Subiectul nr.

157
Numirea ca notar public
1. Condiții de numire
2. Incompatibilități
3. Numirea: cine o face
4. Depunerea jurământului

Sediul materiei: art. 21 – 22, art. 36 – 40 LNP, art. 69 LNP, art. 31 RLNP, art. 36-41
RLNP, ART. 14 RLNP, art. 19 RLNP, art. 20, 24 RLNP

1. CONDIȚII DE NUMIRE
Pentru a fi numită ca notar public, o persoană trebuie să îndeplinească mai multe
condiții cumulative. Astfel, poate fi „notar public poate fi cel care îndeplinește
următoarele condiții:
a. este cetățean român, al unui stat membru al UE, al unui stat aparținând
Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene și are domiciliul
sau reședința în România; dovada se face cu actele eliberate de autoritățile
române competente,
b. are capacitate deplină de exercițiu, ce se dovedește printr-o declarație pe propria
răspundere a persoanei, din care să rezulte că nu a pierdut și nu i-a fost restrânsă
capacitatea de exercițiu a drepturilor civile, în condițiile legii.
c. este licențiat în drept; dovada se face cu diploma de licență obținută în România
ori în cazul obținerii în altă țară, echivalată sau recunoscută de autoritățile române.
d. nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de
serviciu sau în legătură cu serviciul ori a săvârșirii cu intenție a unei alte
infracțiuni; dovada se face cu certificatul de cazier judiciar sau cu echivalentul
acestuia eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după caz, statele al
cărui/căror cetățean este.
e. se bucură de o bună reputație, constatată în condițiile stabilite de statut. Se
dovedește, de regulă, printr-o scrisoare de recomandare eliberată de angajator,
organizația profesională, universitate, instituție și alte asemenea, precum și cu
certificatul de cazier fiscal ori echivalentul acestuia eliberat de autoritate
competentă din statul ori, după caz, statele al cărui/căror cetățean este.
f. cunoaște limba română, dovada, în cazul cetățenilor străini se face cu atestatul de
cunoaștere a limbii române; cunoașterea limbii române se prezumă în cazul
cetățenilor români.
g. este apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției;
dovada se face cu certificatul medical și cu avizul psihologic emise de către unități

2
 sanitare și cabinete psihologice acreditate potrivit legii și cu care UNNPR sau
Camerele Notarilor Publici au încheiat protocoale de colaborare.
Potrivit art. 37 LNP, „după împlinirea vârstei de 75 de ani, notarul public își poate
exercita funcția numai dacă prezintă anual un certificat medical privind îndeplinirea
condiției prevăzute de art. 22 alin. (1) lit. g) LNP. – sa fie apt dpdv medical și psihologic.
h. a deținut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit INR și a
promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puțin 6 ani o
funcție de specialitate juridică și a promovat concursul de admitere în funcția de
notar public. Dovada promovării examenului de definitivat, respectiv a
concursului de admitere în funcția de notar public se face cu hotărârea Consiliului
Uniunii de validare a rezultatelor examenului sau concursului.
- din dosarul de înscriere conținând documentele doveditoare mai sus mai face
parte cererea de înscriere la examenul de definitivat sau concursul de admitere în funcția
de notar public, după caz, precum și dovada achitării taxei de examen,
- conform art. 36 din RLNP, propunerea de numire în funcția de notar public a
candidaților care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 22 din lege se formulează de
către Biroul executiv al Consiliului Uniunii și se înaintează Ministerului Justiției în
vederea emiterii ordinului de numire, împreună cu documentele care fac dovada
îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, certificate de către Uniune ca fiind conforme cu
originalul, acestea fiind:
a. dosarele de înscriere ale candidaților
b. hotărârea de validare a rezultatelor examenului de definitivat, respectiv a
rezultatelor concursului de admitere în funcția de notar public, din care rezultă
declararea ca admiși a candidaților pentru care se propune numirea ca notar
public.

