Capitolul 7.

Condensatoare

7.1 Parametrii condensatoarelor

Condensatoarele sunt elemente de circuit caracterizate prin capacitate.

Condensatoarele se pot clasifica - din punct de vedere al posibilităţii de
modificare a capacităţii, în condensatoare fixe şi variabile. Legea de variaţie a
capacităţii condensatoarelor variabile în funcţie de deplasarea unghiulară a unei
armături faţă de cealaltă armatură, poate fi liniară, pătratică - pentru realizarea
circuitelor acordate, sau exponenţială - pentru aparate de măsurare. Din punct de
vedere funcţional, condensatoarele se pot clasifica în: neporalizate şi polarizate,
sau electrolitice. Celor polarizate - de capacitate ridicată, li se aplică o tensiune
continuă, a cărei valoare este superioară valorii maxime a tensiunii alternative
suprapuse peste tensiunea continuă. Capacitatea nominală a condensatoarelor
fixe C n , este normalizată, sau standardizată, pentru valori inferioare valorii de
1µF . Valoarea capacităţii unui condensator polarizat, utilizat pentru filtrarea
unor tensiuni variabile, cuplarea sau decuplarea unor circuite electronice, poate fi
diferită de valoarea înscrisă în clar pe condensator, cu -10% ÷ 50%, întrucât
scopul urmarit prin introducerea condensatorului în circuit, nu este afectat de
creşterea valorii capacităţii. In circuite a caror comportare este influentată de
valoarea capacităţii, se utilizeaza condensatoarele nepolarizate, cu toleranţe până
la valoarea : t = ±1% . Tensiunea nominală U n , continuă sau alternativă, înscrisă
pe condensator, este tensiunea maxima, care poate fi aplicată condensatorului,
fără riscul străpungerii dielectricului dintre armături. Rezistenţa de izolaţie a
condensatoarelor, este foarte mare, atingând valori de sute de Mohm - pentru
condensatoare nepolarizate, ceea ce presupune curenţi de conducţie şi pierderi
prin conducţie extrem de reduse. Tangenta unghiului de pierderi nu scade sub
valoarea: tg δ ε = n ×10 , chiar şi pentru condensatoare nepolarizate de foarte bunţ
−4

calitate şi reprezintă o limitare a performanţelor unui condensator cu dielectric

solid (sau lichid), în care apar pierderi prin polarizare, în comparaţie cu un
condensator cu dielectric gazos, în care pierderile prin polarizare sunt
nesemnificative. Intervalul temperaturilor de funcţionare este cuprins între -40°C
÷ 85°C, sau -55°C ÷ 105°C. Influenţa factorilor externi, dar mai ales îmbătrânirea
dielectricului, conduce la modificarea capacităţii şi performanţelor
condensatorului. Pentru obţinerea unor capacităţi specifice ridicate : C = C n / V ,
unde V este volumul condensatorului, se utilizează materiale cu rigidităţi
dielectrice şi permitivităţi ridicate, sub formă de straturi cu grosimi
micrometrice.

7.2 Schema echivalentă şi comportarea cu frecvenţa [Căt]

In fig. 7.1 sunt reprezentate schemele echivalente ale unui condensator
nepolarizat. Rezistenţa terminalelor şi armăturilor s-a notat cu rS , iar rezistenţa
de pierderi în învelişul de protecţie al condensatorului, cu rP .
Pierderile în dielectricul dintre armături, sunt cuprinse în schema echivalentă,
care conţine rezistenţa corespunzătoare de pierderi :
1
∆= .
ωCtg δ ε

172
 Fi g. 7.1 S chem a echi val ent ă com pl et ă (a) ş i s im pl i fi cat ă (b ; c) a unui condens at or
nepol ari zat .

Inductivitatea parazită L, este datorată conexiunilor, cât şi formei constructive

a armăturilor. Intre componentele schemelor echivalente serie (fig. 7.1b) şi
paralel (fig. 7.1c), există relaţiile :

