Up=R(a,e)-W(R)
• Pentru manager:Um=W(R)-e
• Principalul trebuie să propună agentului un
contract W*[R(a,e*)] care să-l incite pe
acesta la un efort corespunzător
Hazardul moral
• Managerul se confruntă cu două tipuri de
constrângere:
• constrângere de participare sau
constrângere de raţionalitate
individuală:W(R(e*,a),e*)-e*≥U’
• constrângere de incitaţie(numită şi de
compatibilitate a mecanismului
incitativ):W(R(e*,a),e*)-e*≥W(R(e,a),e)-e
Hazardul moral
• Proprietarul urmăreşte identificarea
efortului e* care conduce la maximizarea
diferenţei: R(a,e*)-W(R(a,e*))
• Dacă prelucrăm relaţiile anterioare,
considerând constrângerea de participare
de forma W(R(e*,a),e*)-e*=U’ obţinem:
• R(a,e*)-e*-U’ care trebuie maximizată
Locaţia
• Proprietarul „închiriază” firma managerului, în sensul că
percepe un preţ fix P de la acesta şi îi oferă în schimb dreptul
de a reţine tot rezultatul obţinut R
• Managerul va câştiga diferenţa dintre rezultat şi preţul fix P:
R(e*)-P
• În absenţa evenimentului aleator el va urmări maximizarea
diferenţei R(e*)-e*-P, adică exact ceea ce proprietarul doreşte
• Dacă intervine evenimentul aleator, plătind o sumă fixă P
agentul suportă în întregime riscul concretizat în impactul
negativ a lui ‘a’ asupra rezultatului
• Managerul va accepta contractul doar dacă nu are aversiune la
risc
Managerul salariat
• Proprietarul oferă managerului un salariu fix pe
unitate de efort, notat We şi o sumă constantă k
• Managerul va urmări maximizarea diferenţei:
We*+k-e*; k este ales astfel încât să respecte
constrângerea de participare
• Dacă intervine evenimentul aleator, proprietarul
nu poate observa intensitatea efortului
managerului, astfel că mecanismul nu poate fi
aplicat
Totul sau nimic
• Proprietarul plăteşte managerului o sumă fixă S*, dacă depune
un efort e* şi nu îi dă nimic dacă efortul este mai mic.
• Nivelul sumei S* se determină pornind de la constrângerea de
participare astfel încât: S*-e*=U’, de unde S*=U’+e*.
• Dacă managerul depune un efort e* el obţine utilitatea U’, pe
când dacă e≠e*, utilitatea sa este –e*, deci el va depune efortul
e*.
• Dacă apare evenimentul aleator şi dacă efortul are drept
referinţă intensitatea muncii, proprietarul nu poate evalua
efortul.
• Dacă efortul este evaluat pe baza rezultatului obţinut de
manager, apare aceeaşi problemă ca în cazul locaţiei, întrucât
managerul suportă întreg riscul ca evenimentul aleator să aibă
impact negativ
Partajarea rezultatului
• Principalul şi agentul primesc fiecare câte o parte din
rezultat
• agentul primeşte o cotă αR(e*); el va urmări
maximizarea diferenţei: αR(e*)-e*, de unde rezultă:
• αRm(e*)=Cm(e*), care nu reprezintă o soluţie optimă
• În cazul prezenţei evenimentului aleator, principalul
şi agentul îşi împart riscul, iar satisfacţia agentului
depinde de rezultatul obţinut => mecanism incitativ
poate fi aplicat.
Hazardul moral
• Dacă putem observa acţiunea, dar nu
putem evalua în ce măsură este cea
potrivită?
• Principiul de revelaţie: principalul trebuie
să ofere agentului aceeaşi sumă pe care
acesta ar primi-o dacă ar minţi, ori de câte
ori agentul este tentat să mintă
Introducere în teoria
jocurilor
Ce este un joc?
Elementele unui joc:
• Un număr finit de jucători;
• Un set de strategii, dintre care jucătorii pot alege o
anumită acţiune;
• Un set de rezultate posibile;
• Un set de preferinţe cu privire la rezultate;
• O matrice a rezultatelor posibile
Exemplu:
• Ana şi Dan decid să iasă împreună în Week-end. Ana ar

prefera să meargă la un film, Dan ar prefera să iasă într-
un bar. Matricea rezultatelor este:
Dan Ana Film Bar
Film 0 1 -1 -1
Bar -1 -1 1 0
• Jocurile pot fi clasificate în mai multe categorii. Astfel, după modulde
adoptare a deciziilor, distingem:
• 1) Jocuri cooperante, dacă jucătorii decid să coopereze şi să adopte
deciziile în comun (cazul cartelului)
2) Jocuri necooperante, dacă, fiind confruntaţi cu situaţii conflictuale, jucătorii
adoptă decizii în mod individual, fără a coopera.
• În funcţie de factorul timp, vom avea:
1) Jocuri statice, în cadrul cărora jucătorii adoptă decizii simultan şi osingură
dată;
2) Jocuri dinamice, în cadrul cărora jucătorii adoptă decizii succesiv în diferite
momente de timp.
Jocuri cu strategie dominantă
• Doi studenţi – Ana şi Dan – aleg să Dan X Y

scrie simultan pe o foaie de hârtie X
sau Y. În funcţie de ceea ce scrie
fiecare, matricea rezultatelor se
prezintă astfel: Ana
• Cifra din stânga corespunde câştigului
jucătorului A, iar cea din dreapta X 2 2 0 3
câştigului jucătorului B. Astfel, dacă A
scrie X el va obţine 2 dacă B scrie tot X şi
0 dacă B scrie Y. Această matrice descrie
complet jocul, în sensul că arată numărul
de jucători, strategiile pe care aceştia le au
la dispoziţie, ca şi câştigurile
corespunzătoare diferitelor tipuri de Y 3 0 1 1
strategii.
• Matricea câştigurilor se mai numeşte şi
forma strategică a jocului, întrucât descrie
relaţia dintre combinaţiile de strategii
posibile şi câştigurile aferente.
Strategia dominantă - definiţie
• Este strategia care aduce cele mai bune rezultate,
indiferent de acţiunile partenerului de joc.
• Este strategia care nu poate fi schimbată unilateral de

către un jucător, fără ca această schimbare să nu genereze
rezultate mai proaste pentru el.
Exemplul 1 de joc cu strategie dominată
• Ana şi Dan scriu simultan, Dan X Y
la întâmplare X sau Y, iar
matricea se prezintă astfel:
Ana
X 4 4 2 7
Y 7 2 3 3
Exemplul 2: joc cu strategie dominantă
• În jocul anterior, matricea se Dan X Y

modifică astfel: Ana
X 5 6 3 4
Y 3 3 2 2
•Soluţia jocului (Y,Y) nu
este însă optimă în sensul
lui Pareto deoarece dacă
ambii jucători ar scrie X
câştigul ar fi mai mare.
Soluţia (X,X) nu este însă
un echilibru stabil, întrucât
fiecare jucător ştie că-şi
poate mări câştigul dacă
joacă Y.
Dacă A şi B cooperează, fiecare va produce jumătate din producţia pieţei, deci va câştiga 1,3
miliarde de lei profit. Dar atât A, cât şi B ştiu că dacă produc trei sferturi din piaţă, pot obţine
1,5 miliarde de lei profit. Deci combinaţia (1/2QA+1/2QB) nu este un echilibru stabil, pentru
că firmele sunt tentate să producă mai mult. În schimb, la o producţie de ¾ din piaţă fiecare,
nici A, nici B nu au motive să modifice producţia, deoarece această acţiune ar presupune un
profit mai mic.
Acest joc simplu evidenţiază că, în absenţa unui „comisar al preţurilor”, concurenţa şi
adoptarea descentralizată a deciziilor nu conduce la o situaţie de optim paretian.
Ce se întâmplă în cazul în care nu există o
strategie strict dominantă? Alegerea strategiilor
se va face eliminarea treptată a strategiilor
dominate.
Pentru jucătorul A, strategia X este strict dominată de Y. Dar Y nu

mai este dominantă, pentru că dacă B joacă X, A poate să obţină un câştig
mai mare cu W (4). Dar B nu va juca niciodată X, pentru că, pentru el X
rămâne o strategie strict dominată (poate obţine 2 sau 0, pe când cu Y
poate obţine 3 sau 1). Prin urmare putem elimina coloana din dreapta a
matricei. Prin urmare A ştie că B va juca Y şi va alege şi ea tot Y, aceasta
fiind soluţia jocului. Să observă că acest joc se bazează pe o informare
completă a jucătorilor. Aceştia cunosc câştigurile lor, câştigurile celorlalţi
jucători, ceea ce ceilalţi jucători cunosc şi modul în care aceştia gândesc.
Vom spune că informaţia este cunoaştere comună în sensul că ea este
cunoscută de toţi jucătorii
Dilema prizonierului
A şi B sunt doi infractori prinşi cu bunuri furate asupra lor şi suspectaţi

de jefuirea unui tren. Poliţistul îi închide în celule separate şi spune
fiecăruia:
- Dacă tu spui adevărul şi celălalt minte, pe tine te eliberăm şi celălalt
primeşte 25 de ani închisoare;
- Dacă tu minţi şi celălalt spune adevărul, tu primeşti 25 de ani, iar pe
colegul tău îl eliberăm;
- Dacă amândoi minţiţi, primiţi fiecare câte 5 ani pentru deţinere de
bunuri furate;
- Dacă amândoi spuneţi adevărul, primiţi fiecare câte 20 de ani.
X Recunoaşte Nu recunoaşte
Recunoaşte 20 20 0 25
Nu recunoaşte 25 0 5 5
Jocurile cu sumă zero
Dan 1 2 3
Ana
1 6 -6 4 -4 10 -10
2 6 -6 0 0 4 -4
3 -4 4 -6 6 0 0
Echilibrul Nash-Ce se va întâmpla în situaţia în care nici unul dintre jucători nu
dispune de o strategie dominată?
• Să presupunem următorul joc: Dan X Y
Ana şi Dan scriul simultan pe o Ana
foaie de hârtie astfel:
• Ana poate scrie x,y sau z
• Dan poate scrie numai x sau y. X 1 1 3* 2*
• Matricea jocului este:
Y 2 2* 2 1
Z 3* 1 1 2*
• Cu X, A poate câştiga 1 sau 3, cu Y 2 sau 2, iar cu W 3 sau 1.
• Suma câştigurilor, indiferent de ceea ce ar alege este patru. B cu X poate câştiga 1,
2 sau 1, la fel şi cu Y. Nash a propus un alt criteriu de alegere decât cel al strategiei
dominate, criteriu ce nu mai poate fi evident aplicat în jocul de mai sus. Astfel, un
echilibru Nash este o combinaţie de strategii realizată astfel încât strategia fiecărui
jucător este cel mai bun răspuns la strategiile celorlalţi. În jocul nostru, dacă A
joacă X, cel mai bun răspuns al lui B este Y. Dacă A joacă Y, cel mai bun răspuns
al lui B este X. Dacă A joacă W, cel mai bun răspuns al lui B este din nou Y.
Ansamblul celor mai bune răspunsuri a lui B este (Y,X,Y). Pentru A, ansamblul
celor mai bune răspunsuri este (W, X). În matricea noastră, strategia (X, Y) este un
echilibru Nash şi totodată soluţia jocului. Astfel pentru că A joacă doar W sau X,
linia a doua dispare. Cu X, B va câştiga 1 sau 1, pe când cu Y 2 sau 2. Evident va
juca Y. A ştie acest lucru şi va alege cel mai bun răspuns, adică X.
• Echilibrul Nash corespunde aşadar intersecţiei ansamblurilor compuse din cele mai
bune răspunsuri ale jucătorilor, soluţia (X,Y) fiind în cazul nostru singura
intersecţie.
• Echilibrul Nash ridică însă două probleme: poate să nu fie unic sau poate să nu fie
deloc.
Echilibrul Nash
• Combinaţia de strategii realizată astfel încât strategia fiecărui jucător

este cel mai bun răspuns la strategiile celorlalţi.
• Intersecţia ansamblurilor de acţiuni compuse din cele mai bune

răspunsuri ale jucătorilor.
Absenţa echilibrului Nash simplu
• Doi studenţi scriu simultan, la

întâmplare pe o foaie de hârtie
X sau Y, iar matricea jocului se Dan X Y
prezintă astfel:
În acest joc nu există un echilibru Nash,
întrucât combinaţiile celor mai bune Ana
răspunsuri nu se intersectează, aşa cum
evidenţiază asterixul. Jocul pare să nu aibă X 1 -1 -1 1
soluţie, totuşi, se poate ajunge la un rezultat.
Să presupunem că fiecare jucător „dă cu
banul” dacă să scrie X sau Y.
Pentru cap va scrie X, iar pentru pajură
Y,ceea ce înseamnă că alege la întâmplare X Y -1 1 1 -1
sau Y. Fiecare jucător va alege X cu o
anumită probabilitate şi Y cu o altă
probabilitate. X şi Y poartă numele de
strategii pure, pe când alegerea
probabilităţilor asociate acestor strategii
poartă numele de strategie mixtă.
Strategiile mixte
• Fie a probabilitatea ca Ana să scrie X şi b probabilitatea ca Dan să
scrie X.
• Speranţa de câştig pentru Ana este:
• b-1(1-b)=2b-1 dacă joacă X şi
• -b+(1-b)=-2b+1 dacă joacă Y
• Pentru Dan, speranţa de câştig este:
• -a+(1-a)=-2a+1 dacă joacă X şi
• a-1+a=2a-1 dacă joacă Y
Strategiile mixte
• Cei doi vor juca la întâmplare când:

• 2b-1=-2b+1, deci b=1/2 şi
• -2a+1=2a-1, deci a=1/2
• Soluţia jocului este ansamblul de strategii mixte (m1,m2), cu

• m1=(1/2)X+(1/2)Y şi
• m2 =(1/2)X+(1/2)Y
Strategiile mixte (absenţa echilibrului)
• Acelaşi joc, dar matricea este:
• Soluţia este combinaţia de
strategii mixte (m1,m2) cu: Dan X Y
• m1=(1/4)X+(3/4)Y
• m2=(2/3)X+(1/3)Y Ana
X 1 1 0 4
Y 0 2 2 1
Războiul sexelor (echilibrul Nash multiplu)
• Ana şi Dan decid să iasă împreună în week-end. Ana ar
prefera să meargă la un concert, Dan ar prefera să iasă
într-un bar. Fiecare are posibilitatea, în “negocierile” cu
celălalt, să fie ferm, sau să cedeze. În funcţie de atitudinea
adoptată, matricea jocului se prezintă astfel (cifrele indică
nivelul utilităţii):
Războiul sexelor
Dan Ferm Cedează
Ana
Ferm -1 -1 3 2
Cedează 2 3 1 1
Strategiile mixte
• -b+3(1-b) dacă este fermă;
• 2b+1(1-b) dacă cedează.
• -1a+3(1-a) dacă este ferm;
• 2a+1(1-a) dacă cedează.
• Soluţia: ansamblul de strategii mAna, mDan, cu mAna=mDan=2/5 ferm+3/5
cedează
Criterii de selecţie a echilibrului
• Evenimentul aleator
• Punctul focal
• Convenţia
• Riscul
echilibru corelat.
• Un acord care constă în a condiţiona alegerea de combinaţii de strategii
care constituie un echilibru Nash de un anumit eveniment aleator poartă
numele de echilibru corelat. Se observă că probabilitatea de producere a
evenimentului aleator influenţează câştigurile jucătorilor.
• Echilibru corelat permite identificarea unei soluţii unice în cazul unui joc
caracterizat prin mai multe echilibre Nash, dacă jucătorii au posibilitatea să
comunice între ei înainte de adoptarea deciziei. Dar el nu ne spune nimic
despre modul în care va fi ales evenimentul aleator.
punct focal.
• Să presupunem că Ana şi Dan, fără a se cunoaşte în prealabil, se întâlnesc

din întâmplare într-un Internet-caffe, stau de vorbă şi decid să se revadă. Ei
stabilesc să se revadă a doua zi la ora 18, dar uită să precizeze locul
întâlnirii. De asemenea, nu fac schimb de adrese sau de numere de telefon.
În acest caz, locul întâlnirii va fi cu siguranţă Internet-caffe-ul. Acest loc
este „punctul focal”. El este un reper care permite coordonarea acţiunilor.
Cu toate acestea „punctul focal” poate fi adesea inoperant. De exemplu, să
presupunem că pe parcursul primei întâlniri Ana şi Dan au discutat despre
cât de mult le place să mănânce la KFC. Atunci unul dintre ei poate crede
că celălalt a înţeles că întâlnirea va fi la KFC, ceea ce dovedeşte fragilitatea
coordonării prin intermediul unui punct focal.
convenţiile
• Să ne întoarcem la războiul sexelor: dacă Dan şi Ana sunt soţ şi soţie, iar în
familiile celor doi, de-a lungul mai multor generaţii, s-a încetăţenit obiceiul
ca doamna să cedeze, acest obicei va juca rolul unei convenţii, iar echilibrul
va fi (cedează, ferm). Convenţiile constituie aşadar un mijloc de corelare a
deciziilor prin imitare. Pornind de la această concluzie, firmele acordă o
importanţă mare cunoaşterii istoricului comportamentului concurenţei.
• Prin comparaţie cu biologia, convenţiile pot fi considerate drept consecinţă
a unui proces evolutiv asemănător celui descris de Darwin.
• Astfel, indivizii care obţin câştiguri mari alegând cele mai bune strategii
vor fi imitaţi de ceilalţi jucători. Convenţiile sunt rezultatul unui proces de
încercări şi de eşecuri prin care nici unul dintre jucători nu mai doreşte să
treacă. De aceea ele corespund unor echilibre Nash (nici un jucător nu este
incitat să se abată de la ele). Acest tip de echilibru Nash poartă numele de
„stare stabilă în evoluţie”(evolutionary stable states).
riscul
Există posibilitatea ca o strategie să fie dominantă din punct de vedere al riscului în raport
cu altă strategie.
În acest joc, dacă A alege X, poate câştiga 9 sau

pierde 15, pe când dacăalege Y poate câştiga 8
sau 7. Se observă că avem două echilibre Nash,
marcate cu asterix. Din punct de vedere al
optimului paretian, alegerea 9 optimă ar fi
(X,X). Dar A şi B pot considera strategia X prea
riscantă şi atunci aleg Y. Spunem că strategia
(Y,Y) este dominantă din punct de
vedere al riscului în raport cu (X,X).
• Analiza succintă a jocurilor statice pe care am realizat-o pe
parcursul acestui sub-capitol conduce la concluzia că
interacţiunile strategice necooperante se caracterizează prin
imperfecţiunea coordonării deciziilor, imperfecţiune care poate
conduce la o situaţie de sub-optim paretian.
Jocurile dinamice
Să presupunem acum că jucătorii nu

