CAP 12

Spume
12.1. GENERALIT I
Emulsiile i spumele sunt legate de faptul c fiecare reprezint o stare fizic în care o
faz fluid este fin dispersat într-o a doua faz i c starea de dispersie i stabilitatea pe
termen lung (persisten a) este dependent de compozi ia sistemului. În emulsii fiecare faz
este lichid i din acest motiv trebuiesc lua i în considerare factori ca solubilitate mutual i
solubilitatea aditivilor în fiecare faz . În spume, faza dispers este gaz i deci problemele de
solubilitate sunt mai pu in critice, de i, a a cum se va vedea, transferul gazului dispersat dintr-
o bul în alta sau afar în atmosfera adiacent sunt probleme foarte importante.
Datorit for elor dezvoltate în formarea i stabilizarea spumelor, acestea vor avea o
structur definit . În perioda ini ial a form rii lor, toate spumele sunt sisteme corpusculare
formate din bule de gaz sferice dispersate în masa lichidului. Dup formare, spumele iau
treptat forma mai stabil de pelicule sau lamele (forme poliedrice). Cele dou tipuri de
spume sunt ilustrate schematic în figura 12.1. Aceast clasificare a spumelor în spume
„sferice” i „poliedrice” sau „spume diluate” i „spume concentrate” este util pentru c
fiecare tip prezint modific ri caracteristice în timp, conducând fie la distrugerea spumei fie
dimpotriv la o configura ie persistent .
A doua clas de spume, cele poliedrice pot fi considerate adev ratele spume; oriunde
se întâlnesc trei bule, ele vor forma unghiuri egale de 120o. Într-o spum ideal unde toate
bulele au aceea i m rime, spuma va avea forme dodecaedrice. În realitate exist o mare
varietate de spume care prezint forme geometrice mult diferite de cazul ideal.

Faza
continu

Faza
dispers

Figura 12.1. a) Spume „diluate” în care bulele de gaz sunt distinct separate i au form
sferic ; b) spume „concentrate” în care bulele sunt strâns împachetate astfel încât forma lor
este distorsionat de la forma sferic (forme poliedrice)

Dup starea de agregare avem:

spume lichide sau spume propriu-zise
spume solide sau bure i solizi.
Spumele solide rezult de obicei prin solidificarea mediului de dispersie a unor spume
lichide. Spumele solide sunt cunoscute îndeosebi ca materiale de construc ie i materiale
termo i fono izolante.
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

12.2. PROPRIET I ALE SPUMELOR ÎN INDUSTRIA

ALIMENTAR
Spumele poliedrice sunt formate la frac ii de volum mai mari decât pentru sfere
împachetate. Valoarea medie a frac iei de volum, , este în general sub 0,95 pentru spumele
din industria alimentar . O spum poliedric are o anumit rigiditate i poate fi numit gel.
Parametrul reologic cel mai important este „tensiunea de re ea” ( o tensiune intern ) care
trebuie s fie suficient de mare pentru ca spuma s i p streze forma sub ac iunea gravita iei.
Dac un lichid cu viscozitate sc zut este b tut în form de spum , el va c ta form
poliedric . Multe produse aerate alimentare sunt diferite. Ele sunt spume diluate în sensul c
bulele sunt separate una fa de alta i ele r mân sferice. Pentru a preveni unirea bulelor,
trebuie ca faza continu s aib o tensiune intern suficient . Acest lucru poate fi realizat în
mai multe moduri:
- Cu un polimer gelifiant. Gelatina formeaz un lichid viscos la temperaturi > 300 C, iar
lichidul poate fi b tut pentru a forma bule care se unesc foarte lent. R cind sistemul sub 200 C
acesta se va gelifia i spuma este stabilizat mecanic.
- Faza continu poate fi solidificat , lucru care se face în diferite creme de înghe at . Aerul
este prins în lichidul care înghea . Se formeaz o spum solid .
- Particulele care ader la interfa a A/W pot face pun i între bulele de aer, formând o re ea de
bule. Un exemplu este fri ca, unde globulele de gr sime (pic turi de emulsie par ial solide)
acoper bulele de aer i formeaz o re ea în faza apoas . Ceva apropiat se petrece i în
înghe at .
- Când se bat ou , care con in > 10% proteine, parte din proteine sufer denaturarea la
interfa a A/W, prin aceasta formând agregate, iar agregatele astfel formate acoper de
asemenea bulele de aer i formeaz o re ea continu . Con inutul de aer este mai mare decât în
înghe at .
Un tratament de înc lzire poate converti o spum mai mult sau mai pu in lichid într-o
spum solid . Un exemplu este iar i spuma din ou b tute (omleta); la temperaturi înalte
apare denaturarea proteinelor, care cauzeaz gelifierea. Un alt caz binecunoscut este este
pâinea unde coacerea produce: a) cre terea celulelor de gaz în aluat; b) formarea unui gel
destul de consistent în faza continu (aluatul). Spuma este convertit într-un solid spongios
pentru c multe din filmele sub iri dintre celule de gaz se rup când devin fragile la
temperatur înalt . Pentru a ob ine o pâine de calitate, este necesar ruperea filmelor; în acest
fel, bulele de gaz devin mai mari i pâinea „cre te”, nu r mâne „cocoas ”.
Toate aceste sisteme pot fi f cute ca s aib o tensiune intern înalt i prin aceasta
propriet i corespunz toare. O tensiune intern înalt împiedic scurgerea lichidului din
spum .