R S = R P sin 2 δ , (7.1)
CP
CS = = CP , (7.2)
cos 2 δ
Prin urmare, capacitatea schemei echivalente serie C S , este superioară valorii
capacităţii schemei echivalente paralel C P , inegalitate care este cu atât mai
pronunţată, cu cât tangenta unghiului de pierderi tg δ , are valoare mai ridicată.
Notăm tangenta unghiului de pierderi în materialul de protecţie al
condensatorului, sau datorată rezistenţei rP , cu :
1 1
tg δ P = = , (7.3)
QP ω ⋅ rp C
Considerând pierderile atât în dielectricul dintre armături cât şi în învelişul de
protecţie al condensatorului, tangenta unghiului de pierderi, este:
1
tg δ P +ε = , (7.4)
ωRe C
unde rezistenţa echivalentă de pierderi se obţine din expresia:
1 1
= + ωCtg δ ε . (7.5)
Re rP
Cu relaţia (7.6), relaţia (7.5) obţine forma :
1 ωr Ctg δ ε
tgδ P +ε = + P = tgδ P + tgδ (7.6)
ωrP C ωrP C
Capacitatea dintre nodurile a si b ale schemei echivalente, care reprezintă
capacitatea echivalentă serie a condensatorului, conform relaţiei (7.2), este :
[
C ab = C ' = C 1 + ( tgδ P + tgδ ε ) .
2
] (7.7)
Tangenta unghiului de pierderi în rezistenţa rS , este :
1
tg δ S = = ωrS C ' . (7.8)
QS
Impedanţa schemei echivalente din fig.7.1a, are expresia :
1
Z 1, 2 = rS + jωL + . (7.9)
1 / rP + ωCtg δ ε + jωC
Utilizând relaţiile (7.4) ÷ (7.9), în relaţia (7.10), aceasta devine :
173
 tgδ P + tgδ ε + tgδ S 1 − ω 2C '
Z 1, 2 = + . (7.10)
ωC ' jωC '
Din relaţia (7.10) rezultă componentele schemei echivalente serie(fig 7.1b):
tgδ C
RS = , (7.11)
ωC '
C'
CS = 2 , (7.12)
1 − (ω / ω r )
1
unde : tgδ C = tgδ P + tgδ ε + tgδ S , iar ω r = reprezintă pulsaţia de rezonanţă a
LC '
condensatorului. Se constată că: C < C < C S . Capacitatea serie
'
creşte cu CS
creşterea frecvenţei (fig.7.2a), iar din expresia tangentei unghiului de pierderi :
1
tg δ C = + tg δ ε + ωrS C ' , (7.13)
ωrP C
rezultă că pierderile în rezistenţele rP şi rS au pondere crescută la frecvenţe
joase, respectiv înalte, în timp ce la frecvenţe medii, pierderile în dielectric sunt
preponderente (fig 7.2b).

Fi g. 7.2 Dependenţ el e de frecvenţ ă al e capaci t ăţ i i s eri e (a) ş i t angent ei unghi ul ui de

pi erderi (b ), pent ru un condens at or nepol ari zat .

La condesatoarele electrolitice, o armatură este metalul pe care se formează

oxidul dielectric, iar cealaltă armătură, este constituită dintr-un electrolit lichid
(sau solid), în contact cu o folie metalică. Electrolitul poate lipsi, armătura fiind
depusă direct pe stratul de oxid. Pentru marirea suprefeţei efective (sau
echivalente), suprafaţa metalului pe care se formează oxidul, este asperizată.

Fi g. 7.3 S chem a echi val ent ă com pl et ă (a) şi s im pl i fi cat ă (b ) a condens at orul ui el ect rol i t i c
174
 pol ari zat .

În schema echivalentă a condensatorului electrolitic, reprezentată în fig. 7.3a,

sunt incluse : rezistenţa electrolitului re , grupurile ( rd e , C d e ); ( rec , C ec ), care
reperezinta contactul dielectric - electrolit, respectiv electrolit – catod, precum şi
capacitatea C a c între anod şi catod. Schema simplificată este reprezentată în fig.
7.3b.

7.3 Tipuri de condensatoare

Din punct de vedere constructiv, condensatoarele nepolarizate sunt de tip

planar - monostrat sau multistrat (fig.7.5a), sau de tip axial, cilindric sau bobinat
(fig. 7.5b). Condensatoarele electrolitice se realizeaza frecvent în varianta a
doua.
Inductivitatea parazită a condensatoarelor monostrat sau multistrat, este extrem
de redusă, iar inductivitatea condensatoarelor bobinate se micşoreaza substanţial
prin bobinarea foliilor dielectrice cu suprafeţe metalizate astfel încât forma
condensatorului să rezulte plată (fig. 7.5c). Ataşarea electrozilor se realizează
prin presiune (sau termo- presiune), astfel încât contactul electric cu suprafeţele
metalizate sau foliile metalice, să fie asigurat.

