on Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român.

Recunoscut datorită măiestriei

basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.

Cuprins

 1Biografie

 2Basme

 3Amintiri din copilărie

 4Opera

o 4.1Povești

o 4.2Povestiri

o 4.3Nuvele

o 4.4Romane autobiografice

o 4.5Scrisori

 4.5.1Scrisori de familie

 4.5.2Scrisori către prieteni

 5Aprecieri critice

 6Urmași

 7Traduceri în limbi străine

o 7.1Traduceri în limba franceză

 8Note

 9Bibliografie

 10Lectură suplimentară

 11Legături externe

Biografie
Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[5] O altă variantă o reprezintă
data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[6]

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei,
Maria și Ileana în 1919.[7]
Literatura română
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Pe categorii
Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează
bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, Istoria literaturii române
care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.[6] În 1853 este înscris la
Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor Evul mediu
pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, Secolul 16 - Secolul 17
este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele Secolul 18 - Secolul 19
de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Secolul 20 - Contemporană
Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
Curente în literatura română
"Veniamin Costachi" de la Socola.[6]
Umanism - Clasicism
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri: Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie,
Naturalism - Modernism
cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase,
Suprarealism - Proletcultism
țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile,
Neomodernism - Postmodernism
în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate
petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.” Scriitori români

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine Listă de autori de limbă română
în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Scriitori după genuri abordate
biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859). Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut
profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala Portal România
primară nr. 1 din Iași.
Portal Literatură
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv
din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca
în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate Proiectul literatură
incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile
clerului.) [8] Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de  v • d • m 
institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale
școlare, între care și un „Abecedar” (1868).

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în
mahalaua Țicău (bojdeuca).

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului,
scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din
Iași.

Basme

Portretul lui Ion Creangă pe o marcă poștală, cu valoarea nominală de 2,20 lei moldovenești din Republica Moldova.

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate,
ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim
tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără
voia lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai
adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și
apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre
o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu
multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.

Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului,
cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară
de Moș Ion Roată.

În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți
țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau
mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.

Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am
socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat
drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență
însușirile lui literare proprii.

O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea poveștilor.
Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr,
alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie
deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui
Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera

Povești

 Capra cu trei iezi (1875) Nuvele

 Dănilă Prepeleac (1876)  Moș Nichifor Coțcariul (1877)

 Fata babei și fata moșneagului  (1877)  Popa Duhul (1879)

 Făt Frumos, fiul iepei (1877) Romane autobiografice

 Povestea lui Harap-Alb (1877)  Amintiri din copilărie  (1879)

 Ivan Turbincă (1878)  Fragment de autobiografie

 Povestea lui Ionică cel prost (1877) Scrisori

 Povestea lui Stan-Pățitul (1877) Scrisori de familie

 Povestea porcului (1876)  Către Gheorghe Creangă

 Povestea poveștilor (1877-1878)  Către Zaheiul Creangă

 Povestea unui om leneș (1878)  Către Ecaterina Vartic

 Punguța cu doi bani (1875)  Către Elena Creangă-Chiței

 Soacra cu trei nurori (1875) Scrisori către prieteni

Povestiri  Către Mihai Eminescu

 Acul și barosul (1874)  Către Vasile Conta

 Cinci pâini (1883)  Către Alexandru C. Cuza

 Inul și cămeșa (1874)  Către Nicolae Gane

 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)  Către Mihail Kogălniceanu

 Moș Ion Roată și Unirea (1880)  Către Titu Maiorescu

 Păcală (1880)  Către Iacob Negruzzi

 Prostia omenească (1874)  Către Ioan Slavici

 Ursul păcălit de vulpe (1880)  Către Victor Zaharovschi

Aprecieri critice
Bustul lui Ion Creangă din Suceava

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul
unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale recunoscătoare. [9]

Urmași

Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din
Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină
arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[10]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

 Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction des Contes et des Récits par Elena Vianu, illustrations
par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955

 Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane», Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar
de George Călinescu, traduceri de Yves Augé (Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de Simone
Roland.

o reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu, București, Meridiane, 1965.

Note

1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

2. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4

3. ^ a b Ion Creanga, Babelio, accesat în 9 octombrie 2017

4. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea
Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului...

6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.

7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro

8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie

9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154
 10. ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie

 G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...], București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941

o G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție și prefață
de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.

 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura pentru literatură, București, 1966

 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.

 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu, București, 1975.

 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8

 Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976

 Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45

 Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002

 Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară

 Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre această lucrare în: Luminița Marcu, „O monografie
spectaculoasă”, România literară, nr. 21, 2002)

 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8

 George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938

 G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București, 1969.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Creangă

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

La Wikisursă există texte originale legate de Ion Creangă

 Biografia lui Creangă

 Muzeul Memorial Ion Creangă

 Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august 2012, Cristina Diac, Adevărul - articol Historia

 Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac, 22 decembrie 2005, Adrian Parvu, Jurnalul Național
 121 de ani de la moartea lui Ion Creangă, 31 decembrie 2010, Amos News

 Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte, 31 decembrie 2009, Amos News

 Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă, 13 mai 2009, Adevărul (Articol apărut în „Adevărul literar și artistic“, în anul 1938)

 Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă, 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina