Câteva probleme şi dificultăţi în relaţia medic-pacient

 Personalizarea bolii, cu depersonalizarea pacientului (în boli grave, dar şi în boli acute, cu
caracter de urgenţe);

 Neglijarea aspectelor de ordin psihologic (“goana” după modificări organice) (alterările

psihologice = privite ca o “zonă incertă”, “posibilitate reziduală”, etc.);

 Riscul iatrogenizării pacientului (de exemplu, prin investigaţii inutile, generatoare de confuzie,
sau prin comunicarea intempestivă a unor rezultate incerte, descoperiri accidentale, artefacte);

 Supraestimarea fazei diagnostice, cu minimalizarea fazei terapeutice: atenţia redusă acordată

complianţei terapeutice (aderenţei la tratament); asumarea, de către medic, a responsabilităţii
doar pentru punerea diagnosticului + atribuirea eventualelor eşecuri terapeutice limitelor
ştiinţei medicale, evoluţiei bolii, efectelor secundare ale medicamentelor, etc.;

 Ambivalenţa afectivă a bolnavului (cit. de Athanasiu, 1983) (= rezultat eventual al parcurgerii

etapelor vindecării);

 Preluarea ca atare a diagnosticului furnizat de bolnav, şi nu a simptomelor veritabile ale

acestuia;

 Excesul / lipsa de autoritate din partea medicului;

 Atitudinea medicului, lipsită de nuanţare în cazul pacienţilor cu tulburări de personalitate:

Exemple de conduite recomandate:

- bolnavul obsesional: explicaţii amănunţite, evitarea regimurilor terapeutice prea

complicate, cooperarea familiei;
- bolnavul paranoid: evitarea ascunderii adevărului, evitarea unei atitudini de exagerată
disponibilitate, securizarea emoţională realizată predominant prin explicaţii
amănunţite şi pertinente furnizate bolnavului;
- bolnavul isteric: centrarea pe imaginea de sine a bolnavului, securizarea emoţională
realizată predominant prin apelul la elemente de ordin afectiv.

 La pacienţii cu TPS / BPS, factori precum tipul comportamental A, tipul comportamental C,

locul de control extern, alexitimia (alexisomia), nevrozismul, autoeficacitatea scăzută,
depresia, anxietatea, pot influenţa specificul relaţiei Dr-Pt;

 În cazul asistenţei acordate altor medici: superficialitate, nerespectarea algoritmului

diagnostic, a autorităţii medicului-terapeut sau a cadrului de desfăşurare a relaţiei Dr-Pt.