12.3. FORMAREA I PROPRIET ILE SPUMELOR

12.3.1. IMPORTAN A SPUMELOR

Prezen a spumelor într-un proces industrial poate s fie sau nu dorit . Exist multe
domenii tehnice unde spumele prezint importan deosebit :
domeniul pompierilor (lupta cu focul),
domeniul izola iilor industriale (spume polimerice),
domeniul unor materiale structurale pe baz de spum (spuma de ras),
domeniul produselor alimentare (spuma de fructe, fri ca).
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

Spumele servesc anumite scopuri în diverse procese industriale cum este cel al
separ rii minereurilor (flota ia), în recuperarea secundar a petrolului i în protec ia mediului
în anumite opera ii de placare electrochimic . În acest din urm caz, prezen a unui strat de
spum deasupra solu iei de placare previne zgârâeturi, scrijelituri i pierderea unor materiale
volatile, reducând astfel costurile de între inere i protejând mediul ambiant. Exist i procese
în care prezen a spumelor este nedorit cum sunt tratamentul apelor de canal, ob inerea
surfactan ilor, procesele de extrac ie, procesele de prelucrare a uleiurilor crude.

12.3.2. FORMAREA SPUMELOR

Ca i alte sisteme coloidale, spumele pot lua na tere prin procese de dispersare
mecanic (agitare, barbotare, frecare) sau de condensare (bazate pe mic orarea solubilit ii
gazelor dizolvate în prealabil). În procesul de formare, faza gazoas incipient este prezent
ca o faz condensat . Volume mici ale viitoarei faze disperse sunt introduse în lichid sub
agitare sau sunt transformate în gaz printr-o serie de mecanisme ca înc lzirea sau sc derea
presiunii. În cazul condens rii, faza gazoas este introdus la nivel molecular i se formeaz
bule de gaz în lichid. Formarea „gulerului” la un pahar cu bere este un exemplu clasic de
spum format prin condensare. Într-un astfel de sistem, când sticla sau recipientul sunt
deschise, este eliberat dioxidul de carbon produs prin fermenta ie în container i solubilizat
sub presiune. Solu ia devine suprasaturat i excesul de gaz formeaz o faz dispers care
cre te la vârful recipientului.
Cel mai simplu mod de a forma o spum aproape ideal este de a introduce gazul în
lichid printr-un tub capilar. În acest mod, bulele individuale de gaz, de m rime aproximativ
egal se vor dispersa sub ac iunea tensiunii superficiale. Procesul trebuie s decurg lent
pentru a asigura echilibrul interfacial pentru fiecare bul ; în caz contrar nu va lua na tere o
spum monodispers . O procedur mai rapid dar mai pu in controlabil este de a introduce
bule de gaz în sistem printr-un dop (tampon) poros. Prin acest proces va rezulta o spum înalt
polidispers deoarece multe bule mici vor avea posibilitatea s se uneasc între ele în timpul
sta ion rii în materialul poros. Rezultate i mai slabe se vor ob ine pentru spumele produse
prin agitare.
În toate metodele de formare a spumelor, bulele ini iale vor fi separate de straturi
relativ groase de faz continu , luând astfel na tere spume sferice. Totu i, în cele mai multe
cazuri, gravita ia le va transfrma în structuri poliedrice, cu un strat de spum la vârful
conteinerului i un strat de lichid acumulat la baz . Când bulele de gaz se m resc, ca urmare a
sc derii presiunii hidrostatice exterioare, volumul bulelor cre te reducând presiunea intern
din fiecare bul ; totu i aceast presiune intern r mâne superioar presiunii externe. Va exista
o for mecanic care va împinge bulele s elibereze excesul de presiune, prin spargere.
Faptul c în multe cazuri spuma care se formeaz are un timp lung de via indic faptul c
mecanismul, care ac ioneaz în interiorul filmului lamelar care separ bulele, este suficient
pentru a se opune spargerii bulelor datorit presiunii mecanice din interior.

