Teza de An

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE
Catedra Ştiinţe Administrative
TEZĂ DE AN
ACTELE ŞI ORGANELE DE STAREA CIVILĂ
a studentei: Bădărău Iulia, an.II, gr.312,

specialitatea Administraţie publică
Conducător ştiinţific: Lora Badan,

lector univ., magistru în drept
Chişinău, 2011
CUPRIS
INTRODUCERE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -3
CAPITOLUL I . ACTELE DE STARE CIVILĂ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -5
1.1.Noţiunea şi trasăturile actelor de stare civilă - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 5

1.2.Procedura de înregistrare şi elaborare a actelor de stare civilă - - - - - - - -8
1.3.Categoriile de acte de stare civilă - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -13
CAPITOLUL II .ORGANELE DE STARE CIVILĂ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -27
2.1.Sistemul organelor şi oficiile de stare civilă din Republica Moldova - - - - -27

2.2. Serviciile de stare civilă - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 29
2.3.Competenţa altor autorităţi publice în domeniul starii civile - - - - - - - - - -31
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 33
BIBLIOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 35
2
INTRODUCERE
O categorie aparte de documente în care era consemnată evidenţa strictă a populaţiei o

reprezentau actele de stare civilă, numite registre metricale ale bisericilor Basarabiei. Fiecare
biserică rurală sau urbană a diferitor confesiuni religioase din Basarabia beneficia, începînd cu
sec. XVIII pînă în epoca contemporană, cînd vor fi instituite oficiile actelor de stare civilă, de
registre metricale.
Actualitatea temei. În Republica Moldova înregistrările de stare civilă sunt efectuate
organizat. Monitorizarea procesului de întocmire a actelor de stare civilă şi asigurarea legalităţii
acestuia se realizează prin grija unui singur organ al administraţiei de stat – Serviciul Stare Civilă
al Ministerului Dezvoltării Informaţionale. Pe parcursul a cinci decenii de la constituire (11
ianuarie 1957), activitatea de stare civilă a fost orientată spre promovarea întîietăţii valorilor
familiare în societate prin perfecţionarea cadrului legislativ, automatizarea actelor de stare civilă,
completînd arhivele electronice de stat. Trecut, prezent şi viitor, iată pilonii care susţin
realizarea plenară a potenţialului Serviciului, valorificat într-o activitate rodnică şi frumoasă.
Gradul de cercetare a temei, reprezintă o importanţă deosebită în cercetarea mea
deoarece mi-a făcut o imagine clară a stadiului actual al cercetărilor în ţară şi în străinătate. Este
unanim acceptat azi că Starea civilă şi elementele ce o compun, reprezintă o primă sursă de
informaţie în stat care face posibilă individualizarea cetăţeanului în societate şi familie. Starea
civilă, ca element inseparabil de personalitatea umană, este recunoscut din cele mai vechi
timpuri, cunoscînd o dezvoltare puternic marcată de specificul social-politic al epocilor istorice.
Scopurile şi obiectivele propuse au fost acelea de a face o prezentare a principalelor
reglementări naţionale în materie de eliberare a actelor de stare civilă, scopurile au fost de a:
 menţiona noţiunea şi trăsăturile specifice a procedurii de eliberare a actelor de stare
civilă;
 de a specifica etapele procedurii de eliberare a actelor de stare civilă;
 de asemenea voi accentua şi procedura de eliberare a diferitor acte de stare civilă;
Baza metodologică a cercetării ştiinţifice constă în metodele de cercetare pe care le-am
folosit în lucrarea mea. La atingerea scopurilor şi obiectivelor propuse în lucrare, un rol
important l-au avut :
 metoda funcţională: am specificat toate atribuţiile oficiilor de stare civilă şi de
asemenea funcţionalitatea actelor emise pe teritoriul Republicii Moldova;
3
 metoda de observaţie: în care am cercetat şi observat activitatea organelor care sunt
competente să elibereze acte de stare civilă.
Perioada anilor 2001-2007 se caracterizează prin realizări normative impunătoare. S-au
depus eforturi considerabile în scopul creării cadrului juridico-normativ al înregistrării actelor de
stare civilă în corespundere cu normele internaţionale din domeniu. La etapa actuală, Serviciul
Stare Civilă şi subdiviziunile sale teritoriale şi-au consolidat ferm poziţiile în cadrul instituţiilor
statului, identificîndu-se ca un sistem în care predomină armonia, colaborarea şi tendinţă
constantă de autoperfecţionare.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în originalitatea ştiinţifică a
investigaţiei, cît şi a aportului meu personal în cercetarea acestei teme, am încercat să demostrez
importanţa studiului problemei despre procedura de eliberare a actelor de stare civilă.
Lucrarea conţinînd o analiză complexă, sub unele astepctele ( istoric, juridic) a activităţii
desfăşurate de oficiul stării civile, prezenta investigaţie vine să generalizeze cele mai recente,
avansate idei, ipoteze şi afirmaţii privind fenomenul înregistrării şi eliberării actelor de stare
civilă expuse în literatura de specilitate.
Volumul şi structura tezei. Lucrarea mea este structurată în două capitole. Primul
capitol abordează despre procedura de eliberare a actelor de stare civilă în general, care conţine
relatarea detaliată a acestei proceduri în activitatea organelor de stare civilă, care conţine diferite
noţiuni, trăsăturu specifice a procedurii de eliberare a actelor de starre civilă. De asemenea se
mai specifică aşa aspecte care ţin de subiecţii investiţi cu dreptul de eliberare a actelor de stare
civilă.
În cel de-al doilea capitol se vorbeşte despre organele de stare civilă, de serviciille de
stare civilă şi de competenta altor autorităţi publice în domeniul stării civile.
4
Capitolul I. DESPRE ACTELE DE STARE CIVILĂ
1.1. Noţiunea şi trăsăturile actelor de stare civilă.
Procedura eliberării actelor de stare civilă este activitatea desfăşurată de Oficiul Stare
Civilă sau reprezentanţii acestuia pentru a duce o strictă evidenţă în actele existente în scopul şi
în interesul cetăţenilor societăţii.
Conform literaturii de specialitate, procedura eliberării actelor de stare civilă este diferită,
deoarece în mare măsură depinde de actele de care cetăţenii au nevoie. În dependenţă de actul
solicitat, acesta dispune de un termen în care urmează să fie eliberat, la fel actul dispune de taxa
de stat, în conformitate cu legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03.12.1992, care este diferită
conform importanţei actului solicitat de către cetăţean.
În general, actele de stare civilă sînt acte autentice care constată principalele elemente ale
persoanei fizice şi sînt întocmite de către autorităţile publice abilitate. Într-o viaţă obişnuită
principalele evenimente sînt: naşterea, căsătoria şi moartea, iar în plan formal, actul de naştere,
de căsătorie, de deces1.
Într-o definiţie legală actele de stare civilă sînt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte
naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. S-a reţinut că actul de stare civilă are o natură
juridică mixtă deoarece el trebuie determinat atît prin prisma dreptului civil cît şi prin cea a
dreptului administrativ2.
Dacă ne referim la importanţa actului de căsătorie, putem menţiona faptul că acesta
deţine un rol nespus de important în viaţa fiecărui cetăţean dar şi al întregii societăţi. Pentru ca
actul de căsătorie să fie eliberat cetăţeanului, acesta mai întîi de toate depune cererea în scris şi
întregul set de documente la Oficiul Stare Civilă sau la primăria în a cărei rază teritorială
domiciliază persoanele care doresc să se căsătorească, pentru ca acesta din urmă, pe baza actelor
depuse de către persoanele cointeresate să poată întocmi actul de căsătorie3.
Pe baza actelor depuse la Oficiul Stare Civilă, reprezentantul acestuia examinează
documentele pentru ca mai apoi să întocmească certificatul de căsătorie. Actele necesare sînt
următoarele:
1
Lupan E. Drept civil, Persoana Fizică.- Bucureşti: Lumina Lex; 1999, p.190
2
Reghini I. Dreptul Familiei. Tîrgu-Mureş; 1994, p.75
3
Legea privind actele de stare civilă nr.100-XV din 26.04.2001// Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 97-99/765 din
17.08.2001
5
 declaraţia de căsătorie;
 buletinul de identitate;
 certificatul de naştere;
 bonul- taxa de stat în sumă de 20 lei;
 certificatul medical;
 certificatul de divorţ(deces), dacă este cazul de o căsătorie repetată,iar mai apoi se
întocmeşte actul de căsătorie.
După ce certificatul a fost întocmit cu persoanele cointeresate de acest fapt, aceştia
stabilesc data cînd certificatul poate fi eliberat.
Procedura eliberării certificatului de căsătorie este caracterizat prin faptul că ofiţerul de
stare civilă la data stabilită conform legislaţiei, desfăşoară într-un mod solemn, public şi oficial
această activitate. Procedura de eliberare a actelor de căsătorie nemijlocit trebuie să fie efectuat
de către ofiţerul de stare civilă şi în primul rînd actul eliberat urmează a fi înregistrat în registrul
de înregistrări a actelor de stare civilă.
Conţinutul şi forma actelor de stare civilă au imprimate o tentă de culoare albastră pe cele
de naştere, roz pe cele de căsătorie şi cenuşie pe cele de deces, avînd la mijloc stema Republicii
Moldova4.
Legislaţia prevede că procedura eliberării actelor de stare civilă este stabilită în scopul
protecţiei drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor, cît şi în interesul
statului5.
În conformitate cu art.54 din Codul Civil al Republicii Moldova 6, procedura eliberării
actelor de stare civilă este diferită în dependenţă de actele civile de care persoana fizică are
nevoie. Această procedură este realizată de către ofiţerul de stare civilă sau autorităţile publice
locale. Fiecare act de stare civilă dispune de taxa de stat conform art.2 din legislaţie, care la
rîndul său este achitată în termenul prevăzut de aceasta.
Dacă ne referim la procedura de eliberare a actului de naştere, această activitate se
efectuiază de ofiţerul de stare civilă în termen de cel mult trei luni după ce a fost demonstrat
acest fapt prin actul medical eliberat de unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau prin
certificatul medical eliberat de instituţia medicală privată, de medicul care a asistat naşterea sau
care a fost sesizat imediat după naştere.
Actul respectiv se anexează la declaraţia de naştere a copilului care se depune la Oficiul
Stare Civilă. Această declaraţie trebuie să se încadreze în termen de trei luni de la data naşterei
4
Legea privind actele de stare civilă nr. 100-XV din 26.04.2001// Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 97-99/765 din
17.08.2001
5
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994// Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 1 din 12.08.1994
6
Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002// Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 82-86/661 din
22.06.2002
6
conform legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte legea privind actele de stare civilă nr.100-XV
din 26.04.2001, iar pentru copii născuţi decedaţi, declaraţia trebuie să se facă în termen de trei
zile de la naştere, aceiaşi regulă se aplică şi pentru copii născuţi vii dar au decedat în prima
săptămîmă de viaţă.
Înregistrarea naşterii copilului născut mort sau decedat în prima săptămînă după naştere
are loc pe baza certificatului constatator de deces perinatal, eliberat de unitatea sanitară, certificat
de naştere pe numelui copilului născut mort nu se eliberează. În acest caz, părinţilor copilului li
se înmînează un act prin care atestă înregistrarea naşterii copilului mort. Dacă ne referim la
faptul că copilul a decedat în prima săptămînă după naştere, atunci la Oficiul Stare Civilă se
înregistrează naşterea şi decesul, însă din oficiu se eliberează doar certificatul de deces. În cazul
în care conducătorul unităţii sanitare în care s-a produs naşterea sau decesul copilului ori medicul
care a constatat faptul naşterii copilului mort sau faptul decesului nou-născutului în prima
săptămînă după naştere este obligat, în termen de trei zile de la data constatării faptelor
respective, să declare naşterea sau naşterea şi decesul. Această declaraţie se depune la Oficiul
Stare Civilă în a cărui rază teritorială se află unitatea sanitară7.
Procedura eliberării actului de deces se elaborează mai simplu din considerentul că acesta
se face într-un termen mai redus, în trei zile şi se întocmeşte la primăria localităţii în raza
teritorială în care s-a produs decesul. Declaraţia de deces se face pe cale verbală, în termen de
trei zile de la data încetării din viaţă a persoanei8.
Odată cu declaraţia de deces, declarantul va depune şi următoarele acte:
 certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul
mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului;
 actul de identitate a celui decedat;
 livretul militar sau adeverinţa de recrutare după caz, pentru persoanele supuse
obligaţiunilor militare.
În cazul în care declarantul nu poate prezenta actele prevăzute mai sus, va depune în scris
motivul neprezentării acestora şi datele de stare civilă ale decedatului 9. Organul de stare civilă va
cere declarantului prezentarea actului de identitate şi a livretului militar sau a adeverinţei de
recrutare a persoanei decedate, acestea fiind reţinute pentru a fi remise poliţiei sau comisariatului
militar pînă la data de 15 a lunii următoare, iar dacă actele în cauză nu sînt prezentate, aceasta nu
duce la împiedicarea înregistrării decesului şi nici la eliberarea acestuia conform art.56 din lege10.
7
17.08.2001
8
Cebotari V. Dreptul Familiei.- Chişinău: 2004, p. 73
9
Instrucţiuni cu privire la modul de înregistrare a actele de stare civilă // Monitorul Oficial nr.59-61 din 15.04.2005
10
17.08.2001
7
În cazul în care decesul nu a fost declarat în termene legale, întocmirea actului de deces
se face doar cu aprobarea comisariatului militar. După întocmirea actului de deces, Oficiul Stare
Civilă eliberează declarantului certificatul de deces în temeiul căruia se poate face înhumarea sau
incinerarea cadavrului, precum şi adeverinţa de deces pentru a fi reprezentată casei teritoriale de
asigurări sociale în scopul solicitării îndemnizaţiei de deces.
Prin cele menţionate mai sus putem spune că procedurii de eliberare a actelor de stare
civilă, le putem atribui o varietate de noţiuni generale specifice acestora, deoarece în activitatea
oficiului stării civile sînt puse o serie de acte civile care la rîndul lor dispun fiecare de procedura
lor specifică de înregistrare şi eliberare a acestora.
1.2.Procedura de înregistrare şi elaborare a actelor şi subiecţii cu drept de elaborare a

