S.C. OTRANER S.R.L.

„INFIINTARE GRADINITA IN LOCALITATEA Faza

J22/1873/2014 – CUI – RO26911862 ADAMCLISI”
Tel : 0232.220.901 / 0732.407.266
C.S.

CAIET DE SARCINI - REZISTENTA

ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Prezentul caiet de sarcini cuprinde principalele conditii tehnice ce trebuie indeplinite la

executarea lucrarilor de constructii, in vederea asigurarii cerintei de rezistenta si stabilitate, precum si a
exigentelor privind conditiile de calitate.
Respectarea acestor condiţii se urmăreşte de către şefii formaţiilor de lucru şi de personalul
tehnic de îndrumare şi supraveghere al constructorului şi beneficiarului.
Separat de aceasta, se efectueaza verificări:
1. Pe parcursul executării, pentru toate categoriile de lucrări ce devin ascunse prin acoperire cu
(sau înglobate) alte categorii de lucrări sau elemente de construcţii.
2. Certificarea calităţii lucrărilor se face în scopul confirmării corespondenţei acestora cu
proiectul, în limitele indicatorilor de calitate şi a abaterilor admisibile prevăzute în acestea.
3. Dispoziţiile de şantier emise de proiectant, cu avizul beneficiarului au acelaşi regim de
aplicabilitate ca şi proiectul de execuţie din punct de vedere al respectării condiţiilor de calitate şi al
verificărilor efectuate.
4. În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o verificare sau încercare efectuată pe
parcurs, referitoare la rezistenţa, stabilitatea sau funcţionalitatea lucrării nu se încadrează în abaterile
admisibile, decizia asupra continuării lucrărilor nu poate fi luată decât pe baza acordului dat în scris de
beneficiar cu acordul proiectantului.
5. Este cu desăvârşire interzis a se proceda la executarea de lucrări care să înglobeze sau să
ascunda defecte ale structurilor de rezistenţă sau care să împiedice accesul şi repararea corectă sau
consolidarea acestora.
Funcţie de momentul efectuării verificărilor acestea se referă la:
a) determinarea prin măsurători a corespondenţei elementelor verificate cu prevederile
proiectului din punct de vedere al poziţiilor, dimensiunilor şi modului de armare;
b) existenţa documentelor de atestare a calităţii materialelor;
c) efectuarea încercărilor de probă impuse de proiect şi de prescripţiile tehnice precum şi
existenţa documentelor cu rezultatele acestora şi a proceselor verbale de lucrări;
d) examinarea existenţei şi conţinutului documentelor şi proceselor verbale menţionate mai sus
a sintezelor şi concluziilor acestora.

CAP.I – LUCRĂRI DE TERASAMENTE

Se vor executa conform normativ privind “Executarea lucrărilor de terasamente, pentru

realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale” – indicativ C 169-88 care constau în:
a. Lucrări pregătitoare – înlăturarea stratului vegetal, săparea mecanică în taluz;
Lucrările de terasamente sunt precedate, în principal de :
- defrişări
- demolări
- amenajarea terenului şi a platformei de lucru.
Suprafeţele ce urmează a fi defrişate se stabilesc prin proiect.
Demolările încep cu o examinare a reţelelor subterane ale instalaţiilor de apă, gaze, canalizare,
electrice din zona construcţiilor. Demolările se vor executa astfel încât să se evite accidentele sau
incendiile.
 Dacă în timpul demolărilor se întâlnesc construcţii de interes arheologic, se vor anunţa
organele competente.
În cazul descoperirii unor gropi cu adâncimea sub nivelul cotei de fundare, executantul va
solicita beneficiarului şi proiectantului soluţii tehnice de fundare
Stratul vegetal se va excava şi se va avea în vedere redarea acestuia circuitului agricol.
Scurgerea apelor superficiale se va dirija în afara zonelor de lucru prin executarea de şanţuri de
gardă.
Când debitul apelor de colectat este redus, se recomandă amenajarea de rigole.Trasarea pe
teren trebuie să cuprindă fixarea poziţiei construcţiilor pe amplasamentele proiectate şi apoi trecerea la
trasarea lucrărilor de terasamente în detaliu.
b. Trasarea pe teren – fixarea poziţiei construcţiei pe amplasamentul proiectat şi marcarea
fiecărei construcţii după planul de săpătură şi fundaţii din proiect;
Trasarea necesara amplasarii constructiei
Trasarea se va executa respectandu-se tolerantele de trasare din tabelul 1 .

Tabelul 1.Tolerantele pozitiei constructiei pe orizontala

L 25 30 100 150 200 250

Td1 ±2 ±2 ±3 ±4 ±5 ±5
Td2 ±3 ±4 ±5 ±6 ±7 ±8
In care:
L-cota din proiect a lungimii tronsonului[m];
Td1-toleranta coordonatelor rectangulare de trasare pentru amplasarea pe orizontala a cladirilor[m];
Td2- toleranta coordonatelor rectangulare de trasare pentru laturile conturilor de trasare[m].
Trasarea pe teren cuprinde fixarea poziţiei construcţiei pe amplasamentul proiectat şi marcarea fiecărei
construcţii după planul de săpătură şi fundaţii din proiect;
Receptia lucrarilor de trasare se va face verificandu-se:
• respectarea la trasarea pe teren a prevederilor din planul de trasare;
• pozitia in teren a reperelor de trasare;
• pozitia in teren a punctelor caracteristice si a dimensiunilor contururilor constructiilor trasate;
Trasarea axelor constructiei
La receptia lucrarilor de trasare a anexelor se va verifica:
• modul de alcatuire a reperelor care sa asigure stabilitatea acestora;
• amplasarea reperelor astfel incat sa se poata asigura materializarea axelor in vederea lucrarilor de
terasamente si infrastructura;
• precizia masuratorilor-tolerantelor la distanta intre axe ±0,05m.
c. Executarea săpăturilor şi sprijinirilor (după caz), săparea manuală în şanţuri a fundaţiilor.
- Executarea lucrărilor de săpături se execută de regulă mecanizat, metodele manuale fiind aplicate
acolo unde folosirea mijloacelor mecanice nu este justificată economic şi organizatoric. În cazul
adaptării unor metode mixte, volumele executate manual se vor stabili în funcţie de condiţiile specifice
ale fiecărei lucrări în parte.
- Lucrările de terasamente nu vor începe înaintea executării lucrărilor pregătitoare.
- Beneficiarul are obligaţia să asigure studiile geotehnice necesare.
- Constructorul are obligaţia să urmărească stabilitatea masivelor de pământ, ca urmare a executării
lucrărilor de terasamente.
- Folosirea utilajelor vibratoare se face numai cu luarea măsurilor astfel încât vibraţiile produse să nu
afecteze construcţiile învecinate.
- Sprijinirea săpăturilor se va executa ori de câte ori este nevoie, astfel încât să se evite orice fel de
accident.
- În cazul când pe amplasament sunt informaţii asupra posibilităţii existenţei de corpuri explozibile, se
va anunţa beneficiarul şi proiectantul pentru luarea de măsuri corespunzătoare.
- Când săpăturile implică dezvelirea unor reţele subterane, trebuiesc luate luate măsuri pentru
protejarea acestora.
- Dezafectarea acestora se va face numai cu acordul beneficiarului.
 Săpăturile pentru fundaţii trebuie să aibă în vedere următoarele :
- menţinerea echilibrului natural al terenului în jurul gropii de fundaţie;
- în terenurile sensibile, la acţiunea apei, săpătura se va opri cu 20-30 cm mai sus decât cota finală, în
cazul când turnarea nu se face imediat.
- Necesitatea sprijinirilor săpăturilor este în funcţie de :
- adâncimea săpăturii;
- natura, omogenitatea, stratificaţia, coeziunea terenului etc.
- În aceeaşi incintă, în faza iniţială se atacă lucrările cu fundaţiile la adâncimea cea mai mare, pentru a
nu afecta terenul de fundare al viitoarelor lucrări învecinate.
Săpăturile cu lungimi mari, vor avea fundul săpăturii înclinat spre unul sau mai multe puncte, pentru
asigurarea colectării apelor.
- Lucrările de epuismente trebuie să nu producă instabilitatea masivelor de pământ din zonă sau daune
datorită afuierilor de sub construcţiile învecinate.
Nu se vor amplasa puţuri de colectare sub talpa fundaţiilor construcţiilor, în vederea drenării terenului.
- Săpăturile executate cu excavatorul nu trebuie să depăşească profilul proiectat al săpăturii, în care
scop se va opri cu 20-30 cm deasupra cotei profilului săpăturii, diferenţa executându-se eventual
manual.
- În cazul terenurilor nesensibile la acţiunea apei (pietrişuri, terenuri stâncoase etc.), lucrările de
săpătură se execută de la început până la cota prevăzută în proiect.
- În cazul terenurilor sensibile la acţiunea apei, săpătura se va opri la un nivel superior cotei prevăzute
astfel :
- de la 20-30 cm pentru nisipuri fine
- de la 15-25 cm pentru pământuri argiloase sensibile la umezire.
Săparea acestui strat se face imediat înaintea începerii execuţiei fundaţiei.
- Dacă fundul gropii la cota de fundare prezintă crăpături, măsurile necesare, în vederea fundării se vor
stabili de proiectant.
- În cazul unei umeziri superficiale, datorită precipitaţiilor, fundul gropii trebuie lăsat să se zvânte, iar
dacă umezirea este puternică se va îndepărta stratul de noroi, înainte de betonare.
- Schimbarea cotei de fundare în timpul execuţiei se poate face numai cu acordul proiectantului. Orice
modificare de cote faţă de proiect se va consemna în proces verbal de lucrări ascunse semnat de
constructor, beneficiar şi geotehnician.
- În cazul executării de săpături lângă construcţii existente sau în curs de execuţie, proiectantul la
proiectare şi constructorul la execuţie se vor lua măsuri speciale pentru asigurarea stabilităţii acestora.
- Turnarea betonului se va executa imediat după atingerea cotei de fundare din proiect sau a unui strat
pentru care proiectantul (geotehnicianul) îşi dă acordul.
- În timpul execuţiei, constructorul are obligaţia de a solicita prezenţa proiectantului geotehnician la
stingerea cotei de fundare şi ori de câte ori constată neconcordanţe între studiu geotehnic şi
caracteristicile reale ale terenului şi a caracterului apelor subterane.
Rezultatele cercetărilor efectuateîn timpul execuţiei, modificările stabilite la executarea soluţiilor de
fundare preconizate se vor ataşa la cartea construcţiei.
- Pentru lucrările de terasamente cu volume mari, cu tehnicitate ridicată, atacarea lucrărilor se face pe
baza unui proiect tehnologic ce va cuprinde controlul calităţii lucrărilor, verificările şi încercările care
trebuiesc făcute la fiecare fază de execuţie.
d. Executarea umpluturilor şi compactarea acestora se face manual sau cu maiul mecanic
(de regulă cu pământul rezultat din săpătură) sau cu pământ sortat funcţie de indicaţiile din studiile
geotehnice conform prevederi normativ – C 28/85, C56/85 şi STAS 9850/89;
Umpluturile se vor executa de regulă din pământurile rezultate din lucrările de săpătură.
Se pot utiliza pentru umpluturi de asemenea zguri, reziduuri din exploatări miniere, cu condiţia
prealabilă de a fi studiată posibilitatea de compactare şi acţiunea chimică asupra elementelor de
construcţii.
Se interzice realizarea umpluturilor din pământuri cu umflături şi contracţii mari, mâluri, argile
moi, cu conţinut de materii organice, resturi de lemn, bulgări.
Înainte de executarea umpluturilor este obligatoriu îndepărtarea stratului vegetal, iar suprafaţa rezultată
va fi amenajată cu panta de 1,0-1,5% pentru scurgerea apelor din precipitaţii.
Când înclinarea terenului este mai mare de 1:3 se vor executa trepte de înfrăţire a umpluturilor cu
stratul de bază.
Umpluturile executate sub fundaţiile construcţiilor se vor face pe bază de proiecte speciale.
Umiditatea pământului pus în operă trebuie să fie cât mai aproape de umiditatea optimă de
compactare.
Umpluturile din pământuri coezive compactate prin cilindrare se vor efectua în straturi
nivelate, având grosimi uniforme stabilite iniţial prin compactări de probă, astfel încât să se realizeze
gradul de compactare prescris, pe întreaga grosime şi suprafaţă, printr-un număr corespunzător de
treceri succesive .
Compactarea de probă se execută pe poligon de încercare cu scopul de a stabili pentru fiecare
utilaj de compactare, cu care urmează a se lucra grosimea optimă a stratului şi numărul minim de
treceri prin care se realizează gradul de compactare prescris.
Determinările în poligoanele de probă se fac întotdeauna în prezenţa proiectantului.
Având stabilite tipul utilajului, numărul de treceri ale utilajului, grosimea stratului şi umiditatea
optimă, se va trece la compactarea efectivă a straturilor până la realizarea grosimii umpluturii.
Umpluturile între fundaţii şi exteriorul clădirilor până la cota prevăzută în proiect se vor
executa imediat după decofrarea fundaţiilor pe baza unui caiet de sarcini întocmit de proiectant.
Controlul va avea un caracter operativ, pentru ca în cazul în care se constată că umplutura este
necorespunzătoare, să se ia la timp măsurile necesare.
e. Dacă executarea lucrărilor de săpătură, terasamente, se face pe timp friguros, se va respecta
“Normativul pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi instalaţii” – indicativ C
16-1984;
f. Recepţionarea lucrărilor de terasamente se face conform cu “Instrucţiuni pentru verificarea
calităţii şi recepţia lucrărilor ascunse la construcţii şi instalaţii aferente” şi a Normativului C 56-1985;
g. Măsuri de tehnica securităţii muncii la lucrările de săpături cu respectarea “Normelor
republicane de protecţia muncii”, aprobate de Ministerul Muncii nr. 34/1975 şi 60/1975 şi a normelor
de protecţie a muncii în activitatea de construcţii montaj aprobate de M.C. Ind. cu Ordinul nr. 1233/F-
1980, reactualizate prin Legea 90/1996 şi normele specifice de protecţia muncii, ediţia 1995;
h. Măsuri de pază contra incendiilor , privind interzicerea focului în săpăturile cu pereţii
sprijiniţi, cât şi prin prevenirea şi stingerea incendiilor cu respectarea normelor în vigoare P118/99.