12.3.3. PROPRIET ILE DE BAZ ALE SPUMELOR

Faza continu a spumelor poate fi compus în întregime din componente lichide sau
un amestec de diverse lichide i substan e dizolvate. Stabilitatea pe termen lung a unei spume
va depinde de aceast compozi ie; în prezen a unor aditivi speciali, filmul de lichid lamelar
care separ bulele va avea diverse grade de rigiditate. Când se formeaz o spum cu structur
poliedric „stabil ”, aceasta reprezint un minim efemer în suprafa a de energie a sistemului –
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

o configura ie metastabil care poate în teorie s r mân neschimbat o anumit perioad de

timp. Este necesar o „împingere” dintr-o surs extern pentru a produce o cre tere a acestei
suprafe e i spargerea spumei. O astfel de „constrângere” sau „împingere” poate consta în
apari ia unor particule de praf, mi ri ale aerului, efecte de convec ie datorate diferen elor de
temperatur i alte variabile. De aceea, spumele mai slabe vor colapsa rapid din starea
metastabil i vor reveni la o stare cu faze separate. Dac faza lichid este „fortificat ” prin
ad ugarea unor diver i componen i, care pot cre te rigiditatea filmului lamelar, va rezulta o
stabilitate m rit .
O caracteristic primar a spumelor este aceea c au densit i foarte mici. O spum
apoas cu bule de diametrul de aproximativ 1 cm i grosimea stratului lamelar 10 -3 cm va
avea o densitate de aproximativ 0,003 g/cm3. Aceast densitate joas face spumele utile într-o
serie de aplica ii cum ar fi lupta cu focul i diverse tehnici de separare. În primul caz,
ingredientele pentru producerea spumei sunt u or de transportat; principalul ingredient este
apa care este ieftin i u or de ob inut. Spuma în bu e focul i previne contactul dintre aer i
materialul combustibil. Pentru pompieri, utilizarea unor spume sferice mai degrab decât a
unor spume poliedrice poate prezenta anumite avantaje datorit con inutului mare de ap a
spumelor sferice, care va ajuta la îndep rtarea c ldurii din sistem.
Legat de densitatea mic a spumelor, o alt caracteristic a lor este c au o suprafa
mare pentru o cantitate dat de spum . Pentru exemplul de mai sus, spuma va avea o suprafa
de 2000 cm2/g. În condi ii controlate, anumite pulberi fine de minereu de aur se ata eaz la
bulele spumei i sunt aduse la suprafa a solu iei unde formeaz o pojghi i astfel minereul
poate fi îmbog it. Materiale nedorite ca rocile i noroiul se adun la baza conteinerului.
Procedeul este cunoscut sub numele de flota ie i este un instrument valoros în procesul de
purificare a multor minerale. Lucrurile se petrec similar în multe procese de cur ire.

