Competenţele directorului de unitate de

învăţământ

Se cuvine mai întâi să facem o trecere în revistă a termenului de

competenţă aşa cum îl prezintă anumite dicţionare. Dicţionarul explicativ
al limbii române defineşte competenţa prin „capacitatea cuiva de a se
preocupa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a
problemei în discuţie, capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar de a
exercita anumite atribuţii”. Dicţionarul enciclopedic defineşte termenul de
competenţă ca fiind „capacitatea unei persoane sau a unui grup de a
interpreta un fenomen, de a soluţiona o problemă, de a lua o decizie sau
de a efectua o acţiune”. Dicţionarul de pedagogie defineşte competenţa
prin „capacitatea unei persoane de a corespunde cerinţelor dintr-un
anumit domeniu”. Comparând aceste definiri putem prezenta noţiunea de
competenţă ca pe un ansamblu structural-funcţional, dinamic constituit
din: componente cognitive (cunoştinţe, informaţii, date), componente
operaţionale (scheme de acţiune, algoritmi de lucru, tehnici de rezolvare
a situaţiilor problematice) şi componente atitudinale concretizate în
trăsături de caracter, comportamente şi calităţi ale personalităţii.

Şcoala, asemenea oricărei alte instituţii, trebuie să aibă un

conducător, un lider care să ia decizii şi să acţioneze pe măsura
acestora, să apere interesele celor ce sunt sub autoritatea lui şi să
menţină echilibrul şi buna funcţionare a instituţiei care i s-a dat în grijă. În
rândurile următoare aş vrea să portretizez mai ales obligaţiile pe care
acesta le are de îndeplinit cât şi competenţele pe care acest lider şcolar
trebuie să le deţină. Directorul mai poartă şi numele de manager şcolar,
deoarece se consideră că el este acela care administrează atât resursele
materiale cât şi cele umane ale unităţii pe care o conduce, el
organizează şi ia decizii, având aceleaşi funcţii ca oricare alt manager, el
fiind direct responsabil de conducerea unităţii.

Directorul de școală nu este doar un manager administrativ, ci este

şi coordonatorul întregii activități din unitatea şcolară, atât în sens
administrativ, financiar-contabil, cât si în sensul instructiv-educativ.
Pentru a stabili competenţele unui manager școlar trebuie să precizăm
statusul acestuia (poziția unui manager școlar în cadrul sistemului de
învatamânt şi a instituţiei şcolare) şi rolul (felul cum se comportă un
manager şcolar, precum şi aşteptările pe care le au de la el cei care-i
sunt subordonaţi sau cei cărora se subordonează).

Un director de şcoală are, în calitatea lui de manager, de îndeplinit

mai multe atribuţii, dintre care amintim următoarele: planificarea,
organizarea, controlul, decizia, îndrumarea şi evaluarea activităţii
educative din unitatea şcolară pe care o conduce.

Funcţia organizatorică şi de planificare presupune că managerul

şcolar trebuie să:

 explice cât de clar obiectivele educaţionale ale unităţii pe care o

conduce;
 ia măsuri concrete pentru realizarea acestor obiective;
 să coordoneze propriu-zis activitatea din unitate atât cea
educaţională cât şi administrativă;
 să precizeze obligaţiile şi drepturile fiecărui membru al personalului
unităţii;
 alcătuiască fişa postului fiecărui salariat; numească în funcţie
cadre didactice competente, pentru obţinerea unor rezultate de
calitate;
 organizeze audienţe şi sistemul de relaţii cu publicul;
 rezolve conflictele existente între persoanele ce lucrează în
unitatea şcolară pe care o conduce.

Funcţia de control presupune că directorul trebuie să urmărească

activitatea şi rezultatele obţinute de elevii cadrelor didactice numite în
funcţie, să controleze pregătirea pentru lecţii a personalului de predare,
efectuând minimum 6-8 ore săptămânal de inspecţie şi îndrumare, mai
ales în cazul cadrelor didactice care nu au obţinut la clasă rezultate bune
recent şi să asigure suplinirea la ore în caz de nevoie.

Sub aspectul de conducere al unităţilor de învăţământ, directorul

de şcoală nu este doar un manager administrativ, ci este conducătorul
întregii activităţi din unitatea şcolară, atât în sens administrativ, cât şi în
sens instructiv- educativ. El trebuie să se dovedească suficient de
competent în gestionarea fondurilor materiale şi băneşti, în evidenţa
financiară, precum şi în supravegherea modului în care sunt întreţinute
clădirile, mobilierul şi materialul didactic. De aceea managerul trebuie să
dea dovadă de vocaţie şi de aptitudini manageriale:

 intelectuale: gândire logică, capacitate de conceptualizare

 antreprenoriale: capacitate de decizie, proactivitate
 socio- emoţionale: autocontrol, spontaneitate, obiectivitate,
adaptabilitate
 interpersonale: încredere, centrare pe dezvoltarea celorlalţi.

Managerului şcolar îi sunt necesare, de asemenea, şi anumite

competenţe, cărora le corespund anumite capacităţi: să fie foarte bine
informat, să ştie să aplice corect legislaţia în vigoare, să fie un foarte bun
organizator şi să fie un adept hotărât al introducerii „noului” în sistemul
de învăţământ.