2. INCOMPATIBILITĂȚI
Potrivit art. 69 LNP, exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a. Desfășurarea unei activități salarizate, cu excepția:
1) activității și funcției didactice universitare/ de învățământ superior și de
cercetare științifică
2) activității literar-artistice și publicistice
3) activității de creație tehnico-științifice
4) calității de deputat sau senator ori de consilier în consiliile județene sau
locale, pe durata mandatului
5) calității de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale
Uniunii, ale Camerelor ori în alte organizații interne și internaționale la
care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori cu care colaborează
6) calității de membru într-un consiliu de administrație

2
 7) calității de membru în cadrul unei asociații sau fundații.
b. Exercitarea unei funcții publice sau de demnitate publică, alta decât cea
prevăzută de lit. a) pct. 4). - deputat sau senator ori de consilier în consiliile
județene sau locale,
c. Exercitarea unei funcții de judecător, procuror, magistrat-asistent sau
grefier.
d. Exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau
practician în insolvență.
e. Desfășurarea directă de activități de producție, comerț sau alte activități de
prestări de servicii.
f. Calitatea de administrator sau de președinte al unui consiliu de administrație
al unei societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată cu modificările și
completările ulterioare

3. Numirea, cine o face?

- propunerea de numire în funcția de notar public se formulează de către Biroul
executiv al Consiliului Uniunii și se înaintează Ministerului Justiției în vederea emiterii
ordinului de numire, împreună cu documentele care fac dovada îndeplinirii condițiilor
prevăzute de lege.
- numirea în funcție a notarului public se face prin Ordin al Ministrului de
Justiție, în baza cererii celui interesat și pe baza referatului întocmit de direcția de
specialitate din cadrul Ministerului de Justiție privind îndeplinirea condițiilor de numire
prevăzute de lege.
- ordinul ministrului justiției de numire în funcția de notar public se emite în
termen de 30 de zile de la comunicarea propunerilor de către Biroul Executiv al
Consiliului Uniunii și cuprinde numele și prenumele notarului public, circumscripția
judecătoriei sau, după caz, a municipiului București, precum și localitatea în care este
numit acesta,
- după emitere, ordinul de numire în funcție va fi înaintat Uniunii, care îl va
comunica, la rândul său, Camerei din care face parte notarul public, pentru a fi transmis
acestuia.
- în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcție, notarul
public are obligația să-și înregistreze sediul biroului în Registrul Național de
Evidență a Notarilor Publici, ținut de către Uniune.
4. DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI
- conform art. 39 LNP și art. 41 RLNP, după emiterea ordinului de numire în
funcție, notarul public va depune jurământul la București, într-un cadru solemn, în fața
Ministrului Justiției și a președintelui Uniunii sau a reprezentanților acestora.

2
 - jurământul are următorul conținut: „Jur să respect Constituția și legile țării, să-
mi îndeplinesc cu onoare și credibilitate publică, cu conștiință și fără părtinire
atribuțiile ce-mi revin și să păstrez secretul profesional. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”
- referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței
religioase a notarului public; notarul public fără confesiune va depune jurământul fără
formula religioasă, pe conștiință și onoare,
- depunerea jurământului se consemnează într-un proces verbal, întocmit în 4
exemplare, care se semnează de notarul public și de persoanele în fața cărora se depune
jurământul. Un exemplar al procesului-verbal și al jurământului se înmânează notarului
public, iar câte un exemplar din celelalte trei se păstrează în arhiva Ministerului Justiției,
a Uniunii, respectiv a Camerei.

Subiectul nr. 158

Competența notarului public

Sediul materiei: art. 12-16 LNP, art. 1-4 RLNP

1. Atribuțiile notarului public
2. Competența generală
a. Regula
b. Excepții
3. Competența teritorială
4. Rezolvarea conflictelor de competență

Atribuțiile notarului public

Din cuprinsul art. 12 LNP, se desprind următoarele atribuții ale notarului public:
a. redactarea înscrisurilor cu conținut juridic, la solicitarea părților
b. autentificarea înscrisurilor
c. procedura succesorală notarială
d. certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege
e. legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum
și a sigiliilor
f. darea de dată certă înscrisurilor
g. primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor și a documentelor prezentate de
părți, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite
cu ocazia inventarului succesoral, în limita spațiului și utilităților de care dispune
biroul notarial

2
 h. actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin și al cecurilor
i. legalizarea copiilor de pe înscrisuri
j. efectuarea și legalizarea traducerilor
k. eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit
l. activități fiduciare, în condițiile legii
m. numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special
n. înregistrarea și păstrarea, în condițiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale
de marcat
o. certificarea etapelor procedurale ale licitațiilor și/sau ale rezultatelor acestora
p. procedura divorțului, în condițiile legii
q. emiterea certificatului european de moștenitor
r. lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moștenitorilor
s. emiterea titlurilor executorii notariale
t. orice alte operațiuni prevăzute de lege (reconstituirea actelor, rectificarea,
obligativitatea prezentei la deschiderea casetei de valori)