12.3.4. MECANISME DE STABILIZARE

Mecanismele practice care m resc durata de via a unei spume trebuie s includ una
sau mai multe din urm toarele condi ii: 1) viscozitate mare a fazei lichide, care întârzie
drenajul hidrodinamic i dezvolt un efect de absorb ie a ocurilor produse de factori externi
întâmpl tori sau indu i; 2) viscozitate de suprafa mare, care întârzie pierderea lichidului
dintre interfe e i deformarea filmului; 3) efecte de suprafa cum sunt efectele Gibbs i
Marangoni care ac ioneaz pentru „îns to irea” filmelor de lichid; 4) repulsie electrostatic
i steric între interfe ele adiacente datorat adsorb iei surfactan ilor ionici i neionici,
polimeri i al i agen i care se pot opune drenajului prin efecte de „presiune de separare”; 5)
întârzierea difuziei gazului din bulele mici c tre bulele mai mari.
Ad ugarea de surfactan i i/sau polimeri la o spum poate modifica caracteristicile
sistemului i m ri stabilitatea spumei. Ei pot avea de asemenea efect de sc dere a tensiunii
superficiale a sistemului, reducând deci lucrul necesar pentru formarea ini ial a spumei i
producând bule de gaz mai mici i mai uniforme.

12.3.5. CONTROLUL PRACTIC AL SPUM RII I PERSISTEN A

SPUMEI

Pentru ca un lichid s produc o spum , el trebuie s aib mai multe caracteristici:

1) i extind aria sa superficial pentru a forma o membran în jurul bulelor de gaz;
2) posede propriet i de suprafa i reologice care s întârzie sub ierea lamelelor care
conduce la coalescen a bulelor;
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

3) întârzie difuzia gazului din bulele mici c tre bulele mari sau c tre atmosfera
înconjur toare.
În lichide pure nu pot apare spume deoarece un astfel de sistem nu poate îndeplini
caracteristicile enumerate mai sus. Dac sunt prezen i îns polimeri sau agen i cu suprafa
activ , efectele reologice care apar i adsorb ia la interfa a gaz – lichid serve te pentru a
întârzia pierderea lichidului din lamele i uneori pentru a produce un sistem mai stabil din
punct de vedere mecanic.
Teoriile care se refer la formarea unor astfel de filme i la persisten a sistemelor cu
spume, deriv dintr-un num r mare de observa ii experimentale despre tensiunea superficial
a lichidelor. Mai întâi, este cunoscut din ecua ia adsorb iei a lui Gibbs faptul c tensiunea
superficial a unui lichid va sc dea atunci când concentra ia materialului activ la suprafa , în
solu ie, cre te pân la punctul satur rii suprafe ei. Al doilea, tensiunea superficial instantanee
(dinamic ) la suprafa a nou format este întotdeauna mai mare decât valoarea de echilibru;
exist un timp finit, necesar moleculelor active la suprafa , în care ele trebuie s difuzeze la
interfa , pentru a sc dea tensiunea superficial . Acest timp folosit pentru m rirea tensiunii
superficiale de echilibru datorit difuziei este cunoscut ca efectul Marangoni. Cele dou efecte
ale tensiunii superficiale datorate adsorb iei i difuziei sunt de obicei complementare i sunt
discutate ca efectul combinat Gibbs – Marangoni.