CAP.II – LUCRĂRI DE FUNDAŢII

Se vor executa conform NP112-2014: “Normativ privind proiectarea şi executarea

lucrărilor de fundaţii directe la construcţii” şi NP125-2010: “Normativ privind proiectarea şi
executarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire”, care constau din:
a. Alegerea tipului de fundaţie – izolate (tip pahar) din beton armat sub fiecare stâlp al
construcţiei şi grinzi de fundaţie – respectiv fundaţii continue sub pereţii de zidărie – care s-au stabilit
pe baza unei analize tehnico economice cu luarea în considerare a fiecărui tip de structură de rezistenţă
şi a naturii terenului de fundare şi recomandărilor studiului geotehnic şi hidrologic făcut pe
amplasament;
b. Executarea şi recepţionarea lucrărilor de fundaţii directe se face potrivit normativului C
169 – 1988 - înaintea începerii execuţiei lucrărilor de fundaţii, deoarece trebuiesc terminate lucrările
pregătitoare şi anume:
- trasarea axelor fundaţiilor şi executarea săpăturilor;
- dezafectarea instalaţiilor existente pe amplasament;
- coborârea nivelului apelor freatice (după caz) pentru a permite executarea în uscat a
fundaţiilor;
- verificarea axelor fundaţiilor şi a situaţiei găsite în teren în comparaţie cu cea prezentată în
proiect;
- încheierea procesului verbal de recepţie a terenului de fundare în prezenţa specialistului
geotehnician;
 - în cazul în care caracteristicile terenului nu corespund cu cele prevăzute în studiul geotehnic
şi în proiect, măsurile ce urmează a se lua se stabilesc împreună cu proiectantul şi se transmit prin
dispoziţii de şantier;
c. Trasarea lucrărilor de fundaţii face parte din trasarea lucrărilor de detaliu şi anume:
- fixarea în plan a axelor fundaţiilor cu abatere admisă 10 mm;
- poziţionarea pe verticală a fundaţiilor faţă de cota de nivel se admite cu o abatere maximă de
10 mm;
d. La executarea fundaţiilor trebuie avute în vedere următoarele:
- materialele folosite să corespundă cu prevederile din proiect;
e. Se vor respecta:
- măsurile de tehnică a securităţii muncii;
- normele republicane de protecţie a muncii aprobate de Ministerul Muncii, Ministerul Sănătăţii
cu ordinul 34/1975 şi 60/1979;
- normele de protecţie a muncii în activitatea de construcţii - montaj aprobate de M.C. Ind. cu
ord. 1233/D/1980 reactualizate prin Legea 90/1996 şi normele specifice – ediţia 1995;
- normele generale de protecţie împotriva incendiilor P118/1999;
-se vor elabora instrucţiuni speciale de tehnica securităţii muncii pentru diferitele operaţiuni ce
se efectuează la lucrările de fundaţii ce nu sunt prevăzute de normele în vigoare - folosind fişele
tehnologice sau cartea tehnică a utilajului nou introdus.
Toate verificările, încercările ce se efectuează pe parcursul lucrărilor de fundaţii si rezultatele
acestora se vor înregistra în procese verbale de lucrări ascunse.
In mod obişnuit, fundaţiile se executa din beton simplu sau beton armat. Mărcile minime de betoane
pentru fundaţii sunt:
- Pentru betonul simplu:
C 2,8/3,5 - pentru fundaţii continue, socluri sau blocuri de fundaţie, cu cuzinetul neancorat sau
situat în pământuri cu variaţii mici de umiditate;
C 8/10 - pentru fundaţii continue la clădiri cu mai mult de doua nivele si expuse la variaţii de
umiditate în zona de nivel variabil al apelor freatice, blocuri de fundaţii de utilaje fără acţiuni
dinamice.
- Pentru betonul armat:
C 16/20 - pentru tălpi de fundaţie, socluri pentru fundaţii continue, cuzineţi,
radiere, fundaţii pahar;
C 16/20 - pentru fundaţii speciale supuse la solicitări importante si fundaţii
supuse acţiunilor dinamice.
Fundaţiile directe sunt fundaţii de suprafaţa care se folosesc în construcţii atunci când stratul de
fundare asigura capacitatea portanta necesara preluării încărcărilor date de suprastructura si se găseşte la
mica adâncime fata de cota terenului natural.
Fundaţiile directe pot fi continue sau izolate, indiferent de forma elementelor pe care le sprijină,
iar din punct de vedere al modului de lucru, ele pot fi rigide sau elastice.
In cazul fundării construcţiilor pe terenuri slabe (de tipul argilelor moi, mâlurilor, nisipuri
afânate, umpluturilor) executarea si verificarea lucrărilor de fundaţii se va face cu respectarea
Normativului C 29-85.
La recepţiile pe faze de lucrări si recepţiile preliminare, se vor efectua, în afara de examinarea
actelor încheiate pe parcurs, verificări în ce priveşte frecventa, conţinutul si încadrarea în
prevederile Proiectantului si prescripţiile tehnice, în limita abaterilor admisibile - si eventual o serie de
sondaje, în număr suficient pentru a se verifica poziţiile, formele si dimensiunile geometrice si calitatea
corpului fundaţiilor.
 CAP.III - LUCRĂRI DE BETOANE

Lucrări din Beton şi Beton Armat

Prevederile prezentului caiet de sarcini au la bază “Codul de practica pentru executarea
lucrărilor din beton şi beton armat”, indicativ NE 012-2-2010, care face parte din sistemul de
ansamblu al reglementarilor tehnice în construcţii elaborat de MLPAT - ÎNCERC, sistem ce are la
baza Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii.
Specificaţiile tehnice din acest capitol se aplica la executarea elementelor sau structurilor din
beton si beton armat şi cuprind cerinţele de baza ce trebuie îndeplinite în ceea ce priveşte betonului
(materiale componente, compoziţia, proprietăţile betonului proaspăt si întărit, producerea, turnarea,
tratarea), cofrajele, armatura.
De asemenea, sunt stabilite criteriile pentru satisfacerea acestor cerinţe în contextul sistemului de
control si asigurare a calităţii în conformitate cu recomandările si reglementările în vigoare.