adoptă deciziile simultan, ci
secvenţial. Să presupunem că
A este cel care scrie primul X sau Y
pe hârtie, apoi B adoptă decizia în
funcţie de decizia lui A.
Secvenţialitatea deciziilor poate fi
reprezentată cu ajutorul unei scheme
arborescente
• Fiecare ramură a arborelui indică o acţiune posibilă, iar fiecare nod
reprezentat printr-un asterix este un punct în care un jucător reprezentat
deasupra asterixului adoptă o anumită decizie dintre deciziile posibile.
• Câştigurile sunt scrise în dreptul nodurilor terminale, numite astfel întrucât
nu admit noduri succesive. Se poate observa că A dispune doar de două
strategii, în timp ce B dispune de patru strategii. În total vom avea 4x2=8
rezultate posibile. Jocul poate fi reprezentat şi sub formă strategică astfel:
Explicaţia matricei este următoarea: dacă A alege X
şi B răspunde cu X, rezultatul este (2,2) în căsuţa 1;
dacă A alege Y şi B răspunde cu X, rezultatul va fi
(3,0). Prin urmare prima literă din parantezele
(X,X), (X,Y), (Y,X) şi (Y,Y) arată răspunsul lui B la
strategia X a lui A, iar a doua literă este răspunsul
lui B la strategia Y a lui A.
Dacă arborele de mai sus ar fi corespuns unui joc
static şi nu unui joc secvenţial, jucătorul B nu ar fi
ştiut pe ce nod să se situeze întrucât decizilor celor
doi jucători ar fi fost simultane. De aceea jocurile
statice se reprezintă printr-un arbore asemănător dar
cu linii punctate între nodurile între care jucătorul
nu ştie ce să aleagă,
• În jocurile statice se consideră că jucătorii se caracterizează printro informaţie imperfectă, întrucât nu ştiu
pe ce nod se situează atunci când adoptă deciziile (în cazul nostru, B când ia decizia nu ştie dacă se află pe
nodul din stânga sau pe cel din dreapta). Această concluzie este importantă întrucât evidenţiază că
reprezentarea jocului sub formă de arbore permite cunoaşterea informaţiei de care dispune fiecare
jucător,perfectă sau imperfectă. Vom numi ansamblul de informaţie al unui jucător totalitatea nodurilor pe
care acesta crede că se poate situa în momentul în care adoptă deciziile. Cum jucătorul B din jocul nostru
static dispune de două noduri, vom spune că informaţia sa este imperfectă.
• Dimpotrivă, informaţia este perfectă dacă ansamblurile de informaţie ale tuturor jucătorilor cuprind un
singur nod. Astfel dacă vom considera acelaşi joc, dar secvenţial, observăm că informaţia este completă.
Echilibrul Nash în jocurile secvenţiale
• Semnificaţia arborelui este următoarea: dacă A alege X, rezultatul este (2,2), indiferent dacă B alege X sau
Y. Dacă însă A alege Y, iar B răspunde cu X, rezultatul este (3,1), iar dacă B răspunde cu Y rezultatul este
(0,0). Se observă cu uşurinţă că acest joc are două echilibre Nash,marcate cu asterix. Cum se poate alege
soluţia dintre mai multe echilibre Nash?
• Dacă A observă că atunci când a scris X, B a răspuns tot cu X, în următoarea etapă a jocului va avea tot
interesul să scrie Y, presupunând că B va răspunde tot cu X. Prin urmare singura soluţie este (Y,X). Acest
mod de selecţie a echilibrului poartă numele de inducţie inversă. Ea exprimă faptul că jucătorii adoptă
deciziile cunoscând deciziile anterioare luate de ceilalţi jucători. Prin urmare jocurile secvenţiale se pot
rezolva pas cu pas, plecând de la nodurile terminale şi urcând treptat către vârf. În cazul unei informaţii
perfecte, vom numi sub-joc un nod şi ansamblul nodurilor sale succesive. De exemplu, în arborele
precedent există două sub-jocuri. Dacă pornim de la sub-jocul aparţinând lui B, observăm că cea mai bună
alegere a acestuia este să scrie X. Jucătorul A, care joacă primul, ştie că cea mai bună strategie a lui B în
sub-joc este X, deci va alege Y pentru a câştiga mai mult. Un astfel de echilibru poartă numele de echilibru
perfect în sub-joc. Echilibrul Nash (X,Y) nu este unul perfect, întrucât B nu va alege niciodată Y în sub-
jocul care începe la el. Desigur B îl poate ameninţa pe A că va juca Y, indiferent de decizia pe care o va lua
A şi anterior luării deciziei de către A. Dar ameninţarea nu este credibilă, deoarece nu ar fi avantajoasă nici
pentru B. Acest joc simplu evidenţiază şi importanţa unor înţelegeri şi a existenţei unor mijloace eficiente
de apărare a înţelegerilor dintre jucători.
• De asemenea, reprezentare jocului sub formă de arbore şi aplicareinducţiei inverse reflectă, în funcţie de
specificul fiecărui joc, avantajul primei mutări sau avantajul celei de-a doua mişcări. În exemplul nostru, A
beneficiază de avantajul primei mutări, B fiind în dezavantaj. Se observă că dacă B ar fi primul decident, el
ar alege Y, forţîndu-l pe A să aleagă tot Y.
Jocurile repetate
• Interacţiunile din economie sunt de cele mai multe ori interacţiuni de durată, aşa cum ar fi de exemplu un
contract de muncă sau un contract între client şi furnizor. Astfel de interacţiuni pot fi reprezentate cu
ajutorul jocurilor repetate. Întrebarea la care vom încerca să răspundem este: dacă un joc static se repetă de
mai multe ori, cu aceiaşi jucători, jucătorii vor lua aceleaşi decizii, chiar dacă ele sunt sub-optime paretian?
• Acest joc static avea ca soluţie (Y,Y), care arătam că nu este optimă în sensul lui Pareto. Ce se va întâmpla
în cazul în care jocul se repretă?
• Exemplul este celebru şi cunoscut sub numele de dilema prizonierului. Celebra dilemă pleacă de la
următoarea istorioară: doi hoţi care au dat împreună o spargere sunt prinşi de poliţie şi interogaţi în celule
izolate. Fiecăruia i se spune următorul lucru: dacă tu minţi şi celălalt spune adevărul, tu iei zece ani
închisoare şi celălalt este eliberat. Dacă amândoi minţiţi, vă eliberăm din lipsă de probe. Dacă amândoi
spuneţi adevărul, primiţi fiecare câte un an. Soluţia acestui joc este că cei doi hoţi se vor denunţa reciproc,
întrucât aceasta este strategia dominantă. Ce se va întâmpla însă dacă, după un an de închisoare, cei doi hoţi
se reîntâlnesc şi dau o nouă spargere? Suntem tentaţi în mod logic să presupunem că cei doi se vor înţelege
şi vor minţi amândoi, întrucât câştigul este mai mare.
• Dar dacă am măsura câştigul prin sumă parte din furt? În exemplul nostru, să spunem că dacă amândoi sunt
eliberaţi, minţind, fiecare obţine 1,5 mil. dolari. Dacă unul minte şi celălalt spune adevărul, cel care minte
nu obţine nimic, iar cel care spune adevărul ia tot. Dacă spun amândoi adevărul, restituie prada
proprietarului şi nu se aleg cu nimic. Dacă jocul se repetă de un număr finit de ori, în ultima etapă fiecare
jucător va fi tentat să mintă pentru a se alege cu mai mult. Aplicând inducţia inversă, ajungem la soluţia
jocului static iniţial: amândoi spun adevărul. Acordul dintre hoţi va fi respectat numai dacă jocul se repetă
de un număr infinit mde ori.
Aplicând metoda strategiilor dominante, observăm că în ambele etape (Y,Y) este strategie dominantă şi va
constitui soluţia jocului. Dacă vom considera că rezultatele sunt exprimate în milioane lei, câştigul total va
fi, după cele două etape câte 5 milioane de lei pentru fiecare jucător. Dacă cei doi jucători s-ar fi înţeles
între ei, ar fi câştigat după cele două etape câte 6 milioane de lei. Dar dacă jocul este finit, atât A, cât şi B
au interesul să trişeze o eventuală înţelegere, întrucât dacă, de exemplu, A joacă Y în loc de X la ultima
etapă, el câştigă 5 în loc de patru. Cea mai bună acţiune a se în nodul final este Y; aplicând metoda
inducţiei inverse, cea mai bună alternativă a lui B în etapa 1 va fi tot Y şi ajungem la soluţia iniţială, în
condiţiile în care nu există mijloace care să întărească acordul şi prin care să se asigure respectarea lui.
Dacă jocul este infinit, este posibil ca acordul să dureze pe toată perioada jocului, sau numai pentru o parte
dintre etape. Conform teoremei „folk”, orice combinaţie de strategii ale unui joc repetat la infinit care
aduc un flux de câştiguri mai mare sau cel puţin egal cu cel al unui echilibru Nash din jocul central pot fi
echilibre perfecte în subjoc, dacă indivizii au o preferinţă suficient de mică pentru prezent. În consecinţă
pentru un joc repetat la infinit există foarte multe echilibre posibile, ridicând problema selectării soluţiei.
Jocurile statice când informaţia este incompletă
• Să considerăm doi jucători care trebuie să scrie simultan X sau Y pe o foaie de hârtie. Jucătorul A poate fi
de două tipuri diferite, să spunem economist sau inginer. A ştie de ce tip este, dar B nu cunoaşte decât
probabilitatea ca A să fie de un anumit tip sau altul. Să spunem că B ştie că A este economist cu
probabilitatea α şi inginer cu probabilitatea 1- α. Matricea câştigurilor asociate celor două jocuri (B contra
economistului şi B contra inginerului) se prezintă astfel:
Pentru a rezolva acest joc, vom presupune că un al treilea jucător, pe care îl vom numi
„Natura”, notat pe scurt cu N este cel care stabileşte tipul lui A, iar A ştie ce alege N în timp
ce B nu ştie. Acest tip de raţionament este cunoscut sub numele de transformarea Harsanyi şi
permite transformarea informaţiei incomplete în informaţie imperfectă. Jocul poate fi acum
reprezentat sub formă arborescentă astfel:
• Primul nod corespunde alegerii lui N, care stabileşte tipul lui A.
• Linia punctată arată că B dispune de o informaţie imperfectă, în sensul că nu ştie pe ce nod se situează
dintre cele 4 noduri. A dispune de un ansamblu de informaţie care cuprinde patru noduri. Vom presupune
că A cunoaşte de asemenea ceea ce crede B, mai exact probabilitatea α. Transformând astfel jocul putem
aplica echilibrul Nash pentru a determina strategiile alese.Vom numi echilibru bayesian situaţia în care
fiecare jucător alege strategia care îi maximizează speranţa de câştig, date fiind tipul său, previziunile sale
şi previziunile şi strategiile tuturor celorlalţi jucători. Să determinăm echilibrul bayesian în jocul nostru:
pornim de la jucătorul A, care are strategii strict dominante, diferite în funcţie de tipul său, economistul X,
iar inginerul Y. B va estima că A alege X cu probabilitatea α şi Y cu probabilitatea 1- α. Dacă joacă X, B
obţine o speranţă de câştig egală cu α, iar dacă joacă Y speranţa de câştig este 1- α. Când cele două speranţe
de câştig sunt egale, rezultă că α=1/2. Prin urmare B va juca X când α ≥ 1/2 (1- α ≤ α ) şi Y când α ≤ 1/2.
Combinaţia de strategii care constituie un echilibru bayesian depinde aşadar de tipul jucătorului A şi de
ceea ce crede acesta. Dacă α ≥ 1/2, B va juca întotdeauna X, în timp ce economistul va alege X, iar
inginerul Y. Dacă A este economist, echilibrul bayesian rezultat va fi (X,X) care este un echilibru Nash. În
schimb, dacă A este inginer, chiar dacă probabilitatea a fost mai mică, el va alege Y, iar echilibrul bayesian
rezultat (Y,X) nu este un echilibru Nash. Prin urmare nu orice echilibru bayesian este şi un echilibru Nash.
Jocurile secvenţiale când informaţia este incompletă
• Într-un joc secvenţial, deciziile unui jucător pot scoate în evidenţă informaţii cu privire la tipul acestuia,
ceea ce poate modifica anticipările celorlalţi jucători. Atunci când aplicăm inducţia inversă va trebui să
ţinem seama de modificările anticipărilor. Să presupunem în jocul anterior că B nu cunoaşte tipul lui A, dar
că A joacă înaintea lui B şi B ştie ceea ce joacă A. B are atunci două ansambluri de informaţie: primul
conţine două noduri situate după decizia X, iar cel de-al doilea două noduri situate după decizia Y. X fiind
strategie strict dominantă pentru economist, iar Y strategie strict dominantă pentru inginer, jucând X sau Y,
A arată de ce tip este. B va avea tot interesul să joace X, dacă A joacă X şi Y dacă A joacă Y (iată un
exemplu de avantaj al celei de-a doua mişcări). Prin urmare soluţia jocului, în funcţie de tipul lui A, va fi
(X,X) sau (Y,Y) şi reprezintă exemple de echilibru bayesian perfect. Procesul de revizuire a anticipărilor
poartă numele de proces bayesian şi arată că jucătorii aplică teorema lui Bayes pentru a-şi modifica
previziunile în funcţie de deciziile anterioare ale celorlalţi jucători.
• Cum pot fi aplicate informaţiile pe care ni le furnizează ultimele două tipuri de jocuri despre care am
discutat?
• Să luăm exemplul unui duopol Cournot şi să presupunem că funcţiile profitului celor două firme A şi B sunt
de forma: Πi=Qi(Mi-Qi-Qj), în care Qi, Qj reprezinită cantităţile oferite de cele două firme, iar Mi o
informaţie privată referitoare la firma i. Pentru firma A Mi este 1, iar B cunoaşte acest lucru. În schimb B
dispune de o informaţie privată Mi pe care firma A nu o cunoaşte. A ştie doar că Mi este 3/4 cu
probabilitatea 1/2 şi 5/4 cu probabilitatea 1/2. Cât vor produce cele două firme?
Vom începe cu firma B, pentru care maximizarea profitului, în funcţie de tipul său, înseamnă maximizarea
relaţiei: Π2=Q2(M2-Q1-Q2), de unde rezultă prin egalarea primei derivate cu zero: Q2*= (M2-Q1)/2.
Firma A, în funcţie de informaţia firmei B, are funcţia profitului de forma Π1=1/2Q1[1-Q1-(3/4-Q1)/2]+
1/2Q1[1-Q1-(5/4-Q1)/2]. Egalând prima derivată cu zero vom obţine: Q1=[2-Q2*(3/4)-Q2*(5/4)]/4, de
unde înlocuind Q2* obţinem:Q1*=1/3 şi Q2*=5/24 sau Q2*=11/24.
Introducere în teoria jocurilor
Ce este un joc?
Elementele unui joc:
• Un număr finit de jucători;

• Un set de strategii, dintre care jucătorii pot alege o anumită acţiune;
• Un set de rezultate posibile;
• Un set de preferinţe cu privire la rezultate;
• O matrice a rezultatelor posibile
Exemplu:
• Ana şi Dan decid să iasă împreună în Week-end. Ana ar prefera să meargă la un film, Dan ar prefera
să iasă într-un bar. Matricea rezultatelor este:
Dan Ana Film Bar
Film 0 1 -1 -1
Bar -1 -1 1 0
Jocuri cu strategie dominantă
• Doi studenţi – Ana şi Dan – aleg să scrie simultan pe o Dan X Y

foaie de hârtie X sau Y. În funcţie de ceea ce scrie Ana
fiecare, matricea rezultatelor se prezintă astfel:
X 2 2 0 3
Y 3 0 1 1
Strategia dominantă - definiţie
• Este strategia care aduce cele mai bune rezultate, indiferent de acţiunile partenerului de joc.
• Este strategia care nu poate fi schimbată unilateral de către un jucător, fără ca această schimbare să
nu genereze rezultate mai proaste pentru el.
Exemplul 1 de joc cu strategie dominată
• Ana şi Dan scriu simultan, la întâmplare X sau Y, iar Dan X Y

matricea se prezintă astfel: Ana
X 4 4 2 7
Y 7 2 3 3
Exemplul 2: joc cu strategie dominantă
• În jocul anterior, matricea se modifică astfel: Dan X Y

Ana
X 5 6 3 4
Y 3 3 2 2
A şi B sunt doi infractori prinşi cu bunuri furate asupra lor şi suspectaţi de jefuirea unui tren. Poliţistul îi închide în celule separate şi spune
fiecăruia:
- Dacă tu spui adevărul şi celălalt minte, pe tine te eliberăm şi celălalt primeşte 25 de ani închisoare;
- Dacă tu minţi şi celălalt spune adevărul, tu primeşti 25 de ani, iar pe colegul tău îl eliberăm;
- Dacă amândoi minţiţi, primiţi fiecare câte 5 ani pentru deţinere de bunuri furate;
- Dacă amândoi spuneţi adevărul, primiţi fiecare câte 20 de ani.
X Recunoaşte Nu recunoaşte
Recunoaşte 20 20 0 25
Nu recunoaşte 25 0 5 5
Jocurile cu sumă zero
Dan 1 2 3
Ana
1 6 -6 4 -4 10 -10
2 6 -6 0 0 4 -4
3 -4 4 -6 6 0 0
Strategie dominantă-exemplul 3
Dan X Y
Ana
X 2 2 0 3
Y 3 0 1 1
W 4 0 0 1
Echilibrul Nash
• Să presupunem următorul joc: Ana şi Dan scriul simultan pe o Dan X Y

foaie de hârtie astfel:
Ana
• Ana poate scrie x,y sau z
• Dan poate scrie numai x sau y.
• Matricea jocului este:
X 1 1 3 2
Y 2 2 2 1
Z 3 1 1 2
Echilibrul Nash
• Combinaţia de strategii realizată astfel încât strategia fiecărui jucător este cel mai bun răspuns la
strategiile celorlalţi.
• Intersecţia ansamblurilor de acţiuni compuse din cele mai bune răspunsuri ale jucătorilor.
Absenţa echilibrului Nash simplu
• Doi studenţi scriu simultan, la întâmplare pe o foaie

de hârtie X sau Y, iar matricea jocului se prezintă
astfel:
Dan X Y
Ana
X 1 -1 -1 1
Y -1 1 1 -1
Strategiile mixte
• Fie a probabilitatea ca Ana să scrie X şi b probabilitatea ca Dan să scrie X.

• b-1(1-b)=2b-1 dacă joacă X şi
• -b+(1-b)=-2b+1 dacă joacă Y
• -a+(1-a)=-2a+1 dacă joacă X şi
• a-1+a=2a-1 dacă joacă Y
Strategiile mixte
• Cei doi vor juca la întâmplare când:

• 2b-1=-2b+1, deci b=1/2 şi
• -2a+1=2a-1, deci a=1/2
• Soluţia jocului este ansamblul de strategii mixte (m1,m2), cu

• m1=(1/2)X+(1/2)Y şi
• m2 =(1/2)X+(1/2)Y
Strategiile mixte (absenţa echilibrului)
• Acelaşi joc, dar matricea este:

• Soluţia este combinaţia de strategii mixte (m1,m2) cu:
• m1=(1/4)X+(3/4)Y
• m2=(2/3)X+(1/3)Y Dan X Y
Ana
X 1 1 0 4
Y 0 2 2 1
Războiul sexelor (echilibrul Nash multiplu)
• Ana şi Dan decid să iasă împreună în week-end. Ana ar prefera să meargă la un concert, Dan ar prefera să iasă
într-un bar. Fiecare are posibilitatea, în “negocierile” cu celălalt, să fie ferm, sau să cedeze. În funcţie de atitudinea
adoptată, matricea jocului se prezintă astfel (cifrele indică nivelul utilităţii):
Războiul sexelor
Dan Ferm Cedează
Ana
Ferm -1 -1 3 2
Cedează 2 3 1 1
Strategiile mixte