actelor de stare civilă.
Procedura de înregistrare şi eliberare a actelor de stare civilă este efectuată de către organul
de stare civilă care este împuternicit cu dreptul de a elabora aceste activităţi conform legislaţiei,
în interesul cetăţenilor. În urma activităţilor efectuate de organul de stare civilă, specificăm
faptul că certificatele de stare civilă se eliberează în exclusivitate pe baza actului de stare civilă şi
în stictă concordanţă cu acesta11.
Dacă ne referim la actul de căsătorie, acesta ocupă un loc foarte important în viaţa fiecărui
cetăţean, deoarece prin înregistrarea căsătoriei putem specifica faptul că este primul pas spre
maturitate, care începe cu aplicarea semnăturii în actul de stare civilă, de la primul sărut familial.
Actul de căsătorie se înregistrează la oficiul stare civilă în urma depunerii unei cereri în scris de
către viitorii soţi şi se întocmeşte pe baza datelor de identitate a persoanelor doritoare de a se
căsători.
Pentru eliberarea actului respectiv, nemijlocit trebuie să dureze o perioadă de o luna sau cel
mult două, conform legislaţiei, iar în cazul în care persoanele doresc ca termenul să se reducă,
aceştea trebuie să dispună de motive întemeiate pentru ca actul să fie eliberat mai rapid, ca
exemplu poat fi unul din motive în care soţia este însărcinată şi de curînd trebuie să nască.
Datorită înregistrării şi eliberării actului de căsătorie mai apoi apare şi necesitatea de
înregistare a actului de naştere, care la fel este unul din actele de stare civilă importante pentru
fiecare cetăţean. Actul de naştere se înregistrează şi se eliberează de organul competent în termen
de pînă la trei luni, iar în cazul în care acest termen s-a depăşit, atunci procedura de înregistrare
şi eliberare a actului de naştere devine mai complicat. Pentru ca actul să fie înregistrat nemijlocit
trebuie mai întîi de toate să se confirme acest fapt prin certificatul medical eliberat de instituţia in
11
17.08.2001
8
care s-a produs naşterea. Pe lîngă certificatul constatator eliberat de instituţia medicală trebuie să
fie anexate şi buletinele de identitate ale părinţilor12.
Dacă ne referim la actul de deces, procedura de eliberare a acestuia este mai simplă,
deoarece actul de deces se eliberează într-un termen de trei zile de la declararea decesului.
Declaraţia de deces se poate face atît de rudele celui care a decedat, cît şi de vecinii sau altă
persoană.
Oficiul stării civile de asemenea eliberează şi duplicatele actelor de stare civilă, în cazul în
care:
 se deteriorează certificatul;
 se pierde certificatul;
 la solicitarea certificatului de model nou în legătură cu transcrierea acestuia în grafie
latină.
Oficiul stare civilă şi Direcţia stare civilă, în baza actelor de stare civilă, sînt în drept să
elibereze duplicate ale certificatelor la solicitarea cetăţenilor. Duplicatele certificatelor de stare
civilă se eliberează cetăţenilor pe numele cărora au fost întocmite actele de stare civilă, iar în
cazul obţinerii certificatului de deces- rudele declarantului sau persoanele îndreptăţite, la
prezentarea buletinului de identitate. De asemenea, duplicatele se vor elibera persoanelor la
prezentarea procurii autentificate notarial13.
Duplicatele certificatelor de naştere pentru minori (pînă la vîrsta de 16 ani) se eliberează
părinţilor, adoptatorilor, tutorilor acestora, precum şi autorităţilor tutelare. Este interzis de a
elibera duplicate ale certificatelor de naştere părinţilor decăzuţi din drepturile părinteşti,
părinţilor copilul cărora a fost adoptat, părinţilor care s-a dezis de copil şi acesta se află la
întreţinere şi educare într-o instituţie de stat.
Funcţionarul organului de stare civilă are obligaţia de a verifica identitatea persoanei care
solicită duplicatul certificatului de stare civilă atît la momentul primirii cererii, cît şi la momentul
eliberării duplicatului. Verificarea acestora se face în baza actelor de identitate prezentate de
persoanele care solicită duplicatul actelor de stare civilă conform capitolului V din secţiune a
doua din legislaţie14.
Fiind cont de cele enumerate mai sus, menţionăm faptul ca cererea de solicitare a unui
duplicat se depune:
 la oficiul stare civilă ce deţine actul respectiv;
 la oficiul stare civilă în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul;
12
Mărgineanu L. Dreptul Familiei. – Chişinău: 2002, p. 150
13
Legea cu privire la notariat. Nr. 1453-XV din 08.11.2002// Monitorul Oficial al R.Moldova nr.154-157/1209 din
21.11.2002
14
Instrucţiune cu privire la modul de înregistrare a actelor de stare civilă// Monitorul Oficial nr.59-61 din
15.04.2005
9
 la Direcţia relaţii cu publicul a Direcţiei principale stare civilă.
Dacă actul de stare civilă în cauză nu s-a păstrat la oficiul stare civilă, funcţionarul
competent va înscrie pe cerere menţiunea corespunzătoare şi va trimite cererea la Direcţia
registre stare civilă. În cazul în care nici aici actul nu va fi identificat, solicitantului i se
eliberează o adeverinţă privind constatarea lipsei actului sau registrului. Cererile privind
solicitarea certificatului de stare civilă se aprobă de Direcţia principală stare civilă, iar cererile de
solicitare a duplicatelor certificatelor de stare civilă se înregistrează într-un registru aparte15.
În urma eliberării duplicatelor a actelor de stare civilă se va aplica ştampila organului de
stare civilă, cu menţiunea „Duplicat” sau aceasta se va înscrie manual. Aceste cereri de eliberare
a duplicatelor certificatelor de stare civilă urmează a fi soluţionate în termen de 30 de zile. La
eliberarea duplicatului certificatului sau copiei de pe actul de stare civilă pe actul respectiv se
face o menţiune indicîndu-se seria, numărul şi data eliberării actului de stare civilă sau copia
respectivă16.
Pentru înregistrare actelor de stare civilă, precum şi pentru eliberarea certificatelor de
stare civilă şi a avizelor privind modificarea datelor din actele de stare civilă, se încasează, în
mod stabilit, taxa de stat şi pentru serviciile prestate contra plată17.
Conform art.4, alin.2 din Legea taxei de stat, nr. 1216-XII din 03.12.1992, sînt scutite de
plata taxei de stat pentru întocmirea actelor şi eliberarea documentelor de stare civilă:
 persoanele - pentru înregistrarea naşterii, decesului, înfierii şi stabilirii paternităţii,
precum şi pentru rectificarea greşelilor comise la înregistrarea acestor acte;
 persoanele – pentru eliberarea, conform hotărîrii instanţei judecătoreşti, a certificatului
privind desfacerea căsătoriei, dacă căsătoria se desface cu persoane considerate dispărute
fără urmă ori incapabile din cauza bolii mintale sau debilităţii mintale ori cu persoane
condamnate la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani;
 persoanele – pentru eliberarea repetată a certificatelor de deces pe numele rudelor
reabilitate sau substituirea celor eliberate anterior;
 organele învăţămîntului public, inspecţiile pentru minori – pentru eliberarea repetată a
certificatelor de naştere a copiilor orfani şi a copiilor rămaşi fără tutela părinţilor, în
vederea repartizărilor în instituţiilor pentru copii de tip internat şi în instituţiile de
învăţămînt.
Datorită celor specificate mai sus, putem menţiona faptul că procedura de înregistrarea a
actelor de sare civilă se aplică tutoror persoanelor care solicită acte civile necesare acestora, din
15
Amuza I. Căsătoria şi divorţul în Dreptul Romînesc. Sylvi, Bucureşti 2001, p.35
16
17.08.2001
17
Legea taxei de stat. nr. 1216-XII din 03.12.1992// Monitorul Oficial nr.12 din 30.12.1992
10
interiorul unei ţări civilizate şi care este bine organizată dotorită organelor competente în acest
gen.
Pentru desfăşurarea procedurii eliberării actelor de stare civilă sînt împuternicite
Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Oficiile Stare Civilă, Direcţia Principală Stare Civilă,
Primăria- în limita competenţei sale.
Subiecţii investiţi cu dreptul desfăşurării procedurii de eliberare a actelor de stare civilă
au un rol nespus de important în societate dar şi pentru populaţie, deoarece acestea la rîndul lor
îşi desfăşoară activitatea în interesul persoanelor existente în societate18.
Asupra tuturor activităţilor elaborate de organele de stare civilă se efectuiază o
supraveghere şi un control stict de către Ministerul Dezvoltării Informaţionale. Supravegherea
supremă a activităţii organelor de stare civilă şi a respectării legislaţiei în procesul de exercitare a
funcţiilor acestora ţine de competenţa Ministerul Dezvoltării Informaţionale, care emite ordine şi
instucţiuni privind înregistrarea, modificarea, eliberarea şi rectificarea actelor de stare civilă,
asigurarea activităţii organelor de stare civilă conform art.15 din lege19 .
În oraşe, sate şi comune, înregistrarea actelor de stare civilă se efectuiază în cadrul
primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale respective. În cadrul primăriilor subiecţii investiţi
cu dreptul desfăşurării procedurii de eliberare a actelor de stare civilă sînt abilitaţi secretarul
consiliului ori alt funcţionar al primăriei respective cu exercitarea atribuţiilor de stare civilă, care
la rîndul lor sînt aprobaţi prin decizie de către consiliul oraşului, comunei sau satului respectiv.
În conformitate art.17 din lege, subiecţii investiţi cu dreptul desfăşurării procedurii de
eliberare a actelor de stare civilă pot fi numai cetăţenii Republicii Moldova al căror studii şi
calităţi personale corespund funcţiei, care posedă limba de stat şi au o vechime de funcţionar
public de cel puţin doi ani şi au studii juridice universitare. În funcţie de şef al Oficiului Stare
Civilă poate fi numită persoana care are studii juridice universitare şi o vechime de cel puţin trei
ani în domeniul respectiv20.
În literatura de specialitate este specificat faptul că atribuţiile de bază ale organelor de
stare civilă care activează în fiecare oraş-reşedinţă al raionului, în ce priveşte competenţa
ofiţerului de stare civilă este de menţionat că el este abilitat să-şi exercite funcţia numai în
circumscripţia administrativ-teritorială unde a fost numit. Aceasta înseamnă că, de regulă,
domiciliul părţilor constituie un element determinat în ce priveşte competenţa teritorială a
18
Cocoş Şt. Dreptul Familiei. – Bucureşti: vol.II. Lumina Lex: 2001, p. 40
19
17.08.2001
20
Instrucţiuni cu privire la modul de înregistrare a actele de stare civilă // Monitorul Oficial nr.59-61 din 15.04.2005
11
ofiţerului de stare civilă. Un alt element care atrage această competenţă este locul unde s-a
întîmplat un fapt juridic (de exemplu, locul naşterii, locul decesului, etc.)21.
În ipoteza în care naşterea sau decesul au avut loc într-un mijloc de transport, dar
înlăuntrul graniţelor Republicii Moldova, actul respectiv de stare civilă se va întocmi de către
ofiţerul de stare civilă al localităţii de coborîre sau de debarcare.
În conformitate cu legea, ofiţerii de stare civilă întocmesc acte de stare civilă nu numai
pentru cetăţenii moldoveni ci şi pentru persoanele fără cetăţenie; de asemenea ei înregistrează la
cerere actele sau faptele de stare civilă ale cetăţenilor străini dacă aceştia au domiciliul sau se
află temporar în ţara noastră.
Dacă ne referim la atribuţiile de bază ale organelor de stare civilă menţionate în lege,
acestea sînt următoarele:
 înregistrarea actelor de stare civilă;
 înscrierea menţiunilor pe actele de stare civilă;
 reconstituirea, înregistrarea tardivă, precum şi transcrierea actelor de stare civilă;
 modificarea, rectificarea, completarea, anularea actelor de stare civilă sau a menţiunilor
înscrise pe acestea;
 evidenţa formularelor şi eliberarea certificatelor de stare civilă;
 eliberarea duplicatelor certificatelor de stare civilă;
 organizarea şi păstrarea fondului de arhivă proprie;
 controlul ce ţine de înregistrarea actelor de stare civilă, desfăşurate de persoanele abilitate
din cadrul primăriilor, oraşelor, comunelor, satelor din raza lor teritorială, generalizarea
rezultatelor controalelor şi acordarea ajutorului metodic;
 soluţionarea altor probleme ce ţin de competenţa lor22.
a. întocmirea actelor de stare civilă se efectuiază manual sau cu utilizarea tehnicii de
calcul;
b. numerotarea actelor de stare civilă se face pentru fiecare tip în parte, în momentul
înregistrării acestora, consecutiv şi neîntrerupt, începînd cu data de 1 ianuarie, cu
numărul 1, şi terminînd cu data de 31 decembrie, cu numărul ultimului act
înregistrat;
c. la întocmirea actelor de stare civilă, anul şi ziua se completează cu cifre arabe, iar
luna cu litere;
21
Pricoci A. Căsătoria în Dreptul Romînesc. – Bucureşti: Lumina Lex; 2004, p.53
22
17.08.2001
12
d. în cazul în care actul de stare civilă este reconstituit sau transcris, pe aceste, pe
lîngă numărul atribuit în conformitate cu procedura generală, se va înscrie,
respectiv, litera „R” sau „T”23.
Dacă ne referim la transcrierea actelor de stare civilă, acestea la rîndul lor se eliberează în
conformitate cu legislaţia şi pentru ca actul de stare civilă să fie transcris obligatoriu trebuie să
fie prezentate următoarele acte:
 actele, care vor fi supuse transcrierii trebuie nemijlocit să fie supuse
legalizării în ordinea stabilită, dacă altfel nu este stabilită de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu traducere în limba
de stat şi autentificată notarial;
 copiile xerox de pe paşapoartele naţionale (pentru cetăţenii străini- în
cazul transcrierii căsătoriei);
 copiile xerox de pe certificatele de stare civilă ale cetăţeanului Republicii
Moldova , pe numele căruia are loc transcrierea: naşterea; căsătoria;
divorţul; decesul; schimbarea(după caz)24.
Datorită tuturor activităţilor sale, subiecţii investiţi cu dreptul desfăşurării procedurii de
eliberare a actelor de stare civilă nemijlocit se conduc de legislaţie şi de varietatea actelor
normative, acestea se datorează faptului procedurii de organizare a registrelor de stare civilă
conform capitolul V din Instrucţiune cu privire la modul de înregistrare a actelor de stare civilă.,
care are o mare semnificaţie în Republica Moldova.
1.3.Categoriile de acte de stare civilă.