Fi g. 7.5 Condens at oar e de ti p pl anar m ul t i s t rat (a) , bobi nat e ci l i ndri c (b ) şi pl at (c) .

Dielectricii utilizaţi pentru realizarea condensatoarelor nepolarizate pot fi:

pelicule plastice polare sau nepolare, materiale ceramice sau mica muscovit.
Dielectricii polari (polietilentereftalat sau policarbonat), posedă permitivităţi
ridicate, permiţând obţinerea unor capacităţi specifice mari. Cei nepolari
(polistiren), au stabilitate cu temperatura şi frecvenţa, dar permitivităţi scăzute.
Condensatoarele cu pelicule plastice, se realizează sub forma bobinată, în timp ce
condensatoarele ceramice şi cele cu mică, se realizează sub formă mono sau
multistrat. În compoziţia materialului ceramic poate intra titanatul de bariu, care
prezintă valori extrem de ridicate ale permitivităţii.
Condensatoarele multistrat au inductivităţi parazite extrem de reduse, tensiuni
nominale şi capacităţi specifice extrem de ridicate, grosimea straturilor
dielectrice –care pot fi din dioxid de siliciu şi a celor conductoare –din cupru ,
fiind sub-micronică.
Condensatoarele electrolitice utilizeaza ca material dielectric, oxizi de
175
aluminiu (Al 2 O 3 ), tantal (Ta 2 O 5 ) sau titan (TiO 2 ), care posedă permitivităţi
ridicate, având de asemenea grosimi submicronice, ceea ce crează posibilitatea
obţinerii unor capacităţi de valori mari la dimensiuni mici ale codensatorului.
Condensatorul cu oxid de aluminiu utilizează ca electrolit acidul boric,
hidroxidul de amoniu sau glicoletilena impregnată în folii de celuloză. Tensiunea
nominală poate atinge valoarea : U n =500 V. Condensatorul cu tantal, are anodul
sinterizat din pulbere din tantal, iar electrolitul este o peliculă solidă
semiconductoare din bioxid de mangan (MnO 2 ). Tensiunea nominală este mai
redusă: U n =10 ÷ 100V, iar inductivitatea parazită este considerabil mai redusă
decât cea a condensatoarelor cu oxid de aluminiu. Supus impulsurilor de tensiune,
oxidul de tantal cristalizează, rezistivitatea lui se micşorează şi condensatorul se
poate distruge prin încălzire datorită pierderilor de putere prin conducţie.

7.4 Întrebări

1. Enumeraţi parametri electrici a condensatoarelor nepolarizate şi precizaţi

condiţiile în care acestea pot funcţiona;
2. Analizaţi comportarea cu frecvenţa a unui condensator, pe baza schemei
echivalente şi stabiliţi condiţiile în care acesta poate funcţiona ca şi capacitate;
3. Arătaţi schematic structurile diferitelor tipuri de condensatoare;

7.5 Probleme

1. Se considera un condensator circular cu armaturi plane paralele, cu sectiunea

S=20 cm 2 , dielectricul dintre armaturi avand grosimea g=0.17mm , εr = 5 ,
ρ =10 8 Ωm , E s t r =15MV/m . Sa se determine tensiunea maxima U m a x , care poate fi
aplicata condensatorului si valorile componentelor schemei echivalente a
condensatorului.

Rezolvare :

Tensiunea maxima care poate fi aplicata condensatorului are valoarea:

U m a x =E s t r ·g=2.55kV.

176
 Pentru determinarea inductivitatii parazite L p se aplica legea circuitului
magnetic pentru o curba inchisa Γ:
∫ H dl
Γ
= ∫ J ⋅ ds ' ,
SΓ

de unde rezulta expresia fluxului magnetic corespunzator densitatii de current J,

presupusa constanta in volomul materialului dielectric:
R R
J J R2
Φ = ∫ B (r )ds = ∫ µ0 r gdr =µ0 g .
0 0
2 2 2

Inductivitatea parazita are expresia:

Φ µ g
L p = = 0 = 0.17 ⋅ 10 −10 H .
I 4π
Rezistenta echivalenta de pierderi prin conductie are valoarea:
r p = ρg / S = 8.5MΩ , iar capacitatea condensatorului este: c = ε 0ε r' S / g = 520 pF .
In curent alternativ, apar si pierderi prin polarizare, iar schema echivalenta a
condensatorului este mai complexa.

