Avocatura

Lucru individual
Tema:
Îndatoririle avocatului
 Plan de lucru
I. Legea cu privire la avocatură (nr. 1260-XV din 19 iulie 2002)

II. Codul deontologic şi etica avocatului

III. Direcțiile și tipurile de activitate

Bibliografie
 Admiterea la stagiul profesional se face în bază de examen, cu respectarea principiilor
transparenţei şi egalităţii în drepturi. Modul de organizare a examenului de admitere la stagiu se
stabileşte în statutul profesiei de avocat. La examenul de admitere la stagiu pot participa numai
persoanele care întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat.
Examenul de admitere la stagiu este organizat de Comisia de licenţiere a profesiei de
avocat. Rezultatele examenelor de admitere la stagiu sînt aprobate prin hotărâre a Comisiei de
licenţiere a profesiei de avocat. Hotărârea privind admiterea la stagiul profesional se adoptă şi se
comunică persoanei care a susţinut examenul de admitere la stagiu în termen de 10 zile de la data
susţinerii.
Persoana care a promovat examenul de admitere la stagiu efectuează în mod obligatoriu un
stagiu de pregătire profesională cu durata de 18 luni, având, în acest timp, calitatea de avocat
stagiar.
Condiţiile efectuării stagiului profesional, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale
avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia, sînt reglementate în statutul
profesiei de avocat.
Stagiul profesional se desfăşoară în baza contractului încheiat între avocatul stagiar şi
avocatul îndrumător, înregistrat la Consiliul Uniunii Avocaţilor. Avocatul îndrumător trebuie să
dispună de birou cu un spaţiu suficient pentru asigurarea stagiului profesional, să aibă o vechime
în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi o reputaţie ireproşabilă. Un avocat îndrumător poate
avea concomitent cel mult 2 avocaţi stagiari. Stagiul profesional se suspendă pe timpul
serviciului militar sau al concentrării, în caz de absenţă motivată a avocatului stagiar ori în caz de
încetare a îndrumării profesionale fără culpa acestuia. Perioada de stagiu efectuată anterior se
include în durata stagiului profesional.
După efectuarea stagiului profesional, avocatul stagiar susţine examenul de calificare. După
expirarea a 3 ani de la data finalizării stagiului profesional, avocatul stagiar poate participa la
examenul de calificare doar cu condiţia executării repetate a stagiului profesional cu o durată
minimă de 3 luni.
Pentru a fi admis în profesie, avocatul stagiar susţine examenul de calificare în faţa
Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Persoana care nu a promovat examenul de calificare
poate solicita admiterea repetată la examen după expirarea a 6 luni de la data primului examen.
Avocatul stagiar respins de două ori la examenul de calificare va fi admis în profesie în condiţiile
art. 18 şi 19 din Legea cu privire la avocatură, adică prin stagiul repetat.
 Modul de organizare a examenului de calificare se stabileşte în Statutul profesiei de avocat.
Rezultatele examenelor de calificare sînt aprobate prin hotărâre a Comisiei de licenţiere a
profesiei de avocat. Hotărârea privind admiterea în profesia de avocat se adoptă şi se comunică
persoanei care a susţinut examenul de calificare în termen de 10 zile de la data susţinerii.
Pentru admiterea la stagiul profesional, solicitantul prezintă Comisiei de licenţiere a
profesiei de avocat:
a) cererea de primire la examenul de admitere la stagiu;
b) copia buletinului de identitate;
c) copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;
d) copia carnetului de muncă, după caz;
e) cazierul judiciar;
f) certificatul medical;
g) avizul avocatului care acceptă să-i fie îndrumător.
Pentru admiterea la examenul de calificare, avocatul stagiar prezintă Comisiei de licenţiere
a profesiei de avocat:
a) cererea de admitere la examenul de calificare;
b) declaraţia despre faptul că în perioada stagiului profesional el nu a desfăşurat activităţi
incompatibile cu profesia de avocat, specificate la art.11;
c) declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
d) raportul de activitate întocmit de către avocatul stagiar conform cerinţelor stabilite în
statutul profesiei;
e) referinţa eliberată de avocatul îndrumător;
f) legitimaţia de avocat stagiar.
