Sunteți pe pagina 1din 10

Va transmit,alaturat, cursul nr.

8 la disciplina,,Drept notarial’’, cu
rugamintea de a fi transmis catre toti colegii. Va rog sa-mi confirmati de
primire.
Totodata, va rog sa pregatiti pentru seminar un referat/analiza despre
,,elementele obligatorii ale certificatului de mostenitor’’

MASTER ,,CARIERE JURIDICE’’

DREPT NOTARIAL

1
TEMA 8
DESFĂŞURAREA PROCEDURII SUCCESORALE

14.04.2020

La primirea cererii de deschidere a procedurii succesorale, notarul


public verifică dacă aceasta cuprinde toate elementele menţionate la art. 103 din
lege, în caz contrar indică solicitanţilor să o completeze (art. 235 din
Regulament). Textul menţionat instituie o veritabilă procedură de regularizare a
actului de învestire, fără ca aceasta să fie similară cu cea statuată în art. 200
NCPC. Este totuşi o procedură utilă întrucât îi permite solicitantului să
completeze sau să îndrepte unele lipsuri sau neregularităţi ale cererii.
Regulamentul conţine unele prevederi utile privitoare la modul în care
solicitantul trebuie să facă dovada decesului şi a ultimului domiciliu al
defunctului. Astfel potrivit art. 236 din Regulament:
„(1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de
deces, în cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase
definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condiţiile Legii nr.
119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.
(2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate
străină, necesar la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul
de stare civilă din România în condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată.
(3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau,
după
caz, se supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea
competentă a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere
reciprocă a actelor de stare civilă.
(4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii,
certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni; numele
şi
prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau
data
naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reşedinţa obişnuită a defunctului.
(5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunc
tului este menţionat numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în
aplicarea
art. 954 alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie înRNNES şi,
ulterior,

2
în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei
circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care soluţionează
succesiu
nea".
Până la primul termen stabilit pentru dezbateri, notarul public este
obligat să solicite şi să obţină documentaţia necesară cu privire la:
a) opţiunile succesorale ale succesibililor, înscrise în RNNEOS;
b) liberalităţile înscrise în RNNEL;
c) regimul matrimonial înscris în RNNRM;
d) datoriile şi creanţele autorului succesiunii, înscrise în RNNEC;
e) situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale,
rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru
bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală şi alte acte referitoare la
situaţia
bunurilor defunctului;
f) acte de stare civilă pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii
succesiunii.
Documentaţia de mai sus este impusă prin prevederile art. 238 din
Regulament. Nerespectarea termenului menţionat nu poate conduce la
invalidarea actului de învestire a notarului public. Notarul public va trebuie să
acorde însă un termen dacă documentaţia solicitată nu i-a fost transmisă până la
primul termen stabilit pentru dezbateri. După înregistrarea cauzei la biroul
notarial, se dispune citarea moştenitorilor, iar dacă există testament se vor cita şi
legatarii, precum şi executorul testamentar. Citaţia trebuie să cuprindă, sub
sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de
procedură civilă şi precizarea că, dacă succesibilul nu îşi exercită dreptul de a
accepta în termenul prevăzut la art. 1.103 NCC, va fi prezumat că renunţă la
moştenire. în cazul în care, astfel cum rezultă din informaţiile existente la dosar,
domiciliul actual al succesibilului nu este cunoscut, se poate proceda la citarea
sa, în mod cumulativ, prin afişare la ultimul domiciliu al defunctului, afişare la
ultimul domiciliu cunoscut al succesibilului şi publicare într-un ziar cu
răspândire naţională [art. 105 alin. (2) din Legea nr. 36/1995].
Citarea şi prezenţa moştenitorilor este necesară, adeseori, pentru
soluţionarea tuturor problemelor succesorale, întrucât procedura notarială se
bazează pe acordul părţilor. Totuşi legislaţia noastră reglementează şi unele
situaţii particulare.
Astfel, în caz de vacanţă succesorală se citează autoritatea administraţiei
publice locale competente. Pentru bunurile de pe teritoriul municipiului
Bucureşti se citează reprezentantul Primăriei Municipiului Bucureşti.
Neprezentarea autorităţii administraţiei publice locale, legal citată, la dezbaterea
procedurii, nu împiedică eliberarea certificatului de vacanţă succesorală şi
comunicarea acestuia.
In cazul existenţei unui legat universal se va cita numai legatarul, dacă

3
acesta a fost instituit printr-un testament autentic şi nu sunt moştenitori
rezervatari. Dacă testamentul este olograf sau mistic se vor cita în mod
obligatoriu toţi moştenitorii legali.
Menţionăm că în procedura succesorală pot dobândi calitatea de
moştenitori şi minorii sau persoane puse sub interdicţie. De aceea, legea
dispune că în asemenea împrejurări se va cita reprezentantul legal şi autoritatea
de ocrotire competentă. în această situaţie, notarul public va trebui să ţină seama
de dispoziţiile dreptului comun privitoare la reprezentare şi asistare. Astfel, de
pildă, notarul va trebui să ţină seama de situaţia concretă a părţii, respectiv dacă
este o persoană cu o capacitate de exerciţiu restrânsă sau, dimpotrivă, este
lipsită total de o asemenea capacitate. De asemenea, notarul public va trebui să
verifice dacă nu există o contradicţie de interese între reprezentantul legal şi
succesibil. în caz contrar, va lua toate măsurile pentru desemnarea unui curator.
Citarea moştenitorilor şi, după caz, a legatarilor nu este obligatorie dacă
certificatul de moştenitor sau de legatar se întocmeşte la cerere, ca urmare a
unei hotărâri judecătoreşti definitive, în afară de cazurile în care notarul public o
consideră necesară pentru anumite lămuriri.
După citarea legală a tuturor moştenitorilor sau a reprezentanţilor lor,
atunci când este cazul, notarul public va proceda la administrarea tuturor
dovezilor în vederea soluţionării cauzei.
Scopul activităţii notariale în această materie este stabilirea calităţii
moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora şi compunerea masei
succesorale.
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 determină unele
obligaţii importante în sarcina notarilor în scopul3de a verifica opţiunile
succesorale şi de a stabili componenţa masei succesorale. Iată câteva dintre cele
mai importante dispoziţii:
„Art. 247. (1) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în RNNEOS
de către notarul public instrumentator la data autentificării acestora.
Transmiterea declaraţiilor către registru se va face pe suport electronic, în
condiţiile stabilite de către administratorul registrelor naţionale notariale.
(2) Acceptarea succesiunii de către moştenitorii prezenţi se consemnează într-
o
încheiere şi nu se comunică la RNNEOS în vederea înscrierii.
(3) Renunţarea la succesiune se face numai în formă autentică şi se comunică
în
RNNEOS în vederea înscrierii".
„Art. 248. în cadrul procedurii succesorale, notarul public va verifica în
RNNEOS existenţa opţiunilor succesorale înscrise în acesta, va lua act de
înscrisurile de opţiune succesorală prezentate de părţi şi va consemna opţiunile
succesorale ale moşte-nitorilor prezenţi".
„Art. 249. în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte, pe
baza declaraţiilor părţilor, a documentelor prezentate şi a dovezilor eliberate de

4
RNNEOS, dacă succesorii au acceptat în termen, în mod expres sau tacit,
moştenirea ori, după caz, legatul".
„Art. 250. (1) în cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii sau, după
caz, legatarii prezenţi declară în faţa notarului public numărul şi calitatea
persoanelor cu vocaţie succesorală, precum şi componenţa masei succesorale.
Aceste declaraţii se consemnează în încheierea întocmită cu ocazia dezbaterilor
succesorale, încheiere care se semnează şi de către aceştia. (2) În cazul în care
bunurile care au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă-parte sau în
devălmăşie, notarul public va stabili, anterior emiterii certificatului de
moştenitor, cota care a aparţinut defunctului".
„Art. 251. (1) Legatarul cu titlu particular este obligat să răspundă de
pasivul succesoral alături de moştenitorii legali sau testamentari cu vocaţie
universală, în cazurile expres prevăzute de Codul civil, în limita valorii bunului
care constituie obiect al legatului.
(2) în lipsa moştenitorilor cu vocaţie universală ţinuţi să răspundă de
pasivul succesoral, notarul public va elibera certificatul de moştenitor
testamentar, făcând menţiune în încheierea finală că a informat legatarul de
prevederile art. 1.114 alin. (3) din Codul civil".
Art. 252. „În aplicarea art. 1.049 din Codul civil, coroborat cu art. 106
alin. (2) din lege, în cazul dispoziţiilor testamentare privind sumele de bani,
valorile sau titlurile de valoare depuse de testator la instituţiile de credit, notarul
public va proceda la întocmirea procesului-verbal de constatare a stării
materiale a înscrisului, respectiv la întocmirea procesului-verbal de validare a
dispoziţiei testamentare, în baza înscrisului original care cuprinde clauza
testamentară, prezentat notarului public de către instituţia de credit".
Regulamentul conţine şi dispoziţii importante în materie de probaţiune.
In acest sens art. 239 dispune că:
„(1) In procedura succesorală se administrează proba cu înscrisuri
prevăzută de lege, acte de stare civilă, testamente, precum şi depoziţiile a cel
puţin 2 martori, inclusiv în cazul conexării dosarelor succesorale.
(2) Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia:
a) cunosc date personale referitoare la defunct;
b) au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea
defunctului".
Textul ne sugerează câteva consideraţii asupra sferei lui de interpretare.
În primul rând, constatăm că legea impune audierea a cel puţin doi martori în
acţiunile succesorale de competenţa notarului public. Pe de altă parte, în mod
firesc sunt audiaţi acei martori care cunosc date personale despre defunct. De
asemenea, textul se referă la audierea acelor martori care au cunoştinţă de
„numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului".
Aceasta nu înseamnă însă că martorii ar putea fi audiaţi numai asupra unor
asemenea împrejurări. Cel mai adesea audierea martorilor se realizează şi
pentru stabilirea apartenenţei unor bunuri (cu deosebire a unor bunuri mobile) la

5
masa succesorală.
În acelaşi timp, textul citat anterior nu poate fi interpretat în sensul
inadmisibi-lităţi altor probe decât cele indicate de acesta. De altfel, însăşi legea
se referă uneori la administrarea altor mijloace de dovadă. Astfel, de pildă,
potrivit art. 106 alin. (4) din Legea nr. 36/1995, notarul public va dispune
efectuarea unei expertize grafos-copice atunci când:
a) succesibilii înlăturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintă;
b) succesibilii declară că nu cunosc scriitura defunctului;
c) succesibilii contestă scriitura defunctului, aducând probe în acest sens;
d) defunctul nu are moştenitori legali.
Cursul normal al procedurii succesorale poate fi suspendat în prezenţa
unor împrejurări expres determinate de lege.
De asemenea, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, calitatea
de suc-cesibil şi/sau, după caz, titlul de legatar, precum şi numărul acestora se
stabilesc prin acte de stare civilă, prin testament şi cu martori. Bunurile ce
compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alt mijloc
de probă admis de lege.
Cursul normal al procedurii succesorale notariale se poate suspenda în
următoarele cazuri expres determinate de art. 108 din Legea nr. 36/1995:
„a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi,
succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a
cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul
dintre ei a acceptat moştenirea;
b) succesibilii îşi contestă unii altora £alitatea sau nu se înţeleg cu privire la
compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat
instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor;
d) în orice alte cazuri prevăzute în Codul de procedură civilă".
Legea determină şi soluţiile ce pot fi pronunţate de notarul public, în
cauzele succesorale. O primă ipoteză este aceea a lipsei bunurilor succesorale.
Sesizarea birourilor notariale se face tocmai datorită existenţei unei mase
succesorale. Totuşi, uneori, se poate întâmpla ca în timpul dezbaterilor să se
constate că nu există bunuri succesorale. în asemenea cazuri notarul public
dispune, printr-o încheiere „închiderea procedurii succesorale şi clasează cauza
ca fără obiect".
Referirea legiuitorului la închiderea procedurii şi la clasarea cauzei este
inadecvată. Soluţia firească ce trebuie pronunţată de notarul public este clasarea
cauzei, închiderea procedurii succesorale constituie doar o consecinţă logică a
soluţiei de clasare a cauzei ca fără obiect.
Procedura succesorală se finalizează, adeseori, prin emiterea unui
certificat de moştenitor. Acesta se întocmeşte pe baza încheierii finale a
procedurii succesorale, încheierea finală se pronunţă atunci când există bunuri
şi părţile au convenit asupra calităţii, drepturilor lor şi asupra componenţei

6
masei succesorale.
Legea nr. 36/1995 determină cu multă rigoare elementele pe care
trebuie să le cuprindă încheierea finală. Acestea se referă la:
a) antetul biroului notarial;
b) numărul dosarului succesoral sau al dosarelor care se dezbat împreună;
c) numele şi prenumele notarului instrumentator;
d) data încheierii;
e) datele de identificare ale-defunctului: numele, prenumele, codul numeric
per
sonal, ultimul domiciliu, data decesului;
f) numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal, calitatea celor
prezenţi faţă de defunct şi modalitatea de identificare a acestora;
g) menţionarea persoanelor lipsă;
h) menţiuni privind îndeplinirea procedurii;
i) declaraţia celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea
moştenitorilor, coroborată cu depoziţia martorilor;
j) menţiuni cu privire la existenţa testamentului, forma acestuia şi a
modului în care s-a constatat valabilitatea acestuia;
k) menţiuni despre efectuarea inventarului;
1) menţiuni cu privire la regimul matrimonial al defunctului şi
modalitatea de lichidare a acestui regim;
m) masa succesorală declarată: bunuri mobile, bunuri imobile şi pasivul
succesiunii;
n) semnăturile moştenitorilor prin care atestă veridicitatea celor
consemnate în
încheiere, acceptarea moştenirii, solicitări privind raportarea donaţiilor,
reducţiunea
liberalităţilor excesive, acordul realizării acestora, precum şi eliberarea
certificatu
lui de moştenitor; 3.
o) în baza declaraţiilor moştenitorilor şi a tuturor probelor administrate
în cauză, notarul public va constata compunerea masei succesorale, valoarea
activului sau, după caz, valoarea masei de calcul, valoarea pasivului şi a
activului net;
p) indicarea temeiul legal al devoluţiunii succesorale legale şi/sau, după
caz, testamentare;
q) indicarea numelui, prenumelui, domiciliului şi a codului numeric
personal al fiecărui moştenitor;
r) calitatea sau titlul în baza căruia moştenesc;
s) întinderea drepturilor succesorale;
ş) menţiuni privind modalitatea de stabilire a întinderii dreptului fiecărui
moştenitor, după caz;
t) modul de calcul al taxelor succesorale;

7
ţ) taxele stabilite;
u) dispoziţia cu privire la eliberarea certificatului, menţionând felul
acestuia [art. 112 alin. (2) din Legea nr. 36/1995].
Precizăm că încheierea finală are forţa probantă a înscrisului autentic,
soluţie prevăzută în mod expres de art. 112 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.
După încheierea finală nu se pot elibera însă copii legalizate [art. 253 alin. (4)
din Regulament].
În cadrul procedurii succesorale moştenitorii pot conveni să-şi împartă
bunurile ce au format obiectul dezbaterilor. împărţeala se va consemna în
încheierea de finalizare a procedurii succesorale. într-o asemenea situaţie, în
încheiere se va indica modul de împărţeală şi bunurile atribuite fiecărui
moştenitor. Actul de împărţeală se poate realiza şi ulterior, respectiv printr-un
înscris separat, întocmit în formele prevăzute de lege.
Procedura succesorală se poate finaliza şi „înainte de expirarea
termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi
alte persoane îndreptăţite la succesiune" [art. 114 alin. (1) din Legea nr.
36/1995]. La această soluţie trebuie să se recurgă cu multă precauţiune, spre a
evita apariţia unor litigii ulterioare şi posibila anulare a certificatului de
moştenitor.
De asemenea, potrivit art. 114 alin. (2) din Legea nr. 36/1995,
procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament,
dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de formă, nu conţine dispoziţii
contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau
există acordul acestora. în aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili
drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.
Finalizarea procedurii, în condiţiile textului menţionat, se poate realiza atât în
cazul unui testament autentic, cât şi în ipoteza prezentării unui testament
olograf. Legea nu face nici o distincţie în ce priveşte forma testamentului.
Acesta trebuie să îndeplinească însă toate condiţiile legale.
Notarul public va trebui să manifeste şi în acest caz o deosebită
precauţiune pentru a stabili dacă nu există moştenitori rezervatari, aceasta cu
atât mai mult cu cât şi în ipoteza analizată procedura poate fi finalizată chiar şi
înainte de împlinirea termenului de opţiune succesorală. Sintagma „de îndată"
nu poate avea, în opinia noastră, altă conotaţie decât aceea a soluţionării
operative a cauzei, deci inclusiv înăuntrul termenului de opţiune succesorală.
Legea îl îndreptăţeşte pe notarul public să procedeze şi la reducerea
liberalităţilor, dar numai până la limitele prevăzute de lege şi cu acordul tuturor
moştenitorilor [art.l 14 alin. (3) din Legea nr. 36/1995].

Certificatul de moştenitor

Certificatul de moştenitor se redactează pe baza încheierii finale şi va


avea aceeaşi dată cu aceasta şi număr din registrul de termene succesorale. El va

8
cuprinde constatările din încheiere referitoare la masa succesorală, numărul şi
calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimonial defunctului [art. 115
alin. (1) din Legea nr. 36/1995]. Câte un exemplar al certificatului de
moştenitor se eliberează fiecăruia dintre moştenitori sau legatari, după caz, după
achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.

