CURS NR.

2- URGENŢE MEDICO-CHIRURGICALE

RESURSE - acele intervenţii care presupun evaluarea sau efectuarea unei

proceduri ce necesită: timp, personal (din interior şi din afara departamentului de urgenţă-
Rx,consult chirurgical, laborator, etc) echipamente pentru manevrare, transport,
imobilizare, monitorizare, medicamente, materiale, materiale sanitare,  echipament de
protectie de baza si avansata (manusi,bocanci,casca,ochelari), materiale auxiliare, aparate
pentru comunicatii.
Serviciul de ambulanta este un serviciu care ofera asistenta medicala de urgenta
persoanelor cu probleme de sanatate. Ambulanta este vehiculul care asigura trasportul
persoanelor bolnave sau ranite, fie de la domiciliu la unitatea sanitara, fie intre doua locuri
de tratament.
   Termenul de ambulanta vine de la cuvântul latin ambulare (care se deplasează dintr-un
loc în altul, care nu are un loc fix.).  In timpul Razboiului civil din America, vehiculele
pentru transportul ranitiilor de pe campul de bataie erau numite vagoane ambulatorii iar
spitalele mobile purtau numele de ambulanta. Prima data cand vagoanele ambulatorii au
primit numele de ambulanta a fost in timpul Razboiului din Crimea 1854.
Companiile sunt certificate ISO 9001:200 si toate produsele sunt certificate de
Comunitatea Europeana. De asemenea ambulantele si echipamentele au fost testate in
conformitate cu UNE-RO 1789 ŞI UNE-RO-1865.   
1.  Echipament pentru manevrarea, imobilizarea si transportul pacientului
(Cerintele minime) 
1. Suport targa/sistem prindere-asigurare targa in timpul transportului amplasat lateral sau
in mijloc. 
2. Targa principala (cu roti in cazul autosanitarelor), cu sistem fixare pacient 
3. Targa Lopata (Scoop Stretcher) 
4. Saltea vacuum 
5. Scaun cu rotile (in afara cazului cand targa principala are si aceasta functie), cu sistem
fixare pacient 
6. Cearsaf de transport sau saltea de transfer 
7. Dispozitiv de tractiune pentru fracturile de femur 
8. Set atele vacuum sau gonflabile 
9. Atele cervicale adulti / copii set complet sau un numar minim de 3 gulere cervicale
reglabile la care se vor adauga marimile pediatrice. 
10. KED (extractor pentru imobilizarea in ax a extremitatii cefalice/gatului si trunchiului
in vederea extragerii accidentatilor din autovehicule) 
11. Suport agatare perfuzii 
  2. Aparatura / echipamente pentru resuscitare – respiratie (cerintele minime) 
1. Oxigen stationar- minim 2x 10 l, NTP, contordebit/ventil, debit cu capacitate maxima
de cel putin 15 l/min. si robinet de reglare / conexiune rapida 
2. Oxigen portabil - minim 5 l, NTP, contordebit/ventil debit cu capacitate maxima de cel
putin 15 l/min. si robinet de reglare / conexiune rapida 
3. Balon ventilatie adult/copil cu masti de diferite marimi si rezervor suplimentar pentru
oxigen. 
