Sunteți pe pagina 1din 5

Va transmit,alaturat, cursul nr.

5 la disciplina,,Drept notarial’’, cu rugamintea de


a fi transmis catre toti colegii. Va rog sa-mi confirmati de primire.

MASTER ,,CARIERE JURIDICE’’

DREPT NOTARIAL

1
TEMA 5
24.03.2020
ÎNVESTIREA ÎN FUNCŢIE, SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA CALITĂŢII
DE NOTAR PUBLIC

§1. Dobândirea calităţii de notar public

Calitatea de notar public se poate dobândi doar de către persoanele care corespund
exigenţelor profesionale şi normelor determinate de lege. În acest sens, art. 22 din Legea nr.
36/1995 dispune că poate dobândi calitatea de notar public doar persoana care întruneşte
următoarele condiţii:
-este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetă
ţean al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei
Elveţiene şi are domiciliul sau reşedinţa în România;
-are capacitate deplină de exerciţiu;
-este licenţiat în drept;
-nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de
serviciu sau în legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infrac
ţiuni;
-se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut;
-cunoaşte limba română;
-este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei;
-a deţinut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român şi a
promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puţin 6 ani o funcţie de
specialitate juridică şi a promovat concursul de admitere în funcţia de notar public.
Concursul sau examenul se organizează de către Colegiul director al Camerei în
care candidatul s-a înscris pentru examen sau concurs. În acest scop, Camerele au obligaţia de
a organiza anual şi simultan, într-o zi lucrătoare examenul, concursul de admitere ca notar
stagiar. Soluţia este raţională întrucât evită orice obiecţiuni legate de dificultatea sau
complexitatea subiectelor de concurs în privinţa candidaţilor înscrişi în Camere diferite.
Examenul sau concursul de admitere constă într-o probă scrisă, cu caracter teoretic,
şi o probă orală, din tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Media minimă de promovare
este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probă. Candidaţii declaraţi admişi vor
ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Colegiul director al Camerei (art. 23 din
Legea nr. 36/1995).
După promovarea examenului sau concursului, notarul stagiar urmează timp de 2
ani cursurile de pregătire teoretică şi practică organizate de Institutul Notarial Român.
Obligativitatea participării la cursurile de pregătire organizate de INR este statuată
neîndoielnic de art. 22 din Legea nr. 36/1995. Absolvirea acestor cursuri este o cerinţă
imperativă a numirii în funcţie. De altfel, soluţia este statuată expres de art. 24 din Lege, text
potrivit căruia „nefrecventarea cursurilor sau neplata cheltuielilor de pregătire atrage încetarea
calităţii de notar stagiar".
Institutul Notarial Român asigură, prin cursurile pe care le organizează, doar
pregătirea teoretică a stagiarilor. Pregătirea practică se desfăşoară în cadrul unui birou
notarial, desemnat de către Colegiul director al Camerei în care notarul stagiar a susţinut
examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, cu acordul notarului public
coordonator.
Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumată numai de notari publici cu o

2
vechime de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o bună reputaţie
profesională.
La finalizarea celor doi ani de pregătire notarul stagiar trebuie să promoveze
examenul de definitivat organizat de Institutul Notarial Român. Acesta constă în două probe
scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs.
Media minimă de promovare este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probă.
Precizăm că, potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 36/1995, respingerea sau, după caz, lipsa
nejustificată a notarului stagiar la două examene de definitivat consecutive atrage încetarea
calităţii de notar stagiar. Este de observat că doar lipsa nejustificată la două examene
consecutive antrenează consecinţa anterior menţionată.
Legea nr. 36/1995 cuprinde şi unele norme derogatorii privitoare la dobândirea
calităţii de notar public, respectiv fără să fie necesară parcurgea stagiului prevăzut de art. 22
lit. h) din Legea nr. 36/1995. Astfel, potrivit art. 27 din Legea nr. 36/1995, poate
dobândi calitatea de notar public şi persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute
la art. 22 lit. a)-g), are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi
promovează concursul de admitere în funcţia de notar public organizat de INR. Prin urmare,
un atare beneficiu este acordat numai persoanelor care justifică o vechime într-o „funcţie de
specialitate juridică" (judecători, procurori, consilieri juridici, executori judecătoreşti etc).
Persoanele care doresc să dobândească calitatea de notar public în aceste condiţii,
trebuie să se înscrie la Camera în circumscripţia căreia doresc să-şi desfăşoare activitatea,
pentru ocuparea unui post propus de respectiva Cameră şi cuprins în ordinul de actualizare
emis de ministrul justiţiei.
Concursul de admitere se organizează la nivel naţional pentru persoanele înscrise
din toate Camerele, la o dată unică stabilită de preşedintele Uniunii, în condiţiile stabilite de
regulamentul de organizare şi funcţionare a concursului. El se organizează de Institutul
Notarial Român ori de câte ori este necesar, dar cel puţino dată la doi ani. Procedura de
concurs, tematica şi validarea concursului sunt similare cu cele prevăzute pentru examenul de
admitere ca notar stagiar.
După numirea în funcţie, prin ordin al ministrului justiţiei, persoanele în cauză au
obligaţia de a urma cursuri privind pregătirea practică pentru desfăşurarea profesiei de notar,
precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri organizate de INR pe o
perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.
Calitatea de notar public poate fi dobâhdită şi fără examen, dar numai de către
judecătorii de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Soluţia este Statuată şi prin art. 102
alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
Potrivit acestui text: „Judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat
mandatul pentru,care au fost numiţi ori, după caz, sunt eliberaţi din motive neimputabile îşi
păstrează gradul dobândit în ierarhie şi pot ocupa o funcţie de judecător la înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi pot reveni pe funcţia de magistrat deţinută anterior sau pe o altă funcţie
de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen”.

§2. Suspendarea calităţii de notar public

Cazurile de suspendare din exerciţiul funcţiei de notar public sunt prevăzute în art. 42
din Legea nr. 36/1995. Potrivit acestui text suspendarea operează în următoarele cazuri:
-în caz de incompatibilitate;
-pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusă în condiţiile legii sau ca măsură
disciplinară;
-în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea Consiliului
Uniunii, timp de două luni consecutiv;

3
-pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadenţă, a obliga
ţiilor băneşti profesionale, până la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea
debitului şi a penalităţilor aferente acestuia;
-în caz de incapacitate temporară de muncă;
-în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
-în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preven
tive sau a arestului la domiciliu, până la încetarea măsurii;
-la cererea formulată în scris;
-când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod
corespunzător, în condiţiile stabilite de regulament;
-în cazul prevăzut la art. 40 alin. (7), respectiv neînregistrarea în termenul legal a
biroului notarial în RNENP.
Cazurile de suspendare sunt de o mare diversitate, majoritatea lor sunt însă
determinate de împrejurări provocate de o conduită culpabilă a notarului public.
Suspendarea din funcţie determină sistarea activităţii notarului public. Ea se
dispune prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consi -
liului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia
predării de îndată Camerei a sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei; în vederea
păstrării pe perioada suspendării. Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările
care au determinat-o.

§3. Încetarea calităţii de notar public

Calitatea de notar public încetează în următoarele cazuri expres şi limitativ


statuate de art. 41 din Legea nr. 36/1995:
-prin renunţarea scrisă la calitatea de notar public;
-în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
-în caz de neexercitare a funcţiei, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel
puţin 6 luni;
-prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile
prezentei legi;
-în cazul văditei incapacităţi profesionale, constatată în urma controlului
exercitat în condiţiile prezentei legi;
-când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amâ-
narea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legă tură
cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;
-în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.
22 lit. a)-g);
-în cazul constatării, în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (3), a unei boli
psihice ireversibile;
-prin deces.

INCOMPATIBILITĂŢI ŞI INTERDICŢII

Incompatibilităţile prevăzute în Legea nr. 36/1995 au ca obiect exercitarea profesiei


de notar public, iar nu rezolvarea unei anumite cereri ori realizarea unei proceduri notariale.
Potrivit art. 69 din Legea nr. 36/1995, exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă
cu:

4
a) desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
1. activităţii şi funcţiei didactice universitare/de învăţământ superior şi de
cercetare ştiinţifică;
2. activităţii literar-artistice şi publicistice;
3. activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică;
4. calităţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau
locale, pe durata mandatului;
5. calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniu
nii, ale Camerelor ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea
sau Camerele sunt afiliate ori cu care colaborează;
6. calităţii de membru într-un consiliu de administraţie;
7. calităţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
8. exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publică, alta decât cea
prevăzută la lit. a) pct. 4;
9. exercitarea unei funcţii de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier;
10. exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau
practician în insolvenţă;
11. desfăşurarea directă de activităţi de producţie, comerţ sau alte activităţi de
prestări de servicii;
12. calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie
al unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Enunţarea făcută de text are un caracter limitativ şi nu poate fi extinsă pe cale de
interpretare la alte situaţii asemănătoare. Actuala reglementare explicitează cu mai multă
rigoare excepţiile de la incompatibilităţile instituite de lege.
Regula fundamentală pe care o promovează art. 69 din Legea nr. 36/1995 este aceea
conform căreia profesia de notar public este incompatibilă cu orice altă „activitate salarizată",
indiferent de entitatea sau organizaţia la care aceasta s-ar desfăşura. Această incompatibilitate
este exercitată de legiuitor prin indicarea limitativă a activităţilor care pot fi desfăşurate de
către notarul public, indiferent dacă acestea sunt sau nu salarizate, cum este cazul activităţilor
didactice, ştiinţifice, artistice, publiciste etc.
Legea stabileşte şi cazurile în care notarul nu poate îndeplini unele categorii de acte.
Potrivit art. 89 din Legea nr. 36/1995 notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub
sancţiunea nulităţii, dacă:
-în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi
descendenţii lor;
-este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la proce
dura notarială.