Analiza pushover este o metodă de verificare a capacităţilor postelastice structurale. Această analiză presupune impunerea progresivă a unor deplasări asupra structurii până la formarea unui mecanism de plastificare şi monitorizarea forţelor orizonatale înregistrate. Pe măsura creşterii deplasărilor structurii, aceasta va dezvolta în mod progresiv articulaţii plastice până la formarea unui mecanism de plastificare (local sau global). Prin înregistrarea progresivă a forţelor orizontale şi a deplasărilor aferente în puncte definite de utilizator (de obicei la vârful structurii) se obţine un grafic numit curba de capacitate a structurii sau curba pushover. Această curbă nu este asociată nici unui cutremur, fiind o caracteristică proprie a structurii. Curba de capacitate pune în evidenţă diferite momente caracteristice din comportarea postelastică a structurii (formarea unor articulaţii plastice, ieşirea din lucru a unor elemente, etc), precum oferă şi informaţii globale asupra capacităţii de rezistenţă şi a ductilităţii structurii analizate. Analiza pushover se poate aplica la clădirile noi și cele existente în următoarele cazuri: - pentru stabilirea sau corectarea valorilor raportului dintre forța tăietoare de bază asociată mecanismului de cedare si forța tăietoare de bază asociată formării primei articulații plastice (raportul α𝑢 /α1 ). - pentru stabilirea mecanismelor plastice posibile și a distribuției degradărilor - pentru evaluarea performanței structurale - ca și o alternativă de proiectare față de un calcul elastic- liniar cu forțe seismice care foloseste factorul de comportare q - obținerea rotirilor plastice efective - obținerea deplasărilor la vârf ale sistemului în stadiul de mecanism