Procedura succesorală se poate finaliza şi prin pronunţarea altor soluţii


decât cele menţionate anterior. Astfel, în ipoteza în care nu s-a făcut dovada
existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului, la cererea succesorilor, se
poate emite un certificat de moştenitor de calitate. Certificatul de calitate atestă
astfel, cum o sugerează parţial şi denumirea sa, numărul, calitatea şi întinderea
drepturilor tuturor moştenitorilor legali. El se emite cu respectarea procedurii
prevăzute de lege pentru eliberarea certificatului de moştenitor. sîn cuprinsul
certificatului de calitate se indică şi cotele din moştenire ce revin, potrivit legii,
moştenitorilor.
De asemenea, în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, notarul
public constată că succesiunea este vacantă şi procedează la eliberarea unui
certificat de vacanţă succesorală1. Soluţia se poate pronunţa numai în cazul în
care notarul public constată existenţa unor bunuri ce au aparţinut defunctului.
Dacă masa succesorală este formată numai dintr-un drept de concesiune sau
folosinţă asupra unui loc de veci/înhumare, fără construcţii funerare, notarul va
constata prin încheiere stingerea acestuia, fără să emită certificat de vacanţă
succesorală. Un exemplar al încheierii se va comunica concedentului [art. 117
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 36/1995].
In încheierea acestor consideraţii, asupra procedurii succesorale
notariale trebuie să reamintim că erorile materiale constatate în lucrările
dosarului succesoral sau în certificatul de moştenitor ori legatar, care nu
impietează asupra drepturilor şi calităţii moştenitorilor şi legatarilor, se pot
îndrepta prin încheiere de rectificare. La o atare posibilitate se referă în mod
expres art. 259 din Regulament. Textul mai precizează că dispoziţiile privind
îndreptarea erorilor materiale din actele şi procedurile notariale se aplică în mod
corespunzător.

Procedura de lichidare a pasivului succesoral

Procedura de lichidare a pasivului succesoral este o procedură


necontencioasă, întrucât ea se poate realiza numai cu acordul tuturor
moştenitorilor, astfel cum dispune şi art. 120 din Legea nr. 36/1995. în acelaşi
timp, procedura de lichidare a pasivului succesoral nu este o procedură
obligatorie, ci una facultativă, moştenitorii având posibilitatea de a obţine
certificatul de moştenitor fără a recurge la formalităţile prevăzute de art. 121 din
Legea nr. 36/1995.
În conformitate cu dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 36/1995 procedura

9
de lichidare constă în:
,,a) recuperarea tuturor creanţelor defunctului;
b) plata tuturor datoriilor aferente succesiunii, respectiv a pasivului
succesoral,
indiferent dacă acestea sunt datorii ale defunctului sau datorii generate pentru
dezbaterea procedurii succesorale;
c) executarea legatelor particulare;
d) valorificarea bunurilor mobile/imobile ale defunctului, în vederea
acoperirii
stingerii pasivului succesoral, în cazul în care în activul succesoral nu există
lichi
dităţi care să acopere pasivul succesiunii sau în cazul în care moştenitorii nu
înţeleg
să încheie cu creditorii succesiunii o convenţie prin care să se stabilească
modalitatea de stingere amiabilă a pasivului".
Sarcinile evocate de prevederile art. 121 din Legea nr. 36/1995
reprezintă obiective fundamentale ale procedurii de lichidare a pasivului suc-
cesoral, într-adevăr, scopul unei atare proceduri de lichidare a pasivului
succesoral nu poate fi altul decât obţinerea unui activ succesoral necontestat şi
necontestabil.
Procedura de lichidare a pasivului este de competenţa notarului public
învestit cu dezbaterea procedurii succesorale. Legea nu determină natura
normelor de competenţă statornicite de art. 122 alin. (1) din Legea nr. 36/1998.
Procedura analizată este una care se realizează în cadrul dezbaterilor
succesorale, iar interesul unei atari norme de competenţă vizează soluţionarea
unitară a tuturor problemelor succesorale. Aşa fiind, socotim că normele de
competenţă analizate sunt de ordine publică.
Sesizarea notarului public se face doar dacă este dovedit că în masa
succesorală există un pasiv. Procedura lichidării pasivului succesoral nu este o
procedură obligatorie. Concluzia nu poate provoca niciun fer de obiecţiuni. într-
adevăr, potrivit art. 113 din Legea nr. 36/1995: „Dacă prin lege nu se prevede
altfel, la cererea moştenitorilor legali sau testamentari, notarul public poate
proceda la lichidarea pasivului succesoral, înstrăinarea activului sau partajarea
şi atribuirea bunurilor, potrivit acordului moştenitorilor".

10