JURNAL DUHOVNICESC –
Convorbire despre rugăciunea
inimii
- După învăţătura părintelui V.,
pentru deprinderea Rugăciunii lui
Iisus este absolut necesar ca, la
început, să se spună rugăciunea cu
glas tare, sau se poate rosti direct în minte?- Părintele V.
considera ca rostirea grăită este foarte necesară pentru
deprinderea Rugăciunii lui Iisus. Rugăciunea trebuie
făcută cu glas tare, cât mai des şi fără întrerupere, iar
mintea să fie atentă la cuvintele spuse, ca să se înveţe cu
acestea. Trebuie făcute multe rugăciuni, dar nu mecanic, ci
cugetând că Dumnezeu este de faţă, ne aude şi ne vede.
În anumite împrejurări, pentru a nu fi
auziţi de cei din jurul nostru,
Rugăciunea se poate spune fie şoptit,
fie cu mintea, ajutându-ne de mişcarea
limbii. Graba şi nerăbdarea nu sunt
bune în lucrarea duhovnicească. Toate
trebuie făcute la timpul lor, după
rânduiala lăsată de Sfinţii Părinţi. Este
bine, deci, să se înceapă lucrarea
Rugăciunii lui Iisus spunând-o cu gura,
chiar dacă se cunosc şi cazuri în care aceasta s-a făcut
altfel.
- Care erau cuvintele Rugăciunii când aţi început această
lucrare?- Eu am început să spun Rugăciunea ca şi
pelerinul rus, cu cuvintele “Doamne Iisuse Hristoase,
miluieşte-mă!”. Pe atunci nu eram povăţuită de părintele
V., dar şi dânsul recomanda începătorilor forma mai
scurtă a Rugăciunii, pentru ca mai apoi, înaintând în
lucrare, să se adauge pe rând şi celelalte cuvinte, până la
forma întreagă: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul
(păcătoasa)!”.
- Cum şi după cât timp s-a produs la dumneavoastră
trecerea de la Rugăciunea grăită la cea a minţii?- După
două, trei luni de rostire multă şi deasă cu voce tare,
Rugăciunea a trecut în minte de la sine – mai bine spus,
din lucrarea lui Dumnezeu. După un timp, m-am trezit
dimineaţa cu Rugăciunea care se spunea singură în minte.
De atunci, aproape în fiecare zi mă trezesc rugându-mă!
- Când făceaţi Rugăciunea cu mintea, vă ajutaţi câteodată
şi de rostirea cu gura?- În timp ce mă rugam cu mintea, la
început, din când în când, o mai rosteam şi cu gura, ca să
ajut mintea să ţină Rugăciunea.- Ce cugetaţi atunci cand
spuneaţi Rugăciunea cu mintea?- Cugetam cu mintea că în
ea este Dumnezeu viu şi lucrător şi eram atentă la
cuvintele Rugăciunii.
- Cand spuneaţi Rugăciunea doar cu mintea, priveaţi spre
locul inimii?- Mai întai am spus Rugăciunea simplu, în
minte. Apoi, la sfatul părintelui V., am început să şi
privesc spre locul inimii.
- Pentru a intra în lucrarea Rugăciunii, este suficient să ne
rugăm cu mintea numai în timpul altor îndeletniciri
zilnice?- Ar fi foarte bine dacă am putea rezerva un timp
anume în care să stăm într-un loc liniştit şi să facem
rugăciuni pe mătănii, pe degete sau cu ceasul, socotind
cam 1.000 de rugăciuni pe oră (forma scurtă). În acele
zile însă în care suntem prea ocupaţi, să ne străduim să
spunem rugăciunea neîncetat, cu gura, cu mintea sau cu
mintea în inimă, fiecare după puterea sa, oriunde am fi şi
orice am lucra.