Eliberarea actului de naştere.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, atul de naştere se întocmeşte la autorităţile
administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ teritorială s-a produs evenimentul.
Întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei verbale a persoanelor care au obligaţia
de a face declaraţia de naştere, a actului de identitate a mamei şi a declarantului, a certificatului
medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor25.
În cazul în care declaraţia priveşte pe un copil din afara căsătoriei, iar recunoaşterea
paternităţii are loc în momentul declarării naşterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în
rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte.
23
Ungureanu Ov. Jugastru C. Dreptul civil. Persoanele. Rosetti; 2003, p.95
24
25
17.08.2001
13
Pentru înregistrarea actului de naştere a copilului nou-născut, la oficiul stare civilă se
depun următoarele acte:
 buletinul de identitate a părinţilor;
 certificatul de căsătorie al părinşilor;
 certificatul medical constatator al naşterii copilului;
 buletinul de identitate al declarantului (după caz).
Dacă ne referim la procedura de eliberare a actului de naştere, această activitate se
efectuiază de ofiţerul de stare civilă în termen de cel mult trei luni după ce a fost demonstrat
acest fapt prin actul medical eliberat de unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau prin
certificatul medical eliberat de instituţia medicală privată, de medicul care a asistat naşterea sau
care a fost sesizat imediat după naştere. După ce a fost înregistrat actul respectiv, acesta se
eliberează gratis de către autoritatea competentă, fapt ce este stabilit în legislaţia Republicii
Moldova26.
Menţionăm faptul că certificatul de naştere conţine următoarele:
 numele şi prenumele nou-născutului;
 sexul, luna şi ziua în care a avut loc naşterea;
 părinţii şi naţionalitatea;
 numărul actului de naştere;
 data eliberării acestuia;
 funcţionarul sau instituţia care a eliberat certificatul.
Pentru ca actul de naştere să fie înregistrat şi eliberat din oficiul, părinţii trebuie să dea un
nume nou-năsutului şi un prenume, ca acesta să fie identificat prin certificatul de naştere.
Numele copilului se stabileşte la momentul înregistrării lui în actele de stare civilă (Anexa nr.3).
Numele de familie a copilului se stabileşte în funcţie de cel al părinşilor, dacă părinţii au nume
diferite, atunci în baza acordului dintre aceştia se va stabili un nume unitar sau dublu. Dacă
părinţii nu vor ajunge la un acord, înregisrarea copilului se va face în baza avizului eliberat de
autoritatea tutelară. Decizia acestui organ poate fi atacată în instanţa de judecată care în baza
unor criterii propuse de către părinţi va stabili un nume de familie pentru copil. Copiii născuţi în
afara căsătoriei iau fără probleme numele mamei. Numele copilului se poate schimba pînă la
vîrsta de 16 ani prin acordul comun al soţilor, în caz de litigiu cu implicarea autorităţii titelare.
Dacă copilul a împlinit 10 ani, modificarea numelui se va face doar cu acordul acestuia.
Dacă ne referim la prenumele copilului nou-născut, aceasta este o modalitate de
identificare a copilului în interiorul familiei. Aceasta se stabileşte la fel de către părinţi prin
26
. G.Boroi. Drept civil. Partea generală. Persoanele. – Bucureşti: Ediţia a II-a. ALL Beck. 2001, p.240
14
acordul comun dintre ei, aceştea personal nu pot schimba prenumele pentru copiii care sînt
identice sau ridicole conform legii privind actele de stare civilă nr.100-XV din 26.04.2001.
Conform art.22 din lege se stabileşte că au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare
din părinţi, iar dacă, din anumite motive, nu o pot face, obligaţia declarării îi revine medicului,
persoanelor care au fost de faţă la naştere sau personalului din unitatea în care a avut loc
naşterea, rudelor sau vecinilor care au luat cunoştinţă despre naşterea unui copil27.
În cazul copilului găsit, întocmirea actului de naştere se face în termen de 30 de zile de la
data găsirii copilului, la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-
teritorială a fost găsit, pe baza procesului-verbal întocmit de poliţie, de medic şi de
reprezentantul autorităţii administraţiea publice locale, căruia îi revine şi obligaţia de a face
declaraţia de înregistrare a naşterii. Persoana care a găsit copilui este obligată să anunţe, în
termen de 24 de ore, poliţia şi să prezinte copilul cu toate obiectele şi înscrisurile aflate asupra
lui. Din procesul-verbal amintit trebuie să rezulte data, locul şi împrejurările în care a fost găsit
copilui, sexul, data presupusă a naşterii stabilită de medic, de instituţia sau de persoana căreia i-a
fost încredinţat copilul28.
Eliberarea actului de naştere reprezintă activitatea efectuată de către organele de stare
civilă prin care se identifică existenţa unui copil. Declaraţia de naştere se depune la oficiul stare
civilă în termen de pînă la trei luni de la data naşterii conform legislaţiei, pentru copii care s-au
născut vii şi trăiesc, iar pentru copiii născuţi decedaţi, declaraţia trebuie să se facă în termen de
trei zile de la naştere, aceiaşi regulă se aplică şi pentru copiii născuţi vii dar au decedat ăn prima
săptămînă de viaţă29.
În aceste cazuri, oficiul stare civilă va înregistra şi naşterea , şi decesul, dar va elibera
doar certificatul de deces. Neîncadrarea în acest termen nu sancţionează persoana care trebuie să
se adreseze la oficiul stare civilă, dar le complică adresarea ulterioară.
Dacă termenul de trei luni e depăşit, dar nu mai mult de 1 an de la data naşterii,
declaraţia de naştere, se acceptă doar cu acordul şefului oficiului stare civilă, dacă termenul e
mai mult de 1 an, înregistrarea copilului se va face doar cu un aviz eliberat de instituţia medicală
în urma promovării unui examen medical în care se va face vîrsta şi sexul copilului.
Conform legislaţiei şi literaturii de specialitate, specificăm faptul că în cazul în care
înregistrarea unui copil nou-născut sau minor se face cu întîrziere la oficiul de stare civilă, atunci
această procedură de înregistrare şi eliberare a actului de naştere complică procedura, dar în
27
17.08.2001
28
Corhan A. Dreptul Familiei. Teorie şi practică. - Bucureşti: Lumina Lex; 2001, p.230
29
17.08.2001
15
urma acesteia apar şi probleme referitor la modalitatea şi termenul de înregistare, pentru
persoanele care au solicitat actul respectiv.
Înregistrarea căsătoriei.
Accepţiunea dată de Codul Familiei noţiunii de căsătorie este diferită după cum
legiuitorul se referă la actul juridic al căsătoriei sau la starea juridică a soţilor în timpul
căsătoriei30.
Căsătoria este un act juridic pentru încheierea căruia este nevoie ca viitorii soţi să-şi
exprime consimţămîntul valabil în condiţiile stabilite de lege privind actele de stare civilă
nr.100-XV din 26.04.2001. Deci, căsătoria este uniunea liber consimţită dintre bărbat şi
femeie,încheiată în concordanţa cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi
reglementată de normele imperative ale legii31.
Căsătoria reprezintă, pentru moldoveni, o instituţie sacră, un legământ temeinic, cu
rădăcini bine înfipte în istoria noastră. Deşi îndelung „încercate“ în anii din urmă, actul căsătoriei
şi noţiunea de familie rămân repere solide în societatea în care trăim. Demersul nostru de astăzi
pune la dispoziţia tinerilor informaţii despre procedurile ce trebuie urmate înaintea căsătoriei
civile, despre rolul Bisericii în săvârşirea tainei căsătoriei, dar şi despre cum se făcea şi ce
însemna în trecut acest legământ.
Căsătoria, şi astăzi, ca şi în trecut, reprezintă un moment unic, cu trăiri intense şi cu o
semnificaţie pe care fiecare o înţelege altfel. Pentru a trăi însă ziua în care ofiţerul stării civile să
poată rosti binecunoscuta formulă: „vă declar soţ şi soţie“, tinerii trebuie să parcurgă un şir de
etape, care să-i pregătească pentru săvârşirea acestui act, atât din punct de vedere legislativ, dar
mai ales spiritual.
Cel mai dificil traseu pare a fi cel legislativ, pentru că la Starea Civilă trebuie să ajungă
un dosar complet întocmit. Dacă aţi reuşit să stabiliţi data la care vreţi să încheiaţi căsătoria, este
bine să vă grăbiţi cu înscrierea, pentru că înregistrarea dosarului trebuie să aibă loc cu cel mult
10 zile înainte de data fixată.
În concepţia Codului Civil, care reglementa raporturile de familie ca făcînd parte din
ramura dreptului civil, căsătoria avea un caracter prin esenţă contractualist, fiind acel acord de
voinţă al viitorilor soţi ce se exprima într-o formă solemnă, în faţa ofiţerului stării civile. O
asemenea reglementare juridică a determinat juriştii să considere căsătoria un contract solemn
30
Codul Familiei al Republicii Moldova. rr.1316-XIV din 26.10.2000// Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 47-
48/210 din 26.04.2001
31
Lupan E. Drept civil. Persoana Fizică. – Bucureşti: Lumina Lex; 1999, p.135
16
prin care bărbatul şi femeia stabilesc între ei o uniune, sancţionată de lege, cu scopul de a trăi
împreună32.
Înregistarea căsătoriei de către organul de stare civilă, pentru ca să fie valabilă şi admisă
în oficiul stare civilă, persoanele care doresc să se căsătorească, trebuie să respecte anumite
condiţii prevăzute de lege. Codul Familiei specifică la art.11-15 unele condiţii pozitive şi
negative pe care le invocă viitorii soţi pentru a încheia căsătoria legală.
Condiţiile pozitive sînt formulate ca nişte cerinţe de fond pe care trebuie să le demonsteze
persoanele pentru a încheia căsătoria.
Condiţiile negative sînt expuse în modalitatea impedimentelor la căsătorie, acestea nu se
demonstrează de către viitorii soţi, dar reprezintă un temei pentru refuzul din partea organelor de
stare civilă de a înregistra actul de căsătorie33.
Potrivit literaturii de specialitate, condiţiile de fond care sînt specificate pentru
înregistrarea căsătoriei sînt următoarele:
 vîrsta matrimonială care in Republica Moldova este de 18 ani pentru băieţi şi de 16
pentru fete. Pentru genul masculin vîrsta pote fi redusă cu 2 ani cu acordul prealabil al
părinţilor şi al autorităţilor publice locale. Reducerea vîrstei trebuie să fie întemeiată şi
problemela care demonstrează temeiurile respective se anexează la declaraţia de
căsătorie, pot fi considerate temeiuri în acest sens starea de sănătate a unuia din
pretendenţii la căsătorie, graviditatea eventualei soţii,naşterea copilului, vîrsta
matrimonială pentru femei nu poate fi redusă. Legea nu menţionează o vîrstă maximă
pentru încheierea căsătoriei, astfel actul de căsătorie se poate încheia şi nemijlocit şi
înainte de decesul unui soţ. Nu se stabileşte nici criteriul de diferenţă de vîrstă dintre soţi.
 consimţămîntul- voinţa exprimată a fiecăruia din soţi la încheierea actului respectiv.
Pentru ca consimţămîntul să fie valabil trbuie să întrunească cîteva condiţii specifice
acestuia şi care sînt următoarele:
- să vină de la o persoană cu discernămînt;
- să fie liber exprimat;
- să nu fie viciat, vicierea se poate face prin următoarele condiţii, cum ar fi eroare
care reprezintă perceperea greşită din partea unui soţ a unor circumstanţe legate de
căsătorie, eroarea este o condiţie relativă care va condiţiona căsătoria doar dacă
aceasta se va invoca din soţul afectat de eroare. Eroarea urmează să se refere doar la
celălalt soţ, nu la reglementările legale despre căsătorie. O altă condiţie ar fi dolul
care reprezintă inducerea în eroare intenţionat a unui soţ de către celălalt. Următoarea
32
Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002// Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 82-86/661
din 22.06.2002
33
Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei.-Bucureşti: Ediţia a V-a. ALL Beck; 2001, p.211
17
condiţie este violenţa care este caracterizată prin faptul că reprezintă constrîngerea
fizică sau psihică a unuia din soţi în sensul încheierii căsătoriei.
 promovarea unui examen medical care este specificat prin modalitatea de trecere a
acestui examen medical este specificată într-o hotărîre de Guvern, care îi dă acestui
control caracter gratuit şi obligatoriu. Examinarea medicală se face individual şi
rezultatul se comunică fiecărei persoane distincte, neprezentare certificatului este temei
pentru ofiţerul de stare civilă de a refuza înregistrarea căsătoriei. Raţiunea acestui examen
constă în informarea ambilor soţi referitor la sănătatea lor34.
Pentru înregistrarea căsătoriei, persoanele interesate, vor depune o declaraţie de căsătorie
semnată de ambii soţi în baza unui formular eliberat de oficiul stare civilă sau autoritatea publică
locală. Declaraţia se depune la oficiul competent în raza teritorială unde-şi are domiciliul unul
dintre soţi sau părinţii unuia dintre soţi, ca excepţie declaraţia se poate depune şi la alt oficiu
dacă viitorii soţi vor argumenta această adresare. Declaraţia de căsătorie se face în scris şi ea nu
poate fi dată prin reprezentare, ci numai personal35.
Declaraţia conţine:
 date referitoare la identitatea fiecărui pretendent;
 data depunerii declaraţiei;
 naţionalitatea fiecărui pretendent;
 cetăţenia;
 locul de muncă şi funcţia pe care o deţine;
 data la care doresc să se înregistreze căsătoria;
 numele de familie pe care doresc să-l poarte fiecare dintre soţi după înregistrarea
căsătoriei;
 consimţămîntul exprimat implicit pentru încheierea căsătoriei.
De regulă, declaraţia de căsătorie se întocmeşte de către cei care vor să se căsătorească la
oficiul stare civilă unde urmează să se încheie căsătoria şi care poate fi, la alegere, cel al
domiciliului sau al reşedinţei oricăruia dintre viitorii soţi. Căsătoria se va putea încheia şi în afara
sediului autoeităţii administraţiei locale dacă, pentru motive temeinice, unul dintre viitorii soţi se
află în imposibilitatea de a se putea prezenta. În acest caz, însă, este nevoie de aprobarea
ofiţerului de stare civilă. În situaţia în care unul dintre soţi nu se află în localitatea unde urmează
a se încheia căsătoria, acesta va putea face declaraţia de căsătorie la oficiul de stare civilă din
localitatea în care se află, urmînd ca aceasta să fie trimisă la oficiul de stare civilă de la locul în
care se va încheia căsătoria. În cazul în care ofiţerul de stare civilă ar încheia căsătoria în afara
34
Mărgineanu L. Dreptul Familiei, -Chişinău: 2002, p. 158
35
Instrucţiune cu privire la modul de înregistrare a actelor de stare civilă// Monitorul Oficial nr.59-61 din
15.04.2005
18
razei teritoriale a comunei, oraşului, municipiului sau a sectorului din municipiu corespunzător
primăriei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, se încalcă normele de competenţă teritorială.
O astfel de depăşire a competenţei teritoriale este, evident, posibilă numai în cazul în care
căsătoria nu se încheie la sediul oficiului de stare civilă. Această încălcare a normelor de
competenţă nu atrage nulitatea căsătoriei36.
După cum rezultă din cele expuse mai sus, actul de căsătorie are un caracter solemn, dat
de prezenţa viitorilor soţi în faţa ofiţerului de stare civilă, împreună cu doi martori stabilită, la
sediul autorităţii competente, exprimarea simultană a consimţămîntului la căsătorie şi din
declararea încheierii căsătoriei de către ofiţerul de stare civilă, după ce constată îndeplinirea
tuturor condiţiilor pentru încheierea acesteia37.
După depunerea declaraţiei, oficiul va stabili data oficierii căsătoriei în termen de cel
puţin o lună, cel mult două de la depunere (Anexa nr.1). Termenul de încheiere a căsătoriei poate
fi micşorat dacă există motive întemeiate de soţi. Reducerea termenului determină majorarea
taxei de stat, taxa va creşte pentru fiecare termen redus. Din data depunerii declaraţiei pînă la
oficiere, persoanele care doresc să se căsătorească trebuie să depună toate actele necesare şi să
achite taxa de stat. La momentul oficierii căsătoriei trebuie să participe nemijlocit şi personal
fiecare dintre soţi şi doi martori care semnează actul de căsătorie. Consimţămîntul fiecăruia
dintre soţi trebuie să fie exprimat expres şi vădit în faza ofiţerului de stare civilă. Persoanele care
au de invocat anumite impedimente pot face act de opoziţie la căsătorie, acest act se face în
formă scrisă şi este temei pentru sistarea înregistrării căsătoriei dacă există dovezi sau dacă
dovezile pot fi adresate ulterior. După înregistrare, soţilor li se transmite certificatul de căsătorie,
iar în registrele de stare civilă se înscrie informaţia respectivă. Oficierea căsătoriei se poate face
la sediului organului de stare civilă,la primărie sau oricare alt loc la voinţa soţilor, pe contul
acestora pentru persoanele care se află în imposibilitatea de a se prezenta la oficiul, căsătoria se
va înregistra la locul aflării lor, spre exemplu instituţie militară, penitenciară, azil de bătrîni şi
altele.
În cazul cînd căsătoria urmează a fi încheiată conform domiciliului părinţilor viitorilor
soţi sau al unuia dintre ei, se va prezenta actul de identitate al unuia dintre părinţi, în care să fie
menţionat domiciliul. Funcţionarul organului de stare civilă înscrie menţiunea corespunzătoare
pe declaraţia de căsătorie, precum şi la rubrica „Menţiuni” a actului de căsătorie. Declaraţiile de
căsătorie se înregistreză în registru.
Funcţionarul oficiului stare civilă este obligat să confrunte datele înscrise în declaraţie cu
datele din actele prezentate. Declaraţia se semnează de viitorii soţi în prezenţa funcţionarilor de
stare civilă. În cazul primirii de către oficiul stare civilă a unei declaraţii ce cuprinde
36
Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei. Ediţia a VI-a. – Bucureşti: ALL Beck; 2001, p.125
37
Baccaci Al. Dreptul Familiei. Ediţia a II-a revizuită şi adăugată. – Bucureşti: ALL Beck; 2001, p. 95
19
impedimente legale pentru căsătorie, înregistrarea acesteia se amînă, iar declarantului i se cere
să-şi confirme spusele prezentînd dovezile corespunzătoare. Dacă dovezile nu sînt prezentate,
căsătoria se va înregistra regulilor generale38.
În cazul cînd declaranţii nu s-au prezentat în ziua stabilită pentru a încheia căsătoria şi nu
au anunţat în prealabil motivele sau acestea vor fi considerate ca neîntemeiate, declaraţia făcută
urmează a fi recunoscută nulă, iar cei ce doresc să se căsătorească vor face o nouă declaraţie,
respectînd cerinţele prevăzute de lege. Dacă persoanele nu se pot pezenta ,din motive temeinice,
la organul de stare civilă la termenul indicat, acesta paote fi prelungit, fără a depăşi două luni,
făcîndu-se menţiunea corespunzătoare pe declaraţie, precum şi în registru39.
După luarea consimţămîntului viitorilor soţi, funcţionarul de stare civilă îi declară
căsătoriţi, citindu-le unele dispoziţii din codul familiei referitoare la drepturile şi îndatoririlor
soţilor, care nemijlocit aceştea trebuie să le respecte40.
Conform celor redate anterior, înregistrarea căsătoriei putem menţiona că este cea mai
importantă situaţie din viaţa fiecărei persoane, este cel mai frumos eveniment care rămîine ca o
amintire plăcută pe pînza anilor fericiţi şi de neuitaţi.
Desfacerea căsătoriei la oficiul stării civile.
Căsătoria se încheie pe viaţă, în principiu căsătoria este menită să dăinuiască pe tot timpul
vieţii soţilor. În mod firesc, în cazul decesului unuia din soţi, căsătoria încetează41 .
Desfacerea căsătoriei este un mijloc juridic, prin care la cererea unuia dintre soţi instanţa
pune capăt existenţei căsătoriei.
Divorţul este un mod de înfăptuire a desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească atunci
cînd datorită unor motive temeinice raporturile dintre soţi sînt grav vătămate şi continuarea
căsătoriei nu mai este posib Desfacerea căsătoriei are loc la oficiul stării civile, iar în unele
situaţii în instanţa de judecată. La oficiul stării civile are loc desfacerea căsătoriei în baza
acordului comun al soţilor care nu au copii minori comuni sau înfiaţi de ambii soţi, în cazurile
cînd între aceştia nu există litigii referitoare la partaj sau la întreţinerea soţului inapt de muncă,
căsătoria poate fi desfăcută de către oficiul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află
domiciliul unuia dintre soţi, cu participarea obligatorie a ambilor soţi. În conformitate cu art. 36
al Codului Familiei al RM la cererea unuia dintre soţi, căsătoria poate fi desfăcută la oficiul de
38
Mărgineanu L. Dreptul Familiei, -Chişinău: 2002, p. 158
39
17.08.2001
40
48/210 din 26.04.2001
41
Rusu M. Procedura divorţului în dreptul Romînesc. – Bucureşti:Rosetti;2003, p. 123
20
stare civilă dacă celălalt soţ: a fost declarat incapabil, a fost declarat dispărut, a fost condamnat la
privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani42.
În acest caz desfacerea căsătoriei şi eliberarea certificatului de divorţ au loc după
expirarea termenului de o lună din ziua depunerii cererii de divorţ. În cazul în care dacă, după
desfacerea căsătoriei de către oficiul de stare civilă, între soţi apar litigii referitoare la partaj, la
întreţinerea copiilor minori sau a soţului inapt de muncă, acestea se vor soluţiona pe cale
judecătorească43.
Căsătoria poate înceta la voinţa soţilor sau independent de această voinţă fiind un act
juridic încheiat pe viaţă, căsătoria încetează dacă unul dintre soţi decedează sau prin instanţă de
judecată este declarat maortea acestuia. În primul caz în baza certificatului de deces al celuilalt
soţ oficiul de stare civilă va înregistra încetarea relaţiilor de căsătorie cu efect retroactiv adică din
data decedării de fapt a persoanei. Dacă prin hotărîrea judecătorească s-a declarat decesul unuia
din soţi, celălalt în baza acestei hotărîri judecătoreşti rămase definitive va merge la oficiul de
stare civilă pentru a înregistra desfacerea căsătoriei, care la fel va avea efect retroactiv aplicabilă
din momentul în care hotărîrea nu mai poate fi atacată. Această modalitate de încetare a
căsătoriei este dincolo de voinţa soţilor44.
Divorţul este precedat de perioade de insatisfacţie, trăită tacit de parteneri, pentru un
timp, ca apoi să apară reproşuri, împutări reciproce şi implicit destăinuirii faţă de alţii, toate
acestea ducînd la deteriorarea cuplului conjugal (Anexa n.4). Putem identifica apoi şi o perioadă
de confruntare şi de separare, ce apare pînă la pronunţarea divorţului, chiar dacă partenerii
împart aceiaşi locuinţă. Căsătoria, ca bază a familiei, nu constituie numai o problemă de ordin
personal, nu interesează numai pe cei doi soţi, ci şi societatea. “În toate relaţiile de familie
trăieşte un interes social” . Caracterul social al căsătoriei face ca voinţa soţilor să nu poată
constitui prin ea însăşi un temei suficient pentru desfacerea ei (soarta căsătoriei nu poate fi lăsată
numai la latitudinea soţilor). Imposibilitatea de a continua căsătoria, datorată unor motive
temeinice, se constată de către autoritatea de stat competentă. Fundamentul stabilităţii căsătoriei
îl constituie esenţa morală a acesteia, adică afecţiunea şi înclinaţia reciprocă a soţilor, completată
de sentimentul datoriei morale faţa de familie şi societate şi cu comunitatea spirituală dintre soţi.
În principiu, în căsătorie se realizează armonia dintre datoria morală a soţilor şi sentimentele, şi
înclinaţiile reciproce. Faptul că divorţul este permis, numai pentru motive bine întemeiate,
verificate de organul de stat competent, atrage atenţia asupra importanţei pe care o prezintă
căsătoria şi asupra răspunderii pe care şi-o asuma partenerii prin încheierea căsătoriei45.
42
48/210 din 26.04.2001
43
Baiaş F. Avram M. Legislaţia Familiei. – Bucureşti: ALL Beck; 1994, p.150
44
Florian E. Pînzari V. Căsătoria în legislaţia Romîniei şi Republicii Moldova. Sfera; 2006, p.230
45
Amuza I. Căsătoria şi divorţul în Dreptul Romînesc. –Bucureşti: Sylvi; 2001, p.73
21
Încetarea căsătoriei poate avea loc şi-n baza voinţei soţilor, această modalitate poartă
numirea de divorţ şi eate posibilă în două modalitîţi:
 divorţul administrativ;
 divorţul judecătoresc46.
Divorţul administrativ este unul neletigios, nu se bazează pe un conflict dintre soţi. La
oficiul de stare civilă, divorţul se poate declara în prezenţa ambilor soţi dacă, ei sînt de acord cu
desfacerea căsătoriei, nu au copii minori şi nu există prebleme referitoare le împărţirea averii
comune, sau în baza cerinţei unuia din soţi dacă celălalt a fost declarat dispărut fără veste,
declarat incapabil sau a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de trei
ani. Persoanele interesate depun o cerere de divorţ la oficiul de stare civilă şi dacă după
examinare se va considera că desfacerea căsătoriei este neletigioasă şi consimţită de ambii soţi se
va declara desfacerea relaţiilor de căsătorie, soţilor li se va elibera un certificat de divorţ,
informaţia va fi înscrisă în registrele de stare civilă şi-n actele de identitate ale foştilor soţi47.
Divorţul în instanţa de judecată se examinează dacă între soţi există litigii referitoare la
determinarea părintelui împreună cu care vor rămîne copiii minori referitoare la partajul averii
sau bazată pe voinţa unilaterală a unuia din soţi de-a desface căsătoria fără voinţa celuilalt soţ.
Procedura de divorţ se bazează pe cererea de chemare în instanţa de judecată unul dintre soţi ia
calitate de reclamant, celălalt soţ fiind chemat în judecată are calitatea procesuală de pîrît,
pretenţia de bază fiind cea de desfacere a căsătoriei. Soţii au posibilitatea de a-şi soluţiona
litigiile care rezultă din desfacerea căsătoriei şi-n procese civile diferite. În instanţă soţii vor
prezenta probe în susţinerea de a desface sau a întreţine căsătoria. Instanţa de judecată la cererea
soţilor poate acorda un termen de împăcare care se stabileşte între 1-6 luni. Pe perioada
respectivă instanţa suspendă examinarea cauzei şi nu poate să revină la examinare nici la cererea
a celuia care a solicitat termenul de împăcare. Termenul de împăcare poate fi prelungit de mai
multe ori48.
Desfacerea căsătoriei în instanţa de judecată se efectuiază în următoarele cazuri. În
primul rînd în cazul apariţiei litigiilor între soţi cu privire la copii, la partaj sau la întreţinerea
soţului inapt de muncă care necesită sprijin material49.
În cel de al doilea rînd în judecată este desfăcută căsătoria în cazul în care soţii au copii
minori comuni, (inclusiv înfiaţi), cu excepţia cazului în care celălat soţ a fost declarat incapabil,
a fost declarat dispărut, a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3
ani. În al treilea rînd pe cale judiciară se desfac căsătoriile în cazul în care unul din soţi nu-şi dă
46
Baieş F. Avram M. Legislaţia Familiei. – Bucureşti: ALL Beck; 1994, p. 155
47
Amuza I. Op. Cit. p.85
48
Filipescu I., Tratat de Dreptul Familiei, Ediţia a VII-a, ALL Deck, Bucureşti 2001, p.220
49
22
acordul de a divorţa. Deasemenea desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească şi în
cazurile cînd există acordul la divorţ al ambilor soţi, însă unul dintre ei refuză să se prezinte la
oficiul de stare civilă.
Potrivit celor menţionate mai sus, putem accentua faptul că pentru înregistrarea actului de
divorţ la instanţa de judecată nemijlocit trebuie să se depună următoarele documente ca mai apoi
în baza hotărîrii de judecată să se înregistreze certificatul de divorţ, acestea fiind:
 buletinul de identitate şi copia lui;
 certificatul de naştere a declarantului şi copia lui;
 extrasul din hotărîrea judecătorească;
 procura şi copia ei (după caz);
 buletinul de identitate şi copia lui (după caz)50.
Cauza civilă referitoare la divorţ se bazează pe convingerea instanţei de judecată că
relaţia de căsătorie dintre soţi nu poate continua. Legea nu cere temeiuri speciale pentru a se
declara desfacerea căsătoriei. Instanţa poate soluţiona cauza şi-n lipsa pîrîtului, dacă acesta nu se
prezintă de două ori consecutiv la şedinţele de judecată la care a fost citat legal pe parcursul
procesului civil părţile se pot împăca, acest fapt fiind temei pentru instanţa de judecată de a
dispune prin încheierea judecăţii încetarea procesului civil. Spre deosebire de alte categorii de
cauze civile soţii se pot adresa ulterior în instanţă cu aceleaşi pretenţii, adică cu aceiaşi cauză
civilă51.
Hotărîrea prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei nu poate fi atacată, pentru ea se poate
cere doar revizuirea cauzei, dacă pîrîtul va demonstra c-a avut motive întemeiate pentru a nu se
prezenta la proces sau va demonstra că nu a fost citat în mod legal. Se poate ataca hotărîrea
judecătorească dacă ea se referă şi la partajul averii sau modul de determinare a părintelui
împreună cu care vor rămîne copiii minori. După rămînerea definitive a hotărîrii judecătoreşti,
instanţa de judecată este obligată ca-n termen de trei zile să expedieze o copie de pe hotărîrea
oficiului de stare civilă52.
Astfel, întocmirea actului de divorz în baza hotărîrii judecătoreşti se întocmeşte de către
oficiul stare civilă din raza teritorială a instanţei judecătoreşti respective atît la cererea unuia
dintre soţi, cît şi-n lipsa acestuia. Actul de divorţ în baza hotărîrii judecătoreşti se face numai
după ce acesta a rămas definitivă. Data rămînerii definitive a unei hotărîri judecătoreşti se va
calcula ţinîndu-se cont de următoarele reguli:
50
17.08.2001
51
Amuza I. Căsătoria şi divorţul în Dreptul Romînesc. –Bucureşti: Sylvi; 2001, p.80
52
Baieş F. Avram M. Legislaţia Familiei. – Bucureşti: ALL Beck; 1994, p.143
23
 nu se va calcula ziua în care a fost pronunţată hotărîrea şi ziua în care expiră termenul de
15 zile;
 dacă ultima zi a termenului este o zi de odihnă, aceasta expiră la sfîrşitul zilei lucrătoare
imediat următoare;
 la calcularea termenului privind rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti se vor
calcula şi zilele de odihnă53.
Hotărîrile judecătoreşti cu privire la desfacerea căsătoriei nu pot fi executate îndată,
deoarece acestea nu cad sub incidenţa procedurii stabilite de executarea imediată. Odată cu
înregistrarea divorţului şi eliberarea certificatului de divorţ, se aplică o ştampilă pe fişa
buletinului de identitate sau în paşapoartele tip vechi ale foştilor soţi, indicîndu-se denumirea
oficiului stare civilă care a înregistrat divorţul, data şi numărul actului de divorţ, numele de
familie a şi prenumele soţului- soţiei. Iar dacă înregistrarea divorţului a avut loc în lipsa unuia
dintre soţi, menţiunea despre divorţ, în actele de identitate ale soţului care lipseşte, se va înscrie
atunci cînd acesta se prezenta le oficiul stare civilă pentru a primi certificatului de divorţ. Actul
de divorţ a fost întocmit în baza copiei hotărîrii instanţei judecătoreşti privind desfacerea
căsătoriei, se permite completarea actului respectiv la cererea unei persoane împuternicite care
prezintă procura, cu indicarea acţiunii concrete (privind desfacerea căsătoriei), prevăzîndu-se şi
numele ales de mandant la înregistrarea divorţului, dacă acesta este în drept să revină la numele
de pînă la căsătorie, iar după înregistrarea desfacerii căsătoriei, oficiul stare civilă va înscrie
menţiunea despre divorţ în actul de căsătorie respectiv, iar dacă acesta nu se află în arhiva
oficiului stare civilă dat, se va trimite comunicarea corespunzătoare pe adresa oficiului stare
civilă unde a fost înregistrată căsătoria. Această menţiune se aperează şi în actele de naştere ale
foştilor soţi54.
Operînd menţiunea despre divorţ pe actul de căsătorie şi pe cel de naştere, oficiul stare
civilă va redresa comunicarea Direcţiei registrare stare civilă pentru înscrierea acestei menţiuni şi
în exemplarul doi al actului de căsătorie şi al celui de naştere. În menţiune se indică obligatoriu
denumirea oficiului stare civilă care a înregistrat divorţul, numărul actului de divorţ, ziua, luna,
anul şi temeiul înregistrării acestuia.
În ceia ce priveşte efectele căsătoriei, aceata încetează prin orice modalitate determină şi
încetează relaţiile de fapt şi de drept între foştii soţi, momentul încetării trebuie stabilit cu
exactitate deoarece acesta poate avea rol determinant în numele relaţiilor ca de exemplu
posibilitatea soţului de a moşteni după încetarea căsătoriei sau ar putea menţine unele obligaţii
prescrise de lege sau convenite de soţi în baza contractului matrimonial de exemplu obligaţiile de
53
Instrucţiune cu privire la modul de înregistrare a actelor de stare civilă, Monitorul Oficial nr.59-61 din 15.04.2005.
54
Florian E. Pînzari V. Căsătoria în legislaţia Romîniei şi Republicii Moldova. Sfera; 2006, p. 239
24
întreţinere a fostului soţ. Foştii soţi pot conveni să utilizeze bunurile care au fost proprietate în
devălmăşie, în comun, fiind necesară însă delimitarea drepturilor de proprietate pe cote părţi. În
aspect nepatrimonial după desfacerea căsătoriei soţii îşi pot menţine numele luat în baza actului
de căsătorie. Există anumite prevederi legale care protejează relaţiile posteriore căsătoriei, ca de
exemplu „Legea procesuală civilă” permite foştilor soţi de a refuza darea de declaraţie unul
împotriva celuilalt55.
La momentul actual Republica Moldova tinde la o performanţă mai amplă, ceea ce
prevede ca varietatea actelor de stare civilă să nu conţină abateri, derogări ale stipulărilor legale,
care conform legislaţiei sînt sancţionate.
Eliberarea actului de deces.
În activitatea de zi cu zi a ofiţerilor de stare civilă realizează o varietate de modalităţi de

