Conceptul de risc şi evoluţia acestuia

Un prim semnal al maturizării relaţiilor economiei de piaţă este însuşirea la nivelul

agentului economic a unei gândiri strategice în ce priveşte contracararea riscului. Astfel,
agenţii economici din România sunt puternic marcaţi în ceea ce priveşte dimensionarea
riscului în afaceri.
Iniţiind o afacere, întreprinzătorul îşi asumă anumite riscuri. Unele sunt inerente
desfăşurării afacerilor, altele se produc din cauze neprevăzute. Întreprinzătorul trebuie să ştie
cum să se protejeze de asemenea riscuri printr-un sistem eficient.
Riscul este definit în termeni foarte generali, ca posibilitatea de a ajunge într-o
primejdie, de a suporta o pagubă.
În general, riscul este o categorie economică, socială, politică caracterizată prin următoarele
trăsături:
- este un eveniment incert dar perfect posibil avându-şi originea în incertitudine;
- este un element care produce daune materiale sau morale;
- efectele lui, odată produse nu mai pot fi înlăturate;
- riscul apare în procesul activităţii umane, politice şi economice.
Pe plan economic, riscul este privit ca un eveniment viitor şi probabil a cărui
producere ar putea provoca unele pierderi. În acest sens au fost enunţate următoarele
accepţiuni:
- probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se înregistreze câştigul scontat sau să apară o
pierdere ca urmare a evoluţiei nefavorabile a factorilor de care depind performanţele unui
agent economic;
- sacrificiul unui avantaj imediat sau absenţa unui consum imediat în schimbul unor avantaje
viitoare;
- pierderea unui avantaj cert şi imediat din achiziţia şi stăpânirea unui bun contra unui avantaj
viitor şi incert din investiţia în valori imobiliare;
- incertitudinea asupra valorii unui bun financiar ce se va înregistra la o dată viitoare.
Incertitudinea
În practică, de regulă, ideea de risc este asociată cu incertitudinea.
Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranţă cu privire la viitorul unei activităţi
sau fenomen. Nesiguranţa economică are ca sursa fie caracterul obiectiv al unui proces
economic sau natural (clima), fie caracterul incomplet al cunoştinţelor existente la un anumit
moment dat. Incertitudinea se referă la starea de nesiguranţă legate de rezultatele scontate a se
obţine în urma unei acţiuni economice. O acţiune este considerată incertă, nesigură când este
posibilă obţinerea mai multor rezultate, fără a se cunoaşte probabilitatea de apariţie a uneia
sau alteia dintre ele.
Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii
unei legi de probabilitate pentru rezultatele scontate, şi prin cunoaşterea acestei legi de către
agenţii economici şi specialişti.
În realitate, cele două noţiuni distincte, risc şi incertitudine, se întâlnesc combinate în diverse
proporţii.
De exemplu, statisticile existente permit calculul riscului (pe baza probabilităţii) de apariţie a
unor inundaţii, secete, brumă.
Pe această bază se poate determina probabilitatea obţinerii unor producţii în aceste condiţii.
Incertitudinea însă, nu poate fi eliminată din aceste calcule previzionale.
De aceea, orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice (care privesc trecutul) şi
pe încercarea de apreciere a unei probabilităţi aplicabile viitorului, implică un anumit grad de
incertitudine. Incertitudinea devine o potenţială sursă de risc, în special, atunci când decurge
dintr-o informare incompletă sau din apelarea la surse incompatibile (necomparabile).
Probabilitatea
Probabilitatea arată în ce măsură este posibilă producerea unui eveniment în
condiţii bine determinate şi cunoscute.
Cu cât probabilitatea unui fenomen este mai mare, cu atât riscul este mai mic şi cu cât
probabilitatea unui fenomen este mai mică, cu atât riscul este mai mare. Riscul şi
probabilitatea se pot interpreta atât obiectiv cât şi subiectiv.
Probabilitatea obiectivă şi riscul asociat ei
Probabilitatea obiectivă şi riscul asociat ei reflectă starea de fapt a evenimentelor şi
se bazează pe evidenţa istorică a datelor statistice.
În unele cazuri, o astfel de evidenţă nu este posibilă şi se ajunge la probabilităţi subiective şi
riscuri asociate lor, care reflectă expresia estimărilor sau construcţiilor logice (variantele) ale
celui care operează cu astfel de estimări.
Probabilitatea subiectivă şi riscul asociat ei
Probabilitatea subiectivă şi riscul asociat ei poartă amprenta personalităţii
individului (optimist sau pesimist), reflectă mentalitatea şi măsura în care cel ce decide se
bazează pe intuiţie sau dimpotrivă, pe observaţii minuţioase în luarea deciziilor.
Riscul obiectiv este o variabilă independentă de individ, decident.
Riscul subiectiv este o estimare a riscului obiectiv influenţat de percepţie (modul de a percepe
realitatea).
Percepţia este influenţată de pregătire, experienţă, vârstă, stare de sănătate, temperament.
Ea poate fi mai apropiată sau depărtată de realitatea obiectivă.
Riscul asumat
Riscul asumat depinde de eforturile financiare pe care managerul şi le asumă în
vederea obţinerii rezultatelor viitoare, în funcţie de disponibilităţile financiare alocate (în
cazul reducerii unui risc, asigurarea obligatorie are un risc asumat mai mic, iar asigurarea
facultativă are în vedere un risc asumat mai mare cu cheltuieli suplimentare).
Riscul asumat este deci cel care influenţează decizia oamenilor de afaceri şi se poate vorbi de
puterea asumării riscurilor de către oamenii de afaceri.
Factorii mediului ambiant ai agenţilor economici sunt deosebit de dinamici în economia de
piaţă.
Unii au caracter aleator (factorii naturali, preţurile, dobânzile) iar nivelul celor mai mulţi
dintre factori depinde de furnizori, clienţi, concurenţi.
Aceştia nu pot fi prevăzuţi pentru un orizont mai lung de timp, cea ce face ca activitatea
firmei, rezultatele obţinute să se desfăşoare în condiţii de risc şi incertitudine.
Orice activitate economică implică riscuri. Realizarea obiectivelor şi proiectelor unei
organizaţii, firme, presupune identificarea şi asumarea unor riscuri multiple.Numim risc,
nesiguranţa asociată oricărui rezultat.
Nesiguranţa se poate referi la posibilităţile de apariţie a unui eveniment sau la efectul unui
eveniment în cazul în care acesta se produce.
Riscul apare când:
- un eveniment se produce sigur dar rezultatul acestuia este nesigur;
- efectul unui eveniment este cunoscut dar apariţia evenimentului este nesigură;
- atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt nesigure.
În concluzie riscul este o situaţie în care există posibilitatea unei deviaţii nedorite de la
rezultatul scontat, aşteptat sau sperat.
Termenul de risc e utilizat pentru a descrie tocmai asemenea situaţii în care anticipările nu
sunt unice, dar se pot aprecia probabilităţile fiecărei valori posibile.
Riscul este determinat de o multitudine de cauze obiective. Cauzele care detemină riscul sunt:
- schimbarea condiţiilor economice în timp (rata dobânzilor, cursul valutar, inflaţia,
importuri);
- schimbări tehnologice rapide;
- invalidarea experienţei anterioare;
- cunoaşterea imperfectă a variabilelor exogene;
- atitudinea pesimistă sau optimistă a echipei de analiză;
- erori de analiză tehnică sau economică;
- intervenţia statului prin taxe şi impozite;
- modificări ale preţurilor.
Cum pot fi adoptate deciziile în condiţii de risc?
Pentru a răspunde la întrebarea “Cum pot fi adoptate deciziile în condiţii de risc?” trebuie
ţinut seama de două concepte:
valoarea aşteptată – care exprimă efectul cel mai probabil în situaţia care se repetă de mai
multe ori.
gradul de risc – care se măsoară prin dispersia unor efecte dacă situaţia se repetă de mai
multe ori.