4. Set cai orofaringiene adult /copil (pipe Guedel) 
5. Laringoscop cu lame de diferite marimi (adult/copil) si cu mandren. 
6. Pensa Mcgill diferite marimi 
7. Ventilator volumetric adult/copil portabil cu PEEP si cu posibilitatea de conectare la
sursa fixa de oxigen 
8. Piesa intermediara de ventilatie artificiala cu gura (masca de insuflatie) 
9. Aspirator stationar electric cu capacitate min. a rezervorului de 1 l 
10. Aspirator portabil electric re-incarcabil cu rezervor minim de 1l.  
3.  Aparatura monitorizare - defibrilare - evaluare – administrare medicamente /
solutii (cerintele minime) 
1. Defibrilator semiautomat 
2. Pulsoximetru (poate fi integrat indefibrilator cu exceptia elicopterului si a avionului) 
3. Injectomat (Seringa automata) 
4. Sistem incalzire solutii perfuzabile 
5. Glucometru 
6. Stetoscop 
7. Tensiometru manual 
8. Lampa pentru examinarea pupilelor 
9. Ciocan reflexe 
10. Dispozitiv pentru perfuzie sub presiune 
  4.  Materiale sanitare (cerintele minime) 
1. Sonde de aspiratie tip Yankauer 
2. Sonde de aspiratie flexibile endotraheale /incl. pediatrice 
3. Seringi 5 si 10 ml 
4. Truse perfuzie 
5. Seringi si truse pentru injectomat 
6. Sonde de intubatie traheala(2.5, 3, 3.5, 4, 4.5, 5, 5.5, 6, 6.5, 7, 7.5,8, 8.5, 9, 9.5, 10) 
7. Trusa minitraheostomie 
8. Paturi minimum 2 
9. Cearceaf 
10. Fesi si pansamente sterile si ne-sterile 
11. Pansamente speciale pentru arsuri si folie 
12. Container "pentru replantare" cu mentinerea temperaturii interne la 4 +/- 2 °C, pentru
cel putin 2 ore 
13. Tavita renala 
14. Saci pt. voma 
15. Trusa sondaj urinar / pungi colectoare urina 
16. Plosca urinara 
17. Container materiale ascutite 
18. Sondaj gastric 
19. Manusi chirurgicale sterile 
20. Manusi nesterile / de consult / de unica folosinta 
21. Canule intravenoase periferice diferite marimi adulti/copii 
22. Valiza / rucsac pentru materialele de interventie portabile
5. Medicamente de urgenta (cerinte minime) 
5.1. Solutii Principii generale de selectie: continutul de Na, K; Osmolaritatea;
pH; cantitatea de apa furnizata; necesarul de glucoza (calorii); rata de administrare
anticipata. PO300/310mosm/L este data de Na si glucoza; pH-7,30/7,42-volemia-
5L/70kg/1,75m(7-8% din masa circulatorie)
a)cristaloide (care conţin substanţe micro sau macro moleculare ce difuzează liber
prin membrana capilară).
-izotone si hipertone ( izotonie-calitatea mai multor solutii de a avea aceeasi presiune
osmotica si acelasi punct de congelare. Solutiile izotone sunt in echilibru fata de
membranele semipermeabile)
soluţii izotone(izoosmolale)
Serul fiziologic( sol. izotonica Na Cl 0.9%)După adminstrarea a 100 ml,volumul
plasmatic creşte cu 214 ml, iar volumul lichidului interstiţial cu 786 ml. • Aceste soluţii
reprezintă principalele soluţii pentru umplere volemică prin pierderi de sânge, plasmă,
pierderi gastro-intestinale, etc.
Serul glucozat (sol 5%)Administrarea soluţiei de glucoză în scop volemic nu este
recomandată, este chiar periculoasă, producând hiperglicemie şi o expansiune minimă
(1000 ml glucoză 5% produce o expansiune plasmatică de numai 70 ml)
Soluţia Ringer conţine în afara ionolor de Na şi Cl, ioni de potasiu şi calciu.
Soluţia Ringer lactat , conţine în afara ionilor de sodiu, clor, potasiu, calciu şi lactat care
alcalinizează prin transformare în bicarbonat.
soluţii hipotone- clorură de sodiu 0,45%
soluţii hipertone- glucoză 10% şi 20%, clorură de sodiu 3%cresc volumul
plasmatic iniţial prin translocarea intravasculară a lichidului interstiţial. Ulterior produc
deshidratarea intracelulară cu atragerea apei în lichidul interstiţial şi intravascular.
alternative pentru resuscitarea volemică a arşilor şi în leziunile hemoragiilor efect
inotrop pozitiv şi vasodilatator periferic. Dezavantaje – hipernatremia (peste 170 mEq/l
poate fi fatală prin dezhidratare intracelulară) – efectul iritant al venelor cu apariţia
flebitelor clinice.
manitol -Solutia hipertonica de manitol este un diuretic osmotic nemetabolizabil de
organism, eliminat prin filtrare glomerulara. Creste osmolaritatea plasmei, contribuie
astfel la scaderea presiunii intracraniene si intraoculare, in iminenta edemului cerebral si
cresterea presiunii umorii apoase. Mod de administrare: intravenos sub forma de perfuzie.