eliberare a diferitor acte civile, cum ar fi actul de căsătorie, actul de naştere şi cu părere de rău
şi certificatul de deces. Acest act se eliberează doar atunci cînd este cazul să se confirme faptul
existent .
Actul de deces este un act prin care se demonstrează trecerea în nefiinţă a unei persoane
şi care este eliberat de către autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială s-
a produs decesul (Anexa nr.3). Actul respectiv se face în baza declaraţiei verbale făcute de
către membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora, de către colocatari, vecini,
administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul,
şi a certificatului medical constatator al decesului56.
Odată cu declaraţia de deces, declarantul va depune şi următoarele acte:
 certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul
mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului;
 actul de identitate a celui decedat;
 livretul militar sau adeverinţa de recrutare după caz, pentru persoanele supuse
obligaţiunilor militare.
Declararea decesului sar face, în termen de 3 zile de la data încetătii din viaţă a persoanei.
În acest termen se cuprinde atît ziua în care s-a produs decesul, cît şi ziua în care se face
declaraţia. Cînd decesul se datorează unei sinucidere, unui accident sau altor cauze violente,
precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din
55
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30.05.2003// Monitorul Oficial al R.Moldova
nr.111-115 din 12.06.2003
56
17.08.2001
25
momentul decesului sau al găsirii cadavrului. În aceste cazuri, pentru întocmirea actului de deces
este necesară şi dovada eliberată de poliţie, din care să rezulte că a fost sesizat despre deces.
Atunci, cănd se declară decesul unui copil născut viu, care a ăncetat din viaţă fără ca
declararea năşterii să fi fost făcută în termenele prevăzute de lege, ofiţerul de stare civilă va
întocmi mai întîi actul de naştere şi mai apoi pe cel de deces. Dacă din motive temeinice, actul de
naştere nu poate fi întocmit, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul de deces şi ulterior urmăreşte
înregistrarea naşterii57.
Menţionăm faptul că un rol important îl are certificatul medical, deoarece în acesta se
consemnează cauza decesului, se întocmeşte şi se semnează de către medic sau, în lipsa acestuia,
de către un cadru medical sanitat care a făcut constatarea. În situaţia în care decesul s-a produs pe
o navă sau aeronavă şi nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port
sau aeroport de escală, de către un medic. În situaţia în care durata călătoria navei pînă la primul
port de escală este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de către comandant,
împreună cu consiliul de bord, şi se consemnează în jurnalui de bord. În caz de moarte violentă,
comandantul navei va efectua cercetări, potrivit legii58.
În cazul unui cadavru găsit, întocmirea actului de deces la autoritatea administraţiei
publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit. Înregistrarea cadavrului
neidentificat, se va face pe bază documentelor existente, certificatul medical constatator al
decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în
care trebuie consemnată cauza decesului, actul de identitate a celui decedat, livretul militar sau
adeverinţa de recrutare după caz, pentru persoanele supuse obligaţiunilor militare, precum şi a
procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde vîrsta, sexul, locul unde a fost găsit
cadavrul, data şi cauza decesului59.
Ofiţerul de stare civilă, după întocmirea actului de deces, eliberează declarantului o
adeverinţă de înhumare sau de incinerare a cadavrului. Actul de deces, potrivit art.57 din lege,
dispune de următorul conţinut:
 data întocmirii actului de deces şi numărul de ordine a acestuia;
 denumirea organului de stare civilă care a înregistrat decesul;
 numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, sexul, naţionalitatea, domiciliul şi
stare civilă a decedatului;
 data şi locul decesului;
 cauza decesului;
 datele de identificare a actului constator al decesului;
57
58
Amuza I. Căsătoria şi divorţul în Dreptul Romînesc. – Bucureşti: Sylvi; 2001, p.85
59
Turianu C. Dreptul Familiei. Practica juridică adnotată. – Bucureşti: Press Mihaela S.R.L; 2000, p.239
26
 numele şi familia, prenumele şi domiciliul declarantului sau denumirea şi adresa juridică
a instituţiei care a făcut declaraţia de deces;
 seria şi numărul certificatului de deces eliberat60.
În cazurile enumerate mai sus, ofiţerul de stare civilă examinează declaraţia de deces şi în
baza acesteia eliberează certificatul de deces, această procedură de eliberare a actului este
conform legislaţiei şi nu contravine acesteia, iar în cazul în care nu sînt respectate prevederile
legale, se aplica o sancţiune autorităţii care a contravenit legislaţiei.
Capitolul ll. Organele de stare civilă.
2.1.Sistemul organelor şi oficiile de stare civilă din R.M.