• -b+3(1-b) dacă este fermă;
• 2b+1(1-b) dacă cedează.
• -1a+3(1-a) dacă este ferm;
• 2a+1(1-a) dacă cedează.
• Soluţia: ansamblul de strategii mAna, mDan, cu mAna=mDan=2/5 ferm+3/5 cedează
Criterii de selecţie a echilibrului
• Evenimentul aleator
• Punctul focal
• Convenţia
• Riscul
CAPITOLUL 7
TEORIA JOCURILOR
7.1. Ce este un joc?
Am studiat în capitolul precedent câteva modalit i posibile de

interac iune între firme. Am v zut c , în general, firmele interac ioneaz
şi nu asist în mod pasiv la ac iunile concuren ilor. Interac iunile dintre
firme vor fi mai bine în elese cu ajutorul teoriei jocurilor.
Principalele caracteristici ale unui joc sunt:
1) Un num r finit de juc tori (adesea, pentru simplificare vom
considera numai doi juc tori X şi Y). De exemplu, s presupunem
c Ana şi Dan doresc s ias sâmb t în oraş. Cei doi juc tori sunt
Ana şi Dan.
2) Un set de strategii, astfel încât fiecare juc tor s poat alege din
setul respectiv o anumit ac iune. Continuând exemplul, Ana şi
Dan pot merge la un film sau la un restaurant. Strategiile sunt
{Restaurant, Film} pentru fiecare juc tor .
3) Un set de rezultate posibile în func ie de ac iunile alese. În
exemplul nostru, rezultatele posibile sunt:
- Ana şi Dan merg la film: (Film, Film);
- Ana şi Dan merg la restaurant: (Restaurant, Restaurant);
- Ana merge la film şi Dan merge la restaurant: (Film, Restaurant);
- Ana merge la restaurant şi Dan merge la film: (Restaurant, Film).
Se observ c rezultatele posibile sunt: 2x2=4 rezultate, în
condi iile în care fiecare juc tor dispune de dou strategii. Dac Ana
ar fi avut la dispozi ie trei strategii, s spunem {Restaurant, Film,
Oper }, iar Dan numai cele dou strategii, rezultatele posibile ar fi
fost: 3x2=6 rezultate.
4) Juc torii au preferin e în ceea ce priveşte rezultatele. În exemplul
nostru, s spunem c Ana şi Dan sunt ferici i dac opteaz amândoi
pentru aceeaşi ac iune şi neferici i în caz contrar. Rezultatele devin
(fericit, fericit) sau (fericit, nefericit) sau (nefericit, nefericit).
Putem asocia aşadar o func ie de utilitate fiec rui rezultat posibil.
5) Rezultatele jocului pot fi reprezentate cu ajutorul unei matrice a
rezultatelor (payoff matrix). În exemplul nostru, dac vom asocia
cifra 1 satisfac iei celor doi juc tori şi zero insatisfac iei, matricea
ar ar ta astfel:
Film Restaurant
Film 1,1 0,0
Restaurant 0,0 1,1
63
Matricea se citeşte astfel: dac Ana şi Dan aleg amândoi s mearg
la film, sau s mearg la restaurant, resimt o satisfac ie egal ,
simbolizat de valoarea unu. Dac Ana alege film, iar Dan restaurant,
satisfac ia ambilor juc tori este zero. Acelaşi rezultat apare dac Dan
alege film, iar Ana restaurant.
Jocurile pot fi clasificate în mai multe categorii. Astfel, dup modul
de adoptare a deciziilor, distingem:
1) Jocuri cooperante, dac juc torii decid s coopereze şi s adopte
deciziile în comun (cazul cartelului)
2) Jocuri necooperante, dac , fiind confrunta i cu situa ii conflictuale,
juc torii adopt decizii în mod individual, f r a coopera.
În func ie de factorul timp, vom avea:
1) Jocuri statice, în cadrul c rora juc torii adopt decizii simultan şi o
singur dat ;
2) Jocuri dinamice, în cadrul c rora juc torii adopt decizii succesiv
în diferite momente de timp.
7.2. Jocurile statice
7.2.1. Strategii dominante şi strategii dominate
S începem cu urm torul joc simplu: consider m doi juc tori, A şi

B c rora li se cere s scrie pe o foaie de hârtie X sau Y. În func ie de ceea
ce va scrie fiecare, matricea rezultatelor se prezint astfel:
B
X Y
A X 2 2 0 3
Y 3 0 1 1
Cifra din stânga corespunde câştigului juc torului A, iar cea din
dreapta câştigului juc torului B. Astfel, dac A scrie X el va ob ine 2 dac
B scrie tot X şi 0 dac B scrie Y. Aceast matrice descrie complet jocul,
în sensul c arat num rul de juc tori, strategiile pe care aceştia le au la
dispozi ie, ca şi câştigurile corespunz toare diferitelor tipuri de strategii.
Matricea câştigurilor se mai numeşte şi forma strategic a jocului, întrucât
descrie rela ia dintre combina iile de strategii posibile şi câştigurile
aferente.
În acest joc, dac A scrie X, el poate câştiga 2 sau nimic, pe când
dac scrie Y poate câştiga 3 sau 1. Dac este iubitor de risc, el poate
câştiga mai mult cu strategia Y decât cu X. Dac este adversar la risc, el
pierde mai pu in cu strategia Y decât cu X. Indiferent de profilul s u
64
psihologic, el va alege Y. Acelaşi ra ionament îl putem face şi pentru B.
În consecin , atât A, cât şi B vor scrie Y, aceasta fiind solu ia jocului, în
ipoteza c juc torii sunt ra ionali. Spunem c Y este strategie dominant ,
iar X este strategie strict dominat .
În general, vom spune c o strategie este strict dominant dac
permite ob inerea unor câştiguri superioare oric ror altor strategii,
indiferent de strategiile alese de cel lalt juc tor. În cazul în care
câştigurile sunt mai mari sau egale, strategia este dominant .
Solu ia jocului (Y,Y) nu este îns optim în sensul lui Pareto
deoarece dac ambii juc tori ar scrie X câştigul ar fi mai mare. Solu ia
(X,X) nu este îns un echilibru stabil, întrucât fiecare juc tor ştie c -şi
poate m ri câştigul dac joac Y.
Un exemplu de astfel de joc este modelul Cournot.
Matricea oligopolului: a coopera sau a nu coopera?
QB 1/2Q 3/4Q
QA
1/2Q 1,3 şi 1,3 0,5 şi 1,5
3/4Q 1,5 şi 0,5 1 şi 1
Dac A şi B coopereaz , fiecare va produce jum tate din produc ia

pie ei, deci va câştiga 1,3 miliarde de lei profit. Dar atât A, cât şi B ştiu c
dac produc trei sferturi din pia , pot ob ine 1,5 miliarde de lei profit.
Deci combina ia (1/2QA+1/2QB) nu este un echilibru stabil, pentru c
firmele sunt tentate s produc mai mult. În schimb, la o produc ie de 3/4
din pia fiecare, nici A, nici B nu au motive s modifice produc ia,
deoarece aceast ac iune ar presupune un profit mai mic.
Acest joc simplu eviden iaz c , în absen a unui „comisar al
pre urilor”, concuren a şi adoptarea descentralizat a deciziilor nu
conduce la o situa ie de optim paretian.
Ce se întâmpl în cazul în care nu exist o strategie strict
dominant ? Alegerea strategiilor se va face eliminarea treptat a
strategiilor strict dominate. Pentru a în elege, s complic m un pic jocul
de la care am pornit. S presupunem acum c A are posibilitatea s scrie
X, Y sau W. Matricea câştigurilor se prezint astfel:
B
X Y
A X 2 2 0 3
Y 3 0 1 1
W 4 0 0 1
65
Pentru juc torul A, strategia X este strict dominat de Y. Dar Y nu
mai este dominant , pentru c dac B joac X, A poate s ob in un câştig
mai mare cu W (4). Dar B nu va juca niciodat X, pentru c , pentru el X
r mâne o strategie strict dominat (poate ob ine 2 sau 0, pe când cu Y
poate ob ine 3 sau 1). Prin urmare putem elimina coloana din dreapta a
matricei. Prin urmare A ştie c B va juca Y şi va alege şi ea tot Y, aceasta
fiind solu ia jocului. S observ c acest joc se bazeaz pe o informare
complet a juc torilor. Aceştia cunosc câştigurile lor, câştigurile celorlal i
juc tori, ceea ce ceilal i juc tori cunosc şi modul în care aceştia gândesc.
Vom spune c informa ia este cunoaştere comun în sensul c ea este
cunoscut de to i juc torii, fiecare juc tor ştie c ceilal i ştiu ş.a.m.d..
7.2.2. Echilibrul Nash
Ce se va întâmpla în situa ia în care nici unul dintre juc tori nu

dispune de o strategie dominat ? S consider m urm torul joc:
B
X Y
A X 1 1 3* 2*
Y 2 2* 2 1
W 3* 1 1 2*
Cu X, A poate câştiga 1 sau 3, cu Y 2 sau 2, iar cu W 3 sau 1.