La adulti: 250 ml/zi manitol 20% cu un ritm de 40 picaturi/minut; 500 ml/zi manitol 10%
cu ritm de 60-70 picaturi/minut. 
La copii: 10 ml/kg/zi manitol 10% cu ritm de 10-15 picaturi/minut pentru 10 kg corp.
Atentie! Preparatul se administreaza sub controlul diurezei si al electrolitilor serici. Se
impune prudenta la bolnavii cu insuficienta cardiaca. Este necesara incalzirea sacului cu
Manitol 20% pana la disparitia cristalelor (solutia este suprasaturata).
Contraindicatii:
Hiperosmolaritate plasmatica preexistenta, deshidratare predominant intracelulara.
Volumele mari de cristaloide pot produce
• scăderea presiunii coloidosmolice, a plasmei,
• dezvoltarea edemelor periferice,
• posibila apariţie a edemului pulmonar acut
• expansiunea volemică de scurtă durată fiziologică (23-28 mmHg)
b)coloidale( dextranii sunt cei mai frecvent folosiţi coloizi artificiali. Ei sunt
polizaharide produse prin fermentarea zaharozei de către bacteria Leuconostoc
mesenteroides, apoi hidrolizate şi fracţionate până la diferite greutăţi moleculare.
Dextranii utilizaţi în scop clinic include:
Dextranul 70 (greutate moleculară 70.000) şi Dextranul 40 (greutate moleculară
medie 40.000) în ser fiziologic sau glucoză 5%. Preparatele de dextran sunt stabile la
temperatura camerei, nepiogene şi netoxice) .Exercită o presiune osmotică mai mare
decât plasma. După administrarea lui, pentru repleţia spaţiului interstiţial, sunt necesare
soluţii electrolitice adiţionale. Utilizarea dextranului pentru înlocuirea unor pierderi
plasmatice sau sanguine importante trebuie limitată la 1 litru din cauza riscului de
coagulopatie indus.
Datorită efectului său antitrombotic, dextranul 70 poate fi infuzat perioperator în
vederea profilaxiei trombozelor venoase profunde şi tromboembolismului pulmonar.
Dextranul 40 produce iniţial o expansiune volemică mai importantă decât
dextranul 70, datorită unei presiuni coloidosmotice mai mari, dar efectul global asupra
volemiei este mai scurt. Acest lucru este datorat unui timp de înjumătăţire intravascular
doar de 2 ore. El este contraindicat în şocul hipovolemic întrucât poate produce
obstrucţia tubilor renali, în condiţiile unei hipoperfuzii renale preexistente, putând astfel
precipita insuficienţa renală acută, util în tulburările circulatorii periferice, pentru
îmbuntătăţirea fluxului sanguin după operaţiile vasculare, neurochirurgicale şi în
pancreatita acută. poate fi utilizat pentru prevenirea trombozelor venoase profunde la
bolnavii cu accidente vasculare cerebrale.
Haemacelul (substituent de plasmă) este o soluţie 3,5% de molecule de gelatină
(greutatea moleculară 35.000) .Este eliminat complet prin metabolism hepatic şi excreţie
renală. Eficienţa sa ca plasmă expander este mai redusă decât a dextranului 70 (timp de
înjumătăţire intravascular 2-3 ore). Are o osmolalitate egală cu cea plasmatică, volumul
plasmatic fiind crescut în cantitate egală cu volumul infuzat. Indicat în şocul hipovolemic,
după intervenţiile chirurgicale, soluţie de transport pentru insulină, folosit pentru
prevenirea insuficienţei circulatorii prin deficit de volum plasmatic.
Administrarea sângelui în urgenţă/1 unitate de sânge integral este de 420 ml
Transfuzia masivă - poate fi definită astfel:
• Administrarea de 10 unităţi de sânge într-un timp de 6 ore,
• Administrarea a 5 unităţi de sânge în interval de o oră,
• Înlocuirea întregului volum de sânge în 24 de ore( 4250ml).