2. Un condensator este realizat prin bobinarea a doua folii din hostafan

metalizate pe ambele fete, cu grosimi g=8μm; stratul metalizat prin evaporare in
vid avand grosimea de 1μm. Latimea foliilor este: l=50mm, iar diametrul exterior
al condensatorului este: D=1.4cm. Materialul dielectric se carcterizeaza prin:
εr' = 2.85 , tg δε = 4.5 ⋅10 −4 la frecventa: f=10kHz, E s t r =100MV/m. Sa se calculeze :
a) capacitatea condensatorului;
b) inductivitatea parazita in varianta inductiva, caracterizata prin atasarea
electrozilor doar la cele doua straturi metalizate si in varianta neinductiva,
care presupune metalizari decalate pe cele doua fete ale foliilor, care se
scurtcircuiteaza la extremitatiile latimii foliilor;
c) pierderile de putere activa pentru o tensiune egala cu 10% din tensiunea
maxima admisa.

177
Rezolvare :

Prin bobinarea celor doua folii metalizate se formeaza doua condensatoare

conectate in paralel. Lungimea L a celor doua folii determina suprafata
armaturilor. Condensatorul astfel realizat este echivalent cu un condensator
format dintr-o singura folie, cu lungime dubla.
O spira medie are lungimea :
D
l1 = 2πRmed = 2π ,
4
iar numarul spirelor rezultate prin bobinarea foliilor , este :
D
n1 = .
4g
Lungimea totala este :
πD 2
L = n1l1 = ,
8g
iar suprafata armaturilor , are expresia :
πD 2
S1 = 2 ⋅ L ⋅ l = .
4g
Capacitatea condensatorului este :
ε 0ε ' r S
C= = 3µ F .
g
Aplicam legea circuitului magnetic pentru varianta inductiva :
∫ H ⋅ dl = ∫ H
Γ
int
i ⋅ dl + ∫H
ext
e ⋅ dl ≅ H i ⋅ l = i .

Fluxul magnetic prin suprafata S este de forma :

i
Φ = B ⋅ S = µ0 (2 L ⋅ g ) ,
l
iar inductivitatea parazita, are valoarea :
Φ µ
L = = 0 2 L ⋅ g = 3.86 ⋅ 10 −9 H .
i l

178
 Pentru varianta neinductiva, legea circuitului magnetic este de forma :
∫ H ⋅ dl = ∫ H i ⋅ dl + ∫ H e ⋅ dl ≅ H i ⋅ 2 L = i .
'

Γ' int ext

Fluxul magnetic prin suprafata S ′ este de forma :

i′
Φ′ = µ0 (l ⋅ g ) ,
2L
iar inductivitatea parazita are valoarea :
Φ' µ0
L′ = = l ⋅ g = 3.3 ⋅10 −14 H .
i 2L
Raportul inductivitatilor parazite corespunzatoare celor doua variante este :
L
= 1.17 ⋅10 5 .
L′
Pentru schema echivalenta paralel a condensatorului sunt valabile relatiile:
P 1
tg δε = a = ,
Pr ωR p C p
U2
Pa = = U 2ωC p tg δε .
Rp
Tensiunea limita maxima care poate fi aplicata condensatorului corespunde
strapungerii dielectricului :
U m a x =E s t r ·g=800V .
Pierderile active de putere corespunzatoare unei tensiuni U=80V, sunt :
P a =0.543W . Desi valoarea tangentei unghiului de pierderi este redusa,
pierderile de putere activa sunt relativ mari datorita frecventei ridicate .

3.Sa se determine valorile limita ale duratei impulsului de iesire a unui

circuit monostabil : T=RC/2, stiind ca R=1M Ω, t 1 = ± 2.5%, α1 = ±50 ppm / 0C ,
t 2 = ± 5% , α 2 = 100 ppm / 0C , C=100pF. Circuitul functioneaza intr-un mediu cu
temperatura θ cuprinsa in intervalul
[-3 0 0 C÷10 0 0 C ] .
Rezolvare :

Toleranta duratei impulsului este de forma :

tT = h1 t1 + h2 t 2
,
unde :
R ∂T
h1 = =1 ,
T ∂R
C ∂T
h2 = =1 .
T ∂C
Prin urmare : t T =t 1 +t 2 =7.5% .
Coeficientul de variatie cu temperatura are expresia :
αT = h1α1 + h2α 2 = α1 + α 2 ,
iar valoarea coeficientului este cuprinsa intre limitele 50÷150ppm/ 0C .
Valoarea nominala a duratei impulsului este :
T 0 =RC/2=50μs ,
iar valorile limita sunt :
Tmin = T0 (1 −tT )[1 −αT (θ0 −θmin )] = 45 .9 µs,
Tmax = T0 (1 + tT )[1 + αT (θmax −θ0 )] = 54 .4 µs,

179
 Expresiile duratelor limita ale impulsului s-au determinat cu valoarea
maxima a coeficientului de variatie cu temperatura, considerand temperatura
normala de functionare: θ 0 =20 0 C.