Materiale pentru Betoane

Cimentul
Prevederile NE 012-2010 stabilesc domeniile si condiţiile de utilizare ale cimenturilor destinate
executării lucrărilor de betoane si mortare.
Pentru stabilirea tipului de ciment s-a ţinut seama de următoarele criterii:
- condiţiile de serviciu si expunere
- condiţiile de execuţie si tehnologia adoptata
- clasa betonului.
Condiţiile de serviciu luate în considerare se refera la următoarele cazuri:
- elemente de construcţii care au condiţii normale de serviciu
- elemente de construcţii care sunt expuse la îngheţ în stare saturata cu apa
(decantoare,rezervoare, castele de apa, diguri etc.)
- elemente de construcţii expuse apelor naturale - în funcţie de gradul de agresivitate.
Condiţiile de execuţie luate în considerare se refera la lucrări executate în condiţii normale, lucrări
executate pe timp friguros, lucrări masive.
Pentru condiţii speciale de execuţie, altele decât cele menţionate mai sus, alegerea tipului de
ciment se face pe baza de reglementari tehnice speciale sau cu avizul unui. institut de specialitate.
Alegerea tipului de ciment s-a făcut pe baza prevederilor din tabelele 1.2.1; 1.2.2; 1.2.3 din anexa
1.2 a codului de practica NE 012-99, în funcţie de condiţiile de execuţie.
Cimentul va fi protejat de umezeala si impurităţi în timpul depozitarii si transportului.
Apa
Apa utilizata la prepararea betoanelor va fi apă potabilă (din reţeaua publica) sau din alta sursa
daca îndeplineşte condiţiile tehnice prevăzute în STAS 790/84. Apa va fi curată, proaspătă şi fără
suspensii, mâl, materii organice, săruri alcaline sau alte impurităţi
Agregate
La executarea elementelor si construcţiilor din beton si beton armat cu densitatea cuprinsă între
2200 şi 2500 kg/m3 se folosesc de regulă agregate cu densitate normala, naturale sau provenite din
sfărâmarea si concasarea rocilor. Agregatele vor satisface cerinţele prevăzute în reglementările STAS
1667-76, STAS 662-89 si SR 667-98.
Aditivi
Aditivii sunt produse chimice care se adaugă în beton în cantităţi mai mici sau egale cu 5%
substanţa uscata fata de masa cimentului.
Folosirea aditivilor şi dozajul acestora sunt prevăzute în proiect, în funcţie de
caracteristica constructivă şi funcţională a obiectului şi de tehnologia de turnare a acestuia, în cazul
folosirii concomitente a doi aditivi sunt obligatorii încercări preliminare şi avizul unui laborator de
specialitate.
Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor este obligatorie în cazurile menţionate în tabelul 4.4 din B.C.
8-9/99.
 Armarea Betonului
Oţelurile pentru beton armat trebuie sa se conformeze "Specificaţiilor tehnice privind cerinţe si
criterii de performanta pentru oţelurile utilizate în structuri din beton armat".
Tipurile utilizate curent în elementele de beton armat (caracteristicile mecanice de livrare) sunt::
- oţeluri cu profil neted OB 37 - STAS 438/1 -89
- oţeluri profilate PC 52 - STAS 438/1 -89
- sârme rotunde trase - STAS 438/2-91
- plase sudate - SR 438-3,4:98
Oţelurile de alte tipuri, inclusiv cele provenite din import, trebuie sa fie agrementate tehnic cu
precizarea domeniului de utilizare.
Fasonarea barelor, confecţionarea si montarea carcaselor de armatura se va face în stricta
conformitate cu prevederile proiectului.
Armaturile care urmează a se fasona, trebuie sa fie curate si drepte. Astfel se vor îndepărta
eventuale impurităţi si rugina, în special în zonele de înnădire prin sudura a armaturilor.
Se interzice fasonarea armaturilor la temperaturi sub -10°C.
Unde este indicat în planşele de armare, armaturile vor fi prevăzute la capete cu cârlige conform
prevederilor din proiect SR EN 1992-1-1:2004.
Formele de cârlige utilizate sunt:
- cu îndoire la 180° pentru barele din OB 37
- cu îndoire la 90° pentru barele din PC 52 si PC 60
Pentru etrieri si agrafe ancorarea se realizează prin cârlige îndoite la 135° sau 180° în cazul
etrierilor din OB 37 si numai la 135° în cazul celor din PC 52 sau PC 60 (pentru detalii se poate
consulta SR EN 1992-1-1:2004).
Indoirea barelor înclinate si lungimea porţiunii drepte ale acestor tipuri de bare trebuie sa se
conformeze prevederile proiectului si a S
Armaturile vor fi montate în poziţia prevăzuta în proiect luându-se masuri care sa asigure
menţinerea acesteia în timpul turnării betonului (distanţieri, agrafe, capre etc.).
Se vor prevedea:
- cel puţin patru distanţieri la fiecare m2 de placa sau perete;
- cel puţin un distanţier la fiecare m de grinda sau stâlp pentru diametre>12 mm si cel puţin 2
distanţieri pentru diametru < 10 mm;
- cel puţin un distanţier intre rândurile de armatura la fiecare doi m de grinda în zona de armatura
pe doua sau mai multe rânduri.
In cazul plăcilor cu grosime mai mare de 40 cm si al armaturilor cu diametrul > 14 mm, se
admite depăşirea distantelor menţionate, cu condiţia asigurării păstrării poziţiei armaturii.
Distantele minime intre armaturi precum si diametrele minime admise pentru armaturile din beton
armat monolit sau preturnat în funcţie de diferitele tipuri de elemente se vor considera conform SR RN
1992-1-1.
Abaterile limita la fasonarea si montarea armaturilor sunt indicate în B.C. 8-9/99 - anexa II.2.
Alegerea sistemului de înnădire şi înnadirea armaturilor prin suprapunere se fac conform
prevederilor proiectului si ale SR RN 1992-1-1. In funcţie de diametrul si tipul barelor, felul
solicitării, zonele elementului, procedeele de înnădire sunt:
- prin suprapunere
- prin sudura
- prin manşoane metalo-termice
- manşoane prin presare.
Innadirea armaturilor prin sudura se face prin procedee de sudare obişnuita:
- sudura electrica prin puncte
- sudare electrica cap la cap,
- sudare manuala cu arc electric prin suprapunere cu eclise sau în cochilie,
-sudare în mediu de bioxid de carbon, conform reglementarilor tehnice specifice din C 28-1983 si
C 150-1984, în care sunt indicate si lungimile minime necesare ale cordonului de sudura si
condiţiile de execuţie.
Utilizarea sistemelor de înnădire prin dispozitive mecanice (manşoane metalo-termice sau prin
 presare) este admisa numai pe baza reglementarilor tehnice specifice.
In cazul în care nu se dispune de sortimentele si diametrele prevăzute în proiect, se poate proceda
la înlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului, înlocuirea se va înscrie în planurile de execuţie
care se includ în Cartea Tehnică a construcţiei.
Plasele sudate din sârma trasa neteda STNB sau profilata STPB se utilizează ori de câte ori este
posibil la armarea elementelor de suprafaţa în condiţiile prevederilor SR EN 1992-1-1:2004. Executarea
si utilizarea plaselor sudate se va face în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.
Pentru asigurarea durabilitatii elementelor prin protectia armaturii impotriva coroziunii si o
conlucrare corespunzătoare cu betonul, este necesar ca la elementele din beton armat sa se realizeze un
strat de acoperire cu beton minim. Grosimea minima a stratului de acoperire se stabileşte prin proiect
şi se determina funcţie de:
- tipul elementului
- categoria elementului
- condiţiile de expunere
- diametrul armaturilor
- clasa betonului
- gradul de rezistenta la foc
Grosimea stratului de acoperire cu beton în medii considerate fără agresivitate chimica respecta
prevederile SR EN 1992-1-1:2004, iar în medii cu agresivitate chimica respecta reglementările
tehnice speciale.

Cofraje
Antreprenorul va furniza, proiecta, ridica, desface şi îndepărta cofrajele şi va fi pe deplin
răspunzător pentru stabilitatea şi siguranţa acestora. Cofrajele si susţinerile au rolul de a asigura
obţinerea formei, dimensiunilor si gradul de finisare prevăzute în proiect pentru elementele ce urmează a
fi executate şi trebuie să aibă capacitatea de a susţine betonul proaspăt şi toate încărcările accidentale
şi pentru a proteja betonul de deteriorări şi distrugeri în timpul turnării, compactării, prizei şi tratării.
Cofrajele vor fi construite în aşa fel încât să se poată da betonului dimensiunile cerute în
desene, dintr-un material care să permită obţinerea unei suprafeţe cu specificaţiile cerute.
Cofrajele şi susţinerile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să asigure obţinerea formei, dimensiunilor
- să fie etanşe pentru a nu permite pierderea laptelui de ciment;
- să fie stabile şi rezistente;
- să asigure ordinea de montare şi demontare stabilită fără a degrada elementele de beton;
- să permită la decofrare o preluare treptată a încărcării de către elementele care se decofrează.
Cofrajele se pot confecţiona din : lemn, produse pe bază din lemn, metal sau produse pe bază
de polimeri.
Detaliile de alcătuire a cofrajelor se eliberează de constructor în cadrul proiectului tehnologic.
Cofrajele sunt :
- cofraje fixe : - confecţionate şi montate la locul de turnare;
- cofraje demontabile staţionare;
- cofraje demontabile mobile (glisante).
Pentru a reduce aderenţa între beton şi cofraje, acestea se ung cu agenţi de decofrare pe feţele
care vin în contact cu betonul.
Agenţii de decofrare trebuie să nu păteze betonul şi să se aplice uşor.
Manipularea, transportul şi depozitarea cofrajelor se va face astfel încât să se evite deformarea
şi degradarea lor (umezire, murdărire, putrezire, ruginire etc.). Este interzisă depozitarea cofrajelor
direct pe pământ.
Cofrajele trebuie să fie capabile sa reziste la toate acţiunile ce pot apare în timpul procesului de
execuţie şi trebuie sa fie dispuse astfel încât sa fie posibila amplasarea corecta a armaturilor, cât si
realizarea unei compactări corespunzătoare a betonului.
Imbinările dintre panourile cofrajului trebuie sa fie etanşe, iar suprafaţa interioara a cofrajului trebuie sa
fie curata. Substanţele de ungere a cofrajului trebuie aplicate în straturi uniforme pe suprafaţa interioara a
cofrajului, iar betonul trebuie turnat cât timp aceşti agenţi sunt eficienţi. Alegerea agenţilor de decofrare
 se va face pe baza reglementarilor tehnice în vigoare.
Montarea cofrajelor cuprinde următoarele operaţiuni:
- trasarea poziţiei cofrajelor;
- asamblarea şi susţinerea provizorie;
- verificarea şi corectarea poziţiei panourilor;
- încheierea, legarea şi sprijinirea definitivă.
In cazul în care elementele de susţinere reazemă direct pe teren, se va asigura solicitărilor astfel încât
să se evite producerea tasărilor.
Controlul şi recepţia lucrărilor de cofraje
Verificările necesare unei execuţii corecte se etapizează astfel :
- se controlează lucrările pregătitoare de cofrare şi susţinere;
- în cursul execuţiei se va verifica poziţia în raport cu trasarea şi fixarea elementelor;
- în final se consemnează recepţia cofrajelor în ,,Registrul de procese verbale pentru verificarea
calităţii lucrărilor ce devin ascunse”.
Pregătirea turnării betonului
Executarea lucrărilor de betonare poate să înceapă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) Să existe fişa tehnologică pentru betonarea obiectului în cauză, întocmită de constructor, care să
cuprindă:
- precizarea obiectului fişei;
- lucrările pregătitoare ce se impun;
- utilajele necesare, rezervele acestora, materialele necesare;
- fazele, ordinea şi ritmul de execuţie;
- detalii tehnologice necesare asigurării calităţii lucrării, organizarea tehnologică a punctului de lucru;
- măsuri tehnico-organizatorice suplimentare impuse în cazul unor condiţii climatice deosebite;
- modul de asigurare a supravegherii execuţiei;
- programul de control al calităţii lucrărilor pe faze;
- locul de dirijare a eventualelor transporturi de beton refuzate;
- măsuri P.S.I. şi N.T.S..
Personalul însărcinat direct cu organizarea şi execuţia lucrării va instrui echipele de lucru cu
prevederile fişei tehnologice înainte de începerea lucrului.
b) Sunt recepţionate calitativ lucrările de săpături, cofraje şi armături,după cum urmează:
1. La terminarea execuţiei săpăturilor pentru fundaţii se va întocmi un proces verbal distinct, de
constatare, în prezenţa proiectantului geotehnician, în urma cărui se poate da acceptul (sau nu)
constructorului, de turnare a betonului în fundaţii.
2. La terminarea lucrărilor de cofraje se va verifica:
- alcătuirea elementelor de susţinere şi sprijinire;
- încheierea corectă a elementelor cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii acestora;
- dimensiunile interioare ale cofrajelor în raport cu cele ale elementelor ce urmează a se betona;
- poziţia cofrajelor în raport cu cea a elementelor corespunzătoare situate le nivele inferioare;
- poziţia golurilor.
3. La terminarea montării armăturilor se va verifica:
- numărul, diametrul şi poziţia armăturilor în diferite secţiuni transversale ale elementelor structurii;
- distanţa dintre etrieri, diametrul acestora şi modul lor de fixare;
- lungimea porţiunilor de bare care depăşesc reazemele sau care urmează a fi înglobate în elemente ce
se toarnă ulterior;
- poziţia înnădirilor şi lungimile de petrecere a barelor;
- calitatea sudurilor;
- numărul şi calitatea legăturilor dintre bare;
- dispozitivele de menţinere a poziţiei armăturilor în cursul betonării;
- modul de asigurare a grosimii stratului de acoperire cu beton şi dimensiunile acestuia;
- poziţia, modul de fixare, dimensiunile pieselor înglobate.
c) Suprafeţele de beton turnat şi întărit, care vor veni în contact cu betonul proaspăt, sunt curăţate de
pojghiţa de lapte de ciment, de betonul necompactat sau segregat, asigurându-se rugozitatea necesară
unei bune legături între celor două betoane.
d) Sunt stabilite, după caz, şi pregătite măsurile ce vor fi adoptate pentru continuarea betonării în cazul
apariţiei unor situaţii accidentale (staţie de betoane, mijloace de transport de rezervă, sursa de energie,
materiale pentru protejarea betonului, condiţiile de creare a unui rost de lucru, etc.).
e) Nu se întrevede posibilitatea apariţiei unor condiţii atmosferice deosebite ( ger, ploi abundente,
furtună).
f) În cazul fundaţiilor sunt prevăzute măsuri de dirijare a apelor provenite din precipitaţii, astfel încât
acestea să nu se poată acumula în zonele ce urmează a se betona.
În baza verificării îndeplinirii condiţiilor de mai sus se va consemna aprobarea începerii
betonării de către proiectant, reprezentantul beneficiarului şi Inspecţiei teritoriale pentru calitatea
construcţiilor, în conformitate cu prevederile programului de control al calităţii şi durabilităţii
construcţiilor.
Aprobarea începerii betonării, trebuie să fie confirmată pe baza unor noi verificări în cazurile în care:
-au intervenit evenimente de natură să modifice situaţia constatată la data stabilită;
-betonarea nu a inceput în intervalul de 10 zile de la data stabilită.
Înainte de turnarea betonului, trebuie verificată funcţionarea corectă a utilajelor, pentru
transport local şi pentru compactarea betonului.
Se interzice începerea betonării, înainte de efectuarea verificărilor şi măsurătorilor indicate mai
sus.

Cerinţe de Calitate pentru Betoane

Consistenta betonului proaspăt poate fi determinata prin următoarele metode: tasarea conului,
remodelare VE-BE, grad de compactare si răspândire.
Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88, folosind metoda
gravimetrica sau metoda volumetrica cu presiune.
Densitatea aparenta se determina pe betonul proaspăt în conformitate cu STAS 1759-80. Categoria
de densitate este stabilita funcţie de densitatea aparenta a betonului întărit la 28 zile, determinate conform
STAS 2414-91.
Rezistenta la compresiune (N/mm2) se determina pe cilindrii de 150/300 mm sau cuburi cu latura
150 mm la vârsta de 28 zile, sub a cărei valoare se pot situa statistic cel mult 5% din rezultate.
Definirea clasei betonului făcuta în prezenta reglementare tehnica are în vedere STAS 1275-88 cu
privire la păstrarea epruvetelor.
Nivelele de performanta ale betoanelor în funcţie de gradul de impermeabilitate ("rezistenta la
penetrarea apei) şi de gradul de gelivitate se stabilesc în conformitate cu STAS 3622-86.
Valoarea de baza a deformaţiei specifice la 28 zile a betonului datorita contracţiei pentru betoane
obişnuite în condiţii normale de întărire este 0,25 % conform SR EN 1992-1-1:2004.
Rezistenta la compresiune a betonului si relaţia intre raportul A/C trebuie determinate pentru
fiecare tip de ciment, tip de agregate si pentru o vârsta data a betonului. Adaosurile din beton pot interveni
în determinarea efectiva a raportului A/C.
Gradul de impermeabilitate, gradul de gelivitate, raportul A/C si tipul de ciment folosit la prepararea
betonului, s-au stabilit funcţie de clasa de expunere în care sunt încadrate construcţiile.

Prepararea şi Transportul Betonului

Betoanele se vor amesteca cu agitatoare mecanice adecvate, în nici un caz, amestecarea nici unei
şarje de beton nu se va face mai puţin de două (2) minute. Capacitatea unei şarje va fi de aşa natură încât
să asigure livrarea continuă a betonului la amplasament.
Betonul care a început să se întărească nu va fi reamestecat cu beton proaspăt, cu sau fără
adăugare de apă. In nici un caz nu se va folosi un astfel de beton, înainte de a fi reîncărcată întreaga
cantitate din tamburul amestecător va fi descărcată. Tamburul amestecător va fi curăţat înainte de a
schimba proporţia de betoane sau la terminarea amestecării.
Pentru fiecare şarjă se vor nota următoarele date:
- tipul betonului
- greutatea agregatelor şi cimentului
- cantitatea de apă adăugată
- timpul de amestecare
 - timpul după care s-a descărcat şarja
- tipul şi cantitatea aditivilor

Transportul Betonului
Transportul betonului trebuie efectuat luând masurile necesare pentru a preveni segregarea,
pierderea componentelor sau contaminarea betonului.
Transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, vagoneţi, benzi transportoare,
jgheaburi sau tomberoane.
In caz de ploaie sau arşiţă, când betonul se transporta cu autobasculante pe distante mai mari de 3
km, suprafaţa libera a betonului trebuie protejata, pentru a evita evaporarea sau aportul de apă datorită
intemperiilor.
Durata maxima posibila de transport se va stabili în funcţie de compoziţia betonului, astfel încât
să se evite începutul de priză.

Turnarea Betonului
Pregătirea pentru Turnare
Executarea lucrărilor de betonare poate sa înceapă numai după îndeplinirea următoarelor condiţii:
- sunt întocmite procedurile pentru betonare şi s-au stabilit si instruit formaţiile de lucru în ceea ce
priveşte tehnologia de execuţie si masurile privind securitatea muncii si PSI;
- au fost recepţionate calitativ lucrările de săpături, cofraje si armaturi (după caz);
- daca, de la montarea armaturilor a trecut o perioada mai mare de 6 luni, se va
întocmi o comisie alcătuita din Beneficiar, Antreprenor, Proiectant si reprezentantul ISCLPUAT care
va decide oportunitatea expertizării armaturii;
- suprafeţele de beton turnat anterior si întărit, care vor veni în contact cu betonul proaspăt, vor fi spălate
şi curăţate si trebuie sa aibă rugozitatea necesara asigurării unei bune legături intre cele doua betoane;
- nu se întrevede posibilitatea intervenţiei unor condiţii climatice nefavorabile (ger, ploi abundente,
furtuna etc)
- în cazul fundaţiilor, sunt prevăzute masuri de dirijare a apelor provenite din precipitaţii;
- sunt asigurate condiţiile necesare recoltării probelor la locul de punere în opera si efectuării
determinărilor prevăzute pentru betonul proaspăt.
Se interzice începerea betonării înainte de efectuarea verificărilor si masurilor indicate mai sus.
După caz, se pot adăuga si alte masuri, care vor fi stabilite prin proiect.

Reguli Generale pentru Turnarea Betonului

La turnarea betonului trebuie respectate regulile generale, care pot fi completate cu
prevederi suplimentare din anexa IV.1 a B.C. 8-9/99:
- temperatura betonului proaspăt la începerea turnării trebuie sa fie cuprinsa intre +5°C si +20°C; în
perioada de timp friguros, când există pericol de îngheţ, betonarea este permisă dacă
temperatura betonului la descărcare va fi de minim +15°C, iar temperatura betonului în stratul de
suprafaţă şi de profunzime, la o adâncime de 10 cm, pe toată durata prizei şi în următoarele 3
zile de întărire va fi menţinută la minim +5°C
- în perioada călduroasă a aerului (mai - octombrie) temperatura betonului proaspăt nu trebuie să
depăşească +20°C;
- înainte de turnarea betonului toate cofrajele vor fi curăţate cu aer comprimat pentru a îndepărta
murdăria sau orice materiale străine, operaţie după care cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidăriile,
care vor veni în contact cu betonul proaspăt, vor fi udate cu apa cu 2-3 ore înainte si imediat înainte de
turnarea betonului;
- betoanele vor fi manevrate, turnate şi compactate în aşa fel încât să nu fie deranjate cele turnate şi
compactate anterior şi să nu apară nici o segregare.
- din mijlocul de transport, descărcarea betonului se va face in: bene, pompe, benzi transportoare, jgheaburi
sau direct în lucrare, dacă înălţimea de turnare nu depăşeşste 3 m;
- daca betonul adus la locul de punere în lucrare prezintă segregări sau nu se încadrează în limitele de
consistenta admise, va fi refuzat sau se admite îmbunătăţirea consistentei numai prin folosirea unui
superplastifiant;
- înălţimea de cădere libera a betonului trebuie sa fie maxim 3 m. Pentru înălţimi mai mari se pot folosi
jgheaburi sau alte mijloace de turnate adecvate. Jgheabul de turnare a betonului se va susţine cu un
suport vertical sau orizontal;
- betonarea elementelor cofrate pe înălţimi mai mari de 3 m se va face prin ferestre laterale sau prin
intermediul unui furtun;
- betonul trebuie sa fie uniform răspândit în lungul elementului în straturi orizontale de maximum 50 cm, iar
turnarea noului strat sa se facă înainte de începerea prizei betonului turnat anterior. Nu se acceptă turnarea
betonului peste beton întărit, cu excepţia rosturilor de turnare dinainte hotărâte;
- se vor lua masuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea armaturilor fata de poziţia
prevăzuta; în caz contrar, ele vor fi corectate în timpul turnării;
- se va respecta grosimea stratului de acoperire cu beton în conformitate cu prevederile proiectului;
-este interzisa aşezarea vibratorului pe armaturi;
- în zonele cu armaturi dese se va urmări umplerea completa a secţiunii cu beton;
- se va urmări comportarea si menţinerea poziţiei iniţiale a cofrajelor si susţinerea acestora; în cazul cedării
sau deplasării lor, se vor lua masuri de remediere;
- este interzisa circulaţia muncitorilor direct pe armaturi sau pe betonul proaspăt;
- betonarea se va face continuu până la rosturile de lucru prevăzute în proiect;
- durata maxima admisa a întreruperilor de betonare este de 2 ore - în cazul cimenturilor cu
adaosuri şi/sau aditivi si 1,5 ore în cazul cimenturilor fără adaosuri şi/sau aditivi.

Compactarea Betonului
Compactarea betonului este obligatorie si se poate face prin diferite procedee, funcţie de
consistenta betonului, tipul elementului, dar numai atâta timp cât este lucrabil. In general compactarea
mecanica a betonului se face prin vibrare.
Vibratoarele vor avea dimensiuni şi putere adecvate şi vor fi manipulate de operatori instruiţi
şi experimentaţi şi vor fi menţinute în bună stare de funcţionare.
Se admite compactarea manuala (cu maiul) numai în cazul în care nu se poate efectua
compactarea mecanica si anume:
- dimensiunile secţiunii şi desimea armaturilor nu permit vibrarea mecanică;
- întreruperea funcţionarii vibratorului din diferite motive.

Rosturi de Lucru (de Turnare)

Daca este posibil, se vor evita rosturile de lucru, betonarea făcându-se fără întrerupere la
nivelul respectiv sau intre doua rosturi de dilatare. Când rosturile de lucru nu pot fi evitate, poziţia lor
trebuie stabilita prin proiect sau procedura de execuţie.
Numărul rosturilor de lucru trebuie sa fie minim pentru a se înlătura riscul de diminuare a
impermeabilităţii în rost. Ele trebuie să fie localizate în zone ale elementelor (structurii) care nu sunt
supuse la eforturi mari în timpul exploatării.
Rosturile de lucru vor fi realizate ţinându-se seama de următoarele cerinţe (cu completări
privind stabilirea poziţiei rostului - anexa IV din B.C. 9-9/1999):
- suprafaţa rostului de lucru la stâlpi si grinzi va fi perpendiculara pe axa acestora, iar la placi si pereţi,
perpendiculara pe suprafaţa lor;
- armăturile vor traversa rosturile de turnare.
Tratarea rosturilor de lucru se face astfel:
- după cea. 4 ore de la terminarea prizei (6-8 ore de la terminarea betonării) se spală suprafaţa
betonului proaspăt cu jet de apă sub presiune şi aer comprimat pentru a îndepărta stratul
superficial de mortar şi lapte de ciment, fără a se disloca piatra din beton, iar suprafaţa să fie cât mai
rugoasă;
- în cazurile excepţionale, în care operaţia nu s-a executat în timp util, după minim 2 zile de la turnare
se procedează la o şpiţuire uşoară pentru îndepărtare laptelui de ciment şi apariţia granulelor de
piatră.

Tratarea Betonului după Turnare

Tratarea si protejarea betonului după turnare sunt obligatorii si trebuie sa înceapă cât mai curând
 posibil după compactare, durata acestora fiind funcţie de tipul structurii, elementului, condiţiile de
mediu si condiţiile de expunere în perioada de serviciu.
Până la întărirea completă, betonul va fi protejat de efectul vântului, soarelui, temperaturii
sau variaţiilor de temperatură, încărcării premature sau impactului, agresiunii apelor subterane sau
altor cauze adverse.
Suprafeţele vor fi protejate cu ţesături, nisip, pelicule de protecţie sau alte materiale adecvate,
care vor fi în contact cu betonul şi care vor menţine umiditatea prin stropire cu apă.
In lipsa unor date referitoare la compoziţia betonului, condiţiile de expunere în timpul duratei de
serviciu a construcţiei, pentru a asigura condiţii favorabile de întărire, se va menţine umiditatea timp de
minim 7 zile după turnare.
In cazul recipienţilor pentru lichide, menţinerea umidităţii va fi asigurata 14-5-28 zile, în funcţie de
anotimp si condiţiile de expunere.