- de asemenea, notarul public poate oferi consultații în materie notarială, altele

decât cele privind conținutul actelor pe care le îndeplinesc (art. 13 LNP). Potrivit art. 79
(2) LNP, consultațiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau
verbale și se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu
durată determinată. (opinia notarială e consultație scrisă),
- în plus, notarul public poate participa, în calitate de specialist desemnat de părți,
la pregătirea și întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial (art. 13 LNP);
- totodată, acesta poate desfășura, în condițiile legii, activități de agent al
Registrului Național de Publicitate Mobiliară,
- notarul public poate să dețină și calitatea de mediator fără a exista
incompatibilitate între cele două profesii.
- conform art. 9 (2) din legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței
persoanelor fizice se statuează că: „Administratorul procedurii este desemnat de comisia
de insolvență dintre practicienii în insolvență, executorii judecătorești, avocații și notarii
publici înscriși în Lista administratorilor proceduri și lichidatorilor pentru procedura
insolvenței persoanelor fizice.”
- potrivit art. 4 (1) RLNP, notarul public îndeplinește activitățile notariale
prevăzute de art. 12 și 13 din lege, precum și activitățile date în competența sa prin
alte acte normative.
- conform art. 5(1) din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri
imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, „în vederea aplicării
prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul executorului
judecătoresc, al unui avocat, sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează

2
 că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii
datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar”.
- conform art.45 (7) Codul Silvic, „vânzătorul are obligaţia de a-i înştiinţa în scris
pe toţi preemptorii, prin executorul judecătoresc sau notarul public despre intenţia de
vânzare, arătând şi preţul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. (notificarea
preemptorilor)

COMPETENȚA GENERALĂ
- în ceea ce privește competența notarului public, regula este aceea că, în
îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, acesta are competență generală. De la această regulă,
în cuprinsul Legii nr. 36/1995, sunt prevăzute următoarele excepții:
1. procedura succesorală notarială este de competența notarului public din biroul
notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut
ultimul domiciliu;
- în materia competenței de a dezbate procedura succesorală notarială, se ține cont
în completare și de ipotezele în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România
sau nu este cunoscut, după caz.
2. în cazul moștenirilor succesive, moștenitorii pot alege competența oricăruia dintre
notarii publici care își desfășoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate
profesională din circumscripția teritorială a judecătoriei în care și-a avut ultimul
domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;
3. actele de protest ale cambiilor, biletelor la ordin și cecurilor se fac de notarul
public din circumscripția teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
4. eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau
completarea omisiunilor vădite se face de notarul public în a cărui arhivă se află
originalul actelor notariale;
5. procedura divorțului este de competența notarului public cu sediul biroului în
circumscripția judecătoriei în a cărui rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau
ultima locuință comună a soților;
6. procedura eliberării încheierii cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în
Registrul de evidență a procedurilor succesorale al Camerelor și în registrele naționale
notariale ale Uniunii se îndeplinește de notarul public competent, în condițiile legii, să
efectueze procedura succesorală;
7. o altă excepție în materia competenței notarului public o reprezintă cea a dezbaterii
cauzelor succesorale ale comorienților, atunci când competența teritorială aparține
primului notar public sesizat, competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre
decedați, conform art. 241 (4) din RLNP.

2
 8. reconstituirea actelor originale se face de către notarul public la care s-a întocmit
actul sau, dacă acestuia i-a încetat calitatea, de către notarul public care a preluat arhiva
sau de către cel desemnat în acest scop de către președintele Colegiului director al
Camerei.
9. orice alte situații prevăzute de lege
10. procedura numirii asistentului pentru încheierea actelor juridice este de
competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia judecătoriei în
care majorul are domiciliul sau reşedinţa;