Indicaţii: • Politraumatisme, chirurgia cardio-vasculară, chirurgia hepatică,
hemoragii digestive, CID, etc.
Protocolul terapiei cu sânge şi derivaţi
• stabilizarea respiratorie a pacientului
• montarea a cel puţin două catetere venoase largi de 14-16G în venele periferice;
• administrarea de soluţii glucozate înaintea transfuziei nu este recomandată
deoarece produc liză eritrocitară osmotică; administrarea de 1-2 L de cristaloizi
rapid( >100ml /min.)
• camera şi toate soluţile administrate vor fi încălzite; administrare cu ajutorul
truselor cu microfiltre de 140 microni;
• determinarea grupei sanguine şi Rh.Proba de compatibilitate directă Janbreau.;
în vivo  .scop :  verificarea, in plus, dar obligatorie, a felului in care primitorul reactioneaza
fata de sangele ce i se introduce intravenos, prin transfuzie.
- medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale
 executia
- lasa sa se scurga prin picurator primii 20 ml de sange
- regleaza ritmul de scurgere la 10-15 picaturi/minut, timp de 5 minute
- supravegheaza foarte atent pacientul timp de 5 minute
- se vor observa simptomele obiective si sesizarile spontane ale pacientului de evitat:
 a se pune intrebari frecvente pacientului ce ar sugera anumite simptome, ingreunând
orientarea in fata cazului, daca apar semnele incompatibilitatii de grup (senzatie de
frig , frison, cefalee, dureri lombare, tahicardie, urticarie, congestia fetei), se intrerupe
transfuzia si anunta medicul.
- daca nu apar semnele incompatibilitatii de grup, se introduce din nou 20 ml sange
in ritm mai rapid dupa care regleaza ritmul Ia 10-15 picaturi/minut
- supravegheaza pacientul timp de 5 minute
- daca nu apar semnele incompatibilitatii de grup, continua transfuzia in ritmul
prescris. • ritm obişnuit 60pic/min.-100 pic/min. La pacienţii cu afecţiuni cardiace –ritm
lent 30-40 pic/min.preferîndu-se masa eritrocitară;
• în afară de cazul când tensiunea arterială creşte;
• evaluarea oportunităţii hemostazei chirurgicale;
• estimarea pierderilor de sânge;
• administrarea de masă eritrocitară;
• dacă hemoragia este masivă, se administrează grupul 0 (+) pentru bărbaţi şi 0 (– )pentru
femei. Dacă s-a administrat peste 4 unităţi , nu se poate reveni la sânge izogrup decât după
scăderea concentraţiei anticorpilor anti A şi anti B. Aceasta se va evalua după o nouă
determinare a grupului sanguin al pacientului; •
- monitorizare
• se va măsura Ht, Hb, PT( timpul de protrombină), PTT ( timpul parţial de
tromboplastină), calciul, nr. trombocitelor; • se administrează 1 fi de Ca după 4-6 unităţi
de sânge; • se va considera metodele de salvare a sângelui pierdut şi metode de
administrare rapidă.
5.2.Adrenalina, solutie injectabila acţiune terapeutică:
-simpatomimetic (a si b adrenergic);
-actiune antialergica: inhiba degranularea mastocitelor prin reactia antigen-
anticorp: soc anafilactic, alte reactii anafilactice acute sistemice, angioedem laringean;
-adm.soc anafilactic, intravenos lent, cu multa prudenta, 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din
fiola), diluate in 10 ml solutie salina izotona, sau subcutanat 0,3-0,5 mg la fiecare 10-20
minute, sau per lingual 1 mg (o fiola);
-actiune asupra vaselor: vasoconstrictia arteriolelor mici din tegumente si mucoase
hemoragii capilare de suprafata (in aplicatie locala); -hemostatic, in aplicatii locale, solutie
1/100 000- 1/2 000, asociata anestezicelor locale, in solutie 1/200 000- 1/20 000.
-actiune asupra cordului: stop cardiac (prin asistolie ventriculara), stimuleaza
automatismul, conductibilitatea, excitabilitatea si contractilitatea miocardului,
imbunatateste conducerea atrio-ventriculara, mareste energia sistolelor si presiunea
maximala, amplifica debitul si travaliul cardiac, ale carui nevoi
in substante metabolizabile si oxigen cresc in mod paralel
 -actiune asupra bronhiilor: suprima spasmul fibrelor musculare netede ale
arborelui bronsic, ea este considerata drept una dintre cele mai active
substante bronhodilatatoare.