Pentru a lucra cu elevii şi cadrele didactice, managerii din

învăţământ au nevoie de cunoştinţe speciale din domeniul educaţiei
adulţilor, copiilor, tinerilor. Succesul managerului din învăţământ
depinde de capacitatea de a orienta, organiza, îndruma şi motiva
colaboratorii, subalternii pentru realizarea optimă a obiectivelor propuse.
Specific şcolii este faptul că managerul conduce două mari categorii de
oameni, respectiv elevi şi cadre didactice. Aceasta presupune pentru
manager o adoptare permanentă a principiilor managementului, a stilului
de conducere, a capacităţii de înţelegere, în funcţie de segmentul la care
se referă problemele şcolii.

Managerul scolar trebuie să fie capabil să aplaneze orice conflict.

Oferindu-le subalternilor libertate în gândire, independenţă în acţiuni, el
trebuie, în acelaşi timp, să insiste asupra luării deciziilor în grup,
îmbinând astfel loialitatea faţă de membrii colectivului cu cerinţele
impuse de ştiinţa managerială. Uneori, în calitate de conducător, trebuie
să fii ferm pe poziţii şi să stărui asupra propriului punct de vedere, chiar
dacă acesta nu coincide cu cel al colegilor, ori, luarea deciziilor este o
procedură care presupune asumarea unei responsabilităţi şi implică
conştientizarea consecinţelor pe termen lung.

Fiecare manager şcolar are propria sa personalitate, se manifestă

într-un anume stil şi e capabil de un anumit nivel de eficienţă. Stilul de
conducere trebuie să fie în acord cu personalitatea managerului, să fie
diferenţiată în funcţie de situaţia pe care o rezolvă. Un manager poate fi
mai autoritar, altul poate fi mai participativ. Performanţele pe care le pot
realiza managerii ţin de nivelul lor de pregătire managerială, de
capacităţile lor de efort şi de disponibilitatea întregii lor personalităţi faţă
de problemele concrete din comunitatea care aşteaptă de la el decizii
corecte, sprijin în caz de nevoie.

Trăsăturile personalităţii managerului devin parte din cultura

echipei. Dacã managerul este foarte competitiv, echipa va fi probabil
foarte competitivă. Astfel, este posibil ca echipa să preia sensibilitatea,
generozitatea, blândeţea sau agresivitatea, autoritatea managerului.

Rolul de manager provoacă multe griji, deoarece niciodată nu vor

exista suficiente resurse pentru a rezolva toate problemele.

Managementul şcolar eficient se realizează prin folosirea optimă a

resurselor, prin capacitatea de a motiva personalul, de a-l dirija spre
obiective şi de a-l organiza conform aptitudinilor, buna comunicare,
evaluări curente, obiective şi stimulative pentru întreg personalul,
colaborare raţională cu partenerii, delegarea corectă a atribuţiilor
subordonaţilor, utilizarea unor tehnici moderne de conducere.

Directorul trebuie să deţină capacitatea de a realiza el însuşi toate

sarcinile pe care le dă subalternilor şi de a fi un exemplu în acest sens
(dacă directorul cere profesorului de serviciu să fie în şcoală înainte de
ora 8, el trebuie să vină la 7.30, conform regulamentului, cu excepţia
zilelor în care datoria îi impune să fie în altă parte decât în şcoală; dacă
directorul pretinde ca toată lumea să fie la zi cu condica, el însuşi trebuie
să fie la zi; dacă pretinde seriozitate în ceea ce priveşte realizarea
documentelor şcolare, directorul trebuie să poată prezenta oricând unor
profesori debutanţi nişte documente şcolare realizate în mod exemplar).

Managerul unei şcoli trebuie să fie cadru didactic care să fi urmat

cursuri de management educaţional şi care să aibă o vechime care să-i
asigure cunoaşterea suficientă a instituţiei pe care urmează să o
conducã. În acest fel el poate cunoaşte din interior punctele tari şi slabe
ale şcolii pe care o conduce şi poate trasa împreună cu consiliul de
administraţie noi direcţii de dezvoltare.
 Cel mai important lucru pentru un director este ca actul său
managerial să fie încununat de succes. Pentru ca acest lucru să se
realizeze este necesară îndeplinirea unor motivaţii, cum ar fi: propunerea
unor obiective raţionale, abordarea problemelor în ansamblul lor,
identificarea resurselor şi a variantelor de soluţionare a unor probleme,
luarea raţională a deciziilor, recunoaşterea propriilor greşeli precum şi
soluţionarea acestora. Desigur e necesară şi o permanentă comunicare
cu toţi partenerii educaţionali.

Contextul educaţional actual impune mutarea accentului în

problemele de management de pe aspectul conducerii în general pe cel
al conducerii eficiente pragmatice şi performante. Procesul conducerii
eficiente reprezintă o problemă esenţială a învăţământului românesc, de
aceea în ultimul timp s-a pus un accent deosebit pe modul de regândire
a dimensiunii managementului şi pe modalităţile de impunere a unui stil
de conducere adecvat principiilor, strategiilor şi obiectivelor ce vizează o
reformă educaţională asumată. În consecinţă, managementul
instituţional trebuie abordat printr-o regândire critică a rolului pe care îl
are cel ce conduce, pentru bunul mers al lucrurilor în unitatea pe care o
coordonează. Directorii, liderii, managerii, conducătorii au obligaţia de a
cunoaşte în profunzime toate aspectele instituţiei pe care încearcă să le
organizeze sau să le conducă.