COMPETENȚA TERITORIALĂ
- notarul public își desfășoară activitatea la sediul biroului notarial în care
funcționează; pentru îndeplinirea obligațiilor profesionale, notarul public se poate deplasa
și în afara sediului biroului notarial, în limitele circumscripției teritoriale a
judecătoriei în care își desfășoară activitatea,
- competența teritorială a notarului public se întinde pe tot cuprinsul
circumscripției teritoriale a judecătoriei în care își desfășoară activitatea;
- în cazul în care în circumscripția unei judecătorii funcționează mai multe birouri
de notari publici, competența teritorială a fiecărui biroul notarial se întinde pe tot
cuprinsul acelei circumscripții;
- competența teritorială a notarilor publici numiți în municipiul București se
întinde pe tot cuprinsul circumscripției Tribunalului București,
- sancțiunea în cazul încălcării regulilor de competență este nulitatea actelor sau
procedurilor notariale întocmite și atragerea raspunderii disciplinare.
- notarul public poate solicita Colegiului director al Camerei înființarea unui
singur sediu secundar într-o localitate din cadrul circumscripției judecătoriei unde își
desfășoară activitatea.

REZOLVAREA CONFLICTELOR DE COMPETENȚĂ

- potrivit art. 16 LNP, conflictele de competență între notarii publici din
circumscripția aceleiași curți de apel se soluționează de către Colegiul director al
Camerei, la sesizarea notarului public sau a părții interesate.
- conflictele de competență dintre notarii publici din circumscripția unor curți de
apel diferite se soluționează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, la sesizarea
notarului public sau a părții interesate.
- decizia Colegiului Director al Camerei sau, după caz, a Biroului Executiv al
Consiliului Uniunii poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la

2
 judecătoria în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea notarul public cel din
urmă sesizat. Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Subiectul nr. 159

Drepturile și îndatoririle notarului public

Sediul materiei: LNP, RLNP, Codul deontologic

1. Drepturile notarilor publici – art. 64-68 din LNP
2. Îndatoririle notarilor publici – art. 70-72 din LNP
a. Obligația de a păstra secretul profesional
b. Obligația de a nu absenta de la birou
c. Obligația de a respecta normele și principiile eticii și ale deontologiei

1. DREPTURILE NOTARILOR PUBLICI

- notarii publici își exercită funcția și se bucură de stabilitate în funcție, neputând
fi mutați în altă localitate fără acordul lor,
- notarul public își poate schimba sediul biroului notarial prin asociere cu un alt
notar public (schimbare temporară a sediului), sau prin concurs organizat de către
INR, la nivel național, pentru posturile destinate schimbărilor de sedii,
- pentru asigurarea secretului profesional, actele și lucrările cu caracter
profesional aflate asupra notarului public sau în biroul său sunt inviolabile, acestea
putând fi verificate sau ridicate numai în condițiile legii și în conformitate cu prevederile
Codului de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare; confidențialitate
și secretul profesional constituie, în egală măsură, un drept și o obligație a notarului
public.
- contactul profesional dintre notarul public și clientul său nu poate fi interzis sau
restrâns; așadar, prin acest drept se asigură posibilitatea comunicării libere, în condiții de
asigurare a confidențialității, în vederea satisfacerii serviciului notarial,
- în cazul în care clientul se află în stare de arest sau de detenție, administrația
locului de arest ori detenție are obligația de a lua, cu prioritate, toate măsurile necesare

2
 pentru a permite contactul de îndată al notarului public cu clientul și respectarea
drepturilor prevăzute de lege,
- dreptul la contact personal al notarului cu clientul său trebuie să fie garantat și în
contextul în care clientul este supus unei măsuri preventive privative de libertate sau în
cazul în care se află în executarea unei pedepse privative de libertate. Cu toate acestea,
comunicarea nu poate avea loc în același mod ca în situația în care clientul s-ar afla în
libertate, aceasta urmează să se facă cu respectarea regulamentelor locurilor de detenție.
- în cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile
și în condițiile prevăzute expres de codul de procedură penală, cu modificările și
completările ulterioare; astfel, dreptul și obligația de a păstra secretul profesional trebuie
respectată și în procesul penal, cu excepția cazurilor și condițiilor expres prevăzute de
codul de procedură penală.
Potrivit art. 66 LNP, notarul public are următoarele drepturi, enumerare care nu
este însă limitativă:
1) să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în
condițiile legii
2) să aleagă și să fie ales în organele de conducere ale Uniunii și ale Camerelor,
în condițiile prevăzute de statut
3) să se adreseze organelor Uniunii și ale Camerelor și să primească informațiile
solicitate în condițiile stabilite prin statut sau acte normative interne,
4) să poarte însemnele Uniunii și ale Camerelor
5) să beneficieze de concediu de odihnă, anual în condițiile stabilite prin statut
6) să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuției la sistemul
asigurărilor sociale de stat și/sau la sistemul privat, în condițiile legii
7) să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a
activității notariale, atât la nivelul Camerelor, cât și al Uniunii
8) să adere individual la Uniunea Internațională a Notariatului
9) să participe, la cerere, la ședințele organelor Camerelor și ale Uniunii, atunci
când are un interes propriu, în vederea susținerii acestuia
10) să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activității biroului din
cauza incapacității temporare de muncă (în caz de deces membrii familiei pot
beneficia de sprijin)
11) să beneficieze, la cerere, de asistență juridică din partea Uniunii, prin
personalul de specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională
12) să participe la manifestări profesionale organizate în țară și străinătate
13) să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege și statut.
- notarul public își poate face cunoscute datele profesionale atât cu privire la
persoana sa, cât și cu privire la locul unde își exercită funcția, în condițiile stabilite prin
statutul profesiei,
- notarul public are dreptul la concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, cu
obligația de a înștiința Camera în circumscripția căreia își desfășoară activitatea în

