6.

Rolul macronutrientilo rîn metabolismul organismului uman

 Macronutrientii sunt o clasă de compuși organici pe care oamenii îi consumă în cele mai

mari cantități și care produc cea mai mare parte a energiei (calorii) necesare corpului, având
rol în stimularea creșterii, dezvoltării și reglării funcţiilor organismului.

De asemenea, macronutrienții au roluri specifice în menținerea organismului și contribuie

la gustul, textura și aspectul alimentelor, ajutâ nd în a face dieta mai variată și mai plă cută .
Există trei tipuri de macronutrienți primari necesari oamenilor:

- proteine şi aminoacizi
- lipide (sau grăsimi)
- carbohidraţi (sau zaharide, glucide, hidraţi de carbon)
Acești compuși sunt substanțe nutritive producă toare de energie pentru corpul uman,
energie care se mă soară în calorii:
- lipidele furnizează 9 calorii per gram
- proteinele furnizează 4 calorii per gram
- carbohidraţii furnizează 4 calorii per gram
 Aceşti macronutrienți au roluri esențiale în corpul uman:
- proteinele - au rol crucial în construirea, întreținerea și repararea țesuturilor corpului.
Sunt deosebit de importante pentru persoanele active fizic a că ror țesut muscular trebuie
reconstruit în mod constant. Toate enzimele şi hormonii, care realizează funcții vitale în
organism, sunt proteine. În plus, proteinele se implică în procesele imunitare.
- lipidele - funcția principală a lipidelor este protecția organismului, respectiv funcţia de
menținere a temperaturii corpului şi funcţia de amortizare şi protecţie a organelor interne.
De asemenea, promovează creșterea, dezvoltarea și menținerea membranelor celulare. În
plus, lipidele joacă un rol vital în digestia vitaminelor liposolubile (vitaminele A, D, E și K)
deoarece acestea au nevoie de gră simi (în care se dizolvă ) pentru a fi absorbite în
organism.
- carbohidraţii - sunt principala sursă de energie a organismului.
O complicație frecventă a aportului dezechilibrat de macronutrienți estediabetul, o
tulburare metabolică prin care organismul nu poate regla în mod corespunză tor nivelul de
glucoză din sâ nge. În ceea ce privește gră simile, consumul lor excesiv duce la creşterea în
greutate și obezitate. Excesul de gră sime nu este stocat doar subcutanat ci şi pe vasele de
sâ nge și organe, caz în care apar probleme grave de să nă tate: se blochează fluxul sanguin şi
sunt afectate organele (cum ar fi inima).
7.Efectul synergetic al macronutrienților. Normele zilnice, principalele surse. Efectele
sinergice sunt efecte cumulate neliniare ale a două ingrediente active cu
rezultate similare sau înrudite ale activităților lor diferite, sau ingrediente active cu
activități secvențiale sau suplimentare. De exemplu, vitamina E este un antioxidant, iar vitamina
C poate ajuta la reciclarea vitaminei E oxidată în vitamina E activă, astfel, un
efect sinergic [10] poate fi posibil între cei doi.

8. Rolul micronutrienților în metabolismul organismului uman. Norma zilnică,principalele

surse

În categoria micronutrienților intră vitaminele și mineralele. Aceștia nu

au valoare energetică și sunt necesari organismului într-o cantitate
mică.

Micronutrienții sunt, practic, toate vitaminele și mineralele (vitamina, A, B, C. D,

magneziu, potasiu, calciu, ș.a.m.d.), care se găsesc în hrana noastră și care ajută la producerea de
enzime, facilitarea creșterii, menținerea unui metabolism activ descompunerea
macronutrienților în energie, producția de hormoni, încetinirea procesului de îmbătrânire și
altele. Dar, poate, cel mai important rol al micronutrienților, deși cu greu putem face o
departajare, este acela de a menține sistemul imunitar la cote maxime. Așadar, preocuparea
noastră de bază ar fi să îi furnizăm corpului alimente bogate în micronutrienți, precum: legume,
fucte, nuci, semințe, leguminoase, dar și produse de origine animală. Oamenii de știință au ajuns
la concluzia că organismul uman are nevoie de 13 vitamine și 18 minerale, pentru a
funcționa așa cum ne dorim. Orice carență serioasă de vitamine sau minerale își va spune
cuvântul și ne va periclita într-un fel sau altul sănătatea.