4. Sa se determine tipurile condensatoarelor C 1 , C 2 conectate in

paralel si sa se calculeze capacitatile lor, astfel incat capacitatea echivalenta
sa fie 25pF, iar coeficientul de variatie cu temperatura sa fie nul.

Rezolvare :

Capacitatea echivalenta este :

C p =C 1 +C 2 .
Coeficientul de variatie cu temperatura al capacitatii echivalente, are
expresia :
C ∂C p C ∂C p C α + C 2α2
α p = h1α1 + h2α2 = 1 α1 + 2 α2 = 1 1 ,
C p ∂C1 C p ∂C 2 C1 + C 2
unde : α1 ,α2 sunt coeficientii de variatie cu temperatura ai condensatoarelor
C1 , C2 .
Ansamblul celor doua condensatoare este caracterizat prin relatiile :
C p =C 1 +C 2 ,
C 1 α 1 +C 2 α 2 =0 .
Din conditia a doua, rezulta semne opuse pentru α 1 si α 2 . Solutia problemei
nu este unica. Una din solutii consta in alegerea unui condensator C 1 , cu
α 1 =100ppm/°C si a unui condensator C 2 , cu α2 = −33 ppm / °C .
Rezulta valorile celor doua capacitati, din relatiile :
α 33
C1 = −C 2 2 = C2 ,
α1 100
33
C2 + C 2 = 25 .
100
Valorile celor doua condensatoare sunt :
C 1 =6.2pF ; C 2 =18.8pF .
Sa se studieze aceeasi problema in cazul in care cele doua condensatoare se
conecteaza in serie.

5.Sa se analizeze solicitarea electrica a condensatorului cu urmatorii parametri:

C n =12nF, U n =25V, I n =0.05A, P n =2mW, tgδ=5·10 - 4 .
Puterea maximă disipată de condensator depinde de frecvenţă -ca şi tg δ şi are
valoarea: Pd max =U n ⋅ I n ⋅ tg δ = 0.625 mW < Pn .
Prin urmare nu există limitare în putere, rămânând posibilitatea depăşirii
tensiunii nominale sau a curentului nominal. Frecvenţa critică care delimitează
regiunile în care limitarea este de tensiune sau curent, se determină din relaţiile
corespunzătoare limitării de tensiune sau curent care sunt identice:
I n = ωcr ⋅ C n ⋅U n ,
In
Un = ,
ωcr ⋅ C n
rezulzând:

180
 In
f cr = = 26.5kHz .
2π ⋅ C n ⋅U n
Pentru: f ≤ f cr , U c =U n = 25V , I c = ω ⋅ C n ⋅U n şi Pd = U c ⋅ I c ⋅ tgδ = ω ⋅ Cn ⋅ U n ⋅ tgδ ,
2

2
In
iar pentru f ≥ f cr , I c =În=0.05A, U c = I n /(ω ⋅ C n ) , şi Pd = U c ⋅ I c ⋅ tgδ =
⋅ tgδ .
ω ⋅ Cn
Să se studieze aceeaşi problemă pentru un ansamblu format din două
condensatoare cu parametri diferiţi, conectate în paralel.

6.Să se analizeze solicitarea electrică a unui condensator cu parametri:

C n =100nF , U n =50V , În=0.2A , P n =10mW , tg δ =10 - 2 .

Rezolvare :

Puterea maximă disipată de condensator, are valoarea:

P d m a x =U n ·În·tg δ =0.1W>P n .
Prin urmare există posibilitatea depăşirii puterii nominale, sau există
limitare în putere, după cum există limitare în tensiune şi curent. În acest caz
sunt definite două freccevenţe critice, care corespund limitarii în tensiune,
respectiv în curent. Condiţia limitării în tensiune corespunde situaţiei în care la
bornele condensatorului se aplică tensiunea U n , iar puterea disipată este P n , sau:
P n =U n ·I c ·tg δ =U n · ω1cr ·C n ·U n ·tg δ ,
rezultând:
Pn
f cr1 = = 637Hz ,
2πU n ⋅ C n ⋅ tgδ
2

iar din condiţia limitării în curent, care corespunde situaţiei în care curentul prin
condensator este În şi puterea disipată este P n , sau:

In
Pn = I nU c tgδ = I n tg δ ,
ωcr 2 C n
rezultă:
2
In
f cr 2 = tgδ = 637 kHz .
2πC n Pn

181
 Pentru cele trei domenii de frecvenţă sunt valabile relaţiile:
f<637Hz:U c =U n =50V;
I c = ω ·C n ·U n ;
P d =U c ·I c ·tg δ = ω C n · U n ⋅ tg δ ;
2

f∈[637Hz, 637kHz]: P d =P n =10mW;

Pn
Uc = ;
ω ⋅ C n ⋅ tgδ
Pn ⋅ ω ⋅ C n
Ic = ;
tg δ
f>637kHz: I c =În=0.2A;
In
Uc= ;
ω ⋅ Cn
I n2 ⋅ tg δ
Pd .
ω ⋅ Cn
Să se studieze aceeaşi problemă pentru două condensatoare conectate în
paralel, care au una, respectiv două frecvenţe critice.

7. Sa se determine relatiile de legatura între componentele schemelor

echivalente paralel si serie ale unui condensator.

Rezolvare :

Din egalitatea admitantelor celor doua scheme echivalente, rezulta:

1
(1) ωR p CS = ,
sin δ cos δ
iar din egalitatea tangentelor unghiurilor de pierderi, rezulta:
Pa 1 sin δ
(2) tgδ = P = ωC R = ωCS RS = cos δ .
r p p

Daca se considera componentele schemelor echivalente serie si paralel

independente de frecventa, relatia (2) este valabila doar pentru frecventa:
ω, = RS CS RP CP . Pentru ca relatia (2) sa fie adevarata pentru toate frecventele,
182
trebuie sa admitem dependenta de frecventa a componentelor.
Din sistemul de relatii:
1 1
(1 ' ) CS = ωR ⋅ sin δ cos δ ,
p

1 sin δ
(2 ' ) CS = ωR ⋅ cos δ ,
S

rezulta:
(3) RS = R p ⋅ sin δ .
2

Din sistemul de relatii:

1 1
(1") R p = ωC ⋅ sin δ cos δ ,
S
1 cos δ
(2") R p = ωC ⋅ sin δ ,
p

rezulta:
(4) C p = CS cos δ ,
2

sau:
(5) CS = C p (1 + tg δ ) .
2

Conform relatiilor (3) si (4) expresia tangentei unghiului de pierderi este:

Pa sin δ RS CS τS
(6) tgδ = = = = ,
Pr cos δ R pC p τp
unde: τs ,τp sunt constantele de timp ale celor doua circuite echivalente.
Intrucât tangenta unghiului de pierderi este prin definitie raportul puterilor, iar
puterea aparenta S, este suma dintre puterea activa si reactiva, rezulta ca
ipotenuzele triunghiurilor puterilor sunt egale cu puterea aparenta, sau:
(7) (U ⋅ I * ) × (U * ⋅ I ) = U 2 I 2 = S 2 .

8. Sa se determine tangenta unghiului de pierderi pentru conexiunea serie si

paralel a doua condensatoare cunoscând valorile capacitatilor si ale tangentelor
unghiurilor de pierderi.

Rezolvare:

Este recomandabil - datorita facilitatilor de scriere a relatiilor ca pentru

conexiunea serie sau paralel, sa se utilizeze schemele echivalente serie respectiv
183
paralel ale condensatoarelor.
Pentru schema echivalenta serie a condensatorului, tangenta unghiului de
pierderi este:
tg δc = U R / U C = ωCR ,
de unde rezulta : R = tg δ / ωC .
Pentru conexiunea serie, tangenta unghiului de pierderi este :
C 2 tg δ C + C1tg δ C
tg δ C = (U R + U R ) / (U C + U C ) = 1
. 2
S 1 2 1 2
C1 + C 2
Pentru schema echivalenta paralel a condensatorului, tangenta unghiului de
pierderi este:
tg δ p = I R / I C = 1 / (ωCR ) ,
de unde rezulta : 1/R= tgC.
Pentru conexiunea paralel, tangenta unghiului de pierderi este :
C tg δ + C2tgδC
tg δC = ( I R + I R ) / ( I C + I C ) = 1 C 1
. 2
p 1 2 1 2
C1 + C2
Metoda grafica de rezolvare adoptata - remarcabila prin simplitatea ei, se poate
aplica conexiunilor serie-paralel ale mai multor condensatoare, diagramele
construite pentru un anumit tip de conexiune compunându-se într-o singura
diagrama, în care se poate aplica relatii metrice în triunghi.