2
 legătură cu perioada în care va efectua concediul de odihnă; scopul este acela de a asigura
funcționarea arhivei biroului în condițiile legii.
- notarii publici au dreptul la onorariu pentru fiecare act sau procedură
notarială îndeplinită, în conformitate cu art. 57 (1) lit. d) LNP.
- prin excepție de la dispozițiile art. 57 (1) lit. d) LNP, la propunerea Consiliului
Uniunii, ministrul justiției poate stabili acte și proceduri notariale pentru care onorariul se
stabilește liber, între notarul public și solicitant.”
- onorariile notariale minimale sunt stabilite prin ordin al ministrului justiției, la
propunerea Consiliului UNNPR ținând cont de criteriile stabile în art. 57 (1) lit. d) LNP.
Normele care privesc aceste tarife stabilesc o serie de reguli pentru stabilirea onorariilor
notariale minime, indică actele și procedurile notariale scutite de onorarii, precum și acte
și proceduri care vor putea avea onorariile reduse. Cu privire la onorariile minimale,
codul deontologic indică ca manifestare de concurență neloială situația în care notarul
public ar folosi onorarii sub nivelul minim stabilit.
- onorariul maxim depinde de negocierea directă dinte notar și clientul său, iar
notarul este liber să-și evalueze valoarea activității notariale depuse în cazul întocmirii
unui act sau al realizării unei proceduri notariale.
- onorariul trebuie achitat ulterior îndeplinirii actului sau procedurii notariale și
prin excepție, în anumite cazuri, plata anticipată este impusă – cum este cazul procedurii
divorțului, de exemplu.
- în cazul neplății onorariului, notarul public are la dispoziție acțiune în justiție
împotriva debitorului în termen de prescripție de un an – art. 2520 (1) pct. 7 C.civ. de la
data de la care sumele au devenit exigibile.

ÎNDATORIRILE NOTARILOR PUBLICI

Obligația de păstra secretul profesional
- notarul public și personalul biroului notarial au obligația să păstreze secretul
profesional cu privire la actele și faptele despre care au luat cunoștință în cadrul
activității lor, chiar și după încetare funcției, respectiv după încetarea raporturilor de
muncă, cu excepția cazurilor în care legea sau părțile interesate îi eliberează de această
obligație,
- această obligație este considerată una dintre trăsăturile de bază ale profesiei,
- obligația profesională de confidențialitate este sinonimă cu cea de a păstra
secretul profesional,
- subiectele obligației de confidențialitate sunt notarii publici și personalul biroului
notarial, pentru care notarul este ținut să răspundă, dar aceasta se răsfrânge și asupra