Demontarea Cofrajelor
Elementele de construcţii pot fi decofrate atunci când betonul a atins o rezistenta suficienta
pentru a putea prelua integral sau parţial, după caz, sarcinile pentru care au fost proiectate.
Daca în timpul întăririi betonului temperatura se situează sub +5°C, se recomanda ca durata
minima de decofrare sa se prelungească cu aproximativ durata îngheţului.
In cursul operaţiilor de decofrare se vor respecta următoarele reguli:
a) desfăşurarea operaţiunilor vor fi supravegheate direct de conducătorul punctului de lucru.
b) susţinerile cofrajelor se vor desface începând cu zona centrală a deschiderii şi continuând către
reazeme.
c) decofrarea se va face astfel încât să se evite preluarea bruscă a încărcărilor de către elementele ce se
decofrează.
În cazul construcţiilor etajate având deschideri mai mari de 3m la decofrare se vor lăsa sau
remonta popi de siguranţă conform tabel 6.3 din C 140-86 în următoarele poziţii;
a) la grinzi având până la 6 m deschidere se lasă un pop de siguranţă la mijloc.
b) la plăci se va lăsa cel puţin un pop de siguranţă la mijlocul lor.
c) între diferitele etaje popii de siguranţă se vor aşeza pe cât posibil unul sub altul.
Toate cofrajele vor fi îndepărtate fără şocuri sau vibraţii asupra betonului.
Nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă ai unui planşeu aflat imediat sub altul care se
cofrează.
- Pentru decofrarea elementelor cu deschideri mai mari de 12 m se vor face precizări speciale în
proiect.
- În termen de 24 ore de la decofrare, conducătorul punctului de lucru şi delegatul beneficiarului vor
trece la o examinare amănunţită a tuturor elementelor de rezistenţă, consemnându-se într-un proces-
verbal calitatea lucrărilor precum şi
eventualele defecte constatate.

Proba de Etanşeitate pentru Recipienţi din Beton Armat

Specificaţiile din cadrul acestui capitol se referă la executarea probei de etanşeitate la
recipienti purtători de apă, executaţi din beton armat şi beton precomprimat, conform prevederilor
STAS 4165-88 şi Instrucţiuni P 73-78.
Verificarea etanşeităţii recipienţilor se face în mod obligatoriu prin proba de umplere cu apă,
conform prevederilor STAS 4165-88. Proba de etanşeitate prin umplere cu apă se face în mod
obligatoriu înainte de aplicarea tencuielilor şi protecţiilor pe radierul şi pereţii recipientului. Proba de
etanşeitate reprezintă faza determinantă în execuţia recipienţilor.
Verificarea etanşeităţii recipienţilor din beton armat se efectuează înaintea executării
umpluturilor de pământ în jurul rezervorului, la 28-60 zile de la terminarea turnării betonului.
Apa de umplere pentru probă trebuie să aibă calităţile STAS 790-84, adică să fie
curată, fără grăsimi astfel încât tencuiala interioară să se poată face în condiţii corespunzătoare de
aderenţă la beton. Nu este admisă folosirea apei uzate tratate, rezultată de la staţiile de epurare.
Verificarea etanşeităţii unui recipient implică două etape de realizare şi anume:
I. în prima etapă se umple recipientul până la nivelul corespunzător înălţimii utile şi se completează
 apa în acesta astfel încât recipientul să rămână în permanenţă plin până la nivelul indicat timp de 10
zile. Umplerea cu apă a recipientului se va face lent (minimum în 24 ore) şi se recomandă să se evite
menţinerea acestuia parţial umplut cu apă timp îndelungat. In acest interval de timp se fac verificări în
vederea eliminării totale a pierderilor de apă din instalaţia hidraulică a recipientului sau prin piesele
de trecere prin pereţi.
Dacă la finele etapei l se constată pierderi de apă la exteriorul pereţilor, recipientul se goleşte
pentru efectuarea reparaţiilor necesare. Zonele cu exfiltraţii se marchează, la exteriorul pereţilor, la
finele intervalului de 10 zile.
Dacă sunt zone care prezintă pierderi sub formă de supurări, recipientul se goleşte fără a mai
aştepta scurgerea întregului interval de 10 zile, pentru a se opera reparaţiile necesare.După executarea
reparaţiilor se reia umplerea recipientului în condiţiile prevăzute anterior.
II. în etapa a ll-a se face proba de etanşeitate propriu-zisă care durează tot 10 zile. La începutul
acestui interval se închide alimentarea cu apă a recipientului.
Se recomandă ca nivelul apei să se măsoare zilnic, cu precizia de 0,1 mm, pentru a asigura
precizia necesară. Măsurarea pierderilor de apă se face cu ajutorul unei rigle gradate, montată cu o
pantă cu orizontală de 1:10, astfel încât la o scădere a nivelului apei de 1 mm îi corespunde o citire de
10 mm, mărindu-se astfel de 10 ori precizia de citire.
Pierderea prin evaporare se măsoară cu un dispozitiv special gradat.
Etanşeitatea recipientului se consideră corespunzătoare dacă după trecerea intervalului de 10
zile, pierderile de apă observate, scăzând pierderea prin evaporare, nu depăşesc în medie 0,25 l/zi şi
m2 de suprafaţă udată.

Recepţia structurii de rezistenţă

Se va efectua pe întreaga construcţie sau pe părţi de construcţie, în funcţie de prevederile
programului privind controlul de calitate pe şantier stabilit de proiectant, împreuna cu beneficiarul şi
constructorul.
Suplimentar se pot verifica:
- certificatul de garanţie pentru calitatea produselor livrate;
- existenţa şi conţinutul proceselor verbale de recepţie calitativă privind cofrajul, armarea, recepţia
calitativă, aspectul elementelor după decofrare, aprecierea calităţii betonului pus în operă, precum şi
existenţa proceselor verbale pentru fazele determinante.
Verificările efectuate şi constatările rezultate la recepţia structurii de rezistenţă se consemnează
într-un proces verbal încheiat între beneficiar, proiectant şi constructor, precizându-se în concluzie
dacă structura în cauză se acceptă sau se respinge.
În cazul în care se constată deficienţe în executarea structurii, se vor stabili măsurile de
remediere, iar după executarea acestora se va proceda la o nouă recepţie.

Lista abaterilor admisibile

Lista abaterilor admisibile la lucrările de betonare este urmatoarea:
Abateri – limita la dimensiunile elementelor executate monolit:
- lungimi (deschideri, lumini) ale grinzilor, plăcilor, pereţilor;
 până la 3,00 m ± 16 mm
 3,00 ... 6,00 m ± 20 mm
 peste 6,00 m ± 25 mm
- dimensiunile secţiunii transversale:
 grosimea pereţilor şi plăcilor
până la 10 cm inclusiv ± 3,0 mm
 peste 10 cm ± 5,0 mm
- lăţimea şi înălţimea secţiunii grinzilor şi stâlpilor:
 până la 50 cm ± 5 mm
 peste 50 cm ± 8 mm
- fundaţii – dimensiuni în plan:
  înălţimea până la 2,0 mm ± 20 mm
 peste 2,0 m ± 30 mm
Abateri - limita la forma dată muchiilor şi suprafeţelor:
- pentru lungimea totală a muchiilor (L), respectiv suprafaţa totală cu latura mai mare L (indiferent de
tipul elementului):
 L până la 3,0 m ± 10 mm
 L = 3,01 ... 9,0 M ± 12 mm
 L = 9,01 ... 18,0 m ± 16 mm
 L peste 18 m ± 20 mm
Abateri limită la înclinarea muchiilor şi suprafeţelor faţă de prevederile proiectului:
Înclinarea muchiei sau suprafeţei faţă de:
Verticala Orizontala Poziţia oblica(din proiect)
1 2 34
- pe 1 m lungime sau 1 mp de suprafaţă3 5 5
- pe toată lungimea sau pe toată suprafaţa elementului
a. stâlpi, fundaţii 16 20 16
b. grinzi 5 10 10
c. plăci de planşeu sau acoperire- 10 10

Abateri limită de poziţie:

Axe în plan orizontal:
a. pentru fundaţii: 10mm
b. pentru stâlpi, grinzi, pereţi 10mm
Cotele de nivel:
a. fundaţii de structuri 10mm
b. plăci, grinzi cu deschideri până la 6 m 10mm
c. idem, cu deschideri peste 6 m 16mm
d. reazeme intermediare (constr. etajate) 10mm
Abateri limită la suprafeţe de rezemare:
Pentru lungimea de rezemare a elementelor prefabricate:
a. la grinzi, 20mm
b. la stâlpi 10mm
Pentru exactitatea suprafeţei de rezemare la elementele prefabricate de lăţime L:
a. pentru L = 0,311 ... 0.90 m 1mm
b. pentru L > 0,90 m 2mm

Pentru înclinarea suprafeţelor de rezemare şi paralelismul feţelor de contact, faţă de prevederile

proiectului pe cele două direcţii
ortogonale principale 20mm

Abateri limită la armături pentru beton armat:

- la lungimea segmentelor barei formale şi la lungimea totală din proiect
*sub 1 m 5 mm
*între 1 si 10 m 20 mm
*peste 10 m 30 mm
- lungimea de petrecere a barelor, la înnădire prin suprapunere(faţă de prevederile proiectantului
sau ale prescripţiilor tehnice) 3 mm
- la poziţia înnădirilor faţă de proiect 50 mm
- distanţa între axele barelor (faţă de proiect şi de prescripţiile tehnice)
*la grinzi şi stâlpi 3 mm
*la plăci la pereţi 5 mm
*la fundaţii 10 mm
*între etrieri şi pasul ferestrelor 10 mm
 - la grosimea stratului de beton de protecţie (faţă de proiect şi prescripţii tehnice)
*la plăci 2 mm
*la grinzi, stâlpi, pereţi 3 mm
*la fundaţii şi alte elemente masive 10 mm
- la îmbinări şi înnădiri sudate: conform instrucţiunilor tehnice C28-83.

Defecte limită ale betonului monolit, inclusiv monolitizări din îmbinările elementelor
prefabricate.
- Rupturi şi ştirbituri la colţuri:
a. până la faţa exterioară a armăturilor principale:
*cel mult 20 cm/m
b. până la faţa interioară a armăturilor principale:
*cel mult una de maxim 5 cm/lungime de 1 m
c. cu adâncimea mai mare decât cele precedente şi de maxim ¼ din dimensiunea cea mai mică
a secţiunii:
*cel mult una de maxim 2 cm/lungime de 1 m
d. cu adâncimi mai mari de ¼ din dimensiunea cea mai mică a secţiunii:
* nu se admit:
- Spargeri şi lipsuri de secţiune, vizibile sau la faţa elementului:
a. Până la faţa exterioară a armăturii principale:
*maxim 400 cm² la 1,0 mp
b. Până la faţa interioară a armăturilor principale:
* cel mai mult una de maxim 40 cm² la 1,0 mp
c. cu adâncimi mai mari decât cele precedente, dar până la maximum ¼ din dimensiunea cea
mai mică a secţiunii:
*la plăci, planşee si acoperişuri max. 20 cmp/mp
*la fundaţii masive max. 20 cmp/mp
*la grinzi, stâlpi, buiandrugi max 5 cmp/mp
*pereţi, diafragme la cladiri max 10 cmp/mp
- Fisuri:
a. pentru elementele încărcate cu mai puţin decât încărcarea de exploatare:
*nu se admit decât fisuri superficiale de contracţie cu adancime maximă până la
suprafaţa exterioară a armăturilor principale;
b. pentru elementele cu încărcare de exploatare:
*numai la limitele prescrise de STAS 10102-75
- Spărturi ale betonului efectuate după întărirea lui, indiferent în ce scop, inclusiv pentru
instalaţii:
- numai la limitele de la punctele de mai sus;
- nu se admit armături de rezistenţă tăiate sau întrerupte ca urmare a spargerilor de beton.
Observaţie:
Defectele admise conform punctelor de mai sus se vor remedia prin închidere cu mortar de
ciment, eventual cu adaos de răşini sintetice. În cazul unor defecte mai mari, soluţia se va stabili de
către proiectant şi numai în scris.