Sistemul organelor de stare civilă se compune din Serviciul Stare Civilă si oficiile lui
Conform art18 din Legea organică, limitarea răspunderii informaţiilor care devin cunoscute
functionarilor organelor de stare civilă în legătură cu înregistrarea actelor de stare civilă.61
Obligaţia organelor de stare civilă de a transmite exemplarul al doilea al actelor de stare
civilă şi alte acte ale Serviciului Stare Civilă. Organele de stare civilă au obligaţia de a transmite,
pînă la data de 10 a fiecărei luni, Serviciul Stare Civilă exemplarul al doilea al actelor de stare
civilă înregistrate,pe a cărui bază aceasta organizează registrele de stare civilă, ordinare şi
computerizate, şi le actualizează sistematic.
Organele de stare civilă care au înregistrat căsătoria sau decesul cetăţenilor stăini, vor
transmite, în termen de 3 de zile, Serviciul Stare Civilă extrasul de pe actul de stare civilă
întocmit pentru a informa misiunea diplomatică sau oficiul consular al ţării respective, acreditate
în Republica Moldova, potrivit obligaţiilor ce reies din acordul internsţional la care Republica
Moldova este parte sau pe bază de reciprocitate.
Pot fi funcţionari ai oficiilor stare civilă numai cetătenii Republicii Moldova ale căror
studii si calităţi personale corespund funcţiei, care posedă limba de stat şi au o vechime de
funcţionar public cel puţin de 2 ani.
În funcţie de şef al oficiului stare civilă poate fi numită persoana care are studii juridice
universitare şi o vechime de cel puţin 3 ani în serviciul public.
Şefii oficiilor stare civilă sînt responsabili pentru asigurarea înregistrării depline şi în termen a
actelor de stare civilă, precum şi pentru întreaga activitate a oficiului. Şefii şi alţi funcţionari ai
oficiilor stare civilă se numesc în funcţie de către Ministerul Dezvoltării Informaţionale.
60
17.08.2001
61
Legea privind actele de stare civilă nr.482-XV din 29.05.2003.
27
Schema de încadrare şi salarizare a fiecărui oficiu stare civilă se aprobă de către
Ministerul Dezvoltării Informaţional. Numărul de personal este stabilit de Guvern.
Oficiile de Stare Civilă, subdiviziuni teritoriale care nu se bucură de personalitate juridică.
Aceste activităţi în cadrul unor localităţi cu un număr mare de populaţie, este la nivel raional. Iar
în localităţile cu un număr mic de locuitori, este la nivel sătesc.
Crearea sau disfiinţarea unor oficii de stare civilă se face de Ministerul Justiţiei la
propunerea Serviciului de Stare civilă.
Oficiile de stare civilă sînt singurile Autorităţi care pot elibera toate categoriile de acte de stare
civilă şi pot soluţiona litigii apărute în legătură cu identificarea unei persoane cu elementele
Stării Civile.
Competenţa Oficiilor de Stare Civilă este indicată în actul de constituire a acestuia şi
corespunde de regulă cu licalitatea, raionul, sectorul în care este competentă. În situaţiile
litigioase deciziile referitoare la întocmirea unor acte de Stare Civilă se iau doar de şeful
Oficiului de Stare Civilă. Fiecare oficiu de Stare Civilă ţine arhiva actelor întocmite inclusiv în
cadru Autorităţilor APL aflate în raza teritorială în care îşi exercită competenţa.
Oficiile sunt responsabile de transmiterea unui exemplar a actelor de Stare Civilă Direcţiei
Generale de Stare Civilă. În cadrul Oficiilor de Stare Civilă activează funcţionarii de Stare
Civilă, care sunt numiţi în funcţie în baza condţiilor prevăzute de Legea privind Actele de Stare
Civilă. În cazul distrugerii sediului Oficiului de Stare Civilă acesta ar trbui să-şi reconstituie
arhiva în baza celui naţional.62
Activitatea Oficiilor de Stare Civilă poate fi verificată prin controale administrative sau în
baza controlului judecătoresc pe calea Contenciosului Administrativ.
Verificarea activităţii are loc pe baza registrelor şi arhivelor de Stare Civilă.
2.2.Serviciile de stare civilă.
Serviciu Stare Civilă este instituţie publică cu statut de persoană juridică, dispune de
balanţă autonomă şi conturi trezoreriale. Activitatea serviciului este finanţată de la bugetul de
stat şi din mijloacele sociale obţinute în urma prestării serviciilor contra plată.
Serviciul Stare Civilă şi oficiile lui teritoriale dispun de sigiliu pe care este imprimată
Stema de Stat şi denumirea oficială a acestora.
62
Legea privind Actele de Stare Civilă.
28
Serviciul Stare Civilă, oficiile stare civilă prezintă informaţii referitoare la înregistrarea
actelor de stare civilă, copii sau extrase de pe acestea la cererea inatanţei judecătoreşti, a
procuraturii, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor tutelare, precum şi la cererea altor
organe de stare civilă.
Principalele servicii de stare civilă sînt:
● înregistrarea naşterii;
● înregistrarea căsătoriei;
● înregistrarea divorţului;
● schimbul numelui;
● înregistrarea deceselor;
● transcrierea actelor de stare civilă;
● legalizarea actelor de stare civilă;
● eliberarea actelor de stare civilă;
● înregistrarea tardivă şi ulterioară a actelor de stare civilă;
● reconstituirea actelor de stare civilă;
● anularea actelor de stare civilă;
● modificarea, rectificarea sau competarea actelor de stare civilă.
Sarcinile de bază ale Serviciului sunt:
● organizarea activităţii organelor cu atribuţii de înregistrare a actelor de stare civilă,