Pentru eliberarea licenţei de exercitare a profesiei de avocat, persoanele care deţin titlul de
doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau
procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea
licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de
avocat:
a) copia buletinului de identitate;
b) copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;
c) copia carnetului de muncă, după caz;
d) cazierul judiciar;
e) certificatul medical;
f) declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
j) scrisoarea de motivaţie;
 h) copia diplomei de doctor în drept, după caz.
Prezentarea unor acte ce conţin informaţii neveridice poate servi drept temei pentru
neadmiterea în profesia de avocat.
Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile Legii cu
privire la avocatură, normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte
normative ce reglementează activitatea avocaturii.
Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privire la abaterile
disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, se examinează de
către Comisia pentru etică şi disciplină. În cazul existenţei unor temeiuri suficiente, comisia
dispune efectuarea unui control.
Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina baroului. Comisia
pentru etică şi disciplină trebuie să solicite avocatului căruia i-a fost intentată procedura
disciplinară explicaţii în scris, acte şi alte materiale necesare pentru adoptarea unei decizii
obiective. În cazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei
pentru etică şi disciplină prezintă materialele despre avocatul în cauză spre examinare comisiei.
Examinarea de către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin de abaterile
disciplinare constituie o procedură disciplinară.
Comisia pentru etică şi disciplină adoptă una din următoarele decizii:
a) privind aplicarea sancţiunii disciplinare;
b) privind efectuarea unui control suplimentar;
c) privind lipsa încălcărilor în acţiunile avocatului.
Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină se face publică. Avocatul căruia i s-a intentat o
procedură disciplinară este în drept să asiste la examinarea chestiunii privind tragerea lui la
răspundere disciplinară şi să dea explicaţii nemijlocit Comisiei pentru etică şi disciplină.
Sancţiuni disciplinare sunt:
a) avertizarea;
b) mustrarea;
c) amenda de la 1000 la 3000 de lei, care se face venit la bugetul Uniunii
Avocaţilor. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei privind
aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de amendă;
d) suspendarea activităţii de avocat (pe perioada interdicţiei de a activa, dispuse prin
hotărâre judecătorească sau disciplinară, iar în cazul neefectuării de către avocat a defalcărilor în
bugetul Uniunii Avocaţilor la expirarea a 6 luni de la termenul scadent, până la achitarea
integrală a restanţei);
 e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat (în temeiul art. 25 alin. (1) Legii
cu privire la avocatură).
La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii, de circumstanţele în
care a fost comisă, de activitatea şi comportamentul avocatului. Decizia Comisiei pentru etică şi
disciplină privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestată în contencios administrativ.
Procedura disciplinară nu poate fi intentată, iar cea intentată se clasează, dacă din momentul
comiterii abaterii a trecut un an. În acest caz nu se ia în calcul perioada pierderii temporare de
către avocat a capacităţii de muncă, aflării acestuia în concediu şi timpul aflării cauzei în
procedură disciplinară.
Sancţiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de la data constatării abaterii, fără a se
lua în calcul perioada pierderii temporare de către avocat a capacităţii de muncă şi aflării acestuia
în concediu.
Dacă în decurs de un an de la data aplicării sancţiunii disciplinare avocatul sancţionat nu
comite o nouă abatere, se consideră că acesta nu a fost supus sancţiunii disciplinare. Comisia
pentru etică şi disciplină este în drept să anuleze sancţiunea disciplinară, până la expirarea
termenului de un an, din proprie iniţiativă, la solicitarea avocatului, în temeiul demersului
baroului sau al asociaţiei de avocaţi.
Munca avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele fizice şi
juridice. Mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de
autorităţile publice sau de instanţa de judecată. Statul asigură avocaţilor retribuirea asistenţei
juridice acordate în conformitate cu Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
Cheltuielile suportate de client în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei juridice
la apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime în cauzele penale, civile şi administrative
urmează a fi compensate integral şi proporţional cerinţelor admise (respinse) de partea adversă.
Cheltuielile suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei juridice în
organele de urmărire penală şi instanţele de judecată în cauzele penale, civile şi administrative se
încasează concomitent cu soluţionarea cauzei în fond, fără o procedură litigioasă prealabilă.