9.Rolul apei în organismal omului. Tipurile de legătură a apei cu substanțele

chimice din alimente. Bilanțul hydric
Apa (monoxidul de dihidrogen) este un compus anorganic polar cu formula
chimică H2O. Molecula sa este formată prin combinarea a doi atomi de hidrogen şi un
atom de oxigen, fiind astfel oxidul hidrogenului şi cea mai simplă hidrură de calcogen.
Este de departe cel mai studiat compus chimic, astfel că unii biochimişti numesc apa ca
fiind un „solvent universal”, pentru abilitatea sa de a dizolva multe substanţe.[1]
[2]
 Această proprietate îi dă apei posibilitatea să fie şi „solventul lumii vii”.[3] Este singura
substanţă comună care există sub toate cele trei forme de agregare în natură: solidă
(gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (abur).[4]
Moleculele de apă formează legături de hidrogen între ele, fiind puternic polare.
Polaritatea moleculei de apă permite separarea în ioni şi formarea de legături puternice
cu alte substanţe polare, precum alcoolii şi acizii, astfel dizolvându-le. Legăturile de
hidrogen sunt motivul pentru multe proprietăţi speciale ale apei, precum faptul că forma
sa solidă este mai puţin densă decât forma sa lichidă, punctul de fierbere de 100 °C
este relativ mare pentru masa sa moleculară mică, şi capacitatea termică, care este
ridicată.
Apa este o substanţă amfoteră (numit şi amfolit), ceea ce înseamnă că poate fi
atât acid, cât şi bază, adică produce ionii H+ şi O- prin ionizare(proces denumit
şi autoprotoliză)
În natură ocupă peste 2/3 din suprafața globului și nu se găsește în stare pură, deoarece
conține substanțe dizolvate, suspensii solide, microorganisme etc. În stare pură este un lichid
incolor, fără miros și fără gust.. Apa îşi îndeplineşte acest rol, permiţând compuşilor
organici să reacţioneze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este un
bun solvent şi are o tensiune superficială ridicată, permiţând astfel mişcarea compuşilor
organici şi a organismelor vii. Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de
vedere chimic cu amoniacul, şi dizolvă multe tipuri de substanţe, precum
diferite săruri şi zahărul, şi facilitează reacţiile chimice ale acestora, lucru care permite
un metabolism complex.

Apa este necesară atât în existența vieții cât și în industrie. Sunt situații când este considerată
materie primă pentru procesul tehnologic, de exemplu în industria berii

Clasificarea tipurilor de apă

Apa potabilă – conține substanțe minerale dizolvate, sub 0,5%. Nu trebuie să conțină săruri
minerale de metale grele, compuși cu Ca, microorganisme, hidrogen sulfurat, azotați etc. decât
conform standardelor în vigoare. Poate fi apă naturală sau apă tratată cu clor sau ozon, pentru
corectarea calităților senzoriale în vederea încadrării în normele standard.
În alimente, se prezintă sub următoarele forme:

 în stare liberă
 legată de coloizi
 higroscopică
  de hidratare
Apa în stare liberă – din alimente se află sun formă de suc celular sau
micropicături, în ea fiind dizolvate diferite substanțe ca: hidrați de carbon, substanțe
proteice, substanțe minerale etc. Apa liberă se îndepărtează ușor din produsele alimentare prin
uscare, stoarcere sau presare. Dacă umiditatea aerului din depozite și umiditatea la suprafață a
produsului pus la păstrare sunt egale acest fenomen poartă denumirea de umiditate de
echilibru. . Pentru fiecare produs se pot crea condiții de depozitare la anumite
temperaturi și presiuni, în așa fel încât să se ajungă la o umiditate de echilibru. Apa în stare
liberă poate să treacă, în timpul procesului de fabricație, în stare legată. Ca de exemplu, apa
din lapte este în stare liberă, iar prin prelucrare în brânză sau cașcaval, trece în stare
legată.
Apa (monoxidul de dihidrogen) este un compus anorganic polar cu formula chimică
H2O. Molecula sa este formată prin combinarea a doi atomi de hidrogen şi un atom
de oxigen, fiind astfel oxidul hidrogenului şi cea mai simplă hidrură de calcogen. Este de
departe cel mai studiat compus chimic, astfel că unii biochimişti numesc apa ca fiind un
„solvent universal”, pentru abilitatea sa de a dizolva multe substanţe.[1][2] Această
proprietate îi dă apei posibilitatea să fie şi „solventul lumii vii”.[3] Este singura substanţă
comună care există sub toate cele trei forme de agregare în natură: solidă (gheaţă),
lichidă (apă) şi gazoasă (abur).[4]
Moleculele de apă formează legături de hidrogen între ele, fiind puternic polare.
Polaritatea moleculei de apă permite separarea în ioni şi formarea de legături puternice
cu alte substanţe polare, precum alcoolii şi acizii, astfel dizolvându-le. Legăturile de
hidrogen sunt motivul pentru multe proprietăţi speciale ale apei, precum faptul că forma
sa solidă este mai puţin densă decât forma sa lichidă, punctul de fierbere de 100 °C
este relativ mare pentru masa sa moleculară mică, şi capacitatea termică, care este
ridicată.
Apa este o substanţă amfoteră (numit şi amfolit), ceea ce înseamnă că poate fi
atât acid, cât şi bază, adică produce ionii H+ şi O- prin ionizare(proces denumit
şi autoprotoliză)
Bilanțul hidric reprezintă intrările și ieșirile de apă în și din organism. Bilanțul hidric ne
poate da informații despre funcția renală a pacientului, starea de hidratare și multe alte condiții
medicale. Pentru a calcula bilanțul hidric propriu, măsurăm cantitatea de apă ingerată (atât apă în
stare lichidă cât și apă din alimente, sucuri, alcool. Cantitatea de apă conținută în fiecare
aliment o găsim pe internet) și cantitatea de apă excretată. Apa iese din organismul nostru nu
doar sub formă de urină, dar și sub formă de transpirație, fecale și expirație.

