Tema nr. 3.

Comportarea cladirilor înalte la acțiunea

vântului
 Actiunea vantului asupra cladirilor inalte se manifesta prin distrugeri la nivelul
anvelopei insa si prin solicitari foarte severe la nivelul elementelor structurale
proiectate sa preia aceasta actiune, in speta contravantuirile si nodurile structural

Confortul uman exprimat in termeni de acceleratia miscarii tine cont de

valorile de varf (maxime) ale acesteia, influentate de r.m.p., numita si valoare
efectiva eficace

EFECTELE ACTIUNII VANTULUI

Acceleratii ce afecteaza confortul ocupantilor: factori de raspuns

 perioada de vibratie – prin cresterea perioadei creste toleranta;
 factori biologici: de sex, varsta, ocupatie (ex.: femeile sunt mai sensibile
decat barbatii, copii mai sensibili ca adultii, miscarile fata-spate sunt mai
greu de suportat decat cele laterale, pragul de toleranta scade pentru
persoanele in miscare, cu exceptia ascensorului, etc.)

Deplasari urmate de degradari nestructurale asociate cu deformatiile laterale

Actiuni directe pe constructii

Acestea depind de factori specifici precum:
 amplasament, mediu construit invecinat;
 proprietatile vantului;
  forma si dmensiunile constructiei, precum si orientarea sa fata de
directia dominanta;
proprietatile dinamice ale structure

PROPRIETATILE VANTULUI
Acestea afecteaza siguranta cladirilor sub incarcarea din vant, impunandu-se
modelarea corespunzatoare a efectelor sale.
Astfel, in absenta obstacolelor, miscarea aerului este laminara, insa datorita frecarii
in cotactul cu relieful neregulat de la suprafata terenului, in stratul limita
atmosferic, viteza se reduce lasand loc turbulentei (miscari turbionare ce se
suprapun miscarii generale).
Miscarea turbulenta este caracterizata prin parametri specifici:
 Viteza medie, turbulenta, spectrul de putere al turbulentei
 Caracterul dinamic al incarcarii din vant
 Raspunsul structurii pe directia de actiune (longitudinala)
 Raspunsul structurii pe directia transversala directiei vantului

Viteza medie a vantului

Ea are o variatie proportionala cu inaltimea deasupra terenului, plecand de la 0 la
suprafata terestra si ajungand la o valoare de gradient, cvasi-constanta, la o
inaltime de 500…1000 m (strat de separatie).
Componenta longitudinala a vitezei vantului se poate descompune in doi termeni
(doua parti):
 Parte constanta, cu efect mediu luata in consideratie ca si efect static in
cadrul calculului structural
 Parte variabila corespunzator fluctuatiilor in jurul valorilor medii, luata
in consideratie ca si efect dinamic , sau de rafala in cadrul calculului
structural

PERIOADA MEDIE DE REVENIRE SI EXPRIMAREA

ACTIUNILOR
• Incarcarile climatice - actiunea vantului, zapezii, variatiilor de temperatura
asupra constructiilor singular sau in combinatie ; ele depind de intensitatea
parametrului de baza, respectiv : viteza vantului, inaltimea zapezii,
temperatura aerului.
 • Actiunile seismice - efecte ale fortelor de inertie produse asupra
constructiilor prin miscarea terenului in timpul cutremurului. ; ele depind
de intensitatea parametrului geofizic : acceleratia terenului, magnitudinea
cutremurului.
• Conceptul de perioada medie de revenire a parametrului meteorologic sau
geofizic al actiunii defineste pe baze probabilistice valorile utilizate in
proiectarea constructiilor.
• Conceptul este utilizat prima oara in anii 1940 de catre Gumbel in descrierea
fenomenelor legate de inundatii ; ulterior, in 1950, s-a utilizat pentru
descrierea statistica a parametrilor meteorologici iar dupa 1960, pentru
interpretarea statistica a fenomenelor seismice (este parte din teoria
statistica a valorilor extreme elaborata de Gumbel).

Analiza conceptului
Fie o serie de observatii sau masuratori realizate la intervale regulate de timp, de
ex. maxime anuale X. Fie o valoare arbitrar aleasa x a maximelor anuale care este
depasita in N ani o singura data ; rezulta ca in N ani vor fi N-1 valori inferioare lui
x.
Fie s probabilitatea ca intr-un an sa apara o valoare inferioara lui x si t
probabilitatea complementara de aparitie a valorilor superioare lui x :

T(x) - perioada de revenire a valorii x = intervalul de timp (ani) intre fenomene a

caror intensitate depaseste valoarea x
- perioada medie de revenire a valorii x = valoarea medie a perioadei de
revenire T(x)
Valorile anuale de maxim sunt independente  se poate calcula
probabilitatea ca in N ani succesivi sa apara o valoare X>x care are perioada
de revenire de:

cu relatia: