PETCU CĂTĂLIN EMIL

AMG 2 A

Rubeola

Rubeola este o boala infecto-contagioasa, ce se datoreaza unui virus ARN din familia
togaviridae (genul rubivirus). Inainte de vaccinarea antirubeolica, boala aparea in epidemii, la
fiecare 5 -9 ani, in special iarna si la inceputul primaverii, afectand cu precadere copiii, adolescentii
si tinerii adulti. Dupa utilizarea vaccinului, numarul cazurilor de rubeola a scazut cu aproape 99%.

In afara sarcinii, rubeola este o boala cu evolutie benigna, ce afecteaza pielea, ganglionii
limfatici si mai rar, articulatiile.

In schimb, rubeola este deosebit de grava atunci cand afecteaza femeia insarcinata, neimunizata,
in timpul primelor 4 luni de sarcina, deoarece poate antrena malformatii fetale.

Rubeola survine o singura data, datorita imunizarii pe toata durata vietii, pe care o confera
virusul.

Rubeola se transmite pe cale aerogena, prin intermediul picaturilor nazale emise de bolnav, ce se
afla in suspensie in aer si patrund in caile respiratorii, determinand aparitia simptomelor. Perioada
de incubatie este de 14 -21 zile, cu debutul eruptiei de obicei in a 15-a zi.

Infectia poate fi transmisa timp de cateva zile inaintea aparitiei exantemului, pana la 5 -7 zile
dupa aceasta. Virusul poate fi detectat in faringe timp de 7 zile inainte pana la 7 zile dupa aparitia
eruptiei.

Perioada de contagiozitate maxima este in timpul aparitiei eruptiei. Rar, virusul poate fi eliminat
din faringe chiar si pana la 15 zile dupa aparitia eruptiei, in cantitati ce scad rapid. Pacientii nu sunt
considerati contagiosi dupa 7 zile.

Semne și simptome

Eruptia tipica a rubeolei apare tot mai rar. Formele atipice ale bolii (cele care nu comporta o
eruptie cutanata) sunt in prezent cele mai frecvente. Perioada de incubatie dureaza aproximativ 14 -
21 zile.

1
 Perioada de invazie (inceputul primelor semne) dureaza 2 -3 zile si se caracterizeaza prin
aparitia unei febre usoare, tuse și faringita. Unii copii prezinta dureri de cap (cefalee) si o stare de
indispozitie generala.

In a 3-a zi apare eruptia cutanata sub forma unor pete roz, usor in relief, care se intind in cateva
ore pe tot corpul (torace, membrele superioare). Aparitia eruptiei corespunde aparitiei anticorpilor
specifici rubeolei. Exantemul dureaza 1- 3 zile, apoi dispare fara a lasa semne si poate fi uneori
urmat de descuamare. Uneori, eruptia se aseamana cu cea din scarlatina

Limfadenopatia(cresterea in volum a ganglionilor limfatici) este generalizata, afectand toti

ganglionii, dar in special pe cei de la nivelul gatului si de la baza craniului. Acest semn este mai
vizibil in momentul aparitiei exantemului, dar il poate preceda cu o saptamana. Durerea ce insoteste
limfadenopatia scade rapid; totusi, cresterea in volum a ganglionilor poate dura cateva zile sau
săptămâni.

Desi este mai rara la copii, artralgia (dureri articulare) si chiar poliartrita (inflamatia mai multor
articulatii) pot surveni la adulti, dar persista rareori mai mult de 2 saptamani. Inflamatia poate fi
foarte marcata. 50% dintre femei au artralgii, iar 10% au artrita, la 3 zile de la infectia naturala sau
la 2 -6 saptamani dupa vaccinare.

In cazuri rare, episoade recurente de inflamatie a degetelor si genunchilor pot continua mai mult
de un an. Foarte rar, starea subfebrila, oboseala cronica si mialgiile (dureri musculare) pot persista
timp de cateva luni sau chiar ani.

Complicatii

Rubeola are o evolutie benigna la copil si adolescent, dar este grava in cazul femeilor
insarcinate neimunizate, in timpul primelor patru luni de sarcina, deoarece poate antrena
malformatii fetale.

Sindromul rubeolei congenitale (CRS) este cea mai severa si importanta complicatie a rubeolei
si survine la fatul unei femei insarcinate fara imunitate fata de virus. 50% dintre fetii infectati in
primul trimestru de sarcina vor fi afectati, iar gravitatea depinde de varsta gestationala la care s-a
produs infectia.

Afectarea fatului survine in general in timpul primoinfectiei mamei. Efectul este neglijabil
imediat dupa fecundare pana intr-a 11-a zi de amenoree (absenta menstruatiei). Riscul ajunge la
90% in primele 11 saptamani de amenoree, apoi scade la 25% la sfarsitul celui de-al doilea

2
trimestru (intre saptamana 23 si 24 de amenoree). La sfarsitul trimestrului 3 de sarcina, riscul creste
din nou, ajungand la 100% :

- anomaliile oftalmologice sunt cele mai frecvente anomalii (de exemplu, cataracta, retinopatie)

- anomaliile cardiace ( stenoza pulmonara) pot fi intalnite

- complicatiile auditive se refera la surditatea neurosenzoriala

- tulburari neurologice: meningoencefalita

Daca infectia survine dupa dezvoltarea organelor, riscul malformatiilor scade, in schimb pot
surveni: hepatita, splenomegalie, pneumonie, miocardita si/sau osteomielita.
In cazul afectarii maduvei osoase, se pot observa trombocitopenie cu purpura si petesie.

Nou-nascutii cu rubeola congenitala pot transmite virusul prin secretiile nazofaringiene timp de
pana la 1 an. La cel putin 85% dintre copiii afectati, excretia virusului are loc la o luna, iar la 1-3%
aceasta poate continua pana la varsta de 1 an. Prin urmare, acesti copii sunt considerati contagiosi
timp de cel putin 1 an si reprezinta o posibila sursa de infectie pentru gravidele neimunizate, cu
exceptia situatiei in care rezultatele culturilor nazofaringiene sau urinare sunt negative in mod
repetat.

Diagnostic

La copiii sau adolescentii in stare buna de sanatate, diagnosticul de rubeola este clinic, iar
analizele de laborator nu sunt necesare. Cand exista dubii diagnostice, cresterea titrului
imunoglobulinelor specifice rubeolice pe o perioada de 2 saptamani indica o infectie recenta.
Virusul rubeolic poate fi izolat in secretiile nazofaringiene, sange sau urina.

Din punct de vedere al sanatatii publice, confirmarea unei infectii rubeolice la o femeie
insarcinata, la un nou-nascut sau la un sugar este foarte importanta.

O gravida expusa la virusul rubeolic trebuie sa fie testata in urmatoarele 10 zile pentru
depistarea anticorpilor specifici rubeolei. In cazul unei eruptii, prelevarile trebuie facute in termen
de 48 ore. Prezenta celor 6 imunoglobuline G (IgG) arata contractarea recenta a rubeolei. Daca
rezultatele sunt negative, testul trebuie repetat in 3-4 săptămâni.

Prezenta anticorpilor la al doilea test, dar nu si la primul, indica survenirea infectiei. Daca
rezultatele celui de-al doilea test sunt negative, acesta se repeta in 6 saptamani. Dovada absentei
unei contaminari este oferita de IgG negativ la al doilea test. In continuare, este necesara efectuarea

3
unei dozari a imunoglobulinelor in fiecare luna, iar dupa nastere, este necesara realizarea vaccinarii.
Rezultatele IgG pozitive si IgM specifice pozitive constituie dovada contaminarii cu rubeola a
femeii insarcinate.

Diagnosticul diferential se face cu rujeola , mononucleoza infectioasa si scarlatina (prezenta

anginei, insotita de simptome mai grave si de o descuamare).

Tratament si prevenire

Nu exista un tratament specific pentru rubeola, iar boala este de obicei benigna. Bolnavii sunt
contagiosi timp de 7 zile dupa debutul eruptiei si trebuie izolati din spatiile publice.

Medicamentele prescrise fac parte din tratamentul simptomatic al rubeolei. Febra ridicata si
artralgia sunt rare la copii, totusi se poate administra acetaminofen. La adulti, aceste doua simptome
sunt mai frecvente, astfel incat se pot utiliza acetaminofen, aspirina sau medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene.

Nu exista un tratament adecvat pentru gravidele expuse la virusul rubeolic. Imunoglobulinele nu

sunt recomandate decat in cazurile in care intreruperea sarcinii nu este o optiune, deoarece se
intalnesc cazuri de CRS (sindromul rubeolei congenitale) la copii nascuti din mame care au primit
imunoglobuline la scurt timp dupa expunere.

Vaccinul rujeola- oreion -rubeola (ROR) este administrat intre 12 si 15 luni, dar si adolescentilor
care nu au avut rubeola (neimunizati).
Vaccinarea femeilor de varsta reproductiva este de asemenea recomandata, cu utilizarea unor
metode de contraceptie timp de o luna inainte si 2 luni dupa vaccinare, din cauza efectelor
teratogene (ce pot antrena malformatii fetale) ale vaccinului.

In schimb, vaccinul este contraindicat femeilor insarcinate. De asemenea, pacientii ce

efectueaza un tratament cu imunoglobuline trebuie sa evite vaccinarea antirubeolica cu 2 saptamani
inainte si 3 luni dupa administrarea imunoglobulinelor. Pacientii ce urmeaza o terapie
imunosupresoare nu trebuie vaccinati timp de 3 luni. Vaccinarea se poate efectua la pacientii cu
HIV, daca nu sunt imunocompromisi sever.

Imunitatea (protectia impotriva virusului) datorata vaccinului dureaza in medie 3 ani. Reactiile
adverse ale vaccinarii sunt eruptia cutanata, febra si/ sau cresterea in volum a ganglionilor limfatici
si survin la 5 -12 zile mai tarziu la 5 -15% din copii. Artralgiile (durerile articulare) sunt mai
frecvente la femei si in general sunt mai putin severe decat cele intalnite in cazul infectiei rubeolice.

4
Bibliografie

https://www.romedic.ro/rubeola