Suma câştigurilor, indiferent de ceea ce ar alege este patru. B cu X poate
câştiga 1, 2 sau 1, la fel şi cu Y. Nash a propus un alt criteriu de alegere
decât cel al strategiei dominate, criteriu ce nu mai poate fi evident aplicat
în jocul de mai sus. Astfel, un echilibru Nash este o combina ie de
strategii realizat astfel încât strategia fiec rui juc tor este cel mai bun
r spuns la strategiile celorlal i. În jocul nostru, dac A joac X, cel mai
bun r spuns al lui B este Y. Dac A joac Y, cel mai bun r spuns al lui B
este X. Dac A joac W, cel mai bun r spuns al lui B este din nou Y.
Ansamblul celor mai bune r spunsuri a lui B este (Y,X,Y). Pentru A,
ansamblul celor mai bune r spunsuri este (W, X). În matricea noastr ,
strategia (X, Y) este un echilibru Nash şi totodat solu ia jocului. Astfel
pentru c A joac doar W sau X, linia a doua dispare. Cu X, B va câştiga
1 sau 1, pe când cu Y 2 sau 2. Evident va juca Y. A ştie acest lucru şi va
alege cel mai bun r spuns, adic X.
Echilibrul Nash corespunde aşadar intersec iei ansamblurilor
compuse din cele mai bune r spunsuri ale juc torilor, solu ia (X,Y) fiind
în cazul nostru singura intersec ie.
Echilibrul Nash ridic îns dou probleme: poate s nu fie unic sau
poate s nu fie deloc.
Astfel, s consider m urm torul joc:
66
B
X Y
A X 1* -1 -1 1*
Y -1 1* 1* -1
În acest joc nu exist un echilibru Nash, întrucât combina iile celor

mai bune r spunsuri nu se intersecteaz , aşa cum eviden iaz asterixul.
Jocul pare s nu aib solu ie, totuşi, se poate ajunge la un rezultat. S
presupunem c fiecare juc tor „d cu banul” dac s scrie X sau Y.
Pentru cap va scrie X, iar pentru pajur Y,ceea ce înseamn c alege la
întâmplare X sau Y. Fiecare juc tor va alege X cu o anumit probabilitate
şi Y cu o alt probabilitate. X şi Y poart numele de strategii pure, pe
când alegerea probabilit ilor asociate acestor strategii poart numele de
strategie mixt . În exemplul nostru va exista o combina ie de strategii
mixte care s fie un echilibru Nash. Vom nota cu α probabilitatea ca
juc torul A s joace X şi cu probabilitatea ca juc torul B s joace X.
Dac A ştie c B va juca X cu probabilitatea , speran a sa de câştig în
cazul în care joac X va fi: (1)+(1- )(-1)=2 -1. Dac alege Y, speran a
sa de câştig va fi: (-1)+(1- )(1)=1-2 . A nu va accepta s aleag la
întâmplare între X şi Y decât dac speran a sa de câştig este aceeaşi ceea
ce înseamn c : 2 -1=1-2 , de unde rezult =1/2. Asem n tor, B va
accepta s joace în strategii mixte numai dac α=1/2. În consecin vom
avea pentru A: 1/2X+1/2Y, iar pentru B 1/2X+1/2Y, aceast combina ie
de strategii mixte fiind un echilibru Nash.
Pentru o mai bun în elegere, s modific m rezultatele jocului
astfel:
B
X Y
A X 1 1 0 4
Y 0 2 2 1
Se observ cu uşurin c nici acest joc nu are un echilibru Nash

pur, deci trebuie s apel m la strategiile mixte. S spunem c A alege s
joace X cu probabilitatea α, iar B s joace X cu probabilitatea . Speran a
de câştig a lui A dac joac X este: 1 +(1- )0= , iar dac joac Y:
0+2(1- ). Pentru ca cele dou s fie egale vom avea = 0+2(1- ), de
unde rezult =2/3. Asem n tor α+2(1- α)=4 α+1- α, de unde α=1/4.
Echilibrul Nash va fi combina ia de strategii mixte: m1,m2, cu
m1=(1/4)X+(3/4)Y şi m2=(2/3)X+(1/3)Y.
67
Rezult c ori de câte ori num rul strategiilor pure este finit va
exista cel pu in un echilibru Nash.
Ce se întâmpl îns dac exist mai multe echilibre Nash? Jocul
numit „r zboiul sexelor” este exemplul celebru de joc care admite mai
multe echilibre Nash.
S ne întoarcem la Ana şi la Dan care doreau s ias împreun în
oraş. S spunem c Ana doreşte s mearg la film, pe când Dan prefer s
mearg la restaurant. Fiecare poate alege dou strategii: s fie ferm pe
pozi ie, sau s cedeze. S spunem c matricea rezultatelor se prezint
astfel:
Dan
Ferm Cedeaz
Ana Ferm -1 -1 3* 2*
Cedeaz 2* 3* 1 1
în care cifrele reprezint aprecierea utilit ii fiec rei ac iuni.

Cel mai bun r spuns al fiec rui juc tor la ac iunile celuilalt este s
fie ferm, dac cel lat cedeaz şi s cedeze, dac cel lat este ferm. În
aceste condi ii vom avea dou echilibre Nash, marcate în matrice cu
asterix. În consecin , exist jocuri în care solu ia este imposibil de
prev zut cu ajutorul echilibrului Nash. Desigur, aici avem la dispozi ie
din nou strategiile mixte care ne vor conduce la un echilibru unic. Astfel,
dac α este probabilitatea ca Ana s fie ferm , iar probabilitatea ca Dan
s nu cedeze, în urma exprim rii speran elor de câştig vom ob ine:
- +3(1- )=2 +(1- ), de unde =2/5. Asem n tor α=2/5, prin urmare
combina ia va fi m1, m2, cu m1=m2=(2/5)ferm+(3/5)cedeaz .
Plecând de la multiplicitatea echilibrelor Nash, s-au c utat şi
identificat solu ii de selectare a acestora, solu ii ce corespund unor cazuri
particulare.
De exemplu, R.J Auman (1974) a ar tat c juc torii îşi pot
îmbun t i situa ia dac aleg s -şi coordoneze ac iunile în func ie de un
eveniment aleator: s spunem plou sau nu plou (presupunând c
restaurantul era în aer liber). S presupunem c probabilitatea s plou
este de 1/2. Ana şi Dan încheie urm toarea conven ie: dac plou merg la
film, iar dac nu plou merg la restaurant. În absen a acestei conven ii
speran a de câştig era 7/5=1,4. Acum fiecare este dispus s cedeze cu
probabilitatea 1/2, ceea ce înseamn c speran a de câştig este:
3x1/2+2x1/2=5/2=2,5, mai mare decât 1,4.
Un acord care const în a condi iona alegerea de combina ii de
strategii care constituie un echilibru Nash de un anumit eveniment aleator
poart numele de echilibru corelat. Se observ c probabilitatea de
producere a evenimentului aleator influen eaz câştigurile juc torilor.
Echilibru corelat permite identificarea unei solu ii unice în cazul unui joc
68
caracterizat prin mai multe echilibre Nash, dac juc torii au posibilitatea
s comunice între ei înainte de adoptarea deciziei. Dar el nu ne spune
nimic despre modul în care va fi ales evenimentul aleator.
O alt posibilitate de a alege între mai multe echilibre Nash este
oferit de conceptul de punct focal. S presupunem c Ana şi Dan, f r a
se cunoaşte în prealabil, se întâlnesc din întâmplare într-un Internet-caffe,
stau de vorb şi decid s se revad . Ei stabilesc s se revad a doua zi la
ora 18, dar uit s precizeze locul întâlnirii. De asemenea, nu fac schimb
de adrese sau de numere de telefon. În acest caz, locul întâlnirii va fi cu
siguran Internet-caffe-ul. Acest loc este „punctul focal”. El este un reper
care permite coordonarea ac iunilor. Cu toate acestea „punctul focal”
poate fi adesea inoperant. De exemplu, s presupunem c pe parcursul
primei întâlniri Ana şi Dan au discutat despre cât de mult le place s
m nânce la KFC. Atunci unul dintre ei poate crede c cel lalt a în eles c
întâlnirea va fi la KFC, ceea ce dovedeşte fragilitatea coordon rii prin
intermediul unui punct focal.
O alt modalitate de a alege printre mai multe echilibre Nash o
constituie conven iile. S ne întoarcem la r zboiul sexelor: dac Dan şi
Ana sunt so şi so ie, iar în familiile celor doi, de-a lungul mai multor
genera ii, s-a încet enit obiceiul ca doamna s cedeze, acest obicei va
juca rolul unei conven ii, iar echilibrul va fi (cedeaz , ferm). Conven iile
constituie aşadar un mijloc de corelare a deciziilor prin imitare. Pornind
de la aceast concluzie, firmele acord o importan mare cunoaşterii
istoricului comportamentului concuren ei.
Prin compara ie cu biologia, conven iile pot fi considerate drept
consecin a unui proces evolutiv asem n tor celui descris de Darwin.
Astfel, indivizii care ob in câştiguri mari alegând cele mai bune strategii
vor fi imita i de ceilal i juc tori. Conven iile sunt rezultatul unui proces
de încerc ri şi de eşecuri prin care nici unul dintre juc tori nu mai doreşte
s treac . De aceea ele corespund unor echilibre Nash (nici un juc tor nu
este incitat s se abat de la ele). Acest tip de echilibru Nash poart
numele de „stare stabil în evolu ie”(evolutionary stable states).
Un alt criteriu se selec ie a echilibrului este riscul. Astfel, exist
posibilitatea ca o strategie s fie dominant din punct de vedere al riscului
înn raport cu alt strategie. S lu m ca exemplu urm torul joc:
B
X Y
A X 9 9 -15 8
Y 8 -15 7 7
În acest joc, dac A alege X, poate câştiga 9 sau pierde 15, pe când dac
alege Y poate câştiga 8 sau 7. Se observ c avem dou echilibre Nash,
marcate cu asterix. Din punct de vedere al optimului paretian, alegerea
69
optim ar fi (X,X). Dar A şi B pot considera strategia X prea riscant şi
atunci aleg Y. Spunem c strategia (Y,Y) este dominant din punct de
vedere al riscului în raport cu (X,X).
Analiza succint a jocurilor statice pe care am realizat-o pe

parcursul acestui sub-capitol conduce la concluzia c interac iunile
strategice necooperante se caracterizeaz prin imperfec iunea coordon rii
deciziilor, imperfec iune care poate conduce la o situa ie de sub-optim
paretian. De asemenea, echilibrul Nash este un concept util în cazul
jocurilor care admit doar un singur astfel de echilibru, dar dificil de
utilizat atunci când exist mai multe echilibre. Criteriile de selec ie a
solu iei jocului cu mai multe echilibre Nash pot fi: un eveniment aleator,
punctul focal sau conven iile.
7.3. Jocurile dinamice
7.3.1. Jocul: o altfel de reprezentare
S modific m pu in jocul de la care am pornit, în care juc torilor li