10.Substanțele biologic active. Importanța lor pentru organism. Sursele

alimentare de substanțe biologic active.
Semnificaţia nutriţională a substanţelor bioactive din alimente a fost puţin studiată, din cel puţin două
considerente obiective: ‒ în primul rând, absenţa lor din alimentaţia omului sănătos nu produce
tulburări de creştere şi dezvoltare şi nu are efecte patologice, aşa cum se întâmplă când se realizează o
deficienţă proteică, glucidică, lipidică, vitaminiză sau minerală; ‒ în al doilea rând, în cele mai multe
cazuri, aceste substanţe se găsesc într-o cantitate foarte mică în alimente, fiind astfel dificil de a fi puse
în evidenţă [2]. De asemenea, este de menţionat că unele substanţe bioactive, în cantitate mică, au
efecte benefice asupra organismului, însă în cantitate mare au efecte negative. Aceste substanţe
biologic active se găsesc cu preponderenţă în alimentele de origine vegetală şi se remarcă prin efecte
specifice care pot influenţa calităţile organoleptice ale alimentelor: culoare, miros, gust cu influenţă
asupra comportamentului alimentar; altele sunt considerate ,,fiziologic active”, influenţând diferite
procese fiziologice în organism; unele au efecte terapeutice etc. Substanţele biologic active au fost
clasificate astfel: 1) acizi organici; 2) alcaloizi; 3) antibiotice şi fitoncide; 4) enzime vegetale; 5)
fitohormoni; 6) glicozizi; 7) pigmenţi naturali; 8) taninuri; 9) uleiuri eterice; 10) substanţe minerale; 11)
hormoni.

Sau
Majoritatea substanțelor biologic active au diverse proprietați curative. După o examinare mai
profundă a structurii alimentării omului contemporan reese, că în alimentație persistă un deficit
major de componente esențiale, ce nu pot fi substituite. Acest fapt este condiționat de o anumită
legitate, ce influențează vital asupra structurii alimentării în toate țările economic dezvoltate.
  Substanțele biologic active prezentate sub formă de suplimente alimentare- reprezintă
prin sine un concentrat de substanțe biologic active din materie primă alimentară de origine
minerală și animală, din plante întrebuițate în alimentație și plante medicinale. Aceste substanțe
biologic active nu pot fi substituite și trebuie să fie prezente în meniul alimentar zilnic. În caz
contrar se dezvoltă și se aprofundează cu timpul un deficit accentuat, în urma căruia organismul
devine neprotejat și incapabil de a rezista sub influența factorilor negativi ale medicului
înconjurător.  Ca urmare scade imunitate, se diminuează capacitatea de muncă, se dereglează
rezistența față de: viruși, microorganism, diverse boli, stres, efort, fizic. Apare o stare
psihoemațională destabilizantă, apare semne de oboseală cronică, factori ce acționează în
complex asupra longevității vieții.
  Un spectru long de extrase noturale, ce se con țin în suplimentele biologic active, au o
acțiune mai inofensivă și de lungă durată, spre deosebire de preparatele medicamentoase de
origine sintetică și monocomponente. Ele ar putea avea doar efect toxic minor, sunt bine tolerate
de către organism, practic nu provoacă reacții alergice și alte complicații și nu posedă proprietăți
cumulative. Suplimentele biologic active înlătură consecințele negative, apărute în urma
administrării preparatelor medicamentoase chimioterapeutice.
  Este stabilit, că o serie de substanțe care sunt clasate ca balast pentru preparatele
provenite din surse naturale în suplimente biologic active au o poziție activă, activând absorbția
substanțelor de bază și regulând eficacitatea lor metabolică și terapiutică.