Statul garantează avocaţilor posibilitatea de exercitare a profesiei şi contribuie la crearea de
condiţii favorabile în acest scop. Ministerul Justiţiei, în limitele competenţei sale:
a) acordă sprijin avocaţilor şi organelor lor de autoadministrare în exercitarea profesiei de
avocat;
b) contribuie la reciclarea avocaţilor;
c) acordă asistenţă metodologică la solicitarea avocatului şi asociaţiilor de avocaţi;
d) eliberează licenţe pentru exercitarea profesiei de avocat şi ţine registrul licenţelor;
e) înregistrează şi ţine registrul cabinetelor avocaţilor şi birourilor asociate de avocaţi;
 f) aprobă documentele prevăzute de prezenta lege.
Autorităţile administraţiei publice locale:
a) contribuie la asigurarea birourilor de avocaţi cu spaţii adaptate pentru desfăşurarea
activităţii;
b) în caz de necesitate, acordă birourilor şi asociaţiilor de avocaţi înlesniri, inclusiv la
achitarea arendei spaţiilor;
c) realizează, în colaborare cu organele de autoadministrare ale avocaţilor, alte măsuri în
scopul asigurării liberului acces la asistenţa juridică calificată.
Consiliul Uniunii Avocaţilor şi asociaţiile de avocaţi stabilesc relaţii cu organizaţii similare
din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale ale avocaţilor şi juriştilor.

II. Codul deontologic şi etica avocatului

Exercitând profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuri corespunzătoare
pentru a asigura independenţa şi libertatea de exercitare a profesiei. Îndatoririle ce îi revin
avocatului îi impun independenţă absolută, liberă de orice influenţă, chiar şi de influenţa derivată
din propriile interese sau datorită influenţei terţelor persoane, fapt necesar pentru a nu suprima
încrederea în justiţie. Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenţei sale, să
vegheze ca nici un factor obiectiv sau subiectiv să nu aducă atingere principiilor de etică
profesională.
Relaţiile dintre avocat şi client sunt bazate pe onestitate, probitate, echitate, corectitudine,
sinceritate şi confidenţialitate. Responsabilitatea avocatului include atât comportamentul acestuia
în exercitarea profesiei, cât şi în afara ei.
Natura misiunii avocatului este prezumată a fi depozitarul secretelor clienţilor săi şi al
comunicărilor confidenţiale, fiind un drept şi o datorie fundamentală a avocatului. Obligaţia de a
păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp. Obiectul secretului profesional îl
constituie chestiunile cu care o persoană s-a adresat după asistenţă juridică, esenţa consultaţiilor
oferite de avocat, procedeele de strategie şi tactică ale apărării sau reprezentării, datele privind
persoana care s-a adresat după asistenţă şi alte împrejurări care rezultă din activitatea
profesională a avocatului. Tot ceea ce dezvăluie clientul avocatului, împreună cu toate
circumstanţele, şi tot ceea ce este dezvăluit în mod confidenţial de către alt avocat va rămâne
informaţie confidenţială. Obiectul confidenţialităţii se extinde asupra tuturor activităţilor
avocatului şi asociaţilor biroului. Nici o presiune a unei autorităţi publice sau de altă natură nu-l
poate obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de
lege sau pentru a intenta o acţiune ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre
avocat şi client.
 Avocatul nu va supune riscului libertatea şi independenţa, loialitatea clientului şi nici
secretul profesional, de aceea este stabilită interdicţia de a activa într-o profesie sau de a avea o
funcţie care poate cauza, direct sau indirect, presiune fizică sau psihologică ce poate supune
riscului independenţa sa sau dezvălui o informaţie confidenţială care nu doar că ar prejudicia
interesele personale, dar şi ar afecta grav încrederea clienţilor în dreptul la apărare şi, prin
urmare, în garanţia întregului sistem. Profesia de avocat în Republica Moldova este
incompatibilă cu:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi
didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar.
Avocatului i se interzice să facă publicitate, direct sau indirect, activităţii sale profesionale.
Interdicţia specificată nu se aplica în cazul în care în publicaţiile informaţionale, în formularele
oficiale, pe plicuri, în cărţile de vizită şi în reţeaua Internet se conţin date despre avocat şi
serviciile prestate. Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care
funcţionează organele de anchetă, procuratură, instanţele de judecată, precum şi la domiciliul
acestuia.