sporirea calităţii şi culturii de deservire a populaţiei;
● exercitarea competenţei stabilite de legislaţia în vigoare privind înregistrarea de stat a
actelor de stare civilă;
● asigurarea respectării ordinii stabilite în procesul înregistrării de stat a actelor de stare
civilă, în scopul protecţiei drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor,
precum şi intereselor statului;
● perfecţionarea formelor existente şi dezvoltarea unor noi forme de înregistrare solemnă a
căsătoriei şi naşterii nou-născuţilor;
● crearea şi asigurarea funcţionării sistemelor informaţionale automatizate de stare civilă,
parte componentă a sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al populaţiei”.
În corespundere cu sarcinile stabilite, Serviciul realizează următoarele atribuţii:
● implementează politicile în domeniul de stare civilă în limitele competenţei sale;
29
● coordonează activitatea oficiilor teritoriale, precum şi activitatea primăriilor oraşelor,
comunelor şi satelor, în vederea aplicării corecte de către acestea a legislaţiei în domeniul de
înregistrare a actelor de stare civilă, acordîndu-le ajutorul metodic necesar;
● controlează activitatea oficiilor teritoriale referitor la respectarea legislaţiei în vigoare ce
ţine de înregistrarea actelor de stare civilă;
● exercită înregistrarea de stat a actelor de stare civilă;
● eliberează certificate de stare civilă cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi
apatrizilor în conformitate cu prevederile legislaţiei;
● organizează activitatea privind înregistrarea solemnă a căsătoriei, naşterii copiilor, a
ceremoniilor de sărbătorire a căsătoriilor jubiliare, la cererea persoanelor, organizînd în acest
sens concursuri republicane;
● creează fondul de arhivă al registrelor de stare civilă, asigură evidenţa şi păstrarea
acestuia;
operează rectificări, modificări şi completări în actele de stare civilă potrivit legislaţiei;
● asigură conformitatea şi integritatea datelor din actele de stare civilă ce constituie parte
componentă a Registrului de stat al populaţiei;
● participă la elaborarea formularelor tipizate ale actelor de stare civilă şi certificatelor de
stare civilă;
● participă la elaborarea proiectelor de acte normative, elaborează recomandări metodice,
instrucţiuni, regulamente şi alte indicaţii în vederea respectării legislaţiei în domeniu;
● elaborează şi întocmeşte rapoarte privind înregistrarea actelor de stare civilă şi a altor
rapoarte ce ţin de evaluarea şi generalizarea diverşilor indici ai activităţii specifice domeniului
respectiv;
● studiază şi generalizează experienţa naţională şi internaţională privind înregistrarea actelor
de stare civilă, propunînd modalităţi de corelare a actelor legislative şi normative naţionale în
domeniu cu normele comunitare;
● aplică menţiuni pe actele de identitate privind înregistrarea actelor de stare civilă, remite
actele de identitate întocmite pe numele decedaţilor în adresa oficiilor teritoriale de evidenţă şi
documentare a populaţiei;
● legalizează, conform legislaţiei în vigoare, documentele eliberate de organele de stare
civilă ale Republicii Moldova în scopul utilizării acestora peste hotare;
● eliberează duplicate ale certificatelor de stare civilă, extrase şi copii de pe actele de stare
civilă, certificate privind starea civilă, precum şi certificate explicative, avize privind schimbarea
numelui şi/sau prenumelui şi alte documente potrivit competenţei, solicitate de către cetăţenii
30
Republicii Moldova, cetăţenii străini sau apatrizi, care domiciliază sau anterior au domiciliat pe
teritoriul Republicii Moldova.
În scopul realizării sarcinilor şi atribuţiilor ce-i revin, Serviciul este în drept:
● să solicite şi să recepţioneze de la oficiile teritoriale informaţia necesară şi documentele ce