- Cum pot fi depăşite dificultăţile care
apar în rostirea cu mintea a
Rugăciunii?- 1.Uitarea de rugăciune
şi 2.gândurile amestecate sunt cei
mai puternici duşmani ai
Rugăciunii. Când ni se întâmplă
acestea, trebuie să ne căim, să cerem
iertare Domnului Iisus Hristos şi apoi
să continuăm rugăciunea. 1. Uitarea
de rugăciune poate fi biruită prin aducerea aminte de
Dumnezeu, folosind pentru aceasta şi mijloace materiale
– mătăniile sau alte obiecte, diferite semne – fiecare
găsindu-şi metoda cea mai potrivită. Eu aveam un
pulover cu un nasture mare de metal pe piept. Făceam
treabă şi mă rugam, iar când uitam de rugăciune, auzeam
deodată cum mi se atingea cruciuliţa de la gât de nasturele
de metal. Tresăream atunci şi începeam iar rugăciunea,
mulţumind lui Dumnezeu că mi-a facut semn. 2. De
gândurile amestecate putem scăpa ţinând mintea atentă
numai la cuvintele rugăciunii. Cum apar alte gânduri şi
mintea alunecă spre ele şi se risipeşte, imediat s-o
întoarcem spre cuvintele rugăciunii.
Rugăciunea lui Iisus :
”Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
ma pe mine pacatosul!”
Parintele Zaharia (Zaharou)
povesteste intr-o conferinta ca
venind oarecand un preot catolic la Manastirea “Sf. Ioan
Botezatorul”, la Essex, Anglia, s-a mirat ca parintii se
rugau in biserica cu rugaciunea lui Iisus: “Nu pot sa
inteleg de ce trebuie sa repetati atata timp aceeasi
rugaciune…”. Parintele Sofronie Saharov, insa, intr-un
mod foarte prietenos, i-a raspuns: “O repetam pentru ca o
intelegem greu si odata ce am inteles-o nu mai vrem s-o
lasam”. Dea Domnul sa o intelegem si noi si sa n-o mai
lasam! (Laurentiu DUMITRU)
Despre rugăciunea lui Iisus, de Arhimandrit
Sofian Boghiu
Frati crestini, pe langa acest mod
de rugaciune despre care am vorbit
pana acum, mai este un fel de
rugaciune de chemare a numelui
Domnului, numita rugaciunea lui
Iisus, rugaciunea mintii sau
rugaciunea inimii. Este o
rugaciune scurta, plina de putere,
care vine de la Mantuitorul Hristos
si de la Sfintii Apostoli, cuprinsa in
aceste cuvinte: ”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”
Aceasta rugaciune scurta o putem spune oriunde si
oricand, stand sau mergand – si in viata, moderna, in
aceasta graba a vietii, cand n-avem timp de rugaciune
indelungată – in camera noastra in fata icoanelor si a
candelei aprinse. Putem spune aceasta rugaciune in orice
loc si in orice timp din viata noastra si in scoala si in
magazin si in fabrici si in ateliere, o putem rosti in taina
inimii noastre. Si Iisus Hristos, Care-i prezent in viata
noastra intotdeauna, ne asculta aceasta rugaciune, care este
inchinata numelui Lui plin de putere.
La multi dintre dumneavoastra
aceasta rugaciune va este
cunoscuta. Cunosc persoane
multe, tineret mai ales, dar si
mai in varsta, care o spun si
sunt avansati in rugaciune. M-
am bucurat foarte mult, ori de
cate ori am auzit despre
asemenea persoane.
Noi avem temeiul in cuvintele
Mantuitorului, Care zice: Orice
veti cere de la Tatal in Numele
Meu, voi face, ca sa se mareasca Tatal intru Fiul. Si iarasi:
De veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face.
Aceasta rugaciune se numeste rugaciunea lui Iisus, pentru
ca in miezul ei este numele Domnului nostru Iisus
Hristos, nume plin de putere, asa cum am mai spus.
Rugaciunea inimii se mai numeste si rugaciunea mintii.
A mintii, pentru ca in prima ei faza se rosteste cu mintea, si
a inimii pentru ca dupa multa vreme de rostire a rugaciunii
acesteia, rugaciune cu mintea, coboara in inima. Ea este
de obicei rugaciunea care este la indemana oricui, si se
poate rosti in doua feluri: asa cum vorbim, mai ales cand
lucram ceva sau cand mergem, si in ritmul respiratiei,
cand stam pe un scaunel avand capul putin aplecat spre
stanga si cu doua degete de la mana dreapta tinute usor
peste haina, deasupra locului inimii, pe partea stanga si asa
rostim rugaciunea aceasta: tare, soptit sau incet.
