UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE

FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE

REFERAT
BOTANICA
UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE

Caracterizarea morfologica si anatomica a tulpinii si frunzei

si importanta practica a acestora
           

 Tulpina este un organ vegetativ articulat din noduri de internoduri. Se prezinta ca un

az principal pe care se formeaza ramuri secundare, la nivelul carora se fixeaza frunzele, locul
de insertie purtand denumirea de nod.

Dupa modul de viata tulpinile se grupeaza in:

 Aeriene
 Subpamantene
  Acvatice

Tulpinile aeriene

Pot avea functii specifice tulpinale precum si alte functii.Functiile specifice pot fi
caulis, culme, calamus, scop.
 Caulis – este o tulpina erbacee obisnuita, cu internoduri egale.
 Culmul – sau paiul – este tulpina caracteristica gramineelor, care prezinta internoduri
fistuloase si noduri pline.
 Calamusul – este caracterizat prin noduri mai dese spre baza tulpinii si mai rare spre
varful acesteia, internodurile fiind pline cu maduva.
 Scapul – are internoduri bazale numeroase si scurte, ultimul internod lung si terminat
cu o floare sau inflorescenta.
 Tulpinile aeriene pot fi: ortotrope si plagiatrope, astfel aceste tulpini sunt: erecte si
uscatoare.
 Tulpinile erecte – sunt mobile, se invartesc in jurul altor plante si agatatoare se prind
de alte plante prin carcei.
 Tulpini plagiatrope – cresc orizontal sau oblic, nu au tesut mecanic suficient de
dezvoltat si nici organele de prindere.
UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE

Tulpini subpamantene

Reprezinta tulpini metamorfozate cu rol preponderent in acumularea substantelor de