Tipologia riscurilor

În literatura economică sunt definite două categorii mari de riscuri:

riscuri pure;
riscuri speculative.

Riscul pur

Riscul pur este consecinţa unor evenimente accidentale care constituie o ameninţare
imprevizibilă pentru firmă, delimitarea pierderilor fiind dificilă.
El poate să apară prin acţiunea unor factori externi (uragane, furtuni, cutremure, incendii,
inundaţii, războaie, conflicte, falimentul unui client, furtul, etc.). De asemenea poate fi
determinat şi de o serie de măsuri ineficiente în activitatea firmei (erori de concepţie sau de
fabricaţie, întreţinere defectuoasă a echipamentului productiv, nerespectarea normelor de
securitate şi protecţie a muncii). Riscurile pure au oserie de caracteristici comune.
Caracteristicile comune ale riscurilor pure sunt:
- nu este acceptat în contrapartidă cu o posibilitate de câştig, firma îl suportă uneori fără
ştirea sa;
- nu se realizează în timp ci pe neaşteptate, în general fără semne pregătitoare;
- este un eveniment aleator, independent de voinţa părţilor; expresia “risc asigurat” este des
folosită în locul expresiei “risc pur”.
Riscul speculativ

Riscul speculativ provine din voinţa managerului sau întreprinzătorului de a-şi

realiza obiectivele ce vor conduce la creşterea puterii economice a firmei.
Se poate realiza în timp şi poate fi controlabil prin aplicarea tehnicilor de gestiune, a celor de
management, marketing.
Riscul speculativ intră în sfera de interes a întreprinzătorului iar cel pur depinde de întâmplare
sau neşansă.
Există o mare diversitate de manifestare a riscurilor speculative.Cu toate acestea , riscurile
speculative prezintă o serie de caracteristici comune:
- este acceptat, nu e suportat fără ştirea firmei, rezultă dintr-o alegere gândită, studiată;
- poate fi delimitat; omul de afaceri poate decide angajarea sa în limita bugetului
corespunzător, buget de lansare a produselor noi, buget de cercetare, buget de publicitate;
- se poate realiza în timp; numai după o perioadă de probă firma se poate pronunţa asupra
pierderilor ocazionate de un produs nou sau a degradării rezultatelor sale;
- realizarea riscului speculativ survine rareori fără semene pregătitoare;
- poate fi controlat, firma poate acţiona asupra lui oricare ar fi stadiul de evoluţie.
Economia clasică consideră că cele două tipuri de risc sunt opuse dar în realitate sunt
interdependente. Realizarea sau agravarea unui risc pur poate avea la bază o decizie
managerială strategică.
Creşterea vulnerabilităţii firmei este astfel rezultatul interdependenţei sporite între cele două
categorii de risc. Acesta este un motiv al integrării managementului celor două categorii de
risc într-un proces unic.
Din punct de vedere al posibilităţilor de asigurare, întâlnim riscuri asigurabile şi riscuri
neasigurabile.
Asigurarea reprezintă transferul unui risc de la întreprinzător, firmă către un agent
economic specializat – societatea de asigurări, pe baza unui contract de asigurare, iar
preţul acestui serviciu se numeşte primă de asigurare.
Cauzele producătoare de riscuri se numesc evenimente (grindina, poleiul, avalanşa, inundaţii,
furtul).
Din punct de vedere a naturii lor, riscurile pot fi:
 riscuri privind piaţa,
 riscuri privind proprietatea,
 riscuri privind personalul,
 riscuri privind clienţii, furnizorii.
Riscurile privind piaţa
Riscurile privind piaţa – pot apărea ca urmare a schimbărilor negative în cadrul pieţei ţintă şi
ale eforturilor de marketing. Unele dintre aceste schimbări pot afecta poziţia competitivă a
firmei şi potenţialul de creştere pe termen lung.
Ele se dezvoltă de regulă, în ritm lent, devenind în final complet distructive.
Evenimentele provocatoare pot fi întreruperile în aprovizionare, stocurile prea mari,
deteriorarea condiţiilor economice, reducerea cererii de produse. Întreruperile în
aprovizionare se datorează furnizorilor, şi ele pot provoca mari pierderi în procesul de
producţie sau vânzare.
Deteriorarea condiţiilor economice poate afecta negativ afacerea prin inflaţia ridicată,
creşterea ratei dobânzilor.
Gestionarea riscului devine dificilă, iar întreprinzătorii sunt vulnerabili la aceste riscuri.
Reducerea cererii de produse, de regulă în faza de declin a ciclului de viaţă a produsului,
expune firma acestui risc, iar întreprinzătorul trebuie să înnoiască şi să modernizeze
permanent produsele.