În conformitate cu legea şi normele de deontologie, avocatul are obligaţia să apere cât mai
eficient interesele clientului său, chiar în raport cu propriile sale interese, interesele vreunui
coleg, cele ale profesiei în general sau ale statului.
Raportul dintre avocaţi este bazat pe următoarele principii:
 Colegialitatea
Colegialitatea impune ca relaţiile dintre avocaţi să fie bazate pe încredere, loialitate şi
respect reciproc, exceptând orice comportament susceptibil să afecteze reputaţia profesiei.
Avocatul este obligat să manifeste faţă de orice alt avocat un comportament colegial şi loial.
Adresându-se către un alt avocat sau vorbind despre acesta, avocatul este obligat, înainte de a-i
pronunţa numele şi prenumele acestuia, să utilizeze cuvintele „domnul avocat”, „doamna
avocat”, iar în adresare către membrii Consiliului Baroului, membrii Comisiei de Licenţiere a
profesiei de avocat, membrii Comisiei pentru Etică şi Disciplină şi către şefii birourilor de
avocaţi să utilizeze cuvântul „maestre”.
 Cooperarea
Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat, să se abţină să accepte o cauză
pentru care nu are competenţa necesară; într-o astfel de situaţie, el trebuie să-şi ajute colegul să
intre în contact cu un alt avocat care să fie în măsură să-i ofere serviciul cerut. În procesul
cooperării, avocaţii au datoria să ţină cont de competenţele şi obligaţiile lor profesionale.
  Corespondenţa dintre avocaţi
Avocatul precizează caracterul confidenţial al comunicărilor sale adresate altui avocat. Dacă
destinatarul nu este în măsură să respecte confidenţialitatea comunicării, o remite expeditorului
fără a-i cunoaşte conţinutul. Avocatul va recepţiona imediat comunicările în scris sau orale ale
altor avocaţi şi va răspunde prompt.
 Onorariile pentru recomandare
Avocatul nu poate pretinde, accepta de la alt avocat sau de la vreun terţ onorariu, comision
sau altă compensaţie pentru faptul că a recomandat un avocat unui client sau pentru că a trimis
un client unui avocat. Avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un comision şi vreo altă
compensaţie pentru că i-a fost prezentat un client.
 Comunicarea cu partea adversă
Avocatul nu poate intra în relaţie directă cu o persoană, cu privire la o anumită cauză, atunci
când ştie că această persoană este reprezentată sau asistată de un alt avocat, exceptând cazul în
care el are acordul colegului său şi se angajează să-l ţină pe acesta la curent.
 Schimbarea avocatului
Un avocat nu poate succeda altui avocat în apărarea intereselor unui client, într-o cauza
determinată, decât cu condiţia ca, în prealabil, să-şi fi anunţat colegul şi să se fi asigurat că au
fost luate măsurile necesare în vederea achitării cheltuielilor şi a onorariilor datorate acestuia.
Totuşi, această îndatorire nu-l face pe avocat personal răspunzător de plata cheltuielilor şi a
onorariilor datorate predecesorului său. În cazul în care, spre interesul clientului, se impune
luarea unor măsuri urgente, înainte de a putea fi îndeplinite condiţiile stabilite în alineatul de mai
sus, avocatul poate lua aceste măsuri cu condiţia de a-l informa neîntârziat pe predecesorul său.
Avocatul înlocuit va oferi avocatului care continuă cazul toate informaţiile de care dispune şi va
colabora cu acesta în caz de necesitate cu scopul de a-i asigura clientului dreptul la apărare.
 Pregătirea tinerilor avocaţi
Pentru a întări încrederea şi cooperarea dintre avocaţi spre interesul clienţilor, este necesar
să fie încurajată dobândirea unei mai bune cunoaşteri a legilor şi a normelor procedurale
aplicabile. În acest scop, avocatul este obligat să ia atitudine cu toată diligenta în pregătirea la
nivel avansat a tinerilor avocaţi.
În calitate de îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul, recomandat de Consiliul Baroului,
care întruneşte înalte calităţi morale şi profesionale, exercită profesia nu mai puţin de 5 ani şi
dispune de condiţii suficiente pentru a asigura stagiul. Avocatul-îndrumător are obligaţia de a le
cultiva stagiarilor dexteritatea de însuşire profundă a normelor deontologice.
