UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA

MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE

DISCIPLINA: PRINCIPII ETICE ȘI SANOGENE ÎN

PSIHOLOGIA CLINICĂ

Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic

Titular disciplină

Conf. univ. dr. Aurelia Moraru

Masterand

CONSTANŢA

Anul 2015
Cuprins

Capitolul 1
Noțiuni generale……………….……………………………..4
1.1 Alcoolismul………………………………………………………..4
1.2 Cauzele si efectele consumului de alcool……………………….....5
Capitolul 2.
Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic….…………….7
2.1 Personalitatea alcoolicului………………………………………....7
2.2 Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic………………………8
Capitolul 3.
Concluzii……………………………………………………...13

2
 INTRODUCERE

În lucrarea de față mi-am propus să surprind complexitatea conceptului de

dependență de alcool, o patologie multidisciplinară în care sunt prezente
importante manifestări neurologice dar și implicații din punct de vedere
profesional, social, economic și familial.
În încercarea de a oferii o definiție exactă alcoolismului, s-a dezbătut de-a
lungul anilor dacă aceasta este o „boală” sau un „viciu”. Ambiguitatea termenului
s-a datorat numeroaselor explicații care se foloseau de idei culturale, religioase sau
științifice din vremurile respective. În 1866 s-a folosit pentru prima oară termenul
de alcoolism ca boală ce implică pierderea controlului asupra consumului adecvat
de alcool, rezultând în consum excesiv. După Keller (1985, apud Hoeksema, S.N.,
1998), importanța alcoolismului în sănătatea publică a luat amploare internațională,
fiind recunoscută ca o problemă a societății.
Implicațiile alcoolismului în societatea modernă se resimte în numărul
dramatic crescut de consum de alcool de către ambele sexe și la diferite stadii de
vârstă. Alcoolismul este una din acele probleme care afectează în mod egal
milioane de oameni, indiferent de rasă, culoare, credință, sex, etnie, grup, status
marital, locație geografică sau situația socio-economică.

3
 Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic

Capitolul 1. Noțiuni generale

1.1 Alcoolismul
Asociația Psihiatrilor Americani (APA) definește alcoolismul ca o boală
marcantă de un pattern patologic al uzului de alcool sau o primejdie a mediului
ocupațional sau social datorită alcoolului, și sunt prezente simptomele fie de
toleranță, fie de retargere.
Alcoolismul ca patologie se poate defini ca un abuz permanent al băuturilor
alcoolice ce duce la intoxicație alcoolică cu urmări ce îi afectează funcțiile
cognitive, somatice, interpersonale și sociale. Alcoolici sunt acei consumatori
excesivi de alcool care sunt atât de dependenți de aceasta încât prezintă numeroase
probleme în sănătatea mentală și corporală, relațiile interpersonale devin deficitare
iar statut economic are de suferit. Morbiditatea și mortalitatea în rândul alcoolicilor
a crescut, astfel se vizează strategii de tratament ce acționează la trei niveluri: la
nivel primar se acționează asupra informării și controlului publicității a alcoolului
în rândul bolnavilor. La nivel secundar trebuie depistat precoce alcoolismul și
aplicat tratamentul cel mai potrivit încă din faze incipiente. La un al treilea nivel
este necesară reintegrarea alcoolicului în familie, în societate dar și în profesie
pentru a preveni posibilele recurențe. Întrucât sunt afectate funcțiile sociale,
interpersonale, somatice și cognitive, victima suferă perturbări evolutive, astfel
dând naștere la diferite tulburări și sindroame cu caracter grav.
Toxicomanii trec de la abuz la dependență de alcool datorită fixării
comportamentale a acesteia. Dependența se manifestă printr-o stare în care
toxicomanul consumă alcool în mod regulat pe o perioadă de timp, fiindu-i foarte
dificil sau chiar imposibil să oprească de unul singur consumul. Dependența se

4
produce la nivel psihic atunci când individului îi este greu să își înfrâneze
consumul regulat chiar dacă începe să întâmpine dificultăți în familie sau la locul
de muncă. În momentul în care va înceta consumul, acesta se poate confrunta cu
simptome ca anxietate, iritabilitate, insomnii și depresie. Din punct de vedere fizic,
dependența, odată stopată, aduce cu ea simptome vegetative caracteristice.

1.2 Cauzele toxicomaniei alcoolice

În măsura în care alcoolismul este o problema de natură psiho-somatică,

socială și ideologică există anumite trăsături psihice și fizice într-o anumită situație
creată de anturaj, în conformitate cu o anumită atitudine față de viață.
Cauzele sociale se referă la anturajul și mediu individului. Este o realitate
faptul că multe persoane devin alcoolice datorită anturajului dar toxicomania este
un obicei dobândit. Circumstanțele legate de mediu, profesie sau meserie, imitare,
orgoliu, joacă un rol preponderent în crearea unor obișnuințe toxice. Atitudinea
publicului larg față de alcool și, implicit, față de alcoolic este echivocă. În timp ce
alcoolicul este disprețuit ca fiind bețiv, sunt admirați toți cei care la un chef reușesc
să bea cât mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool și, dimpotrivă, cel care
nu bea deloc sau puțin este considerat slab sau spărgător de chef. Prin această largă
acceptanță față de alcool, opinia publică sprijină consumul de alcool și promovează
involuntar pericolul instalării alcoolismului.
Cauzele psihice se manifestă în anumite caracteristici des întâlnite la
persoanele dependente de alcool precum tendința de a evita problemele, indiferent
de capacitatea reală de a le rezolva, nesiguranță de sine și inhibiție, dependență de
ceilalți, toleranță scăzută la frustrare și adesea o proastă dispoziție. În general
persoanele care cred că viața lor ar trebui să evolueze pe o curbă continuu
ascendentă sunt mai predispuse la consumul de alcool.
5
 Cauzele educative sunt reprezentate de părinți. Cei ai căror copii consumă
alcool consideră că i-au sufocat prea mult cu dragoste sau că, dimpotrivă, au fost
prea severi sau distanți. Educația în care copilul este supraîngrijit și nu este lăsat să
devină independent este de asemenea dăunătoare. Totuși nu există un mod de
comportament care să ofere un răspuns sigur de tip cauză-efect.
Trecerea de la alcoolismul ocazional la cel excesiv presupune un proces de
patru faze:
1. Faza prealcoolică durează de la câteva luni până la doi ani de zile, timp în
care se caută motivații și circumstanțe pentru a consuma alcool. Tot în
această perioadă crește toleranța și importanța băuturii pentru persoana
respectivă.
2. Faza prodomală presupune o perioadă între 6 luni și 4 ani. În acest timp
individul consumă alcool în secret pentru a părea că nu consumă mai mult
decât ceilalți, apar tulburări de memorie. În această fază întâlnim primul
semn al alcoolismului, timp în care crește și cantitatea de alcool ingerată.
3. Faza crucială este reprezentată de necesitatea fizică de a bea, perioadă în
care alcoolicul pierde controlul, apar conflicte în familie, cu colegii,
capacitatea sexuală scade, apar manifestări de sevraj și de izolare.
Personalitatea suferă și ea schimbări, apărând ideile de grandoare, de
exacerbare a agresivității, episoade de culpabilitate și părăsirea serviciului.
4. În faza cronică consumul de alcool devine motivat, apare ebrietatea în cursul
zilei, scade capacitatea cognitivă și toleranța la alcool. În această fază poate
apărea și dipsomania, acte de huliganism, violență.

6
 Capitolul 2. Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic

2.1 Personalitatea alcoolicului

În încercarea identificării personalității alcoolicului s-au propus mai multe
modele psihologice, psihanalitice, constituțional ereditară și socio-culturală. După
Vailand (apud Hoeksema, S.N., 1998), viitorii alcoolici sunt copii hiperactivi
predispuși la sociopatie, chiulangii și cei cu probleme școlare. Barry (apud
Hoeksema, S.N., 1998) definește aceste personalități ca fiind impulsive, cu
toleranță scăzută la frustrare, dependent-pasive și cu iluzia omnipotenței.
Alcoolicul este o personalitate imatură, neancorată motivațional în existență,
deci hipervolitivă, având o singură axă stabilă, fixarea comportamentală, numită
dependență. Alcoolicul este dependent și distructiv, acesta nu acționează ci
reacționează ți își asumă roluri fantasmagorice. În debut aceștia au o lipsă totală a
motivației sau au motivații foarte neclare și imprecise, ajungând distructive prin
argumentarea și distorsiunea reveriilor. Alcoolicul poate exacerba anxietatea și
depresia personalităților borderline iar abuzul și dependența pot genera o disforie
labilă și suspiciozitate care se finalizează printr-un comportament violent.
Trecerea de la consum ocazional la un consum de tip dionisiac înglobează
trecerea într-o zonă de patologizare. După Calinger există două tipuri de alcoolici:
 Tipul 1 reprezintă cam două treimi dintre alcoolici, majoritatea
putând fi recuperați terapeutic. Se caracterizează printr-o încărcătură
ereditară adictivă, întâlnindu-se în egală măsură la bărbați și femei cu
o personalitate dependentă și introvertă, prin trăirea vinovăției și a
nefericirii propriului eșec.
 Tipul 2 reprezintă un sfert dintre alcoolici, având o consistentă
încărcătură ereditară adictivă, cu un debut precoce, caracterizată prin

7
 impulsivitate, neliniște, agresivitate, cu o personalitate antisocială
exprimată faptic. Majoritatea sunt bărbați. Datorită faptului că
majoritatea sunt bărbați, în cazul acestui tip intervenția terapeutică nu
are relevanță.
Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizează
astfel:
- Slăbirea forței morale
- Tulburări de caracter
- Stare de dezechilibru psihic
- Dificultăți de adaptare-integrare socială
- Tulburări legate de sfera sexualității
- Un tip de constituție de natură psihastenică
- Intelect la limită
- Labilitatea emoțională cu imaturitate afectivă
- Stări complexuale, în special complexe de inferioritate
- Situații de dependență

2.2 Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic

În încercarea de a preveni comportamentul alcoolic și urmările acesteia, se

adoptă două tipuri de măsuri: măsuri instructiv-educative și măsuri social-
economice.
Măsurile instructiv-educative sunr cele mai eficiente căi în modificarea
consumului excesiv de alcool, folosind o serie de măsuri ce au ca scop prevenirea
unui astfel de model, de obicei în rândul adolescenților și tinerilor. În rândul

8
tinerilor se promovează cunoștințe considerabile asupra efectelor pe care le are
alcoolul asupra sănătății, comportamentului social, capacității de muncă prin
diferite broșuri, pliante și conferințe tematice. De asemenea este necesară și
introducerea în programul didactic a unor prelegeri ce privesc alcoolismul și ce
consecințe are acesta.
Măsurile social-economice vizează restrângerea producției de băuturi
alcoolice, limitarea acestora și menținerea unor prețuri ridicate. O altă măsură ar
putea fi realizarea unor cantități sporite și variate de băuturi non-alcoolice si
promovarea acestora la scară largă. Interzicerea reclamei la băuturile alcoolice
realizate prin mass-media sau prin etichete și ambalaje atrăgătoare. Interzicerea
vânzării alcoolului la copii și adolescenți, reducerea numărului de unități în care se
consumă în exclusivitate băuturi alcoolice și neautorizarea funcționării acestora în
vecinătatea școlilor, căminelor, instituțiilor și întreprinderilor.
În tratamentul comportamentului alcoolicului se urmărește atingerea
următoarelor obiective:
 Prevenirea deteriorării personalităţii
 Prevenirea accidentelor majore ale sevrajului
 Parcurgerea curei de dezintoxicare şi de corectare a dezechilibrelor
metabolice
 Profilaxia recăderilor prin factori terapeutici, biologici, psihologici şi sociali
 Reinserţia socială
Combaterea alcoolismului este în prezent legată în modul cel mai direct
de educaţia omului viitoarei societăţi. Un element component al considerabilei
munci de educaţie privind formarea omului viitoarei societăţi este munca de
profilaxie anti-alcoolică, care reprezintă, la rândul său, nucleul profilaxiei primare
a alcoolismului. Astfel putem evidenția trei aspecte ale profilaxiei primare a
alcoolismului:
9
  desfăşurarea unei mari munci de educaţie în rândurile populaţiei, muncă
orientată spre ridicarea nivelului cultural şi formarea unei opinii publice
anti-alcoolice.
 educaţia pentru sănătate a populaţiei şi promovarea modului sănătos de
viaţă.
 formarea unor orientări de abstinenţă la generaţia în creştere. La baza
educaţiei pentru sănătate privind profilaxia alcoolismului se
află popularizarea modului sănătos de viaţă şi dezrădăcinarea deprinderilor
dăunătoare. În ceea ce priveşte generaţia în creştere este doar un singur
punct de vedere şi anume–educaţia tineretului în spiritul abstinenţei,
atitudinii negative active faţă deorice manifestări de alcoolism.
 Formarea unei asemenea atitudini sociale va solicita aplicarea unui complex de
măsuri cultural-educative, administrativ- juridice şi medicale, orientate către viaţa
cotidiană a acelor împrejurări care provoacă necesitatea de alcool. Tradiţiilor de a
bea, atât de răspîndite şi adânc înrădăcinate, e necesar să li se opună o popularizare
largă a modului sănătos de viaţă, educaţia anti-alcoolică a maselor, formarea
orientărilor de abstinenţă la tânăra generaţie. Combaterea cu succes a alcoolismului
şi a consumului abuziv de băuturi alcoolice în mijlocul adulţilor poate contribui
esenţial la ameliorarea atmosferei în familie şi la reducerea numărului de devieri
psihice ale copiilor, condiţionate de acţiunea nocivă a alcoolului asupra funcţiei
generative a părinţilor.
Tratament
Tratamentele sunt variate, deoarece există mai multe perspective de
alcoolism. Cei care se apropie de alcoolism ca o afecțiune sau o boală li se
recomandă tratamente diferite. Cele mai multe tratamente se concentreză pe
sprijinirea oamenilor să întrerupă consumul de alcool, urmat de o formare de
viață și/sau sprijin social pentru a-i ajuta să reziste unei reveniri.
10
Detoxifierea de alcool
Dezintoxicare de alcool sau “detoxifiere” pentru alcoolici este o oprire
bruscă a consumului de alcool împreună cu înlocuirea de medicamente, cum ar
fi benzodiazepinele , care au efecte similare pentru a preveni retragerea de alcool.
Detoxifierea nu tratează de fapt alcoolismul, și este necesar să se urmeze
programul de detoxifiere cu un program de tratament adecvat pentru dependența de
alcool sau de abuz pentru a reduce riscul de recidivă. Alcoolismul are efecte
negative grave asupra funcției creierului; în medie, este nevoie de un an de
abstinență pentru a recupera deficitele cognitive efectuate cauzate de abuzul cronic
de alcool.
Există diferite forme de terapie de grup sau psihoterapie care pot fi utilizate
pentru a face față problemelor psihologice care stau la bază, care sunt legate
de dependența de alcool, precum și să ofere competențe de prevenire a recidivei.
Reciproc-help abordarea de grup-consiliere este una dintre cele mai comune
modalități de a ajuta alcoolicii să își mențină sobrietatea. Alcoolicii Anonimi a fost
una dintre primele organizații formate pentru a oferi consiliere reciprocă și este în
continuare cea mai mare. Altele includ Life Ring Secular de recuperare , SMART
recuperare , Femei pentru Sobrietatea și organizații seculare pentru Sobrietatea .
Tratamentul de intreținere include:
 educația corespunzătoare legată de consumul de alcool;
 consilierea psihologică individuală și de grup, pentru a reevalua problemele
legate de consumul excesiv de alcool;
 terapia cognitiv-comportamentală;
 terapia motivațională
 stabilirea unui plan corespunzător pentru a evita consumul de alcool;
programul de recuperare in 12 pași, oferă sprijinul necesar unei recuperări
complete;
11
  integrarea într-un grup de susținere, precum Alcoolicii Anonimi (AA);
aceste grupuri recomandă deseori și prezența membrilor familiei (în special
în cazul adolescenților care sunt tratați pentru dependența de alcool).
Administrarea medicației adjuvante:
Disulfiram este un medicament care reduce efectele “plăcute” date de alcool
și induce, de asemenea, anumite simptome neplăcute (greață) declanșate odată
cu consumul de alcool;
Naltrexone reduce plăcerea secundară consumului de alcool;
Acamprosate scade dorința de a consuma alcool;
Topiramate este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice.
Un numar destul de mare de alcoolici prezintă după un anumit
interval, recidiva simptomelor datorate consumului de alcool. Chiar și în acest caz,
nu este recomandat ca persoana în cauză să renunțe la tratament. Este posibil ca
în cazul recidivelor, să se repete anumiți pași din program, dar acest lucru
nu înseamnă că este periclitat succesul tratamentului.

12
Capitolul 3. Concluzii
Orientarea către profilaxie şi către un diagnostic precoce este posibilă numai
printr-o schimbare în abordarea şi atitudinea privind boala şi bolnavul, dar
şi printr-o adresabilitate precoce către instituţiile abilitate a pacientului conştient de
riscurile ulterioare.
Dacă acum câțiva ani alcoolici aveau între 35 și 55 de ani, în societatea
modernă există tot mai mulți adolescenți care se confruntă cu patologia alcoolului
încă din tinerețe. Cauzele variază între accesibilitatea rapidă a băuturilor alcoolice,
toleranța crescută a părinților, utilizarea alcoolului pentru a face față presiunilor și
conflictelor din perioada adolescenței și cedarea în fața anturajului.
Pacienții cu forme grave de alcoolism implică o serie de afecțiuni somatice
grave care nu pot fi tratate decât în instituții sanitare pe o perioadă lungă de timp,
timp în care se folosesc tratamente complexe. Specialiștilor, așadar, le revin o
sarcină extrem de dificilă și importantă de a informa realist și corect pacientul și
familia sa de consecințele consumului excesiv de alcool. În stabilirea unui
diagnostic corect este necesar un studiu către stadiile incipiente ale alcoolismului
pentru a înțelege care sunt factorii de risc și cum se pot aplica măsurile medico-
sanitare necesare fiecărui individ.

13
Bibliografie

1. Chiriță, V., Papari, A., Chiriță, R. (2009), Tratat de psihiatrie, vol. 1, Editura
Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța.
2. Ferreol G., (2000), Adolescenţa şi toxicomania, Editura Polirom, Iaşi, 2
3. Keller, M., Doria, J. (1991) On defining alcoholism, Alcohol Health and
Research World.

14