se cerea s scrie X sau Y pe o foaie de hârtie. S presupunem acum c cei
doi juc tori nu adopt deciziile simultan, ci secven ial. S presupunem c
A este cel care scrie primul X sau Y pe hârtie, apoi B adopt decizia în
func ie de decizia lui A. Secven ialitatea deciziilor poate fi reprezentat
cu ajutorul unei scheme arborescente astfel:
A
*
X Y
B B
* *
X Y X Y
(2,2) (0,3) (3,0) (1,1)
Fiecare ramur a arborelui indic o ac iune posibil , iar fiecare nod

reprezentat printr-un asterix este un punct în care un juc tor reprezentat
deasupra asterixului adopt o anumit decizie dintre deciziile posibile.
Câştigurile sunt scrise în dreptul nodurilor terminale, numite astfel
întrucât nu admit noduri succesive. Se poate observa c A dispune doar
70
de dou strategii, în timp ce B dispune de patru strategii. În total vom
avea 4x2=8 rezultate posibile. Jocul poate fi reprezentat şi sub form
strategic astfel:
B
(X, X) (X, Y) (Y, X) (Y,Y)
A X 2 2 2 2 0 3 0 3
Y 3 0 1 1 3 0 1 1
Explica ia matricei este urm toarea: dac A alege X şi B r spunde

cu X, rezultatul este (2,2) în c su a 1; dac A alege Y şi B r spunde cu X,
rezultatul va fi (3,0). Prin urmare prima liter din parantezele (X,X),
(X,Y), (Y,X) şi (Y,Y) arat r spunsul lui B la strategia X a lui A, iar a
doua liter este r spunsul lui B la strategia Y a lui A.
Dac arborele de mai sus ar fi corespuns unui joc static şi nu unui
joc secven ial, juc torul B nu ar fi ştiut pe ce nod s se situeze întrucât
decizilor celor doi juc tori ar fi fost simultane. De aceea jocurile statice se
reprezint printr-un arbore asem n tor dar cu linii punctate între nodurile
între care juc torul nu ştie ce s aleag , astfel:
A
*
X Y
B B
* *
X Y X Y
(2,2) (0,3) (3,0) (1,1)
În jocurile statice se consider c juc torii se caracterizeaz printr-

o informa ie imperfect , întrucât nu ştiu pe ce nod se situeaz atunci când
adopt deciziile (în cazul nostru, B când ia decizia nu ştie dac se afl pe
nodul din stânga sau pe cel din dreapta). Aceast concluzie este
important întrucât eviden iaz c reprezentarea jocului sub form de
arbore permite cunoaşterea informa iei de care dispune fiecare juc tor,
perfect sau imperfect . Vom numi ansamblul de informa ie al unui
juc tor totalitatea nodurilor pe care acesta crede c se poate situa în
momentul în care adopt deciziile. Cum juc torul B din jocul nostru static
dispune de dou noduri, vom spune c informa ia sa este imperfect .
Dimpotriv , informa ia este perfect dac ansamblurile de informa ie ale
71
tuturor juc torilor cuprind un singur nod. Astfel dac vom considera
acelaşi joc, dar secven ial, observ m c informa ia este complet .
7.3.2. Echilibrul Nash în jocurile secven iale
S consider m urm torul joc:

A
*
X Y
B
(2,2) *
X Y
(3,1) (0,0)
Acest joc poate fi reprezentat sub form matriceal astfel:
B
X Y
A X 2 2 2* 2*
Y 3* 1* 0 0
Semnifica ia arborelui este urm toarea: dac A alege X, rezultatul

este (2,2), indiferent dac B alege X sau Y. Dac îns A alege Y, iar B
r spunde cu X, rezultatul este (3,1), iar dac B r spunde cu Y rezultatul
este (0,0). Se observ cu uşurin c acest joc are dou echilibre Nash,
marcate cu asterix. Cum se poate alege solu ia dintre mai multe echilibre
Nash?
Dac A observ c atunci când a scris X, B a r spuns tot cu X, în
urm toarea etap a jocului va avea tot interesul s scrie Y, presupunând
c B va r spunde tot cu X. Prin urmare singura solu ie este (Y,X). Acest
mod de selec ie a echilibrului poart numele de induc ie invers . Ea
exprim faptul c juc torii adopt deciziile cunoscând deciziile anterioare
luate de ceilal i juc tori. Prin urmare jocurile secven iale se pot rezolva
pas cu pas, plecând de la nodurile terminale şi urcând treptat c tre vârf. În
cazul unei informa ii perfecte, vom numi sub-joc un nod şi ansamblul
nodurilor sale succesive. De exemplu, în arborele precedent exist dou
sub-jocuri. Dac pornim de la sub-jocul apar inând lui B, observ m c cea
mai bun alegere a acestuia este s scrie X. Juc torul A, care joac
primul, ştie c cea mai bun strategie a lui B în sub-joc este X, deci va
alege Y pentru a câştiga mai mult. Un astfel de echilibru poart numele
72
de echilibru perfect în sub-joc. Echilibrul Nash (X,Y) nu este unul
perfect, întrucât B nu va alege niciodat Y în sub-jocul care începe la el.
Desigur B îl poate amenin a pe A c va juca Y, indiferent de decizia pe
care o va lua A şi anterior lu rii deciziei de c tre A. Dar amenin area nu
este credibil , deoarece nu ar fi avantajoas nici pentru B. Acest joc
simplu eviden iaz şi importan a unor în elegeri şi a existen ei unor
mijloace eficiente de ap rare a în elegerilor dintre juc tori.
De asemenea, reprezentare jocului sub form de arbore şi aplicare
induc iei inverse reflect , în func ie de specificul fiec rui joc, avantajul
primei mut ri sau avantajul celei de-a doua mişc ri. În exemplul nostru,
A beneficiaz de avantajul primei mut ri, B fiind în dezavantaj. Se
observ c dac B ar fi primul decident, el ar alege Y, for îndu-l pe A s
aleag tot Y.
7.4. Jocurile repetate
Interac iunile din economie sunt de cele mai multe ori interac iuni
de durat , aşa cum ar fi de exemplu un contract de munc sau un contract
între client şi furnizor. Astfel de interac iuni pot fi reprezentate cu
ajutorul jocurilor repetate. Întrebarea la care vom încerca s r spundem
este: dac un joc static se repet de mai multe ori, cu aceiaşi juc tori,
juc torii vor lua aceleaşi decizii, chiar dac ele sunt sub-optime paretian?
S relu m jocul de la începutul capitolului, dar s -l modific m
astfel:
B
X Y
A X 1,5 1,5 0 3
Y 3 0 0 0
Acest joc static avea ca solu ie (Y,Y), care ar tam c nu este optim în
sensul lui Pareto. Ce se va întâmpla în cazul în care jocul se repret ?
Exemplul este celebru şi cunoscut sub numele de dilema prizonierului.
Celebra dilem pleac de la urm toarea istorioar : doi ho i care au dat
împreun o spargere sunt prinşi de poli ie şi interoga i în celule izolate.
Fiec ruia i se spune urm torul lucru: dac tu min i şi cel lalt spune
adev rul, tu iei zece ani închisoare şi cel lalt este eliberat. Dac amândoi
min i i, v eliber m din lips de probe. Dac amândoi spune i adev rul,
primi i fiecare câte un an. Solu ia acestui joc este c cei doi ho i se vor
denun a reciproc, întrucât aceasta este strategia dominant . Ce se va
întâmpla îns dac , dup un an de închisoare, cei doi ho i se reîntâlnesc şi
dau o nou spargere? Suntem tenta i în mod logic s presupunem c cei
doi se vor în elege şi vor min i amândoi, întrucât câştigul este mai mare.
Dar dac am m sura câştigul prin sum parte din furt? În exemplul
73
nostru, s spunem c dac amândoi sunt elibera i, min ind, fiecare ob ine
1,5 mil. dolari. Dac unul minte şi cel lalt spune adev rul, cel care minte
nu ob ine nimic, iar cel care spune adev rul ia tot. Dac spun amândoi
adev rul, restituie prada proprietarului şi nu se aleg cu nimic. Dac jocul
se repet de un num r finit de ori, în ultima etap fiecare juc tor va fi
tentat s mint pentru a se alege cu mai mult. Aplicând induc ia invers ,
ajungem la solu ia jocului static ini ial: amândoi spun adev rul. Acordul
dintre ho i va fi respectat numai dac jocul se repet de un num r infinit
de ori.
S consider m urm torul joc repetitiv:
Etapa 1
B
X Y
A X 2 2 0 3
Y 3 0 1 1
Etapa 2
B
X Y
A X 4 4 1 5
Y 5 1 3 3
Aplicând metoda strategiilor dominante, observ m c în ambele etape