rezerva, in inmultirea vegetativa.
Rizomii sunt tulpini cu internoduri scurte si ingrosate cu radacini adventive la noduri,
unde se afla si frunze rudimentare ce protejeaza mugurii ce vor forma lastari aerieni.
Stolonii sunt asemanatori cu rizomii dar mai subtiri, cu internoduri mai lungi.
Tuberculii sunt mieroblaste ingrosate, tuberizate, cu un parenchim de rezerva foarte
dezvoltat.
Bulbii sunt mieroblase care prezinta in partea inferioara radacini adventive iar la
partea superioara un mugure acoperit cu frunze carnoase numite tunici.
Dupa tipul tunicilor se cunosc 2 feluri de bulbi:
-        bulbi tunicati, cand tunicile se acopera complet undele de altele, ca la ceapa;
-        bulbi solzosi, cand acestea se acopera partial ca la crinul alb.
Tulpinile acvatice sunt lipsite de tesut de sustinere iar tesuturile conductoare sunt slab
dezvoltate dar au un aerenchim bine dezvoltat.
Anatomia tulpinii
Tesuturile definitive ale structurii primare iau nastere din activitatea meristemului
apical, completat la unele plante si de meristemul intercalor. Tesuturile definitive ale structurii
secundare sunt generate de felogen si cambiu.
Structura primara a tulpinii la Dicotyledonate, la Ranunculus acer, prezinta urmatoarele zone
anatomice:
-        epiderma;
-        scoarta
-        cilindrul central
Epiderma este un tesut de protectie alcatuit dintr-un singur strat de celule vii, de forma
prismatica, regulate, strans unite intre ele, cu peretii foarte ingrosati sau mineralizati.
Scoarta este alcatuita din mai multe straturi de celule parenechimatice mari, de forma
poliedrica sau rotunjite, cu spatii intercelulare si in care se disting doua sabloane.
UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE
Zona externa prezinta numeroase cloroplaste, formand un tesut parenchimatic asimilator.
Uneori celulele din aceasta zona se transforma in elemente mecanice, fie colemnchimatice fie
sclerenchimatice.
            Zona interna este incolora, in mod obisnuit fiind reprezentata printr-un  tesut
inmagazinator de substante organice de rezerva.
            Cilindrul central – este format din tesut de natrua parenchimatica, in care sunt dispuse
fascilelele conductoare libero – lemnoase.
Tesutul parenchimatic care se afla intre fasciculele vasculare alcatuieste razele medulare
primare, iar testului parenchimatic central, inconjurat de fasciculele vasculare, alcatuieste
maduva.
Maduva este reprezentata de un parenchim care adesea se resoarbe, formand lacuna centrala
la tulpinile fistuloase.
O tulpina cu structura primara se distinge de o radacina cu structura primara prin urmatoarele
caractere.
-        prezenta epidermei prevazute cu cuticula si stomate;
-        dispozitia suprapusa a aparatului libero-lemnos si diferentierea centrifuga a lemnului.
-        scoarta mult mai redusa si de regula similatoare in general cu endoderma este
nediferentiata.
-        tulpina cotiledonatelor nu are decat un cerc de fascicule conductoare coulinare, caruia i
se adauga uneori un cerc extern, cortical sau unul intern medular.
Structura secundara a tulpinii
La unele plante dicotiledonate erbacee, la cele lemnoase si la gimnosperme tulpina se
ingroasa ca urmare a activitatii meristemelor secundare, cambilul si felogenul care produc
testuturi secundare.
Cambiul – este primul meristem secundar care isi incepe activitatea intr-o tulpina lemnasa.
In fascicul cambiul prezinta liberul secundar reprezentat de vase liberiene, celule anexe,
parenchim liberian, care impreuna formeaza liberul moale si fibrele liberiene, acestea
reprezentand liberul tare sau dur.
Pe fata interna, cambiul produce lemn secundar, format din vase lemnoase, fibre lemnoase si
parenchim liberian.
Cambiul isi inceteaza activitatea si functionarea toamna si isi reia activitatea primavara in
acelasi loc.
UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE
Felogenul – apare mai tarziu decat cambiul, in exteriorul acestuia si in pozitii diferite in
epiderma, in parenchimul cortical, in liberul secundar.
Felogenul activeaza o singura perioada de vegetatie, apoi reapare mai spre interior. Totalitatea
periodermelor si a tesuturilor moarte intercalate intre acestea formeaza ritidomul.
Importanta practica a tulpinilor.
Tulpina plantelor prezinta variate intrebuintari, in functie de natura substantelor pe care le
contin: pot fi folosite in alimentatie ca legume (sparanghel, mugurii de banbus, tuberculii de
cartof, bulbii de ceapa, de usturoi) la furajarea animalelor (leguminoase, graminee), in
industria lemnului.
Frunza este principalul organ vegetativ al plantei in care are loc prepararea hranei.

Alcatuirea externa.
La majoritatea plantelor frunza este simpla, formata din trei parti  : 
 limb,
 petiol,
 teaca.
Limbul este partea latita a frunzei care are culoarea verde, deoarece celulele sale contin
foarte multe cloroplaste. Frunzele isi pastreaza culoarea verde, daca plantele au lumina.
Tinute la intuneric mai mult timp, ele se ingalbenesc.
Limbul este strabatut de niste vinisoare numite nervuri. Acestea sunt fascicule libero –
lemnoase care se continua din tulpina si se ramifica in frunza.
Forma limbului este diferita de la o planta la alta. El poate fi in forma de ac (la molid, brad si
pin), linie(la grau si porumb), lance(la salcie), inima(la tei),oval(la par), sageata la (sageata –
apei ).
La unele plante, limbul frunzei are marginea intreaga(la liliac);la altele este crestata
sau dintata(la tei). La numeroase frunze aceste crestaturi se adancesc, formand lobi(stejar, vita
de vie si artar). Cand crestaturile limbului sunt foarte adanci, fiecare lob are o conditie
proprie. Aceste frunze sunt compuse (frunzele de mazare, canepa, salcam, castan).              
Petiolul este codita care sustine limbul si – l indeparteaza de tulpina. Astfel, frunzele
pot sa primeasca cat mai multa lumina. Unele plante au frunzele lipsite de petiol(graul,
porumbul).
 Teaca  este partea inferioara a petiolului care se lateste si cu care frunza se prinde de
tulpina.
UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE
La grau si porumb, unde petiolul lipseste, teaca este foarte dezvoltata si inconjoara tulpina de
la un nod pana aproape de nodul urmator. Pe langa frunzele care au rol principal in prepararea
hranei, exista frunze care au suferit modificari si indeplinesc alte functii. La dracila unele
frunze s-au transformat in spini cu rol de aparare. La mazare, varfurile frunzelor s-au
transformat in carcei cu rol de fixare. La ceapa, frunzele din bulb sunt organe de depozitare a
unor substante de rezerva. La plantele numite carnivore, frunzele sunt adevarate capcane
pentru prins insecte sau alte animale mici(la roua cerului si la planta numita Nepenthes).