12.3.6. FORMAREA SPUMEI I STRUCTURA SURFACTAN ILOR

Rela ia dintre puterea de spumare a unui surfactant i structura sa chimic este destul
de complex . Nu exist o rela ie direct între capacitatea de a produce spum a unui surfactant
i capacitatea sa de a stabiliza spuma. S-a observat c , cantitatea de spum produs de un
surfactant cre te cu concentra ia surfactantului pân se atinge un maxim situat în apropierea
concentra iei micelare critice (CMC). Aceast CMC a surfactantului poate fi utilizat drept
ghid în predic ia capacit ii de formare a spumei pentru un material dat. Acest lucru nu este
neap rat legat de persisten a spumei formate. O modificare structural care conduce la o
sc dere a CMC pentru un surfactant, cum este cre terea lungimii lan ului într-un alchilsulfat,
va determina o cre tere a eficien ei sale ca agent de spumare. Invers, dac CMC cre te (de
pild ramificând un lan hidrofobic, sau mutând gruparea hidrofilic într-o pozi ie intern ) va
rezulta o sc dere a puterii de spumare pentru surfactantul respectiv.
Capacitatea unui surfactant de a ac iona ca agent de spumare depinde în primul rând
de eficien a sa în reducerea tensiunii superficiale a solu iei, caracteristicile sale de difuzie i
propriet ile sale elastice. Cantitatea de spum care se poate produce într-o solu ie în condi ii
date, este legat de tensiunea superficial produs i de noua arie a suprafe ei în timpul
procesului de spumare. Evident, cu cât tensiunea superficial a solu iei este mai joas , cu atât
mai mare va fi aria suprafe ei care este de a teptat s se formeze (prin introducerea în sisteme
a unei cantit i date de lucru mecanic). Men inerea spumei este îns la fel de important ca i
formarea sa.
S-a observat c , cantitatea de spum produs de membrii unei serii omoloage de
surfactan i va trece printr-un maxim când lungimea lan ului grupei hidrofobe cre te. Aceasta
se datore te probabil unor efecte conflictuale ale schimb rilor structurale:pe de o parte un lan
hidrofob mai lung va rezulta dintr-o sc dere mai rapid a tensiunii superficiale i dintr-o CMC
joas , pe de alt parte dac lungimea lan ului este prea mare, solubilitatea sc zut ca i difuzia
i adsorb ia mai mici pot cauza probleme.
S-a observat în anumite situa ii c surfactan i cu grupe hidrofobe ramificate vor sc dea
tensiunea superficial a solu iei mai rapid decât un material cu lan uri drepte cu acela i num r
de atomi de carbon. Totu i, deoarece ramifica ia lan ului cre te CMC i reduce interac iile
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

laterale, for a de coeziune a stratului adsorbit i elasticitatea filmului vor fi mai mici,
conducând la un sistem cu cantitate mai mare de spum dar cu stabilitate mai sc zut . Similar,
dac grupa hidrofil este mutat dintr-o pozi ie terminal într-o pozi ie intern de-a lungul
lan ului, se va ob ine mult spum cu persisten sc zut . În toate cazurile compara iile
privitoare la propriet ile spumei trebuiesc f cute la concentra ii mai mari decât CMC.
Surfactan ii ionici pot contribui la formarea spumei i stabilizarea ei ca rezultat al
prezen ei la interfa a stratului dublu electric. Efecte de stabilizare adi ionale pot rezulta din
faptul c grupul ionic necesit un grad de solvatare semnificativ cu moleculele solventului
asociat ad ugând contribu ia steric la presiunea de separare, ( ) . S-a observat c
eficacitatea unor asemenea surfactan i ca agen i de spumare poate fi pus în leg tur cu natura
contraionului asociat cu moleculele de surfactant adsorbite. Eficacitatea surfactan ilor de tip
dodecilsulfa i ca stabilizatori ai spumelor descre te în ordinea
+ + + +
NH 4 > (CH 3 ) 4 N > (C 2 H 5 ) 4 N > (C 4 H9 ) 4 N . O astfel de serie poate reflecta o modificare în
starea de solvatare a surfactantului. Contraionul de amoniu, total disociat, produce o presiune
de separare maxim i necesit o solvatare avansat , aceste caracteristici fiind diminuate în
cazul contraionului tetrabutilamoniu.
Surfactan ii neionici produc ini ial mai pu in spum i mai pu in stabil decât cei
ionici în solu ii apoase. Aceste materiale au în general suprafe e mari pe molecul . Este dificil
pentru moleculele adsorbite s interac ioneze lateral, rezultând o elasticitate interfacial mai
sc zut . Surfactan ii neionici polioxietilenici (POE) prezint o puternic sensibilitate a spumei
la lungimea lan ului. Cu cât lungimea este mai mic , materialul nu are suficient solubilitate
în ap pentru a sc dea tensiunea superficial i a produce spum . Pe de alt parte, un lan prea
lung va m ri puternic aria suprafe ei necesar adsorb iei moleculelor i va reduce elasticitatea
interfacial . Efecte mai puternice se ob in prin utilizarea unor surfactan i POE în care ambele
capete ale lan ului sunt substituite. În multe situa ii, doar un singur grup metil la cap tul
surfactantului va reduce semnificativ spuma dac se dore te acest lucru.
Capacitatea de spumare a surfactan ilor poate fi corelat i cu parametrul de
solubilitate, discutat pentru emulsii. În acest caz, solubilitatea surfactantului trebuie aleas cu
grij . El trebuie s fie suficient de solubil pentru a atinge o concentra ie semnificativ în
solu ie, dar nu foarte solubil, ca s împiedice o adsorb ie semnificativ .
Uneori solubilitatea unui surfactant este foarte dependent de temperatur cum este
cazul pentru mul i surfactan i neionici POE sau pentru s punuri ale acizilor gra i cu lan uri
lungi. Pentru astfel de situa ii, capacitatea de spumare cre te o dat cu solubilitatea.
Surfactan i neionici POE, de exemplu, prezint o sc dere în producerea spumei la cre terea
temperaturii când punctul de cea este atins (solubilitate sc zut ). Pe de alt parte, s ruri
carboxilate cu lan uri lungi, care au solubilitate limitat i propriet i de spumare sc zute în
ap la temperatura camerei, vor fi mai solubile iar capacitatea de spumare va cre te o dat cu
cre terea temperaturii.