CAPITOLUL IV - LUCRARI DE IZOLATII

Lucrări de Izolaţii la Fundaţii, Zidării, Pardoseli, Planşee

La lucrările de hidroizolaţii contra apelor subterane, cu sau fără presiune, trebuie să se respecte
prevederile STAS 2355/2-1988, ale normativului C 112/86, ale cataloagelor de detalii în vigoare şi ale
proiectului respectiv.
Se vor respecta următoarele:
- coborârea şi menţinerea nivelului pânzei freatice la minim 30 cm, sub cota inferioară a plăcii,
pe întreaga durată a execuţiei;
 - suprafaţa suport să fie rigidă, iar scafele cu muchiile rotunjite cu raza de 5 cm;
- scafele şi muchiile se vor întări cu fâşii de pânză sau ţesături;
- hidroizolaţia de la pereţi va începe de la scafe şi se va executa complet pe tot parcursul
construcţiei.

Hidroizolaţii Orizontale la Fundaţii

La construcţiile fără subsol se proiectează o hidroizolaţie orizontala atât la pereţii exteriori cit
si la pereţii interiori. Hidroizolatiile orizontale pot fi:
- rigide
- elastice
Hidroizolatiile rigide se prevăd pentru a împiedica migrarea umidităţii prin capilaritate în
pereţii structurali din zidărie portantă.
Acest tip de hidroizolaţii se execută din mortar de ciment cu adaosuri impermeabilizatoare şi
asigură o legătură între peretele structural şi elementul de care acesta se hidroizolează cel puţin la
fel de rezistent cu un rost orizontal curent al zidăriei.
Hidroizolaţia orizontală sub pereţi se prevede pe toată grosimea peretelui la o înălţime de
minim 30 cm de la cota trotuarului şi poate fi alcătuită din două straturi de carton bitumat CA 400
lipite cu două straturi de bitum IB 70 - 95°C.
Hidroizolaţii Verticale la Pereţi
Hidroizolaţia verticală a pereţilor la construcţiile îngropate, semi-înmgropate sau cu subsol se
aplică pe toate suprafeţele care sunt în contact cu pământul şi care nu sunt impermeabile la apă.
Structura hidroizolaţiei este aceeaşi cu hidroizplaţia orizontală de la fundaţii.
Racordarea la partea superioară a hidroizolaţiei peretelui cu aceea a soclului se face dintr-un
strat de pânză bitumată A 45 sau A 35, un strat de carton bitumat cu CA 400 lipite cu masă
bituminoasă cu punctul de înmuiere peste 85°C. Protecţia hidroizolaţiei verticale se face, după caz,
cu zidărie de 1/2 cărămidă cu mortar x 100 Z.

Hidroizolaţii la Pardoseli
Hidroizolaţia pardoselii încăperilor amplasate peste cota ± 0.00 se va prevedea din pânză
sau ţesătură bitumată PA 55, PA 45, în două straturi lipite cu mastic de bitum IB 78 - 95 cu 1,5
kg/m2 la fiecare strat şi un start de carton CA 4QO, lipit cu mastic de bitum pe amorsa din soluţie sau
emulsie de bitum pe o amorsa din soluţie sau emulsie de bitum minimum 300 g/m2.
Hidroizolaţia pardoselilor acestor încăperi se va ridica cu minim 30 cm pe pereţi şi stâlpi
interiori. Hidroizolaţia orizontală la nivelul inferior se va aplica pe betonul de egalizare peste o şapă
din mortar de ciment.
Se admite înlocuirea hidroizolaţiei orizontale cu un strat de pietriş sub pardoseală pentru
întreruperea capilarităţii.
în execuţia hidroizolaţiei se vor avea în vedere următoarele măsuri privind:
- stratul suport;
- amorsajul;
- hidroizolaţia propriu-zisă.
Hidroizolaţia la fundaţii se realizează cu foi de carton bitumat croite cu lăţimea fundaţiei
respective având grijă ca la întreruperea lucrului capetele şi marginile foilor să fie lipite.Petrecerile
între foile bitumate se vor executa pe o lăţime de 7 -10 cm, în lungul foilor.Straturile hidroizolaţiei
nu trebuie să prezinte dezlipiri la umflături, porţiuni nelipite în câmp. Masticul bituminos trebuie
întins uniform pentru a asigura o lipire perfectă.

Hidroizolaţii la Bazine şi Rezervoare

Hidroizolaţia contra infiltraţiilor la construcţii subterane şi supraterane cu rol de depozitare a
apei, va fi prevăzută la partea inferioară a structurii de rezistenţă.
Construcţiile subterane vor fi prevăzute după caz cu hidroizolaţii contra umidităţii terenului
sau a apelor cu presiune.
Hidroizolaţia interioară se va stabili în funcţie de grupa de fisurare a construcţiei de modul de
acţiune al apei depozitate şi de presiunea acesteia astfel:
- la construcţii de depozitare ape stagnante din grupa l şi II de fisurare se va prevedea o tencuială
impermeabilă în grosime de 3 cm aplicată în două straturi, vopsită cu două sau trei straturi de soluţie
sau emulsie de bitum. Se recomandă ca vopsirea să se facă pe tencuiala proaspătă, înainte de
terminarea procesului de priză Se poate admite aplicarea aceleaşi hidroizolaţii şi la grupa II de
fisurare, dacă este asigurată verificarea anuală şi repararea acesteia.
- la construcţiile ce depozitează apa în mişcare (sub agitaţie) indiferent de gradul de fisurare,
hidroizolaţia va fi alcătuită dintr-o amorsare cu emulsie sau soluţie bitumată minimum 300 g/cm 2, straturi
de pânză sau ţesătură bitumată în funcţie de presiunea interioară a apei plus un strat de carton bitumat
CP 400 lipite cu mastic de bitum minimum 1,5 kg/m 2 şi un strat de protecţie din tencuială de ciment
armată minimum 3 cm grosime.
Hidroizolaţiile sau protecţiile suprafeţelor exterioare se vor executa după verificarea probei
de etanşeitate care se va face prin umplerea cu apă a recipientului.
Pe suprafaţa exterioară a pereţilor se va prevedea o hidroizolaţie rigidă din tencuială
impermeabilă sau cu aditivi impermeabilizatori în grosime de minimum 3 cm vopsit în 2 - 3
straturi emulsie sau soluţie de bitum 600 g/m2.
Pe suprafaţa orizontală a betonului de egalizare se va prevedea hidroizolaţie bituminoasă
împotriva umidităţii pământului.
La toate intersecţiile de planuri, scafe, muchii verticale şi orizontale, se va prevedea un strat
suplimentar de pânză sau ţesătură bitumată de 50-100 cm lăţime.
La străpungeri se va prevedea continuitatea hidroizolaţiei pe elemente de străpungere în funcţie
de diametrele conductelor şi de tipul hidroizolaţilor. Străpungerile apropiate cu distanţă dintre
exterioarele acestora mai mică de 50 cm, se vor grupa prin sudarea acestora de o plasă de oţel.

Hidroizolaţii Speciale
Pentru etanşarea diferitelor construcţii subterane împotriva infiltraţiilor, se vor prevedea
hidroizolaţii modeme alcătuite din produse speciale care se aplica pe suprafeţele interioare (radiere si
pereţi laterali).
Aceste izolaţii conţin substanţe active care provoacă o reacţie catalitica în porii si tuburile capilare
ale betonului. Aceste produse generează formaţiuni cristaline, fibroase în masa betonului, făcându-l etanş
la acţiunea apei din orice direcţie.
Prin folosirea acestor substanţe de izolare hidrofuga se conferă betonului o etanşare si
impermeabilitate necesara protecţiei otelului beton cât si a conductelor de instalaţii existente la interior.

Lucrări pentru Realizarea Stratului Termoizolant la Planşee

Acest capitol cuprinde specificaţii pentru lucrările de execuţie a stratului termoizolant la
terase, acoperişuri, planşee, executat cu polistiren celular tip PEX in grosime de 3,6 cm (2,4 cm)
grosime totala 60 mm (48 mm) aşezat pe orizontala sau înclinat pana la 7% si PFL moi de tip S, B, B.
Lucrările se vor executa conform C 191 - 85 – “Instrucţiuni tehnice pentru izolarea
termica a acoperişurilor clădirilor de locuit si social – culturale” şi C107 - 97 – “Normativ
pentru proiectarea si executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri”.

Materialele necesare executării termoizolaţiei trebuie sa corespunda normelor in vigoare,

respective:
- polistiren celular - STAS 7461 - 70.
- bitum STAS 7064 - 73
- mortar M100
- plasa sudată din STMB 0 3 mm 4 mm.
- suspensie de bitum filerizat STAS 558 - 71.
Materialele termoizolante se livrează însoţite de certificate de calitate care trebuie sa confirme
caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor.
Se interzice punerea in opera a materialelor termoizolante degradate, datorita depozitarii sau
transportării defectuoase.
Placa suport din beton trebuie sa îndeplinească condiţiile din STAS 2355 / 3 - 75. Stratul de
amorsare şi stratul de difuzie sub bariera contra vaporilor si bariera contra vaporilor se vor executa
 conform Normativului C 112-80.
In timpul execuţiei se va verifica corespondenta dintre materialele utilizate, alcătuirea
straturilor si prevederile proiectului.
Lucrările de montare a plăcilor termoizolante se vor executa pe porţiuni ce pot fi acoperite in
aceeaşi zi cu cel puţin un strat al hidroizolaţiei, pentru a nu rămâne expuse la precipitaţii.
Pentru acelaşi motiv muncitorii vor avea la îndemână in tot timpul lucrului folii de polietilena,
prelate pentru protejarea termoizolaţiei, iar montajul plăcilor se va face întotdeauna începând de la
coama spre streaşină sau dolie.
Plăcile termoizolante se aplica pe bariera contra vaporilor (plăcile de polistiren) prin lipire
continua. Plăcile termoizolante se aşează alăturat, cu rosturile strânse.
Plăcile termoizolante (polistiren) care sunt sensibile la bitum cald, se recomanda sa fie puse in
opera sub forma de panouri caşerate cu folie bitumata lipita cu mastic bituminos pe una din fetele
plăcii care va constitui si primul strat al hidroizolaţiei.
Peste stratul de termoizolaţie se va turna o sapa din mortar de ciment M100-T de 3 cm grosime
cu o plasa sudata de STNB 3 mm cu ochiuri de 20 x 20 cm, având rosturi de dilatare executate
conform normativului C112-80. Şapa proaspăta va fi la rândul ei protejata contra precipitaţiilor
atmosferice pana la întărirea ei.
Circulaţia pe sapa suport se va face numai după suficienta ei întărire si numai cu mijloace care nu
duc la deteriorarea ei.
Hidroizolaţia se aplica direct pe stratul suport din M100-T care trebuie sa îndeplinească condiţiile
de planeitate (sub dreptarul de 3 m lungime sa nu fie denivelări mai mari de 5 mm). Nu se admite ca
suprafaţa suport sa prezinte contrapante.
Lucrările de tinichigerie, jgheaburi, burlane, şanţuri etc, se vor executa conform STAS 2389-77
si din normativul de învelitori C37-79.

Verificarea Lucrărilor de Termoizolaţii

Controlul pe timpul execuţiei se va efectua de către antreprenor prin organele de control
tehnic de calitate, precum si de către beneficiar in conformitate cu legea nr. 10/1995 privind
calitatea in construcţii, urmărindu-se si consemnându-se in procesul verbal de lucrări ascunse.
Indeplinirea condiţiilor de calitate a suportului (sa fie curat, uscat, sa nu prezinte denivelări
si asperităţi).
Calitatea termoizolaţiei cu rosturi strânse intre placi, grosimea si tratarea punţilor termice,
canale de ventilare.
Materialele necorespunzătoare se vor înlocui si lucrările găsite necorespunzătoare in timpul
controlului se vor reface.
La recepţia obiectului se vor analiza constatările consemnate in caietul de dispoziţii de şantier de
către organele de control in timpul execuţiei.

Verificarea Calităţii Lucrărilor de Hidroizolaţii

Lucrările de izolaţii fiind lucrări ascunse, calitatea lor se va verifica pe măsura executării
lor, încheindu-se procese verbale din care să rezulte că au fost respectate următoarele:
- calitatea suportului - rigiditate, aderenţă, planeitate, umiditate;
- calitatea materialelor hidroizolatoare;
- poziţionarea şi ancorarea în beton a pieselor de străpungere sau rost;
- calitatea amorsajului şi lipirea corectă a fiecărui strat al hidroizolaţiei (suprapuneri, decalări,
racordări);
- etapele şi succesiunea operaţiunilor;
- strângerea flanşelor şi platbandelor de strângere aferente străpungerilor şi rosturilor.
Hidroizolaţia se verifică vizual dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
- straturile hidroizolaţiei sunt lipite uniform şi continuu cu mastic de bitum, fără zone nelipite;
- panta către gurile de scurgere este conform proiectului fără stagnări de apă;
- este continuă şi nu prezintă umflături;
- racordarea cu elementele de străpungere, la rosturi şi la guri de scurgere asigură etanşeitatea
perfectă;
- protecţia este asigurată conform prevederilor din proiect;
- protecţia hidroizolaţiei verticale la atice, racorduri, străpungeri este aderentă şi fără deplasări.

CAP. V. - ACOPERIŞ TIP ŞARPANTĂ

1.1. GENERALITĂŢI

1.1.1. Obiectul specificaţiei

Acest capitol cuprinde specificaţii privind modul de alcătuire şi executarea acoperişurilor de tip
şarpantă din lemn.

1.2. ALCĂTUIRE

Acoperişul unei clădiri este alcătuit din:

a) elementul de rezistenţă (şarpantă)
b) învelitoarea - care are rolul de a împiedica pătrunderea apelor meteorice în construcţie şi de
a le dirija spre punctele de scurgere.
1.2.1. Pantele acoperişului
Definiţie: panta acoperişului = unghiul format de apele acoperişului (linia de cea mai mare
pantă) cu planul orizontal; se măsoară în grade sau cm/m.
1.2.2. Forma acoperişului
a) cu patru pante - se folosesc pentru clădirile civile;
b) mansardate - se folosesc în general la clădirile de locuit când se urmăreşte a se câştiga spaţiu
de locuit în pod
1.2.3. Elementele acoperişului (denumiri)
a) picătura: conturul format de linia cea mai de jos a acoperişului, în general orizontală;
b) coamă: linia de intersecţie a două feţe ale acoperişului în unghi ieşind
c) dolie: linia de intersecţie a două feţe ale acoperişului în unghi intrând
d) creastă - coama de vârf orizontală
e) moţ: punctul de intersecţia a pantelor
f) streaşină: părţile de acoperiş care depăşesc zidurile exterioare ale clădirii
g) tabachere: elemente care servesc pentru iluminarea naturală a podului, în acelaşi plan cu
panta acoperişului.
h) lucarne: elementele pentru iluminarea acoperişului care ies din planul acoperişului,
constituind şarpante mici, proprii.
1.2.4. Standarde şi normative de referinţă:
STAS 1928-90 - privind calitatea materialului lemnos
C 58-96 - Norme tehnice privind ignifugarea materialelor şi produselor combustibile

1.3. MATERIALE ŞI PRODUSE

1.3.1. Materiale şi produse de bază

a) lemn (STAS 1928-90)
 scânduri din lemn de răşinoase
 rigle din lemn de brad ecarisa
  grinzi din lemn de brad cu secţiunea rotundă

1.3.2. Materiale auxiliare

 şipci din lemn de brad
 mortar de ciment
 cuie
 scoabe
 sârmă zincată
 şuruburi
 buloane

1.4. EXECUTAREA ŞARPANTEI

1.4.1. Alcătuire: Şarpantele din lemn sunt alcătuite în general din următoarele elemente:
1. astereală
2. căpriori
3. pane
4. şarpantă propriu-zisă

 elementele şarpantei:
 căpriori
 pane
 cosoroabe
 tălpi
 cleşti
 popi
 contrafişe
 contravântuiri
Astereala este alcătuită în mod obişnuit dintr-un rând de scânduri aşezate paralel cu picătura.
 Scândurile asterelei sunt bătute în cuie de fiecare căprior pe care reazemă. Prinderea se
face cu câte două cuie (de 60 mm lungime), pentru a împiedica deformarea scândurii
sub efectul uscării.
 Grosimea scândurii este de 22-25 mm iar lăţimea lor de 12-20 cm.
 Nu se folosesc scânduri mai înguste de 12 cm pentru a nu folosi prea multe cuie şi nici
mai late de 20 cm pentru a nu crăpa sub efectul uscării.
 Se pot folosi scânduri rezultate prin decofrare cu condiţia ca ele să fie curăţate de
mortar, cuie, etc.
 Deschiderea asterelei (distanţa între căpriori de reazem) este cuprinsă între 60 şi 90 cm,
putând ajunge în cazuri speciale la 1,25 m.
1.4.1.1. Căpriori - sunt alcătuiţi, din grinzi
 Căpriorii se aşează după linia de cea mai mare pantă, dispuşi la distanţe egale,
distribuţia făcându-se uniform de-a lungul conturului acoperişului.
 Distanţa dintre axele căpriorilor este de 60-90 cm.
 Căpriorii reazemă panele acoperişului.
 Căpriorii se execută dintr-o singură bucată.
  La acoperişuri mari care necesită lungimi mari ale căpriorilor, se admite alcătuirea
acestora din două sau mai multe bucăţi înnădite între ele cu condiţia ca îmbinarea să se
facă deasupra panelor sau în imediata apropiere, astfel încât partea în consolă să nu
depăşească 1/6 din deschidere.
 Rezemarea căpriorilor pe pane este asigurată prin baterea în cuie sau prin prinderea lor
în scoabe.
 Rezemarea căpriorilor în jurul pantei (la picătură) se poate face pe o pană, aşezată pe o
talpă (coardă) care la rândul ei reazemă pe o talpă longitudinală (cosoroabă) fie direct
pe cosoroabă - prin intermediul coardei.
 La coamă, căpriorii pot rezema cap la cap, fără intermediul panei.
 Căpriorii nu pot rezema pe zidăria coşurilor.
 În dreptul coşurilor, căpriorii se vor întrerupe cu ajutorul jugurilor (rigle transversale
care transmit sarcinile căpriorilor vecini).
 Jugurile vor fi alcătuite din rigle cu acelaşi profil şi dimensiuni ca şi căpriorii propriu-
zişi.
 Feţele superioare ale jugului şi căpriorilor trebuie să fie situate în acelaşi plan, de aceea
îmbinarea lor cu căpriorii vecini trebuie să permită acest lucru. Îmbinarea se face fie
prin intermediul unei bande de oţel (zbanţ) fie prin chertarea în “coadă de rândunică”.
 Distanţa de la faţa căpriorilor sau a jugurilor până la faţa coşului respectiv trebuie să fie
de minim 10 cm.

1.4.1. 2. Panele - sunt alcătuite, în general, din grinzi, ale căror secţiuni variază între 10x12
... 15x25 cm.
 Profilele mici se folosesc pentru deschideri mici şi învelitori uşoare.
 Profilele mari se adoptă numai în cazuri speciale, fiind neeconomice. Când este posibil
se adoptă o altă soluţie care să micşoreze deschiderea panelor.
 Panele reazemă pe fermele sau pe scaunele şarpantei.
 Deschiderile variază între 3,5 şi 4,5 m şi în mod excepţional 5,0 m.
 Panele se execută din două sau mai multe bucăţi înnădite între ele.
 Înnădirile se fac în zonele cu solicitare mică - în dreptul reazemelor sau în apropiere de
ele. Când înnădirea se face lângă ferme, îmbinarea se realizează la jumătatea lemnului,
asigurându-se cu buloane sau cuie mari. Când înnădirea se face chiar în dreptul fermei,
îmbinarea se face simplu, cap la cap, asigurându-se cu scoabe.
 Rezemarea panelor pe lemne sau scaune se face prin chertarea lor, nefiind permisă
slăbirea barelor fermelor sau scaunelor.
 Pentru a împiedica răsturnarea panelor de la acoperişurile cu pante mari sau a panelor
cu înălţime mare în raport cu lăţimea, rezemarea se va asigura cu ajutorul “călcâielor”.
1.4.1. 3. Şarpanta propriu-zisă.
Şarpanta pe scaune este alcătuiră din următoarele elemente:
 popii sau stâlpii (elemente verticale de rezistenţă)
 contrafişele (elemente înclinate, în general de rezistenţă - reduc deschiderea
panelor, jucând şi rolul de a rigidiza şarpanta);
 coardele sau tălpile (elemente orizontale, în general de rezistenţă, având şi rolul
de a rigidiza şarpanta);
 contravânturile (elemente care au rolul de a rigidiza şarpanta).
  Distanţa dintre scaune (egală cu deschiderea panelor) este cuprinsă între 3,5 şi 4,5 m.
 În cazul deschiderilor mijlocii (8,0-15,0 m) se folosesc şarpante cu 2-4 scaune rigidizate
prin contrafişe, coarde, cleşti formând triunghiuri (figuri indeformabile).
 Materialul folosit pentru şarpante este lemnul de brad ecarisat sau rotund.
 Elementele şarpantei se vor prinde între ele prin cuie, scoabe curente sau în formă de T,
eclise de scânduri sau îmbinări simple, “jumătate lemn”.
 Cosoroaba (pana de picătură) este fixată de planşeul de beton prin mustăţi de oţel-beton
înglobate în acesta la turnare.
 Rezemarea popilor se va face direct pe structura de rezistenţă prin intermediul coardelor
(tălpi).
 Debitarea materialului se va face la faţa locului după montarea popilor.
1.4. 2. Contravânturirea şarpantelor
Pentru a împiedica deplasarea şarpantei sub acţiunea componentei orizontale a forţelor, trebuie
ca solidarizarea să fie făcută cu bare suplimentare (contravânturi) care să împartă şarpanta în
triunghiuri nedeformabile.
1.4. 3. Lucrări ce trebuie executate înainte de montarea şarpantelor:
 structura ultimului planşeu;
 termoizolaţia şi hidroizolaţia peste ultimul planşeu;
 mustăţi pentru prinderea cosoroabelor;
 reazemele tălpilor popilor.
1.4. 4. Protejarea lucrărilor
După executarea şarpantei se va executa în cel mai scurt timp învelitoarea pentru a o proteja de
acţiunea intemperiilor.
Elementele şarpantei se vor proteja prin vopsire cu soliţii antiseptice şi ignifuge. Vopsitoriile se
vor executa de personal calificat şi atestat, cu materiale testate în laboratoare autorizate (INCERC,
pompieri etc.)

1.5. TESTE, PROBE, VERIFICĂRI

 La execuţia şarpantelor de lemn se va folosi material lemnos cu defecte limitate.
 Nu se admit defecte în zonele de îmbinări.
 Se vor furniza instrucţiunile de manipulare, depozitare şi protecţie pentru fiecare
material.
1.5.1. Verificări în vederea recepţiei
 Se vor verifica calitatea îmbinărilor, precum şi calitatea materialelor folosite.
 Se va verifica existenţa şi calitatea vopsitoriei cu substanţe ignifuge şi antiseptice,
precum şi buletinele de analiză ale substanţelor respective.
 Antreprenorul va executa remedierile locale sau refacerea lucrării pe suprafeţe mari,
după cum va fi cazul.

CAP VI – IGNIFUGAREA ELEMENTELOR DIN LEMN

1. GENERALITATI
Acest capitol cuprinde specificatiiie tehnice pentru efectuarea lucrarilor de tratare cu substante
ignifuge si protectie a lemnului sarpantelor si planseelor din lemn.
Tratarea lemnului cu substante ignifuge are scopul atat de a marii rezistenta materialelor
lemnoase la ardere, cat si de a creste rezistenta in timp la intemperii si factori externi ce pot ataca masa
lemnoasa (carii, ciuperci)
Legea nr.10/1995 privind calitatea in constructii instituie atat sistemul calitatii cat si cerintele
obligatorii pentru realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor si siguranta la
foc.
Materialele de constructii din lemn fac parte din clasa C4 de combustibilitate – usor inflamabile,
este important a li se imbunatatii rezistenta la foc.
In urma acestor lucrari se va obtine cresterea sigurantei la foc a constructiei prin impiedicarea
aprinderii rapide a materialului lemnos si incetinirea propagarii incendiului

2. CARACTERISTICI TEHNICE
Lucrarile de ignifugare de suprafata a materialelor si elementelor de constructii se executa
obligatoriu cu produse avizate de Comandamentul Trupelor de Pompieri, conform Legii nr.10 aceste
produse vor avea agrement tehnic iar conform sistemului de evaluare a comformitatii din Romania, vor
avea certificate de conformitate.
Produsele ignifuge vor fi avizate de Ministerul Sanatatii asupra toxicitatii.
Protectia ignifuga a suprafetelor exterioare ale constructiilor se realizeaza prin produse ignifuge
rezistente la apa si avizate ca atare.
Produsele ignifuge de suprafata se aplica strict in conformitate cu instructiunile producatorului,
in straturile stabilite, respectand intervalele de timp de uscare, tratarea facandu-se pe ambele fete ale
elementelor constructive.

2.1. Conditii de aplicare a produsului ignifug

- pentru asigurarea unei bune protectii de suprafata, umiditatea materialului inainte de ignifugare
nu va depasii 18% ;
- lucrarile de ignifugare se executa in spatii in care se asigura temperatura de minim +100C ;
- alegerea produselor ignifuge de suprafata se face in functie de conditiile specifice in care se
utilizeaza materialul;

2.2. Conditii de pregatire a suprafetelor

Pregatirea suprafetelor in vederea aplicarii produselor ignifuge de suprafata are in vedere :
- curatirea suprafetelor de praf, de noroi, de vopsea sau alte impuritati, prin periere sau razuire ;
- chituirea cu masa de spaclu – din produsul ignifug si praf de creta – a tuturor crapaturilor,
imbinarilor si golurilor existente pe suprafetele ce se protejeaza ;
- tratarea cu substanta a rosturilor si intocmirea unui proces verbal de lucrari ascunse impreuna
cu beneficiarul in care se vor specifica operatiile executate : tratari de rosturi, crapaturi, fisuri prin
chituire ;

2.3.Tehnologia de aplicare
- aplicarea produselor ignifuge de suprafata se face numai dupa prelucrarea definitiva a
elementelor constructiei, nefiind admise ulterior nici un fel de prelucrari care sa indeparteze stratul
ignifug de la suprafata ;
- aplicarea produselor ignifuge de suprafata se face conform prevederilor din STAS 9302/4 –
Protectia lemnului. Tratamente de suprafata ;
- calitatea lucrarilor de ignifugare este conditionata de respectarea stricta a tehnologiei de
aplicare a produsului si a consumului specific , stabilite de producator ;
- ignifugarea suprafetelor la care se impune aplicarea mai multor componente se va respecta
consumul specific pentru fiecare componenta in parte ;
- consumul de produs ignifug se determina in functie de suprafata totala desfasurata a
elementelor ce urmeaza a se ignifuga, tinand seama si de pierderi, care la aplicarea cu pensula pot fi
pana la 5% iar la pulverizare pana la 20 %
- la expirarea perioadei specificate de producator pentru mentinerea calitatii in timp a ignifugarii
este obligatorie reignifugarea intregii suprafete protejate anterior. Ignifugarea de suprafata are o
eficacitate de 5 ani de la data efectuarii operatiei de ignifugare, prin urmare procedeul trebuie repetat la
fiecare 5 ani.
 3. OBLIGATIILE PRESTATORULUI SI BENEFICIARULUI
Prestatorul
- lucrarile de ignifugare vor fi executate de o societate autorizata de IGPSU- Centrul National
pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila ;
- lucrarile de ignifugare vor fi executate de personal instruit si atestat, cu respectarea stricta a
instructiunilor de utilizare elaborate de producator ;
- prestatorul este obligat sa certifice calitatea lucrarilor executate, vizual cu beneficiarul pe faze
de lucrari si la sfarsitul lucrarii prin buletine de incercare eliberate de laboratoarele autorizate, sa
anunte I.S.U pe teritoriul careia lucreaza, cu 30 zile inaintea inceperii lucrarii ;
- ofera garantie pentru lucrarile executate ;
- se obliga sa remedieze fara costuri suplimentare toate deficientele si necomformitatile
lucrariilor efectuate ;

Beneficiarul
- este obligat sa verifice buletinele de incercare si asigurarea conditiilor de eficienta.

4. CONDITII DE LIVRARE, TRANSPORT, RECEPTIE SI PASTRARE A

PRODUSELOR IGNIFUGE
- Produsele ignifuge se livreaza de catre producator in ambalaje inchise etans, coform
standardului de firma sau norma interna ;
- ambalajele vor purta etichete pe care se va specifica :denumirea si adresa producatorului,
denumirea produsului, standardul de firma sau norma interna, lotul, data fabricatiei, termenul de
garantie, masa neta ;
- produsele livrate vor fi insotite de certificatul de calitate si instructiunile de aplicare a
produsului ;
- transportul produselor se face in conditii de siguranta, fiind protejate impotriva apei si
radiatiilor termice ;
- receptia produselor se face verificand conditiile de admisibilitate prevazute de standardele de
firma sau normele interne ;
- la receptie se va verifica integritatea ambalajelor ;
- produsele ignifuge se pastreaza inchise etans, pana la intrebuintare, in ambalajele originale ale
producatorului ;
- daca termenul de garantie a fost depasit prin depozitare, utilizarea produsului ignifug este
admisa numai cu avizul producatorului ;
- produsele ignifuge se pastreaza in locuri ferite de ploaie sau actiunea directa a soarelui,
precum si de inghet, la o temperatura de +50C – 300C, in magazii uscate ;
- produsele ignifuge se livreaza gata preparate de producator. Cu avizul producatorului, aceste
pot fi preparate si la locul de utilizare, de catre cel care le aplica ;

5. MASURI DE PROTECTIA MUNCII

Pe timpul executarii lucrarilor de ignifugare se va avea in vedere urmatoarele :
- la prepararea si aplicarea produselor ignifuge de suprafata se vor utiliza ochelari de protectie
pentru a feri ochii de atingerea vatamatoare cu stropi de solutie, care pot avea un caracter puternic
alcalin ;
- pe timpul lucrului se va folosi imbracaminte de protectie, cizme si manusi de cauciuc ;
- dupa terminarea lucrului se vor spala mainile si apoi se vor unge cu o alifie protectoare pe
baza de lanolina ;
- legaturile furtunului la compresor vor fi etanse, executate conform normelor tehnice ;
- la ignifugarea prin pulverizare sub presiune se vor respecta masurile de protectie a muncii
prevazute de instructiunile in vigoare pentru folosirea instalatiilor sub presiune ;
- executantii lucrarilor de ignifugare vor respecta normele specifice de protectia muncii si
prevenirea incendiilor corespunzatoare conditiilor si locului unde se desfasoara aceste activitati ;
 6. Controlul lucrarilor de ignifugare
Verificarea calitatii protectiei prin aplicarea pe suprafata a produselor ignifuge consta :
- verificarea integritatii si uniformitatii peliculei de protectie, care se face pe intreaga suprafata
tratata si care trebuie sa fie continua si uniforma;
- La terminarea lucrarii se intocmeste un proces-verbal de receptie provizorie, se impacheteaza
si sigileaza probele – in prezenta beneficiarului si se trimit la un laborator acreditat insotite de:
- comanda ferma;
- proces-verbal de receptie provizorie;
- copie dupa avizul de expeditie de la producator;
- certificat de calitate;
- certificat de atestare firma – copie.
- Dupa primirea raportului de incercare se face receptia la terminarea lucrarii cu intocmirea
unui proces-verbal de receptie calitativa, aceasta impreuna cu raportul de incercare vor fi consemnate
in cartea tehnica a constructiei respective.

NORMATIVE CU CARACTER GENERAL

1. P 100-2013
Normativ pentru proiectarea antiseismica a construcţiilor de locuinţe, social- culturale, agrozootehnice
şi industriale.
2.CR6-2013
Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor de zidărie.
3.P 83-81
Instrucţiunile tehnice pentru calculul şi alcătuirea constructivă a elementelor compuse din beton-oţel.
4.C 169-88
Normativ pentru executarea lucrărilor de terasament pentru realizarea fundaţiilor contrucţiilor civile şi
industriale.
5.NP112-2012
Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la construcţii.
6.NP125-2010
Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire.
7. C 59-86
Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi folosirea armăturii cu plase sudate a elementelor de beton.
8. C28-83
Instructiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel beton.
9. NE 012-2010 Cod de practică pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat.
10. C 156-89
Îndrumător pentru aplicarea prevederilor STAS 6657/3-71.
Elemente prefabricate din beton, beton armat şi beton precomprimat.
12. C 133-82
Îmbinarea elementelor de construcţii metalice cu şuruburi pretensionate de înaltă rezistenţă .
(Bul. Constr. Nr. 10-1987)
13. C 172-88
Prinderea şi montajul tablelor metalice profilate la executarea învelitorilor şi pereţilor.
(Bul. Constr. Nr. 10-1987)
14. C 228-88
Sudarea oţelurilor cu caracteristici mecanice diferite, folosite la construcţii metalice hibride.
(Bul. Constr. Nr.5-1988)
15. C 37-88
Alcătuirea şi executarea învelişurilor în construcţii.
(Bul. Constr. Nr.8-1988)
16. C 112-86
Proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrări de construcţii.
 (Bul. Constr. Nr.9-1986, 4-1987, 3-1989)
17. Măsuri referitoare la proiectarea şi executarea lucrărilor de hidroizolaţii.
(Bul. Constr. Nr.8-1980)

NORMATIVE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA CLĂDIRILOR CIVILE,

INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE

1. C 16-84
Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi instalaţii.
2. P 130-98
Norme metodologice privind urmărirea comportării construcţiilor, inclusiv supravegherea curentă
a stării tehnice.
3. C 26-85
Încercarea betonului prin metode nedistructive.
4. C 56-85
Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii.
5. C 150-99
Calitatea îmbinărilor sudate din oţel ale construcţiilor civile, industriale, agricole.
6. C 149-87
Procedee de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat.
7. C 203-91
Îmbunatăţirea izolaţiilor termice şi remediere condens.

NORME DE PROŢECTIA MUNCII ŞI PAZA CONTRA INCENDIILOR

- Norme republicane de protecţia muncii elaborată de ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii nr.34
şi 60/1975, nr.110 şi 39/1977;
- Norme generale de protecţie contra incendiilor la construcţii şi instalaţii – Decret 290 – 1977. (Bul.
Constr. Nr.12-1977).
P 118-1999
Norme privind protecţia la acţiunea focului.
Se vor respecta:
 Normativul P.S.I. – P.118/1999;
 Legea 90/96 – editată de M.M.P.S;
 Normele generale de protecţia muncii – 1990 – editate de M.M.P.S. şi Ministerul Sănătăţii;
 Normele specifice de protecţia muncii, ediţia 1995, completate cu Regulamentul privind
protecţia şi igiena muncii în construcţii, 1993 (MLPAT);
 Normele metodologice de aplicare a legii protecţiei muncii 1990 – M.M.P.S.

Intocmit,
Ing. Pavel Victor