2
 colaboratorilor direcți ai biroului notarial – experți cadastrali, contabili, cât și asupra
succesorilor în drepturi ai notarului/biroului notarial,
- obiectul secretului profesional îl constituie actele și faptele despre care au luat
cunoștință în cadrul activității lor, chiar și după încetarea funcției sau a raporturilor de
muncă,
- potrivit art. 138 RLNP, orice informații cu privire la actele notariale păstrate în
arhivele Camerei sau ale birourilor notariale se eliberează numai persoanelor fizice și
juridice care au calitatea de părți ale actului juridic, succesorilor și reprezentanților
acestora, precum și acelora care justifică un drept sau un interes legitim, denumite
persoane interesate,
- informații cu privire la existența testamentului se eliberează persoanelor
interesate numai după decesul testatorului, dovedit cu certificatul de deces, cu excepția
cazurilor în care cererea este formulată de testator însuși,
- codul deontologic reține la nivel de principiu această obligație a notarului public.
Astfel, potrivit art. 2 lit. i) și art. 11 din Codul deontologie, notarul public în
desfășurarea activității notariale trebuie să respecte principiul confidențialității și al
păstrării secretului profesional.
- notarul public nu poate fi obligat să comunice date confidențiale sau secrete
profesionale, acte sau registre notariale ori copii ale acestora, decât persoanelor autorizate
în acest sens, în cazurile strict prevăzute de lege,
- notarul public are obligația de a face tot ceea ce este necesar ca acest principiu să
fie respectat și de angajații și colaboratorii biroului notarial,
- notarul public nu mai este ținut de obligația secretului profesional atunci
când legea sau părțile interesate îl eliberează de aceasta. Astfel, există legi speciale
care reglementează obligația notarului public de a informa, care are un caracter imperativ,
fiind dictată de interesul general. De exemplu, obligația de informare a organelor fiscale,
obligațiile informative prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea
spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a
finanțării terorismului; obligația de informare care există în contextul procesului penal
sau al procesului civil, cu respectarea regulilor prevăzute de regulament cu privire la
inviolabilitatea arhivei biroului notarial; obligația de informare care există față de alți
notari, față de Uniune sau de Camere, respectiv organul de control cu privire la actele
notariale existente în arhiva biroului în condițiile art. 125 (1) și (2) RLNP.
- notarul public este eliberat de obligația de confidențialitate de fiecare dată când,
în mod expres sau tacit, persoana protejată de secretul profesional renunță la
confidențialitate.
- eventuala încălcare a obligației de confidențialitate constituie temei cert pentru
răspunderea disciplinară sau civilă a notarului public sau chiar penală, când
constituie infracțiunea de divulgarea a secretului profesional în condițiile art. 227 (1)
C.pen.

2
 Obligația de a nu absenta de la birou
- notarul nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrătoare
consecutive, fără a informa Camera din care face parte și fără a asigura funcționarea
arhivei biroului, în condițiile legii,
- în cazul nerespectării dispozițiilor de mai sus, Camera Notarilor Publici poate
delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuțiilor notarului public
absent, în condițiile prevăzute de Statutul Uniunii,
- notarul public are dreptul la concediu de odihnă în condițiile prevăzute mai sus,
dar acest drept nu poate afecta continuitatea operațiunilor notariale; interesul instituirii
acestei obligații este acela de a asigura continuitatea serviciilor notariale și al funcționării
arhivei biroului notarial.
- astfel, lipsa notarului poate împiedica eliberarea actelor din arhivă care ar putea
fi necesare la perfectarea altor operațiuni notariale, la alte birouri notariale; pentru
asigurarea celor două interese, art. 71 LNP instituie obligația notarului public de a
informa Camera cu privire la perioada mai mare de 5 zile lucrătoare consecutive în care
ar urma să absenteze.
- potrivit art. 74 lit. f) LNP, lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat,
constituie abatere disciplinară.
- aliniatul al doilea al articolului face referire la situația delegării unui alt notar
public de către Președintele Colegiului director, cu acordul acestuia, din aceeași
circumscripție a judecătoriei sau dintr-o altă circumscripție, pentru a asigura funcționarea
biroului notarial, pentru îndeplinirea actelor care sunt de competența teritorială a acelui
birou, dacă în acea localitate nu mai funcționează alt notar public. Delegarea unui alt
notar public se face cu respectarea dispozițiilor art. 44 și art. 49 lit. c) LNP, art. 107
RLNP și art. 44 lit. l) din Statut.
Potrivit art. 72 LNP, notarul public are următoarele obligații:
a. să respecte dispozițiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, ale
Statutului Casei de raspundere civilă a Notarilor Publici și ale Codului deontologic
al notarilor publici
b. să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum și ale
comisiilor de specialitate și ale altor entități create la nivelul Uniunii, să
îndeplinească sarcinile ce i-au fost încredințate și să acționeze pentru realizarea
scopului Uniunii
c. să participe la ședințele organelor de conducere din care face parte
d. să participe la ședințele Adunărilor generale ale Camerelor
e. să participe la manifestări profesionale organizare de Uniune, de Camere și de
organizații interne și internaționale având scopuri și principii similare
f. să păstreze față de terți confidențialitatea dezbaterilor, opiniilor și voturilor
exprimate în cadrul organelor de conducere