12.4. EFECTUL ADITIVILOR ASUPRA PROPRIET ILOR

DE SPUMARE ALE SURFACTAN ILOR
Exist substan e (aditivi) care pot afecta în mare m sur , pozitiv sau negativ,
propriet ile de spumare ale unui surfactant. Prezen a aditivilor poate afecta stabilitatea
spumei influen ând unul dintre mecanismele deja discutate de stabilizare a spumelor. Printr-o
alegere corespunz toare a aditivului, un surfactant cu propriet i de spumare foarte bune poate
fi transformat într-unul care nu mai poate contribui la formarea spumei. Invers, un material cu
propriet i reduse în formarea spumei poate produce mari cantit i de spum în prezen a unei
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

mici cantit i de material activ la suprafa , dar care nu are el însu i propriet i de surfactant.
Ad ugarea unor astfel de aditivi a devenit principalul mod de ajustare a caracteristicilor de
spumare ale surfactan ilor în multe aplica ii practice.
Aditivii care modific propriet ile de spumare ale surfactan ilor prin schimb ri în
caracteristicile micelare ale acestora pot fi împ i în trei clase principale:
1) electroli i anorganici, care sunt mai eficien i cu surfactan i ionici;
2) aditivi organici polari, care pot influen a toate tipurile de surfactan i;
3) materiale macromoleculare.
Aditivii electroli i pot ac iona pentru cre terea capacit ii de spumare reducând CMC-ul
agentului de spumare ionic. Pe de alt parte, o cantitate excesiv de electrolit poate reduce
puternic persisten a spumei. Materialele macromoleculare pot afecta propriet ile de spumare
a unui sistem în diferite moduri, f leg tur cu propriet ile de suprafa ale surfactantului
propriu-zis.
Din punct de vedere practic, cea mai important clas de aditivi este cea a materialelor
organice polare, datorit u urin ei relative de aplicare în procese industriale precum i
controlului exercitat asupra aditivului. S-a v zut c aditivii care scad CMC-ul unui surfactant
pot stabiliza spume în prezen a unor materiale care în mod normal ac ioneaz în sens contrar
form rii i persisten ei spumei. Capacitatea aditivilor de a cre te formarea i stabilitatea
spumei prin sc derea CMC-ului surfactantului primar poate fi pus în leg tur cu m sura
acestei sc deri. Aditivi care sunt hidrocarburi cu lan uri drepte, cu lungimea lan ului
aproximativ egal cu cea a surfactantului, sunt în general mai eficien i în sc derea CMC-ului
i cre terea cantit ii de spum . Aditivii cu lan uri voluminoase au influen mai redus asupra
propriet ilor de spumare ale surfactan ilor.