9. Pentru doua condensatoare se cunosc valorile capacitatilor : C 1 ,C 2 si ale

coeficientilor de variatie cu temperatura : αC1 , αC 2 . Sa se determine coeficientii
de variatie cu temperatura : αC , αC , pentru conexiunea paralel si serie ale
P S

celor doua condensatoare.

Rezolvare :

Prin definitie, coeficientul de variatie cu temperatura este :

1 ∂C p
αC = .
C ∂θ
Pentru conexiunea paralel, coeficientul de variatie cu temperatura este de
forma :
1 ∂C p 1  ∂C1 ∂C2  αC C1 + αC C2
αC = =  + = . 1 2
p
C p ∂θ C1 + C2  ∂θ ∂θ  C1 + C2
Pentru conexiunea serie, expresia coeficientului de variatie cu temperatura,
este :
C + C2 ∂  C1C2  αC C2 + αC C1
αC = 1  = . 1 2
S
C1C2 ∂θ  C1 + C2  C1 + C2

10. Presupunem cunoscuti coeficientii de variatie ai capacitatii cu temperatura :

αC1 , αC2 precum si valorile capacitatilor C1 , C 2 . Sa se determine coeficientii
echivalenti de variatie cu temperatura ai permitivitatilor relative : α ε , αε '
rS
'
rp

pentru conexiunea serie si paralel ale celor doua condensatoare.

184
 Rezolvare :

Din expresiile capacitatilor celor doua condensatoare :

ε 0 ε r'1 S1
C1 = = k1ε r'1
d1
ε 0 ε r'2 S 2
C2 = = k 2 ε r'2
d2
rezulta :
dC1 dε r'1 dC2 dε r' 2
= k1 ; = k2 ,
∂θ dθ ∂θ dθ
iar din expresiile coeficientilor de variatie a capacitatii cu temperatura, rezulta :
1 dC1 1 dε r'1
α C1 = = k 1 = α εr'1 ,
C1 dθ k1ε r1
'
dθ
1 dC2 1 dε r'2
α C2 = = k2 = α εr'2 .
C 2 dθ k 2ε r2
'
dθ
Pentru conexiunea serie, coeficientul de variatie a capacitatii cu temperatura,
are forma :
dC2 2 dC1 2
C + C
1 dCS C1 + C2 dθ 1 dθ 2 α C 2 C1 + α C1 C2
αCS = = =
C S dθ C1C2 (C1 + C2 ) 2 C1 + C2
Se observa ca α ε are o expresie similara :
'
rS

α ε ' C1 + α ε ' C 2
αε' =
r2 r1

rS
C1 + C 2
Pentru conexiunea paralel, expresia coeficientului de variatie a capacitatii cu
temperatura, este :
1 dC p 1 dC dC 2 1 1 dC1 1 dC 2 α C C1 + α C C 2
αC = = ( 1+ )= (C1 + C2 )= 1 2
p
C p dθ C1 + C 2 dθ dθ C1 + C 2 C1 dθ C 2 dθ C1 + C 2
iar coeficientul de variatie αε are forma : '
rp

α ε , C1 + α ε , C2
αε ' = r1 r2

rp
C1 + C2

7.6. Anexa
Aspecte teoretice cu privire la condensatoarele polarizate

În regim staţionar sau cvasistaţionar, schema echivalentă a unui

condensator polarizat sau electrolitic se poate simplifica, după cum se ilustrează
în fig. 4.3. În această schemă echivalentă, intervin cu pondere crescută atât
rezistenţa terminalelor condensatorului şi a electrolitului, cât şi rezistenţa de
pierderi prin conducţie, în dielectricul format din oxid de aluminiu: Al 2 O 3 . Un
electrod (catodul), este alcătuit din aluminiu, iar celălalt (anodul), este conectat

185
la electrolit. Din schema echivalentă pot fi excluse la pulsaţii reduse: ω ≈ 0, atât
inductivitatea “L”, cât şi componenta: 1/(ω Ctgδ ε ).

Fig. 4.3. Schema echivalentă şi structura unui condensator

polarizat, în regim staţionar.

