Comentati, plasand in contextul temei, urmatorul citat:
"Antropologul este un om-orchestra, el trebuie sa faca totul, pentru ca este singur
pe teren. Aceasta solitudine este atat o stare de fapt, cat si o optiune"(Jean Copans, Introducere in etnologie si antropologie)
Antropologia culturala şi sociala se contureaza în România înca sub forma unui
domeniu ştiintific relativ nou, regasindu-se în interesul mai multor specialişti a caror activitate se circumscrie cu precadere domeniului social-umanist.
În virtutea acestui fapt, preocupari pentru problematica vasta, aferenta domeniului
antropologic au aparut sporadic în perioada interbelica şi mult prea izolat în perioada cuprinsa între anii 1945-1989. Demersul caracteristic celei din urma perioade precizate s-a aflat de cele mai multe ori în conexiune cu activitatea ştiintifica prestata de specialişti din domeniul filosofiei, sociologiei dar şi al lingvisticii. Totuşi, tendinta majora a specialiştilor români a ramas tributara realizarii unor studii şi cercetari care vizau cu predilectie etnografia şi folclorul national, în multe cazuri discutându-se impropriu despre caracterul at home al antropologiei sociale şi culturale româneşti.
Dupa parerea mea, antropologul, trebuie sa fie om descurcăreț în orice
împrejurare, om întreprinzător, priceput la toate, un om orchestra simbolic, care nu doar canta la toate instrumentele intr-o mare orchestra simfonica, ci o si dirijeaza cand canta piesa compusa de el insusi. Un antropolog privește într-un anumit mod - ceea ce se întâmplă (gesturi, interacțiune umană, îmbrăcăminte, culori, obiecte); percepe într-un anumit mod - cadrul, condițiile și contextul în care se petrec (spațiu deschis, trecători, mașini; etnie, vârstă, sex ale participanților; caută să înțeleagă la modul - comprehensiv ce se întâmplă (caută motivații, rațiuni, simboluri, interese ale acestui comportament, iar nu îl judecă după criterii estetice, etice sau ale unei culturi diferite contextului în care e performat); caută să explice la modul - rațional (logic, legic, conform unor teorii) de ce acești oameni fac ceea ce fac.
Perspectiva antropologică se referă la un anumit mod (profesionist) de a privi,
percepe, și explica fenomenele culturale, sau, în genere, de a oferi o analiză dinspre datele "umane" sau "omenești" ale unui fenomen, privit în particularitatea sa ca parte a realității socio-culturale. Un antropolog privește într-un anumit mod - ceea ce se întâmplă (gesturi, interacțiune umană, îmbrăcăminte, culori, obiecte); percepe într-un anumit mod - cadrul, condițiile și contextul în care se petrec (trecatori, masini). Perspectiva antropologică este și o perspectivă critică asupra culturii și lumii sociale. Descrierile culturale, proiectele sociale sau programele de ameliorare a vieții și a umanității au dat adesea greș în istorie tocmai pentru că le-a lipsit o perspectivă antropologică. Așadar, perspectiva antropologică implică o privire holistică (sunt urmărite toate aspectele care interesează o temă, implică o privire comparativă (aceste aspecte și tema în sine comportă comparații cu alte aspecte și teme din alte regiuni, alte timpuri, respectiv având alte condiții de existență) și implică o analiză de profunzime (nu se mulțumește cu constatarea, exemplificarea sau clasificarea unui fenomen ci caută să-i descopere motivațiile și sensurile manifestării sale).