Home Editii Online Colaboratori   Login

A stat lângă Ceaușescu în august 1989, dar la

Revoluție era în studioul TVR. Influentul domn
Oancea
 Magureanu Daniel , 22 aprilie 2020

În materialul sugestiv intitulat „Moartea și viața în România lui

Ceaușescu”, un dialog între doi jurnaliști dezvăluie ce prag
atinseseră nemulțumirile românilor în august 1989. Michael
Meyer, fostul șef al redacției Newsweek ce acoperea Germania,
Europa de Est și zona Balcanilor în 1989, a fost ultimul jurnalist
american care a călătorit în România pentru a-l […]

În materialul sugestiv intitulat „Moartea și viața în România lui Ceaușescu”,

un dialog între doi jurnaliști dezvăluie ce prag atinseseră nemulțumirile
românilor în august 1989.

Michael Meyer, fostul șef al redacției Newsweek ce acoperea Germania,

Europa de Est și zona Balcanilor în 1989, a fost ultimul jurnalist american
care a călătorit în România pentru a-l intervieva pe Nicolae Ceaușescu
înainte de căderea sa.

Totdată, el a fost și unul dintre primii care au ajuns la București după

execuția cuplului prezidențial în unitatea militară 01417 din Târgoviște.

Odată primit la reședința de la Snagov, locul ales pentru interviu, au urmat

întrebările uzuale de încălzire, după care au urmat cele serioase, care au și
compus baza materialului jurnalistic.

Printre cele mai importante concluzii din acest episod se numără cea în care
Meyer observă că preluarea puterii după execuția Ceaușeștilor fusese
acaparată de membrii din eșalonul doi al PCR, nicidecum de un comitet de
revoluționari, cum poate s-ar fi impus într-o revoluție.

„RFE / RL: Din păcate, nu a făcut-o (n.r. – jurnaliștii americani credeau că

Ceaușescu căzuse în patima băuturii la bătrânețe), și a mai fost nevoie de alte
patru luni până când o revoltă populară din Timișoara avea să ajungă în cele
din urmă și la București și să se încheie atât cu Ceaușescu, cât și cu soția sa,
executați sumar după un proces batjocoritor în ziua de Crăciun.

Până atunci a devenit evident că noua putere aparținea mai puțin unui
consiliu revoluționar și mai mult celui de-al doilea eșalon al partidului (n.r.
Partidul Comunist Român, PCR) care a preluat puterea atât de la Ceaușescu,
cât și de la oamenii care și-au riscat viața.

Te-ai întors la București în ziua execuției și ai ajuns să reîntâlnești niște

cunoscuți vechi, acum deghizați în revoluționari.

Meyer: Supraveghetorul meu, șeful detaliilor legate de securitatea mea în

vizita din timpul verii (cel mai probabil format de Securitate), a venit la mine
și mi-a spus: «Ți-ar plăcea să mergi la postul de televiziune?» Așa că m-a
scos și am ieșit pe ușă și, dintr-o dată, a fost o împușcătură, iar el nici nu a
clipit măcar. Am albit!

Părea să fie foarte confortabil în această lume. El m-a dus la postul de

televiziune, a condus chiar prin cordonul de soldați care păzeau acolo și care
fusese făcut în grabă, a trecut de securitatea de la ușile care aveau găuri de
gloanțe în ferestre și m-a dus sus în camera în care era întrunirea Frontului
Salvării Naționale (guvernul provizoriu nou înființat).

A fost (fostul membru din aparatul comunist și viitorul președinte al

României) Ion Iliescu, a existat (fostul disident comunist) Dumitru Mazilu,
și a fost (generalul Victor) Stănculescu. El a fost cea mai mare surpriză! El,
desigur, a fost tipul care (pe 22 decembrie) l-a lansat cu elicopterul de pe
acoperiș pe Ceaușescu și el a fost cel care (la 25 decembrie) a organizat
echipa de execuție și procesul lui Ceaușescu.