ţin de înregistrarea de stat a actelor de stare civilă;
●să solicite şi să recepţioneze de la autorităţile publice şi persoanele cu funcţii de răspundere
informaţii şi explicaţiile necesare pentru soluţionarea problemelor atribuite în competenţa
Serviciului;
●să încheie contracte, în corespundere cu legislaţia în vigoare, cu persoane fizice şi juridice,
în scopul asigurării activităţii sale;
●să publice şi să difuzeze ediţii periodice privind activitatea organelor cu atribuţii de
înregistrare a actelor de stare civilă;
●să exercite alte drepturi necesare realizării sarcinilor şi atribuţiilor stabilite.63
2.3.Competenţa altor autorităţi publice în domeniul Stării Civile.
În localitatea în care nu există Oficiu de Stare Civilă, Autoritatea Publică Locală este
competentă să elibereze următoarele categorii de acte:
● de naştere
● de căsătorie
● de deces
Autoritatea nu va putea elibera nici aceste categorii de acte dacă acestea vor avea la bază un
litigiu sau solicitarea lor va fi tardivă.
Divorţul- act litigios în sine care nu sepoate înregistra de către Autoritatea Publică Locală.
Responsabilul de activitatea Stării Civile în cadrul Autorităţii Publice Locale este secretarul
Consiliului Local. Pentru localitatea în care numărul de locuitori este mare poate fi desemnat un
funcţionar de Stare Civilă.
Autorităţile Publice Locale care întocmesc acte de Stare Civilă sînt obligate să facă rapoarte
periodice Oficiului de Stare Civilă competent în raza teritorială respectivă şi să transmită ambele
exemplare ale actelor de Stare Civilă. Registrele de Stare Civilă se păstrează la Autoritatea
Publică Locală. 64
63
Hotărîrea Guvernului R.M. nr.82 din 31.01.2008. cu privire la Serviciul Stare Civilă în Monitorul Oficial nr.28-29
din 08.02.2008.
64
A. Silvian, E. Gheorghe, Actele de stare civilă.p 65.
31
Cetăţenii R.M. care locuiesc în afara hotarelor ţarii pot solicita întocmirea şi eliberarea
certificatelor de Stare Civilă la Oficiile Consularte ale R.M. în ţara respectivă.
Oficiile Consulare pot înregistra următoarele categorii de acte:
● de căsătorie
● de divorţ
● schimb al numelui/ prenumelui
● deces
În cazuri litigioase Oficiile Consulare vor refuza înregistrarea actelor respective.
Oficiile Consulare sînt obligate să transmită actele de Stare Civilă în ambele exemplare
precum şi rapoarte periodice referitoare la activitatea în domeniu serviciilor de Stare Civilă care
va expedia un exemplar Direcţiei Generale de Stare Civilă şi alt exemplar Oficiului teritorial de
stare Civilă corespunzător
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
În rezultatul analizei activităţii desfăşurate de autorităţile administraţiei publice pentru

