Mitologia Greacă

Istoria grecilor incepe de la mit. La fel ca in toate lumea si in Grecia se depanau despre propriile
origini povesti destul de asemanatoare cu basmel acestea erau de fapt reflectari ale unor
adevaruri partialele, deformate si indepartate in timp, de fapt de nerecuperat, transmise prin viu
grai din generatie in generatie, aflandu-se aproape sigur in cantece si in balade.Mitologia greacă
reprezintă un ansamblu de legende care provin din religia vechii civilizaţii elene, cu zei creatori,
intrigi în Eden şi eroi civilizatori. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din
antichitate şi, în pofida scepticismului unor gânditori, le ofereau oamenilor atât ritualuri, cât şi
istorie.În mitologia greacă zeii panteonului capătă însuşiri omeneşti, însă rămân, înainte de toate,
personificări ale forţelor universului, care acţionează asupra vieţii şi destinului oamenilor,
explicând ceea ce pare inexplicabil într-un mod raţional. Ei sunt mai mult sau mai puţin
schimbători şi, cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii, sunt adesea meschini sau
răzbunători. Lumea mitologiei greceşti este complexă, plină de monştri, războaie, intrigi şi zei
care intervin în permanenţă. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti
creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor.În zilele noastre mitologia
greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare, dar şi a unor poveşti fermecătoare
care continuă să fascineze. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp
după ce religia greacă, de care a fost legată, a încetat să se mai practice. Este aproape imposibil
pentru un om apartinand civilizatiei occidentale moderne, marcata profund de religia ebraica si
crestina, sa inteleaga o religie care ar putea atribui divinitatii cele mai rusinoase fapte, cum ar fi
scoaterea din minti a unei femei pentru a o face sa se impreuneze carnal cu un taur.Mitologia
greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu dispunem
decât aproape numai de izvoare literare şi filosofice (Homer, Hesiod, Pindar, Platon, Lukian),
speculaţii anecdotice (Ailianos), antimitografii (Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice
(Plutarh) şi rareori de informaţii ale istoricilor, capturate direct din tradiţie (Herodot, Pausanias,
Thukydides); totuşi deşi chiar acestea din urmă au pus în circulaţie informaţii intermediare,
preluate de alţii anterior, mitologia greacă este o mitologie pragmatică, adesea anecdotică,
reflectând fie cruzimile sălbăticiei precivilizaţiei arcadice, fie conflictele între ionieni şi dorieni,
fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieţii primelor grupuri sociale statornice şi a
spaţiului comercial maritim.
Exista o poveste un mit pentru fiecare loc sacru din Grecia. El tinea locul teologie, fiind insa
aceesibil oricui. Existau in Grecia altare in fiecare casa, existau sanctuare ale comunelor si multe
asociatii particulare, fiecare in jurul cultului uinui zeu sau erou divin. Iar ritualul era incredintat
persoanelor laice. In Grecia Antica laicul se amesteca cu profanul, religia, respectiv miturile
avand o mare importanta atat in viata publica cat si in cea privata.

Guțuleac Denis