-astm bronsic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiola), eventual repetat la 20 de minute (cel
mult 2-3 doze);
-sincopa cardiaca, intravenos lent 0,5-1 mg (1/2-1 fiola), eventual repetat dupa 5-15
minute;
Contraindicatii:
Hipertensiunea arteriala, bolile miocardice, cardiopatia ischemica, tahicardia si aritmiile
ectopice, infarct miocardic, ateroscleroza avansata, cord pulmonar, hemoragii interne,
hipertiroidismul, feocromocitomul, glaucomul cu unghi ingust, adenomul de prostata cu
retentie de urina, insuficienta renala severa, parkinsonism. Contraindicatiile sunt relative
in situatii de urgenta, care pun viata in pericol.
5.3.Noradrenalina/vasoconstrictor, creşte şi menţine TA
5.4.Dopamina este unul dintre principalii neurotransmitători de la
nivelul sistemului nervos, o substanță care transmite informaţia între neuroni), această
substanţă fiind implicată într-o varietate largă de activităţi diferite (de exemplu controlul
motilităţii, al mişcărilor musculare). Dopamina difera fata de adrenalina si
noradrenalina prin efectul de dilatare a vaselor renale si mezenterice,
determinand cresterea diurezei, aparent printr-un mecanism dopaminergic. Acest
efect este predominant. La doze mici in perfuzie (in jur de 2 mg/kg corp si minut) la doze
de 10 mg/kgcorp si minut stimuleaza si receptorii beta-1 adrenergici de la nivelul
miocardului. Efectul inotrop asupra cordului se asociaza cu un efect de accelerare
a frecventei cardiace, precum si o incidenta a aritmiilor, ambele mai reduse decat cele ale
izoprenalinei. Aceasta dubla actiune a dopaminei prezinta avantajul ca poate corecta
dezechilibrul hemodinamic, exercitand totodata un efect inotrop asupra cordului, fara
tahicardie consecutiva si in acelasi timp determinand ameliorarea perfuziei renale.
Totusi, la doze mari, dopamina are si efecte alfa-stimulante, in special vasoconstrictie;
atunci cand se administreaza doze mari, vasoconstrictia poate predomina in raport cu
vasodilatatia renala. 
Indicatii
Soc cardiogen, traumatic, hipovolemic, toxic si septic, in special la pacientii care prezinta
oligurie si rezistenta periferica normala sau scazuta; hipotensiune arteriala marcata
dupa anestezie peridurala sau rahianestezie; sindrom de debit cardiac scazut, in special
dupa interventii chirurgicale pe cord. 
Mod de administrare .
Continutul unei fiole (50 mg) se dilueaza in 250 ml solutie
salina sau glucoza (solutii izotone) - (1 ml sau 20 picaturi contin 200 mg dopamina); se
introduce strict intravenos, in perfuzie cu debit constant. Doza se stabileste in functie
de starea hemodinamica si greutatea corporala: se incepe cu 285 mg/kg corp si minut (14-
36 picaturi/minut la adultul de 70 kg), crescand progresiv - doza eficace uzuala, in jurul a
6,5 mg/kg corp si minut (45-46 picaturi/minut la 70kg greutate corporala) poate fi
crescuta, la nevoie, pana la 15 mg/kgcorp si minut (105 picaturi/minut la 70 kg greutate
corporala); la sfarsitul tratamentului doza se reduce progresiv (se injumatateste la fiecare
ora). Administrarea dopaminei se face obligatoriu sub supraveghere clinica si
hemodinamica, corectand in prealabil hipovolemia, hipoxemia, acidoza si dezechilibrele
electrolitice eventuale. 
5.5.Sulfat de magneziu actiune spasmolitica, antianafilactica, anticonvulsivanta si
sedativa (de scurta durata). Are actiune spasmolitica asupra tetaniei femeii gravide sau
asupra tetaniei uterine din ruptura de placenta. Actioneaza asupra musculaturii
bronsice.Exercita in acelasi timp actiune antiemetizanta si antisoc.