Riscul privind proprietatea

Riscuri privind proprietatea – spre deosebire de riscurile precedente au un caracter tangibil şi
sunt asigurabile. În această categorie se includ: incendiul, dezastrele naturale, spargerile,
tâlhăriile, furturile din magazine.
Incendiul poate afecta clădirile, echipamentele şi stocurile, dar gradul de risc depinde de tipul
afacerii. Întreprinzătorul poate reduce efectul distrugător printr-o politică de prevenire a
incendiilor şi prin asigurare.
Dezastrele naturale sunt imprevizibile şi pot afecta grav rezultatele firmei. Pentru acestea,
asigurarea rămâne cea mai bună soluţie.
În cazul spargerilor, întreprinzătorul poate reduce efectele riscului prin sisteme de alarmă,
agenţi de pază, iluminarea adecvată şi asigurarea.
Tâlhăriile, prin acte de violenţă sunt mai periculoase punând în pericol viaţa salariaţilor şi a
clienţilor.
Metodele de reducere a acestor riscuri sunt asemănătoare celor prezentate la spargeri.
Furtul în magazine, poate provoca pierderi importante întreprinzătorului. Autorii lor pot fi
profesionişti sau clienţi obişnuiţi. Măsurile de prevedere pot fi: instruirea angajaţilor, folosirea
oglinzilor convexe, utilizarea sistemelor de alarmă, amplasarea articolelor scumpe în locuri
special amenajate, folosirea agenţilor de pază şi asigurare.
Riscuri privind personalul
Riscuri privind personalul – această categorie de risc se datorează acţiunii salariaţilor care pot
comite furturi şi falsuri.
Cauzele se pot datora verificării superficiale la angajarea unor persoane, politicii de personal
neadecvată care creează impresia că angajaţii nu sunt plătiţi suficient şi vor fura în continuare,
relaţiilor necorespunzătoare dintre întreprinzător şi salariaţi, oportunităţii de a fura prin lipsa
metodei de prevenire.
Împotriva furturilor se pot lua măsuri prin:
 controlul stocurilor;
 recepţionare mărfurilor;
 ţinerea unei evidenţe corespunzătoare şi verificarea periodică a acesteia;
 închiderea fişetelor şi birourilor;
 plătirea corectă a angajaţilor;
 pedepsirea celor care au fost prinşi furând .

Fraudele
Împotriva fraudelor se poate lupta prin următoarele mijloace:
o verificarea cecurilor anulate;
o semnarea personală a tuturor cecurilor;
o aprobarea personală de întreprinzător a reducerilor de preţ.
În această categorie sunt incluse şi riscurile de accidente şi sociale în care angajaţii pot
determina o serie de cauze provocatoare.

Riscurile privind clienţii

Clienţii sunt sursa principală de profit, însă prezintă şi anumite riscuri. Multe dintre aceste
riscuri sunt datorate rău platnicilor sau nemulţumirii clienţilor.
Rău platnicii, mai ales în cazul vânzării pe credit pot fi atacaţi numai în justiţie.
Nemulţumirile clienţilor se pot datora calităţii necorespunzătoare sau depăşirii termenelor de
garanţie.
Singura măsură de asigurare împotriva acestui risc este evitarea unor asemenea situaţii.

După evenimentele care le produc, riscurile sunt:

-riscul climatic;
-riscul tehnic;
-riscul tehnologic;
-riscul comercial sau de marketing;
-riscul financiar;
-riscul economic sau al eşecului;
-riscul investiţional;
-riscul social;
-riscul informaţional;
-riscul politic;
-riscul valutar;
-riscul de ţară.

Riscul climatic
Riscul climatic este determinat de:
- probabilitatea de realizare a unor temperaturi şi precipitaţii în afara limitelor normale (din
date statistice);
- frecvenţa brumelor târzii de primăvară şi a celor timpurii de toamnă;
- a grindinii.
Cunoaşterea (determinarea) lui serveşte la stabilirea nivelului planificat al producţiei în
funcţie de riscul asumat. El se determină pe baza rezultatelor de producţie şi a factorilor
climatici într-o perioadă trecută.