 Litigiile dintre avocaţi
 Atunci când un avocat este de părere că un coleg avocat a încălcat o normă deontologică, el
trebuie să-l atenţioneze asupra acestui lucru. Atunci când între avocaţi apare un diferend
personal, de natură profesională, aceştia trebuie să încerce mai întâi să-l soluţioneze pe cale
amiabilă. Înainte de a porni o procedură împotriva unui coleg, pe tema unui conflict de interese,
avocatul trebuie să informeze Baroul pentru a permite să-şi dea concursul în vederea soluţionării
diferendului pe cale amiabilă.
III. Direcțiile și tipurile de activitate
Orice persoană are dreptul la asistenţă juridică calificată. În condiţiile legii, avocatul asigură
asistenţa şi reprezentarea juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală,
a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor şi a executorilor judecătoreşti, a organelor
administraţiei publice, a instituţiilor şi a altor persoane juridice, pentru apărarea şi reprezentarea
cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale oricărei
persoane fizice sau juridice. În cazurile prevăzute de Lege, plata pentru asistenţa juridică se
achită de la bugetul de stat.
La proprie decizie, avocatul poate acorda asistenţă juridică gratuită persoanei a cărei stare
materială este sub nivelul de existenţă, stabilit prin hotărâre de Guvern. Avocaţii din Republica
Moldova sunt în drept să efectueze delegaţii sau să exercite profesia de avocat în alte state, dacă
acest fapt este prevăzut de legislaţia statului respectiv. Prin asistare şi reprezentare a clientului se
va înţelege accesul la toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de Lege şi necesare apărării
intereselor clientului.
Avocaţii din alte state pot exercita profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova dacă
întrunesc condiţiile prevăzute de Lege, cu excepţia condiţiei privind deţinerea cetăţeniei.
Avocatul din alt stat îşi poate desfăşura activitatea profesională pe teritoriul Republicii Moldova
dacă certifică calitatea de avocat în statul său de origine şi este înscris în Registrul special ţinut
de Consiliul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. Acesta nu poate reprezenta interesele
persoanelor fizice sau juridice în instanţele de judecată şi în relaţiile cu alte autorităţi publice
decât în arbitrajul comercial internaţional. În cazul când interesele clientului o cer, precum şi la
solicitarea acestuia, avocatul din alt stat poate asista avocatul din Republica Moldova.
Avocatul din alt stat îşi poate desfăşura activitatea în cadrul cabinetului avocatului sau în
cadrul biroului asociat de avocaţi în bază de contract. În cauze penale şi contravenţionale,
avocatul străin urmează a fi asistat de un avocat din Republica Moldova. Registrul avocaţilor din
alte state care au dreptul să exercite profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova se
publică pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor.
Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele, operaţiunile permise
de Lege cu privire la avocatură şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului. În procedura
de acordare a asistenţei juridice, avocatul poate adeveri copii şi extrase din acte şi poate certifica
semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice. Avocatul nu poate efectua
aceste acţiuni pentru sine, pentru membrii familiei sale, pentru rude până în gradul al patrulea
inclusiv afini. Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege, exercitarea oricărei activităţi
specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică care nu are calitatea de avocat.
Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale în
materie juridică, normelor materiale şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită profesională
corectă. Asistarea şi reprezentarea clientului impun diligenţă profesională adecvată, pregătire
temeinică a cauzelor, potrivit naturii cazului şi experienţei.
 Bibliografie
1. Constituţia din 29.07.1994.
2. Codul deontologic al avocaţilor baroului din R. Moldova din 20 decembrie
2002.
3. Legea cu privire la avocatură din 19.07.2002.
4. Legea cu privire la avocatură din 13.05.99.
5. Gh. Avornic. Organizarea şi activitatea Avocaturii în Republica Moldova,
6. Gh. Avornic. Sporirea activismului juridic al cetăţenilor în contextul unui stat
de drept prin intermediul instituţiei avocaturii "Revista Naţională de Drept",
2005, nr.64
7. I. Casian. Aportul avocaţilor la înfăptuirea justiţiei în Republica Moldova
"Curier judiciar", 2002, nr. 1-21.
8. www.lhr.md // Pagina oficială a Asociaţiei obşteşti Juriştii pentru Drepturile
Omului.