Indicatii
Tulburari de irigatie cerebrala, edem cerebral, encefalita, migrene, stari depresive. cefalee
histaminica, rinita fanului, edem Quincke, astm bronsic, febra si frisoane dupa transfuzii,
intoxicatii cu stricnina, tetanos, coree, nevralgii, tuse convulsiva, colici hepatice,
intestinale, renale, tulburari de climacteriu.
Doze si mod de administrare
Adulti: 1-3 fiole zilnic, in injectii intravenoase (lente), in cazuri grave (eclampsie,
tetanos) 0,2 ml/kg corp la 3-4 ore. Copii: 0,2-0,3 ml/kg corp/zi, i.m.
5.6.Isoprenalin, fiole - stimuleaza functia cardiaca, mareste debitul cardiac si creste
intoarcerea venoasa, scade rezistenta vasculara periferica, relaxeaza musculatura neteda
bronsica si gastrointestinala. 
Soc cu insuficienta circulatorie periferica acuta - poate fi util in socul cardiogen si in
socul septic (septicemie cu germeni gram negativi), atunci cand presiunea venoasa este
crescuta sau fenomenele de hipoperfuzie persista dupa corectarea hipovolemiei; stop
cardiac, sindrom Adams-Stokes prin bloc atrio-ventricular, hipersensibilitate
sinocarotidiana; cazuri selectionate de tahicardie si fibrilatie ventriculara in cursul
blocului atrio-ventricular, daca electrosocul nu este posibil; combaterea bronhospasmului
in cursul anesteziei generale.
Mod de administrare
In soc: intravenos, in perfuzie, 1 mg (5 fiole) in 500 ml solutie de glucoza 5%, cate 0,5-5
mg (0,25-2,6 ml) pe minut (in situatiile grave se pot folosi solutii mai concentrate,
introducand 30 mg/minut); viteza perfuziei se stabileste in functie de frecventa cardiaca
(cand depaseste 110/minut se micsoreaza doza, eventual se intrerupe administrarea),
presiunea venoasa centrala, presiunea arteriala si debitul urinar. Bloc sau aritmii
ventriculare: intravenos lent, in solutie, 1/50 000 (o fiola diluata la 10 ml), 2-3 ml (0,04-
0,06 mg) pentru adulti, si 0,5-1,5 ml (0,01-0,03 mg) pentru copii (regland dozarea prin
monitorizarea electrocardiogramei).
Stop cardiac: (cu traseu plat sau cu fibrilatie ventriculara) se injecteaza intravenos 0,2-0,4
mg (1-2 fiole). 
Situatii care nu impun urgenta: se injecteaza subcutanat sau intramuscular, la inceput
0,2 mg (o fiola), repetand, la nevoie, la fiecare 3 ore. In bronhospasmul din cursul
anesteziei se injecteaza intravenos 0,5-1 ml din solutia 1/50 000(0,01-0,02 mg), repetand
la nevoie. Stabilirea dozelor si administrarea se fac numai in unitatile de terapie intensiva,
sub controlul electrocardiogramei si a altor constante cardiocirculatorii; frecventa cardiaca
peste 130/minut impune oprirea imediata a tratamentului.
Contraindicatii
Tahicardia peste 130/minut si tahicardia din intoxicatia digitalica, extrasistolele polimorfe
si in salve, hipertiroidismul, starile de acidoza reprezinta contraindicatii. 
5.7.Vasodilatatoare(cresc presiunea intracraniana) / nitroglicerina (HTA,
IMA, EPA)
 5.8. Antiaritmice:
-amiodarona, utilizat in tratamentul tahiaritmiilor ventriculare asociate
infarctului miocardic si pentru controlul fibrilatiei ventriculare - in resuscitarea
cardiopulmonara - in general la pacientii care nu au raspuns la cardioversie si adrenalina).
5.9.Atropina este un parasimpaticolitic, cu efecte puternice antispastice,
antisecretorii şi midriatice, este utilizat pentru:
-pregătirea anesteziei generale, pentru prevenirea stimulării vagale.
