Numită şi “vitamina antihemoragică”, vitamina K este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a

sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.
Există trei forme de vitamina K: K1 - filochinonă (care se găseşte în plante verzi), K2 -
menachinonă (varianta vitaminei K care este produsă de bacterii în intestine, dar şi în produse de
origine animală) şi K 3 -  menadionă (varianta sintetică a vitaminei K, inclusă în suplimentele
alimentare).

Vitamina K este un nutrient esenţial care ajută la prevenirea hemoragiilor, afecţiunilor pielii, scade
riscul de atac de cord, reduce riscul de menstruaţii abundente şi dureroase, împiedică formarea
pietrelor la rinichi, vă poate feri de greaţă, stări de vomă, osteoporoză, artrită şi alte afecţiuni ale
oaselor şi favorizeaza refacerea epidermei după intervenţiile chirurgicale.

Deficitul de vitamina K se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui, sângerări ale gingiilor,
hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare abundentă la menstruaţie, o durată de
sângerare mai mare când te tai, vânătăile fără motiv, dar mai ales anemia, precum şi un risc crescut
al hemoragiilor interne şi o anume fragilitate osoasă. În special nou-născuţii sunt predispuşi la
deficienţe de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceştia putând
fi expuşi unui risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care este recomandat ca la naştere
să se administreze copilului o injecţie cu vitamina K1. Însă nici adulţii nu sunt feriţi de efectele
negative ale carenţei de vitamina K, în special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă,
afecţiuni care se manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele
din alimentaţie.

Excesul de vitamina K este destul de rar, însă este indicat să nu luaţi doze mai mari de 500 de
micrograme fără consultul medicului, deoarece acţiunea acesteia ar putea interfera cu anumite
medicamente anticoagulante. De asemenea, dacă este consumată fără limită, vitamina K poate
duce la apariţia anemiei, din cauza distrugerii globulelor roşii din organism, dar şi la intoxicaţii la
nivelul ficatului.

Surse alimentare
În general, aportul necesar de vitamina K este asigurat din alimente.
Legumele cu frunze verzi, cum ar fi spanacul și varza kale, sunt cele mai
bune surse de vitamina K. Uleiurile vegetale precum uleiul de canola și
de soia sunt de asemenea surse bune de vitamina K.

Vitamina K este o vitamină solubilă în grăsimi. Asta înseamnă că

organismul o poate absorbi mai bine atunci când este consumată
împreună cu o sursă de grăsime. Prepararea alimentelor bogate în
această vitamină cu o cantitate mică de grăsimi sau ulei este cea mai
bună metodă de crește absorbția acestui nutrient.

Surse importante ale vitaminei K  sunt:

 varză kale;
 spanac;
 pătrunjel;
 varză de Bruxelles;
 broccoli;
 salată verde;
 ceapă verde;
 sparanghel.

Bacteriile din tractul gastro-intestinal transformă această vitamină. În

mod natural, sursele  includ legume cu frunze verzi – salate, kale,
patrunjel, salată romană, spanac, broccoli, varza de Bruxelles, conopida
si varza. Alte surse care sunt mai puțin bogate în această vitamină
includ: carne, pește, ficat, ouă și cereale.

Rolul vitaminei K în organism

Vitamina K este un nutrient necesar organismului în cantități mici,
continuu. Este esențială pentru formarea mai multor substanțe numite
factori de coagulare, precum și proteina C și proteina S care lucrează
împreună pentru coagularea sângele atunci când apar leziuni ale vaselor
de sânge. Insuficiența vitaminei K poate duce la sângerări excesive și
vânătăi. De asemenea, se consideră că vitamina aceasta joacă un rol
important în prevenirea pierderii osoase. Nivelurile scăzute ale vitaminei
K din sânge au fost asociate cu densitate osoasă scăzută și există
unele dovezi că nivelurile adecvate de vitaminaK pot îmbunătăți
sănătatea oaselor, reducând în același timp riscul de fracturi.

Vitamina K și coagularea sângelui

Vitamina K ajută la realizarea a 4 dintre cele 13 proteine necesare
pentru coagularea sângelui, care oprește sângerarea excesivă a
rănilor, astfel încât acestea să se poată vindeca. Persoanele cărora li se
prescriu anticoagulante (numite și agenți de diluare a sângelui) pentru a
preveni formarea cheagurilor de sânge în inimă, plămâni sau picioare
sunt adesea informați despre această vitamină.