Rugaciunea lui Iisus, de
chemare a numelui Domnului,
se cere a fi rostita neincetat,
ziua si noaptea si in orice loc si
in orice lucrare ne-am afla.
Practic insa, mai ales pentru
incepatori, este greu a fi rostita
neincetat. Si de aceea, ea poate
fi rostita alternativ cu cele sapte
Laude ale Bisericii, din care este
bine sa nu lipseasca
Rugaciunile diminetii si
Rugaciunile de seara, Paraclisul si Acatistul Maicii
Domnului si, de asemenea, Acatistul Mantuitorului, care
este legat de numele Domnului, cu toate atributele aduse
Mantuitorului Hristos in cadrul rugaciunii obstesti.
Mai ales pentru personalul manastiresc, este bine ca
rugaciunea mintii sa fie rostita de patru-cinci ori pe zi,
cate cincisprezece minute de fiecare data. Dar fara
indoiala, aceasta rugaciunea poate fi rostita si de laici, de
oricare dintre dumneavoastra, dupa ravna fiecaruia,
macar de trei ori din cele 24 de ore, de cate cincisprezece
minute macar de fiecare data. Aceasta rugaciune cere sa
fie rostita des, ca sa se poata infige in inima noastra, in
centrul fiintei noastre.
Si inca un lucru trebuie sa mai avem in vedere, si anume:
cand rostim rugaciunea, sa fim atenti ca fiecare cuvant al
rugaciunnii sa cada pe locul de deasupra inimii, cu doua
degete deasupra inimii de carne, deasupra inimii
fiziologice. Acest loc al inimii, gasit de Sfintii Parinti,
marii rugatori ai rugaciunii acesteia, este centrul
duhovnicesc al fiintei noastre omenesti, si este deasupra
inimii carnale.
Aceasta sfanta rugaciune se cuvine sa fie facuta cu
binecuvantarea si sub supravegherea duhovnicului, care
de obicei o si practica. Ea are menirea sa ne ajute a ne
curati mintea si inima de gandurile si de poftele
netrebnice; lucru ce nu se poate infaptui decat cu chemarea
numelui Domnului, chemarea deasa a acestui nume, care,
ca un foc ceresc, arde asemenea necuratiile noastre
interioare.
Scopul ultim al acestei sfinte rugaciumi este de a cobora
mintea in inima, de a unifica aceste doua centre ale fiintei
omenesti, mintea si inima. De a realiza un acord
desavarsit intre inima si minte. Caci de obicei omul
gandeste ceva, dar simte altceva. Vorbeste de bine pe cel
ce sta in fata lui, iar in mintea, in inima lui, in adancurile
lui, il huleste.
 Cand unim aceste centre, Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa
mintea si inima, omul devine atingem si acest sfant ideal, de
o unitate duhovniceasca, si unire a mintii cu inima, de fapt
atunci el este intreg, asa cum unirea noastra cu Dumnezeu.
l-a facut Dumnezeu, om cu Atunci lupta cu noi insine se
adevarat deplin. Prin usureaza, sfanta rugaciune se
rugaciunea lui Iisus se rosteste neincetat in inima ziua
realizeaza idealul sfant al si noaptea, dupa cuvantul din
vietii noastre omenesti. Pana Cantarea cantarilor, care spune:
sa atingem insa acest ultim Eu dorm, dar inima mea
scop, de innobilare, de vegheaza. Bucuriile
sfintire a noastra launtrica, duhovnicesti intrec orice bucurii
de unificare a fiintei noastre pamantesti. Dragostea de
omenesti sfasiate de patimi, avem nevoie de o severa Dumnezeu, a sfintei Sale porunci, este cu adevarat mare,
lucrare de despatimire, de o lupta cu noi insine – care cu greu de talmacit in cuvinte omenesti!Pana atunci insa sa
nu este deloc usoara -, pentru izgonirea raului din minte si rostim cu smerenie, cu staruinta si cu dragoste, cu timp si
din inima, pentru adunarea mintii care se risipeste in fara timp, cu incredere in Dumnezeu si cu dor, aceasta
timpul rugaciunii, cum am mai spus. sfanta rugaciune: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”. Amin.