- bloc atrio-ventricular; IMA pentru prevenirea şi tratamentul blocului atrio-ventricular şi
al bradicardiei sinusale,RCP pentru tratamentul bradicardiei sinusale, spasme ale
musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, colică biliară, stări spastice ale tractului
urinar, antidot în intoxicaţii acute cu anticolinesterazice (compuşi organofosforici şi
carbamaţi) sau cu parasimpatomimetice.
5.10.Analgezice (morfina,fentanyl)
5.11.Sedative facilitarea ventilatiei mecanice la pacientii critici, inconstienti
(midazolam)
5.12.Glucagonul- hiperglicemiant; creste glicemia prin stimularea transformarii
glicogenului hepatic in glucoza, mod de administrare: in reactiile hipoglicemice 0,5-1mg
subcutanat, intramuscular sau intravenos, efectul apare la 4-14 minute de la injectare se
poate repeta dupa 20 de minute. La injectarea i.v. 0,5 mg efectul apare in 1-2 minute.La
pacientul critic diabetic se recomanda mentinerea glicemiei intre 125/225mg/dl.
5.13.bronhodilatatoare Teofilina-(asemǎnǎtor cafeinei, care se găsește în frunzele
de ceai) relaxeazǎ musculatura bronhiilor și alți mușchi netezi, stimuleazǎ miocardul,
stimuleazǎ secreția gastricǎ, crește diureza și excitǎ sistemul nervos central. Se folosește
în tratamentul astmului bronșic având și efect bronhodilatator.
5.14. Bicarbonat de sodiu 1,4%, 8,4%, soluţie perfuzabilă
Indicaţii terapeutice: corectarea acidozei metabolice; alcalinizarea urinii, când
administrarea orală nu este posibilă, în următoarele situaţii: tratamentul intoxicaţiei cu
acizi organici slabi (barbiturice, acid acetilsalicilic); componentă a schemei de
reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică în cazul pierderilor digestive severe,
hiperkaliemie manifestă clinic (numai pentru soluţia de bicarbonat de sodiu 8,4%)
- Şoc cardio-circulator (numai pentru soluţia de bicarbonat de sodiu 8,4%).
Datorită pH-ului său alcalin, soluţia perfuzabilă de bicarbonat de sodiu nu este
compatibilă cu multe medicamente, de aceea se administreaza cu prudenta, se adm.
strict i.v., administrarea pe cale paravenoasă poate produce necroză tisulară, flebită sau
tromboze venoase, administrarea intra-arterială accidentală poate determina şoc sau poate
duce la pierderea extremităţii în care s-a injectat.
5.15.Calciu.Actiune terapeutica: recalcifianta, scade excitabilitatea neuromusculara
si relaxeaza musculatura neteda; antialergic, antiinflamator si normalizant al
permeabilitatii capilare.
 Indicatii: in tratamentul tetaniei hipocalcemice grave;
hipoparatiroidism postoperator, convulsii hipocalcemice la nou
nascuti cu hipoparatiroidism. 
Mod de administrare: i.v. lent, in 10-15 minute, 10-20 ml din solutia 10% (de
preferinta sub control ECG); in continuare, in perfuzie i.v. 6-8 g/1000 ml solutie de
glucoza 5% sau se injecteaza i.m. solutia 10%. 
 Contraindicatii
Hipercalcemie, insuficienta renala severa, hipercalciurie marcata, nefrocalcinoza, litiaza
renala calcica, osteoporoza acuta prin imobilizare. Nu se va folosi in timpul tratamentului
cu digitalice sau in conditii de hiperexcitabilitate cardiaca (poate provoca aritmii severe).
Nu se va injecta i.m. la copii, deoarece poate determina abcese. 
Injectarea i.v. impune multa prudenta, din cauza faptului ca, o crestere brusca a
calcemiei poate produce deprimarea cordului. Se va administra cu prudenta in caz
de hemoragie cerebrala recenta.
5.17 Antispastice, antitrombotice, antiinflamatoare 
6. Echipament de protectie de baza si avansata(manusi,bocanci,casca,ochelari)
7. Materiale auxiliare
8. Aparate pentru comunicatii