Catodul este alcătuit dintr-o folie din aluminiu, cu conductivitate

electronică, electronii având mobilitate “µ e ” ridicată, iar anodul este un
electrolit cu acţiune oxidantă asupra aluminiului şi cu conductivitate ionică, ionii
având mobilitate “µ i ” redusă, ceea ce justifică introducerea în schema
echivalentă a rezistenţei serie “r s ”. Capacitatea condensatorului depinde de
grosimea “δ ” a stratului dielectric din oxid de aluminiu, precum şi de suprafaţa
efectivă a armăturilor, care depinde de gradul de rugozitate al stratului de oxid şi
al foliei din aluminiu. În absenţa unei tensiuni aplicate între electrozi, între folia
din aluminiu şi electrolit există o barieră de potenţial electrochimic “U b ”, care nu
permite purtătorilor de sarcină: electroni sau ioni, să străbată joncţiunea.
Aplicând între electrozi o tensiune crescătoare de polarizare directă “U d i r . ”,
numărul purtătorilor de sarcină se măreşte pe de o parte, iar pe de altă
parte, înălţimea barierei de potenţial se măreşte, având ca rezultat
micşorarea numărului purtătorilor de sarcină care străbat joncţiunea. Întrucât
primul efect este preponderent, curentul continuu prin condensator se măreşte,
dar în măsură relativ redusă, datorită celui de al doilea efect. Aceste concluzii,
precum şi cele expuse în continuare, s-au obţinut pe baza rezultatelor
experimentale, corelate cu studiul teoretic al proceselor care au loc.
La polarizare inversă, înălţimea barierei de potenţial se micşorează, iar
numărul purtătorilor de sarcină care străbat joncţiunea se măreşte semnificativ
pentru valori ale tensiunii: U i n v . > 1V, iar condensatorul se poate distruge prin
încălzire excesivă datorită puterii disipate, dacă curentul prin condensator nu este
limitat printr-o rezistenţă.
Cu creşterea temperaturii, reactivitatea electrolitului faţă de aluminiu se
măreşte, având ca urmare micşorarea grosimii “δ ” a stratului dielectric, care
devine mai uniform sau mai puţin rugos, determinând micşorarea suprafeţei
efective a armăturilor. Întrucât primul efect este preponderent, capacitatea
condensatorului se măreşte. Reactivitatea crescută a electrolitului determină
186
creşterea înălţimii barierei de potenţial electrochimic, ceea ce este echivalent cu
îmbunătăţirea proprietăţilor dielectrice ale oxidului de aluminiu. Astfel,
rezistenţa de pierderi în materialul dielectric “r p ” se măreşte, iar tangenta
unghiului de pierderi “tgδ ε ” se micşorează. În acelaşi timp, mobilitatea ionilor
se măreşte considerabil, ceea ce este echivalent cu scăderea pronunţată a
rezistenţei “r s ”. Întrucât acest ultim efect este preponderent, pentru tensiune
aplicată constantă, cu creşterea temperaturii curentul continuu prin condensator
se măreşte.
Aplicând condensatorului o tensiune inversă la care apare procesul de
străpungere, care nu este distructiv datorită prezenţei în circuitul de măsurare a
unei rezistenţe de limitare a curentului invers, canalele din stratul de oxid se
refac mai rapid la temperaturi crescute, datorită reactivităţii sporite a
electrolitului. Astfel folia din aluminiu se oxidează mai rapid în regiunea în care
a existat un canal de străpungere, prin care electrolitul a ajuns în contact direct
cu folia din aluminiu, iar numărul şi contribuţia canalelor de străpungere la
curentul invers se micşorează. Aceeaşi comportare se obţine şi la polarizare
directă în regim de străpungere, curentul prin condensator fiind limitat în acelaşi
mod, prin intermediul unei rezistenţe conectate în serie cu condensatorul.
Refacerea stratului dielectric se poate efectua prin două procedee. Primul
procedeu constă în încălzirea condensatorului într-o incintă termostatată, iar al
doilea procedeu presupune aplicarea unei tensiuni de polarizare directă, care se
măreşte treptat,controlând în permanenţă curentul prin condensator, care este de
asemenea limitat printr-o rezistenţă. Dacă prin creşterea tensiunii aplicate,
curentul se măreşte substanţial, se va micşora tensiunea astfel încât valoarea
curentului să se încadreze în limite reduse, de ordinul câtorva zeci de µ A.
Condensatorul se menţine în această stare o perioadă de timp, în care curentul se
va micşora datorită refacerii stratului de oxid, după care se creşte tensiunea
directă aplicată, astfel încât curentul să se încadreze în aceleaşi limite reduse.

187