orgaizarea realizării şi realizarea în concret a legii şi a celorlalte acte bazate pe acesta, am
subliniat caracterul deosebit de complex al acestei activităţi, care cuprinde practic, toate actele de
stare civilă înregistrate şi eliberate de către oficiul stării civile, la toate nivelurile atît în oraşe cît
şi sate, şi comune. Am evidenţiat acest prilej, că forma principală de activitate a autorităţilor
32
oficiului stării civile o constituie actele de stare civilă, toate acestea avînd ca finalitate şi scop
aplicarea corectă a legii.
Garanţia juridică a îndeplinirii acestui obiectiv în studiul meu îl costituie procedura de
eliberare a actelor de stare civilă în care autorităţile competente şi-au exercitat atribuţiile
conferite de lege. Activităţile autorităţilor oficiului stării civile şi funcţionarilor acestora trebuie
să se desfăşoare respectîndu-se principiile stabilite în legislaţie şi să nu contravină acestora, şi
varietatea actelor înregistrate şi eliberate de oficiul stării civile trebuie să fie conform legii şi
întru executarea acestora. Materia studiului prezentat este structurată în cadrul a trei capitole, pe
parcursul cărora examinez cele mai esenţiale aspecte teoretice şi practice (într-o măsură mai
mică) ale tematicii abordate.
În sopul supravegherii asupra legalităţii activităţilor autorităţilor oficiului stării civile,
legiuitorul instituie proceduri de eliberare a actelor de stare civilă pe diferite forme, modalităţi şi
respectiv de diferiţi reprezentanţi abilitaţi cu dreptul de executare a acestei activităţi de
înregistrare şi eliberare a actelor de stare civilă.
Deci, pot concluziona că rolul acestora este de a asigura o deplină conformitate a activităţii
organelor de stare civilă cu cerinţele şi obictivele exprimate în lege a coror executare se
realizează în cadrul oficiului stării civile şi a primăriilor din sate şi comune.
Reeşind din cele relatate în cadrul primului capitol pot menţiona că în sens larg, procedura de
eliberare a actelor de stare civilă în general este un eveniment important atît pentru persoanele
cointeresate cît şi pentru reprezentanţii oficiului stării civile, deoarece prin această modalitate se
duce o evidenţă strictă a cetăţenilor din teritoriul care se înregistreză la oficiul stării civile.
Activitatea în cadrul oficiului stării civile impune mari exigenţe profesionale, fiind în contact
direct cu cetăţenii, soluţionînd diverse probleme, funcţionarul are nevoie de cunoştinţe vaste şi
temeinice. Am remarcat, că imaginea oficiului stării civile, în mare măsură este determinată de
reuşita activităţii privind înregistrarea solemnă a căsătoriei dar şi înregistrarea şi eliberarea
diferitor acte de stare civilă conform legislaţiei.
Dacă în perioadele anterioare de dezvoltate a societăţii atitudinea omului asupra
ativităţilor desfăşurate de către oficiul stării civile era relativ mică şi acesta din urmă avea
suficiente metode pentru restabilirea echilibrului familial, în condiţiile actuale situaţia impune ca
unul din obiectivele strategice ale Statului Republica Moldova să fie acela de asigurare şi
ocrotire a familiilor care au înregistrat acte civile la oficiul stării civile.
Se poate conchide că, în prezent, rolul şi importanţa asigurării securităţii familiei este în
continuă creştere, fapt confirmat de şefii oficiilor stării civile, care la rîndul lor au stabilit o
evidenţă stictă şi un control mai avansat în procedura de înregistrare şi eliberare a actelor de stare
civilă cetăţenilor care solicită actul necesar.
33
Numai într-un asemenea mod societatea poate să identifice şi să utilizeze optim toate
căile şi mijloacele de care dispune, la toate nivelurile, în vederea menţinerii, ocrotirii şi
dezvoltării unui societăţi de calitate, de care depinde din ce în ce mai mult viitorul fiecărui
individ şi popor, al întregii umanităţi.
Pentru Republica Molodva, modul de asigurare a securităţii familiei presupune în primul
rînd armonizarea şi echilibrarea evoluţiei dinamice a familiei create în urma întocmirii actului de
căsătorie de către oficiul stării civile.
În urma cercetărilor efectuate asupra acestei teme, studiul fiind atît practic cît şi teoretic
am descoperit unele lipsuri în legislaţia familiei şi de aceea îmi voi permite să vin cu unele
recomandări asupra activităţii oficiului stării civile în procesul de asigurare a securităţii familiei
şi nu numai.
Consider căci una din recomadările de bază pe care o voi face constă în faptul căci oficiul
stării civile trebuie să identifice domeniile prioritare de protecţie a familiei, în scopul ameliorării
situaţiei de menţinere a protecţiei familiei.
Situaţia actuală şi datele pe care le deţine oficiul stării civile la ora acuală referitor la
asigurarea securităţii familiei atît din partea organelor de Stat cît şi din partea societăţii civile,
arată o uşoară îmbunătăţire a asituaţiei, datorită creşterii numărului de căsătorii înregistrate şi de
naşteri, care au avut loc în ultimii doi ani. Să nu uităm căci securitatea familiei nu înseamnă
numai protecţia mediului, ci şi asigurarea unui trai decent populaţiei, menţinerea echilibrului
familiei, prin implicarea societăţii civile.
La momentul actual Republica Moldova tinde la o performanţă mai amplă, ceea ce
prevede ca varietatea actelor de stare civilă să nu conţină abateri, derogări ale stipulărilor legale,
care conform legislaţiei sînt sancţionate.
BIBLIOGRAFIE:
Acte normative:
34
1. Constituţia Republici Moldova, adoptată la 29.07.94// Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 1 din 12.08.1994.
2. Codul Familiei al Republicii Moldova 1316-XIV din 26.10.2000// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova 47-48/210 din 26.04.2001.
3. Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.82-86/661 din 22.06.2002.
4. Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30.05.2003// Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.111.115 din 12.06.2003.
5. Legea privind actele de stare civilă nr.100-XV din26.04.2001// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.97-99/765 din 17.08.2001.
6. Legea taxei de stat, nr. 1216-XII din 03.12.1992// Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.12 din 30.12.1992.
7. Legea cu privire la notariat nr.1453-XV din 08.11.2002 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.154-157/1209 din 21.11.2002.
8. Instrucţiuni cu privire la modul de înregistrare a actele de stare civilă// Monitorul Oficial
nr.59-61 din 15.04.2005.
9. Decizie nr.5/11 din 25.11.2008 or. Rezina. Cu privire la aprobarea nomenclatorului-cadru
şi tarifelor la serviciile prestate de către consiliile locale în domeniu stare civilă şi a
Regulamentului-cadru de formare şi utilizare a mijloacelor speciale. Consiliul Raionului
Rezina nr.925/5316 din 27.11.2008.
Literatura generală şi de specialitate:
10. Amuza I. Căsătoria şi divorţul în Dreptul Romînesc.- Bucureşti: Sylvi; 2001.

11. Baieş F. Avram M, Legislaţia Familiei.- Bucureşti: ALL Beck; 1994.
12. Baieş S. Drept Civil, Persoanele, Academia Ştefan cel Mare.- Chişinău; 2004.
13. Baieş S. Introducere în Dreptul Civil. Persoanele Fizice şi Juridice.- Chişinău;2004.
14. Baieş S.Roşca N. Drept civil, Partea generală, Persoanele Fizice şi Juridice.- Chişinău;
2004.
15. Baccaci Al. Dreptul Familiei, Ediţia a II-a revizuită şi adăugată.- Bucureşti: ALL Beck;
2001.
16. Boroi G. Drept civil, partea generală, Persoanele. Ediţia a II-a.- Bucureşti: ALL Beck;
2001.
17. Beleiu Gh. Dreptul Civil Romînesc, Introducere în Dreptul Civil.- Bucureşti; 1992.
35
18. Cebotari V. Dreptul Familiei.- Chişinău; 2004.
19. Cocoş Şt. Dreptul Familiei, vol.I.- Bucureşti: Lumina Lex; 2001.
20. Cocoş Şt. Dreptul Familiei, vol.II.- Bucureşti: Lumina Lex; 2001.
21. Corhan A. Dreptul Familiei, Teorie şi practică.- Bucureşti: Lumina Lex; 2001.
22. Ciutacu F. Dreptul Familiei, Culegeri de speţe.- Bucureşti: Lucman; 2000.
23. Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei.- Bucureşti: ALL Beck; 1998.
24. Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei. Ediţia a V-a.- Bucureşti: ALL Beck; 2000.
25. Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei. Ediţia a VI-a.- Bucureşti: ALL Beck; 2001.
26. Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei. Ediţia a VII-a.- Bucureşti: ALL Beck; 2002.
27. Florian E. Pînzari V. Căsătoria în legislaţia Romîniei şi Republicii Moldova. Sfera; 2006.
28. Lupan E. Dreptul Civil, Persoanele Fizice.- Bucureşti: Lumina Lex; 1999.
29. Lupulescu D. Lupulescu M. Identificarea Persoanelor Fizice. Numele de familie.
Domiciliul, actele de stare civilă.- Bucureşti: Lumina Lex; 2002.
30. Mărgineanu L. Dreptul Familiei.- Chişinău; 2002.
31. Pricoci A. Căsătoria în Dreptul Romînesc.- Bucureşti: Lumina Lex ;2004.
32. Rusu M. Procedura divorţului în dreptul Romînesc.- Rosetti; 2003.
33. Reghini I. Dreptul Familiei.- Tîrgu-Mureş; 1994.
34. Turianu C. Dreptul Familiei, Practica juridică adnotată.- Bucureşti: Press Mihaela S.R.L.
2000.
35. Tureanu C. Dreptul Civil, Partea Generală.- Bucureşti: Fundaţia Romînia de Mîine; 2002.
36. Urs I. Angheni S. Dreptul Civil, vol.I. Partea Generală, Ediţia a III-a.- Bucureşti: Oscar
Print; 2002.
37. Cebotari V. Unele aspecte privind procedura de adopţie a copiilor. Anale ştiinţifice ale
USM, Seria- Ştiinţe socioumanistice, vol. I.- Chişinău 2002.
38. Cebotari V. Natura juridică în Dreptul Familiei, Revista Naţională de Drept nr.11.-
Chişinău 2002.
36

Teza de An

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza de An

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

ACTELE ŞI ORGANELE DE STAREA CIVILĂ

a studentei: Bădărău Iulia, an.II, gr.312,

Conducător ştiinţific: Lora Badan,

CAPITOLUL I . ACTELE DE STARE CIVILĂ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -5

1.1.Noţiunea şi trasăturile actelor de stare civilă - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 5

CAPITOLUL II .ORGANELE DE STARE CIVILĂ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -27

2.1.Sistemul organelor şi oficiile de stare civilă din Republica Moldova - - - - -27

O categorie aparte de documente în care era consemnată evidenţa strictă a populaţiei o

1.1. Noţiunea şi trăsăturile actelor de stare civilă.

1.2.Procedura de înregistrare şi elaborare a actelor şi subiecţii cu drept de elaborare a

1.3.Categoriile de acte de stare civilă.

Desfacerea căsătoriei la oficiul stării civile.

Eliberarea actului de deces.

În activitatea de zi cu zi a ofiţerilor de stare civilă realizează o varietate de modalităţi de

Capitolul ll. Organele de stare civilă.

2.1.Sistemul organelor şi oficiile de stare civilă din R.M.

2.2.Serviciile de stare civilă.

Sarcinile de bază ale Serviciului sunt:

● organizarea activităţii organelor cu atribuţii de înregistrare a actelor de stare civilă,

În corespundere cu sarcinile stabilite, Serviciul realizează următoarele atribuţii:

● implementează politicile în domeniul de stare civilă în limitele competenţei sale;

● să solicite şi să recepţioneze de la oficiile teritoriale informaţia necesară şi documentele ce

2.3.Competenţa altor autorităţi publice în domeniul Stării Civile.

În rezultatul analizei activităţii desfăşurate de autorităţile administraţiei publice pentru

Literatura generală şi de specialitate:

10. Amuza I. Căsătoria şi divorţul în Dreptul Romînesc.- Bucureşti: Sylvi; 2001.

S-ar putea să vă placă și