Tabelul 12.1. Efectul structurii aditivilor organici asupra CMC i caracteristicilor de spumare
a solu iilor de sodiudodecilbenzensulfonat
Aditiv CMC (gram/l) CMC (%) Volumul spumei
(ml la 2 min)
Nu 0,59 ---- 18
Lauril glicerol eter 0,29 -51 32
Lauriletanolamid 0,31 -48 50
n-decil glicerol eter 0,33 -44 34
Laurilsulfolanilamid 0,35 -41 0
n-Octilglicerol eter 0,36 -39 32
n- Decil alcool 0,41 -31 26
Caprilamid 0,50 -15 17
Tetradecanol 0,60 0 12

Eficacitatea aditivilor polari de diverse tipuri ca stabilizatori ai spumelor se afl în urm toarea
ordine: alcooli primari < glicerileteri < eteri sulfonici < amide < amide N-substituite. Aceasta
este aceea i ordine pentru efectele acestor materiale asupra CMC-ului surfactan ilor.
Efectul aditivilor asupra CMC-ului surfactan ilor (sodiudodecilbenzensulfonat) i
asupra stabilit ii spumei este prezentat în tabelul 12.1. Exist de asemenea o corelare a
stabilit ii spumei cu cantitatea de aditiv care se fixeaz în filmul interfacial. Cu cât este mai
mare frac ia molar a aditivului adsorbit la interfa , cu atât mai stabil este spuma rezultat .
Multe sisteme care con in spume stabile au straturi de suprafa care con in 60 - 90 %
(procente molare) aditivi.
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

12.5. INHIBAREA SPUMELOR

De i prezen a unor anumi i aditivi poate m ri capacitatea de a forma i de a stabiliza
spume pentru un sistem de surfactan i, materiale similare pot reduce semnificativ aceast
capacitate. De fapt, acela i material poate func iona în condi ii diferite, o dat ca promotor, iar
alt dat ca inhibitor în formarea i stabilizarea spumelor. Materialele care reduc cantitatea de
spum format sunt denumite „inhibitori de spum ” (ac ioneaz pentru prevenirea form rii
spumei) sau „sp rg tori de spum ” sau „despuman i” (cresc viteza de colapsare a spumei). Un
inhibitor de spum poate func iona prin interferen a cu adsorb ia surfactantului la interfa a aer
– solu ie sau reducând eficacitatea adsorb iei surfactantului.

Surfactant Împr tiere lenticular

Sp rg tor de spum

(a) (b)

Figura 12.2. Spargerea spumei se poate produce prin dou mecanisme: a) moleculele
stabilizatoare de surfactant sunt înlocuite prin molecule „sp rg toare” de spum ; b)
moleculele sp rg toare de spum pot înlocui structura stabilizatoare prin împr tiere ca o
lentil la interfa