Și apoi a venit acel (adjunct) ministru de Externe (Constantin Oancea), omul

care s-a uitat la mine când Ceaușescu a intrat în cameră pentru interviu (în
august 1989).

M-am uitat la el, el s-a uitat la mine, a râs și mi-a spus: «Amuzant să te
întâlnesc aici, domnule Meyer.» Apoi mi-a spus: «Minciunile pe care vi le-
am spus…» Și eu am râs și i-am spus: «Ei bine, oricum nu am crezut nimic
din ceea ce mi-ai spus.» și am râs bine amândoi”, a rememorat Meyer.

Cine a fost Constantin Oancea?

„Constantin Oancea face parte din pleiada de diplomați ai României în anii

regimului Ceaușescu, care, beneficiind de o experiență variată și
îndelungată, s-au profesionalizat prin competență, excelentul control al
dosarelor de politică externă, prin dezinvoltură în evaluarea vieții
internaționale, dar care nu puteau face abstracție de mecanismele de
funcționare ale statului totalitar, care, din considerente străine exigențelor
diplomatice, obligau la un anumit tip de comportament și la anticiparea
așteptărilor unui asemenea tip de regim.

Diplomați nu în ultimul rând excelenți poligloți. Constantin Oancea s-a

născut la 22 iulie 1928 la Cut, județul Neamț. După studii primare la școala
din satul natal (1935-1940) și studii secundare la liceul Petru Rareș din
Piatra Neamț (1940-1948), urmează cursurile Institutului agronomic Ion
Ionescu de la Brad din Iași.

În perioada 1953-1956, funcționează ca asistent și lector la amintitul institut,

iar în paralel urmează cursuri postuniversitare la Universitatea din București
între 1954-1956.

În august 1956 intră în Ministerul Afacerilor Externe. Prima misiune

diplomatică este la Roma unde între ianuarie 1957-decembrie 1961 se ocupă
în cadrul legației de relațiile culturale și științifice cu Italia.

Între ianuarie 1962-martie 1967 este director adjunct și director la Direcția

Relațiilor Culturale din MAE. În martie 1967, după stabilirea relațiilor
diplomatice în ianuarie, este numit ambasador în RFG, funcție pe care o va
ocupa până în august 1974.

Între septembrie 1974-februarie 1975 este director al Direcției Europa

Occidentală, apoi este numit adjunct al ministrului, demnitate pe care o va
deține până în decembrie 1989.

Între 1987-1988 a fost și secretar al Organizației Tratatului de la Varșovia.

După demiterea ultimului ministru de Externe al regimului Ceaușescu, Ion
Stoian, asigură interimatul până la numirea noului ministru, Sergiu Celac, la
9 ianuarie 1990.

Continuă să fie adjunct al ministrului până în septembrie 1990, când se

retrage la pensie”, se arată pe idr.ro.

Prima parte a interviului: Torida vară din 1989. Republica Socialistă

România fierbea în toate sensurile

A doua parte: Călugărul care l-a sfidat pe Ceaușescu a fost salvat de la

moarte de un american

Partea a treia: Gluma amară a bătrânilor despre Al Doilea Război Mondial și

România anului 1989

Partea a patra: Cinica reacție a lui Ceaușescu în momentul în care i s-a spus
că românii n-au alimente

Partea a cincea: Învățămintele trase de Nicolae Ceaușescu după masacrul

unor tovarăși de top

Partea a șasea: Cea mai ascunsă și fierbinte dorință a lui Ceaușescu. L-o fi
visat pe Stalin înainte?

Partea a opta: Dotarea lui Ceaușescu i-a uimit pe americani. Semnul unei
boli crunte?

Partea a 9-a: Nicolae Ceaușescu luase calea băuturii? O întâmplare cu

martori americani de seamă

Articolul anterior
Dispariția misterioasă care a
transformat-o pe Agatha Christie în
Superstar

Martie 2020

Mai multe articole

Ediția tipărită