Riscul tehnic
Riscul tehnic, se referă la posibilitatea ca rezultatele unui proces de producţie sub aspect
cantitativ, calitativ şi valoric să fie influenţate negativ de mijloacele tehnice şi materialele
folosite.El poate fi cauzat de tipul, uzura sau întreţinerea necorespunzătoare a mijloacelor
tehnice, a exploatării lor de către angajaţi neinstruiţi corespunzător sau care nu respectă
regulile de protecţie a muncii.

Riscul tehnologic
Riscul tehnologic – are dimensiuni mai mari ca urmare a neaplicării unor tehnologii moderne
cât şi a nerespectării disciplinei tehnologice. Efectele lui se reflectă în randament mai mic, în
calitate mai scăzută a produselor şi serviciilor, costuri mai ridicate. Toate acestea reduc
capacitatea concurenţială a firmei pe piaţă.
Riscul comercial sau de marketing
Riscul comercial sau de marketing – exprimă probabilitatea de a nu se putea comercializa
producţia.
El are la bază studiul incomplet, insuficient sau defectuos al pieţei, un sistem neadecvat de
contracte, dar şi o politică guvernamentală care să îl atenueze (subvenţii).
Piaţa tuturor agenţilor economici prezintă o doză de risc mai mare sau mai mică, evidentă sau
mascată.
Pentru aprecierea lui şi stabilirea unor măsuri eficiente de contracarare, întreprinzătorul şi
specialiştii de marketing au rol decisiv, dar şi managementul la nivelul firmei.
Riscul financiar
Riscul financiar – se exprimă prin probabilitatea de a nu avea la dispoziţie resursele financiare
planificate, sau planificarea lor deficitară,
Poate să apară ca urmare a acţiunii imprevizibile a forţelor pieţei, a modificărilor în politicile
guvernamentale, a unor legături de cooperare necorespunzător concepute care au ca impact
negativ creşterea costurilor. De aceea, în planificarea costurilor este firesc să se admită un risc
planificat
Riscul economic sau al eşecului
Riscul economic sau al eşecului – este determinat de dezechilibrele macroeconomice mai
importante (inflaţia, blocajul financiar).
Orice firmă are un risc mai mare sau mai mic de a ajunge la faliment.
Selecţia pe care o operează mecanismele pieţei între cei competitivi şi necompetitivi asociază
oricărui agent economic riscul eşecului.
Falimentul reprezintă încadrarea juridico-economică a acelui agent economic la care riscul
potenţial devine în anumite împrejurări determinate de factorii macroeconomici şi de cei
microeconomici, o certitudine “dureroasă”. Se acceptă aceasta pentru a elimina pe cei
necompetitivi şi pentru ca sistemul să evolueze, să progreseze. De aceea în economiile
occidentale, riscul a fost temeinic studiat pentru a interveni corectiv şi eficient, identificând
căi de limitare a sa.
Riscul investiţional
Riscul investiţional – este determinat de posibilitatea neobţinerii rezultatelor scontate din
investiţii ca urmare a unor decizii insuficient fundamentate şi adaptate contextului care pot
conduce la lipsa resurselor financiare şi creşterea duratei de realizare a obiectivelor.
În momentul în care eşti dispus la o investiţie, este necesar ca indicele de eficienţă economică
al proiectului în care vrei să te implici să aibă valoarea cât mai mare. Eficienţa crescută este
egală cu un risc scăzut şi cu o investiţie inspirată.
Eficienţa economică nu este altceva decât o comparaţie între eforturile totale, cu efectele
exprimate în termeni financiari. Costurile trebuie să includă atât costul cu achiziţia
echipamentului, costurile de operare (mentenanţa, instruirea utilizatorilor, consumabile etc.),
cât şi costul de oportunitate.
Riscul social
Riscul social – este provocat de evenimente sociale majore cu un puternic potenţial
perturbator (şomajul, conflictele, grevele).
Acest tip de risc depinde de un număr mare de factori interni şi factori externi.
Factori interni:
-structura organizatorică;
- motivarea salarială;
-politica socială existentă;
-comunicarea defectuoasă.
Factori externi :
-nivelul general de dezvoltare a ţării şi a ramurii);