Sp rg torii de spum pot include ioni anorganici cum este calciu, care
contrabalanseaz efectele stabiliz rii electrostatice sau reduce solubilitatea unor surfactan i
ionici sau pot fi de asemenea materiale organice sau siliconice. Ele ac ioneaz prin
împr tiere la interfa , dislocuind speciile stabilizatoare de surfactan i de la interfa . Se pot
folosi i materiale care interfer direct cu formarea miceliilor.
Un sp rg tor de spum care ac ioneaz prin împr tiere se comport ca un monostrat
sau ca o lentil (fig. 12.2). În fiecare caz, se presupune c sp rg torul de spum înl tur
stratul stabilizator, conducând la un colaps rapid al bulelor din partea exterioar a spumei.
Viteza de împr tiere a despumantului va depinde de natura stratului adsorbit prezent ini ial.
Dac agentul de spumare poate fi rapid desorbit, despumantul se va împr tia rapid, rezultând
un colaps rapid al spumei. În caz contrar, colapsul spumei va fi un proces de durat .
În anumite situa ii, s-a constatat c ac iunea agentului despumant poate depinde de
concentra ia surfactantului prezent. Dac concentra ia surfactantului este mai mic decât
CMC, agentul despumant va fi mai eficient dac este împr tiat ca o lentil pe suprafa mai
degrab decât ca un film monostrat. Deasupra CMC, unde despumantul poate fi solubilizat,
miceliile pot ac iona ca un rezervor pentru extinderea ac iunii de despumare prin adsorb ia ca
monostrat la suprafa .
Pân acum discu ia despre spume i despumare a fost centrat pe sisteme apoase.
Ac iunea despuman ilor în sisteme organice este în principiu aceea i ca în sisteme apoase.
Principalii agen i despuman i sunt materialele siliconice i cele fluorocarbonice. În anumite
sisteme, aceste materiale ac ioneaz ca agen i de spumare prin adsorb ie i mic orarea
tensiunii superficiale pân când este dep it limita lor de solubilitate, moment în care ei
devin sp rg tori de spum , ac ionând prin mecanismul tip lentil .
Materialele care sunt efectiv agen i despuman i pot fi clasificate în mai multe clase,
cea mai bun alegere depinzând de factori cum sunt: costul, natura fazei lichide, natura
Chimie Fizic i Coloidal Viorel Feroiu

agentului de spumare prezent. O clas comun de agen i despuman i sunt materiale organice
polare compuse din alcooli alifatici înalt ramifica i. Dup cum s-a men ionat deja, alcoolii
lineari împreun cu surfactan ii determin o cre tere a cantit ii de spum i a stabilit ii
acesteia datorit form rii unui monostrat mixt i m ririi t riei filmului. Materialele cu caten
ramificat , în schimb, reduc t ria coeziv lateral a filmului interfacial, crescând viteza de
colapsare a bulelor. Alcoolii cu caten mai lung au solubilitate în ap limitat i sunt puternic
adsorbi i la interfa a aer – ap , înlocuind moleculele de surfactant în proces.
Acizii gra i i esterii cu solubilitate în ap limitat sunt de asemenea utiliza i ca
inhibitori de spum . Modul lor de ac iune este similar cu cel al alcoolilor analogi. În plus,
toxicitatea lor redus îi fac atractivi pentru utilizarea în aplica ii legate de industria alimentar .
Compu ii organici cu grupe polare multiple sunt în general inhibitori de spum . Prezen a
grupelor polare ac ioneaz pentru cre terea ariei suprafe ei pe molecul , pentru agen ii de
spargere ai spumei rezultând o pierdere a stabiliz rii.
punurile acizilor carboxilici, în special s rurile insolubile în ap , cum sunt cele de
calciu, magneziu, aluminiu, pot fi folosite ca despuman i atât în sisteme apoase cât i
neapoase. În ap ele sunt folosite ca solu ii ale unor solven i organici, sau ca dispersii fine în
faza apoas . Compu ii organici insolubili în ap con inând una sau mai multe grupe amidice
sunt folosi i ca agen i antispum în multe aplica ii. S-a v zut c eficacitate mai mare o au
materialele con inând cel pu in 36 atomi carbon (ex. distearoiletilendiamin , C38H78N2O2)
prin compara ie cu amidele acizilor gra i simpli.
Esterii alchilfosfa i au caracteristici antispum foarte bune datorit solubilit ii sc zute
în ap i coeficientului mare de împr tiere. Ei au largi aplica ii în sisteme neapoase ca
cerneluri i adezivi. Compu i organici siliconici sunt de asemenea utiliza i ca agen i
antispum în sisteme apoase sau oraganice. Datorit energiei joase de suprafa i solubilit ii
limitate în mul i solven i organici, materialele siliconice fac parte dintre materialele capabile
modifice propriet ile de suprafa ale multor lichide organice.
O ultim clas de materiale cu aplica ii ca agen i antispum sunt acizii i alcooli
con inând fluor. Datorit energiilor de suprafa foarte mici, ei sunt activi în anumite lichide
în care alte materiale nu au efect. Sunt în general materiale scumpe,utilizarea lor nefiind
foarte r spândit .