(Y,Y) este strategie dominant şi va constitui solu ia jocului. Dac vom
considera c rezultatele sunt exprimate în milioane lei, câştigul total va fi,
dup cele dou etape câte 5 milioane de lei pentru fiecare juc tor.
Dac cei doi juc tori s-ar fi în eles între ei, ar fi câştigat dup cele
dou etape câte 6 milioane de lei. Dar dac jocul este finit, atât A, cât şi B
au interesul s trişeze o eventual în elegere, întrucât dac , de exemplu, A
joac Y în loc de X la ultima etap , el câştig 5 în loc de patru. Cea mai
bun ac iune a se în nodul final este Y; aplicând metoda induc iei inverse,
cea mai bun alternativ a lui B în etapa 1 va fi tot Y şi ajungem la solu ia
ini ial , în condi iile în care nu exist mijloace care s înt reasc acordul
şi prin care s se asigure respectarea lui. Dac jocul este infinit, este
posibil ca acordul s dureze pe toat perioada jocului, sau numai pentru o
parte dintre etape. Conform teoremei „folk”, orice combina ie de
strategii ale unui joc repetat la infinit care aduc un flux de câştiguri mai
mare sau cel pu in egal cu cel al unui echilibru Nash din jocul central pot
fi echilibre perfecte în subjoc, dac indivizii au o preferin suficient de
mic pentru prezent. În consecin pentru un joc repetat la infinit exist
foarte multe echilibre posibile, ridicând problema select rii solu iei.
74
7.5. Jocurile statice când informa ia este incomplet
S consider m doi juc tori care trebuie s scrie simultan X sau Y pe o

foaie de hârtie. Juc torul A poate fi de dou tipuri diferite, s spunem
economist sau inginer. A ştie de ce tip este, dar B nu cunoaşte decât
probabilitatea ca A s fie de un anumit tip sau altul. S spunem c B ştie
c A este economist cu probabilitatea α şi inginer cu probabilitatea 1- α.
Matricea câştigurilor asociate celor dou jocuri (B contra economistului şi
B contra inginerului) se prezint astfel:
B
X Y
A ec. X 1 1 1 0
Y 0 0 0 1
B
X Y
A ing. X 0 0 0 1
Y 1 0 1 1
Pentru a rezolva acest joc, vom presupune c un al treilea juc tor, pe

care îl vom numi „Natura”, notat pe scurt cu N este cel care stabileşte
tipul lui A, iar A ştie ce alege N în timp ce B nu ştie. Acest tip de
ra ionament este cunoscut sub numele de transformarea Harsanyi şi
permite transformarea informa iei incomplete în informa ie imperfect .
Jocul poate fi acum reprezentat sub form arborescent astfel:
N
*
α 1- α
A Economist A Inginer
X Y X Y
B B B B
X Y X Y X Y X Y
(1,1) (1,0) (0,0) (0,1) (0,0) (0,1) (1,0) (1,1)
Primul nod corespunde alegerii lui N, care stabileşte tipul lui A.

Linia punctat arat c B dispune de o informa ie imperfect , în sensul c
75
nu ştie pe ce nod se situeaz dintre cele 4 noduri. A dispune de un
ansamblu de informa ie care cuprinde patru noduri. Vom presupune c A
cunoaşte de asemenea ceea ce crede B, mai exact probabilitatea α.
Transformând astfel jocul putem aplica echilibrul Nash pentru a
determina strategiile alese.
Vom numi echilibru bayesian situa ia în care fiecare juc tor alege
strategia care îi maximizeaz speran a de câştig, date fiind tipul s u,
previziunile sale şi previziunile şi strategiile tuturor celorlal i juc tori. S
determin m echilibrul bayesian în jocul nostru: pornim de la juc torul A,
care are strategii strict dominante, diferite în func ie de tipul s u,
economistul X, iar inginerul Y. B va estima c A alege X cu
probabilitatea α şi Y cu probabilitatea 1- α. Dac joac X, B ob ine o
speran de câştig egal cu α, iar dac joac Y speran a de câştig este 1- α.
Când cele dou speran e de câştig sunt egale, rezult c α=1/2. Prin
urmare B va juca X când α ≥ 1/2 (1- α ≤ α ) şi Y când α ≤ 1/2.
Combina ia de strategii care constituie un echilibru bayesian depinde
aşadar de tipul juc torului A şi de ceea ce crede acesta. Dac α ≥ 1/2, B
va juca întotdeauna X, în timp ce economistul va alege X, iar inginerul Y.
Dac A este economist, echilibrul bayesian rezultat va fi (X,X) care este
un echilibru Nash. În schimb, dac A este inginer, chiar dac
probabilitatea a fost mai mic , el va alege Y, iar echilibrul bayesian
rezultat (Y,X) nu este un echilibru Nash. Prin urmare nu orice echilibru
bayesian este şi un echilibru Nash.
7.6. Jocurile secven iale când informa ia este incomplet
Într-un joc secven ial, deciziile unui juc tor pot scoate în eviden
informa ii cu privire la tipul acestuia, ceea ce poate modifica anticip rile
celorlal i juc tori. Atunci când aplic m induc ia invers va trebui s inem
seama de modific rile anticip rilor. S presupunem în jocul anterior c B
nu cunoaşte tipul lui A, dar c A joac înaintea lui B şi B ştie ceea ce
joac A. B are atunci dou ansambluri de informa ie: primul con ine dou
noduri situate dup decizia X, iar cel de-al doilea dou noduri situate
dup decizia Y. X fiind strategie strict dominant pentru economist, iar Y
strategie strict dominant pentru inginer, jucând X sau Y, A arat de ce
tip este. B va avea tot interesul s joace X, dac A joac X şi Y dac A
joac Y (iat un exemplu de avantaj al celei de-a doua mişc ri). Prin
urmare solu ia jocului, în func ie de tipul lui A, va fi (X,X) sau (Y,Y) şi
reprezint exemple de echilibru bayesian perfect. Procesul de revizuire
a anticip rilor poart numele de proces bayesian şi arat c juc torii
aplic teorema lui Bayes pentru a-şi modifica previziunile în func ie de
deciziile anterioare ale celorlal i juc tori.
76
Cum pot fi aplicate informa iile pe care ni le furnizeaz ultimele
dou tipuri de jocuri despre care am discutat?
S lu m exemplul unui duopol Cournot şi s presupunem c
func iile profitului celor dou firme A şi B sunt de forma:
∏i=Qi(Mi-Qi-Qj), în care Qi, Qj reprezinit cantit ile oferite de cele dou
firme, iar Mi o informa ie privat referitoare la firma i. Pentru firma A Mi
este 1, iar B cunoaşte acest lucru. În schimb B dispune de o informa ie
privat Mi pe care firma A nu o cunoaşte. A ştie doar c Mi este 3/4 cu
probabilitatea 1/2 şi 5/4 cu probabilitatea 1/2. Cât vor produce cele dou
firme?
Vom începe cu firma B, pentru care maximizarea profitului, în
func ie de tipul s u, înseamn maximizarea rela iei:
∏2=Q2(M2-Q1-Q2), de unde rezult prin egalarea primei derivate cu zero:
Q2*= (M2-Q1)/2.
Firma A, în func ie de informa ia firmei B, are func ia profitului de
forma ∏1=1/2Q1[1-Q1-(3/4-Q1)/2]+ 1/2Q1[1-Q1-(5/4-Q1)/2]. Egalând
prima derivat cu zero vom ob ine:
Q1=[2-Q2*(3/4)-Q2*(5/4)]/4, de unde înlocuind Q2* ob inem:
Q1*=1/3 şi Q2*=5/24 sau Q2*=11/24.
Ultimele modele de jocuri se pot aplica îns şi pentru alte situa ii

caracterizate prin asimetria informa iei, cum ar fi selec ia advers ,
hazardul moral ş.a..
77

MIA Note Curs PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MIA Note Curs PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de curs

Cutia lui Edgeworth

 Informaţia indivizilor este perfectă: Ana şi Dan cunosc perfect

 Lamela este zona de negociere

 Eficienţa în procesul schimbului

 Curba contractelor: Ansamblul punctelor dintr-o cutie a lui

 Echilibru în cutia lui Edgeworth; M=alocare iniţială

 Cei doi consumatori vor fi în echilibru atunci când:

 Frontiera posibilităţilor de utilitate reprezintă ansamblul combinaţiilor

 Va exista un ansamblu de preţuri ale factorilor de producţie astfel

 Reprezintă cantitatea maximă de biscuiţi şi covrigi pe care

 În punctul E rata marginală de transformare este egală cu rata

 raportul dintre utilităţile marginale pentru toate bunurile şi pentru toţi

 În condiţii de concurenţă pură şi perfectă pentru orice set de

RmS pentru Ana (RmSA): 2B=1C

nu mai poate fi îmbunătăţităn decât prin M

Eficienţa în procesul schimbului. În punctul E situaţia Anei nu se mai

Ansamblul punctelor dintr-o cutie a lui Edgeworth care reprezintă

Fiecare punct de pe frontieră se regăseşte în cutia lui Edgeworth pe

frontiera posibilităţilor de utilitate poate fi definită şi ca satisfacţia maximă

Forma uşor ondulată a frontierei reflectă imprecizia în evaluarea utilităţii,

Frontiera posibilităţilor de producţie. Punctele E1 şi E2 se regăsesc pe curba

Producţia eficientă într-o cutie a lui vor fi tangente

 raportul dintre utilităţile marginale pentru toate bunurile şi pentru toţi

RmS pentru Ana (RmSA): 2B=1C

Dotările iniţiale. Lamela haşurată reprezintă o zonă

zona de negociere va dispărea în momentul în care cele două curbe

Eficienţa în procesul schimbului. În punctul E situaţia Anei nu se mai poate

Ansamblul punctelor dintr-o cutie a lui Edgeworth care reprezintă

Fiecare punct de pe frontieră se regăseşte în cutia lui Edgeworth pe

frontiera posibilităţilor de utilitate poate fi definită şi ca satisfacţia maximă pe

Forma uşor ondulată a frontierei reflectă imprecizia în evaluarea utilităţii,

Înălţimea cutiei 20K 50

Lamela haşurată cuprinde rezerve de creştere a producţiei globale

Frontiera posibilităţilor de producţie. Punctele E1 şi E2 se regăsesc pe curba

În punctul E putem scrie că:

 There are a large number of people buying

RPT (of x for y )   slope of production

Individuals will demand x1’, y1’

The relative price of x will fall

More x will be consumed

 Trade policies may affect the relative

 Beginning with 19th century investigations by

 Suppose that there are n goods in fixed

 We will write this demand function as

 In order to achieve equilibrium, prices of

 We define the mapping F(P) for any

 Two problems exist with this mapping

 Second, the recalculated prices are not

– we will assume that this normalization has

 Smith’s insights gave rise to modern

 Suppose that there are two outputs (x and

 The Lagrangian for this problem is

If each firm was to specialize in its efficient product, total

 The theory of comparative advantage was

 Technical efficiency is not a sufficient

 The condition necessary to ensure that the

Output of y Suppose that we have a one-person (Robinson

Any point on PP represents a

Output of y Only one point on PP will maximize

 Assume that there are only two goods (x

 Crusoe’s problem is to maximize his utility

 Setting up the Lagrangian yields