Riscul informaţional
Riscul informaţional – poate exista şi provoca daune agenţilor economici într-o eră a exploziei
informaţiilor şi a mijloacelor informatice, dacă firma nu are acces la informaţii, nu dispune de
mijloace de analiza şi utilizare eficientă a lor în luarea deciziilor.
Informaţia este o marfă care are valoare, preţ, calitate şi trebuie gestionată şi utilizată eficient.
Riscul politic
Riscul politic – este determinat de evenimente politice semnificative la nivel naţional sau
global. El este legat de riscurile existente într-o ţară, într-o anume perioadă, faţă de acţiunile
împotriva persoanei, proprietăţii prin expropriere, frustrarea contractului, transferul profitului,
piedicile birocratice.
În zilele noastre, în special după trecerea barierei anilor 2000 riscul a devenit un factor major
pe care trebuie să îl ia în calcul orice companie la nivelul conducerii.
După ce am trecut peste evenimentele din 11 septembrie 2002 care au zdruncinat bine
economia lumii şi câteva industrii majore, după epidemia SARS (China, Vietnam, Singapore,
Canada), după căderea Enron şi semnarea Sarbanes-Oxley Act, după războiul din Irak şi
fluctuaţiile în sfera preţului petrolului şi a stabilităţii mondiale, şi alte evenimente majore ale
ultimilor ani, nu mai putem să spunem că afacerile sunt ceea ce obişnuiau să fie. Acum
deasupra lor, ca de altfel dintotdeauna, planează riscul.
Riscul politic este mai pregnant în zilele noastre şi evident mult mai puţin controlabil.
Riscul valutar
Riscul valutar – exprimă efectele negative ale mişcării cursului de schimb asupra
performanţelor firmei.
Riscul de ţară
Riscul de ţară – este definit în primul rând ca risc de neplată, de nerecuperare, de nerepatriere
a capitalului.
Pentru orientarea societăţii de investiţii, a instituţiilor financiar-bancare, există mai multe
organizaţii, publicaţii şi metodologii prin care se apreciază performanţele economice şi
stabilitatea politică dintr-o ţară.
Indicatorii incluşi sunt: performanţele economice ponderate cu 25% bazate pe situaţii, analize
şi prognoze ale ultimilor doi ani; riscul politic cu o pondere de 25%, indicatorii de îndatorare
cu o pondere de 10%; reeşalonarea datoriilor cu o pondere de 10%; rata de creditare cu 10%;
accesul la finanţarea bancară cu o pondere de 5%; accesul la finanţarea pe termen scurt 5%;
accesul la titlurile internaţionale şi pieţele pentru împrumuturile sindicalizate 5%; raportul
între ţinerea de disponibilităţi pe termen de peste 5 ani şi marja de forfetare în cazul ţărilor
lipsite de riscuri 5%.
Nivelul indicatorului trebuie interpretat orientativ, importantă fiind tendinţa evoluţiei lui în
timp.
Afaceri fără riscuri nu au existat şi nici nu vor exista. Singura diferenţă este că unele afaceri
sunt mai predispuse la riscuri decât altele. Sunt întreprinzători care încearcă să ignore
riscurile, alţii fac tot posibilul pentru a-i minimiza efectele. Oricum ar fi, riscul este
omniprezent. De aceea, cu cât te familiarizezi mai repede cu managementul riscurilor, cu atât
ai şanse mai mari de succes.
Concluzii
Din cele prezentate se desprind o serie de concluzii:
 dimensiunea riscului şi formele lui în economia de piaţă este mult mai mare decât în
economia centralizată;
 necesitatea unor instrumente riguroase de calcul a unor riscuri;
 riscul devine o funcţie a competenţei manageriale, nu ţine de destin, ci de capacitatea
întreprinzătorului de a anticipa evoluţia segmentului pe care operează;
 agenţii economici şi managerii lor au cunoştinţe insuficiente privind tipurile de riscuri
şi dimensiunea acestora;
 analiza riscurilor trebuie să permită o ierarhizare a lor după agresivitatea pe care o
creează firmei asupra deciziilor şi rezultatelor obţinute;
 creşterea rolului riscului în luarea deciziilor reprezintă elementul necesar în
dezvoltarea activităţii de management a riscului care va permite formarea unei
mentalităţi adecvate economiei de piaţă.