Structura interna a frunzei

O sectiune transversala prin frunza scoate in evidenta urmatoarea structura :
 Doua epiderme una superioara si una inferioara
 Miezul frunzei sau mezofilul
Epiderma superioara este formata dintr–un strat de celule strans unite intre ele de culoare
verde intens. Epiderma inferioara este formata dintr-un strat de celule strans unite intre ele de
culoare verde deschis. La majoritatea plantelor pe epiderma inferioara se gasesc numerosi peri
care impiedica transpiratia.
Pe ambele epiderme dar mai ales pe cea inferioara se gasesc celulele modificate numite
stomate.
O stomata este formata din doua celule de forma bobului de fasole care stau fata-n fata
lasand o deschidere numita osteola. Prin aceste stomate se realizeaza schimbul de gaze intre
planta si mediu si de asemenea se elimina apa. Numarul de stomate difera de la o planta la alta
in functie de conditiile de mediu. La plantele plutitoare stomatele se gasesc numai pe
epiderma superioara. Mezofilul sau miezul frunzei este format din tesut fundamental cu celule
distantate intre ele, spatiile fiind pline de aer. In tesutul fundamental din loc in loc se gaseste
fascicule libero-lemnoase.

Functiile frunzei
Frunza indeplineste trei functii principale :
Ø     Fotosinteza
Ø     Transpiratia
Ø     Respiratia
Fotosinteza  este procesul prin care se formeaza substantele hranitoare necesare
cresterii si dezvoltarii plantelor. Ea are loc in cloroplaste numai in prezenta luminii.
UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE
Cloroplastele contin un pigment verde numit clorofila, care absoarbe energia luminoasa de la
soare.
Din apa si saruri minerale(seva bruta ajunsa la frunza), in prezenta dioxidului de carbon in
frunza se formeaza substante organice ( seva elaborata) si oxigen.
Principala substanta organica din seva elaborata, rezultata in urma fotosintezei, este amidonul.
Oxigenul este eliminat din frunza prin stomate. Tot prin stomate dioxidul de carbon patrunde
in frunza.
Fotosinteza este influentata de numerosi factori dintre care principalii sunt urmatorii : lumina,
temperatura, apa cu sarurile minerale.
Ø     Lumina. Fotosinteza este intensa ziua si anume dimineata pana la pranz, dupa care scade
in intensitate dupa amiaza si inceteaza noaptea.
Ø     Temperatura. Fotosinteza incepe de la 0° C si creste pana la 25 – 35 °C  dupa care scade.
Iarna, fotosinteza inceteaza.
Ø     Apa este factorul cel mai important in prepararea substantelor organice din frunza. In
timpul secetei, fotosinteza scade, uneori pana la incetarea completa.
Transpiratia este procesul prin care se elimina apa sub forma de vapori. Transpiratia este
influentata de cantitatea de apa, temperatura de miscare a aerului si umiditatea aerului.
Respiratia este procesul prin care planta ia din aer oxigen si elimina bioxid de carbon.
Oxigenul este necesar “arderilor” in urma carora rezulta energia necesara proceselor vietii
plantei. Respiratia este influentata de cantitatea de oxigen, de lumina si de intensitatea
fotosintezei. 
 
UNIVERSITATEA “VALAHIA” TARGOVISTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA:MONTANOLOGIE

BIBLIOGRAFIE

 www.muntesiflori.ro
 www.referatele.com