Daca nu am fi ajutati de sus in aceste eforturi, lupta noastra
cu noi insine ar fi aproape zadarnica. Dar, spre mangaierea Despre Isihasm şi România
si intarirea noastră, avem in ajutor experienta si sfaturile
Sfintilor Parinti – aflate in cartile lor si in Vietile A proorocit avva Neofit Pustnicul, un nevoitor isihast
Sfintilor, in literatura aceasta a sfintilor parinti, rugatori român, ca “vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea
mai ales – si in tainele Sfintei Biserici, indeosebi Taina de Taina a Isihiei. Grele vor fi schimbarile Lumii, dar tot
Spovedaniei si, cu dezlegarea duhovnicului, primirea asa de minunate vor fi si Renasterile Spirituale ale
Sfintei Impartasanii.Dar pe langa toate acestea avem multora. Va cobora din Munte si din Pesteri Lucrarea
ajutorul nemijlocit al Mantuitorului nostru Iisus cea de Taina a Isihiei pana in Inima Oraselor si multi
Hristos, prin chemarea sfantului Sau nume, rostind cat mai Tineri, aparent nestiutori, se vor Trezi cu tarie la o Viata
des pe drumurile vietii noastre rugaciunea. pe care am de Duh asemanatoare celei din vechime. Minunata va
spus-o: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fi aceasta Inviere tocmai acolo unde moartea se crede
miluieste-ma pe mine pacatosul!” stapana! Duhul Cel Prea Sfant isi va arata Puterea mai
presus de toate. Lucrarea cea de Taina a Isihiei va
Si chiar daca marea bucurie a coborarii mintii in inima inflori in pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri
intarzie, caci aceasta se produce numai cu ajutorul lui Intrupate [...] Lucrarea cea de Taina a Isihiei va fi
Dumnezeu si cand vrea Dumnezeu si harul Sau din noi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi
insine, stradania noastra sincera si statornica de chemare cea mai teribila confruntare dintre Lumina si intuneric,
deasa a numelui Domnului este de mare folos. dintre Duhul Vietii si al mortii. Dar Puterea Luminii va fi
atat de mare incat va depasi toate legile firesti”.
Astfel prin ea, prin aceasta rugaciune slabanoaga asa cum
ni se pare ca este ea, dobandim simtul prezentei lui Rugăcinea inimii
Dumnezeu in viata noastra. Simtim ca nu suntem singuri,
numai cu oamenii, simtim ca El este de fata. Simtim Un ucenic l-a întrebat pe
ajutorul Lui real in viata noastra in rabdarea ispitelor si Părintele Cleopa:
a necazurilor. Simtim ca ne intareste in credinta, ca ne - Ce este rugăciunea
sporeste dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele, ne curată?
lumineaza mintea sa intelegem, sa adancim, sa cugetam - Să zici cu gura, să înţelegi
la Sfintele Scripturi. Ne ajuta sa intelegem ca bucuriile cu mintea şi să simţi cu
ceresti sunt infinit mai mari si mai frumoase decat inima. Părintele Cleopa a zis:
bucuriile pamantesti. Ne ajuta si ne intareste sa implinim Nu te poate schimba nimeni
cu fapta voia lui Dumnezeu in viata noastra.Toate aceste dacă ai în inima ta pe
binefaceri ceresti sunt ca o arvuna pentru intrarea „Doamne Iisuse“ Dar
noastra in legatura cu Hristos, cu harul lui Dumnezeu, trebuie să ai o treaptă a
gustand cate putin, inca fiind in aceasta viata, din bucuriile rugăciunii. Când zici
si starea fericita de dincolo, pe cat ne este cu putinta noua „Doamne Iisuse“ se cutremură tot iadul, numai să zici din
oamenilor. inimă!