2
 g. să aibă un comportament demn în exercitarea funcției
h. să își perfecționeze continuu pregătirea profesională, participând la programe de
pregătire profesională organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare și
funcționare aprobat de Consiliul Uniunii
i. să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizați de către Colegiul
director al Camerei, precum și a personalului angajat
j. în termenele prevăzute de statut să achite contribuțiile profesionale, să comunice
Camerei din care face parte și Uniunii situația statistică lunară prevăzut în statut
k. să își declare domiciliul fiscal în România.
(2) Cheltuielile profesionale efectuate în condițiile alin. (1) sunt deductibile, în
condițiile legii.
(3) Dispozițiile prevăzute de alin. (1) lit. h) privind obligativitatea participării la
programe de pregătire profesională organizate de INR se aplică și personalului de
specialitate al birourilor notariale, în condițiile prevăzute de regulament.”
- așa cum reiese din art. 72 alin. (1) lit. a) LNP, notarul este ținut să respecte
dispozițiile legii, ale regulamentelor și ale Codului deontologic al notarilor publici.
Așadar, enumerarea în continuare a obligațiilor în cuprinsul art. 72, este una
exemplificativă.
- de exemplu, din analiza Legii notarilor publici și ale Regulamentului de punere
în aplicare a acestuia, pe lângă obligațiile menționate mai sus, prevăzute de art. 70-72,
reies o serie de obligații pe care notarul public le are în desfășurarea activității sale în
raport cu clienții – astfel, ar fi obligațiile prevăzute de art. 9 LNP, obligațiile notarului în
materia autentificării testamentelor sau de autentificare în general ș.a.
- codul deontologic se referă numai la obligațiile profesionale ale notarilor publici.

Obligația de a respecta normele și principiile eticii și ale deontologiei

- potrivit art. 1 alin. (1) din Codul deontologic, acesta stabilește principiile de bază
ale eticii profesionale a notarilor, standardele de conduită morală și etică după care notarii
se vor ghida în relațiile cu autoritățile de stat, cu persoanele fizice și juridice, cu ceilalți
colegi, cu Uniunea și Camerele Notarilor Publici, precum și cu entitățile acestora.
- Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că scopul codului deontologic este acela
de a stabili standarde de conduită etică în procesul de desfășurare a activității
profesionale, de a spori încrederea statului și a publicului în instituțiile notarului, de a
proteja prestigiul și autoritatea profesiei de notar public.
- Potrivit art. 26 din Codul deontologic, buna reputație a notarului public
constă în respectarea continuă a normelor de morală și deontologie.

2
 - potrivit alin. (4) și (5), normele codului deontologic sunt obligatorii pentru
notarii publici și încălcarea dispozițiilor acestuia constituie abatere disciplinară.
- potrivit art. 2 CD, notarul public își exercită activitatea cu respectarea
următoarelor principii: principiul legalității și securității juridice; principiul echidistanței,
imparțialității și independenței; principiul adevărului, echității și al bunei-credințe;
principiul justiției preventive; principiul loialității față de stat; principiul apărării și
promovării prestigiului profesiei de notar public; principiul pregătirii profesionale
continue; principiul disponibilității; principiul confidențialității și păstrării secretului
profesional; principiul nediscriminării.
Structural Codul deontologic este organizat în trei capitole și reglementează în
mare următoarele: primul de dispoziții generale (art. 1-12, în cadrul căruia sunt
reglementate principiile deontologiei profesionale, al doilea privește raporturile dintre
notari (art. 13-22), deci obligațiile de colaborare, respect reciproc, solidaritate care trebuie
să existe între notarii public, iar al treilea privește raporturile dintre notari și organele
profesionale (art. 23-26), notarii publici fiind obligați să colaboreze cu structurile
profesionale și să respecte hotărârile sau deciziile acestora, să se abțină de la a discredita
aceste organe profesionale sau pe alți colegi notari, să îndeplinească atunci când sunt
aleși în cadrul acestor organe obligațiile ce decurg din funcția ce o ocupă.

Subiectul nr. 160

Încetarea și suspendarea calității de notar public

1. Încetarea calității de notar public

a. Cazuri – art. 41 din lege
b. Depunerea și soluționarea cererii
2. Suspendarea calității de notar public
a. Cazuri – art. 42 din lege
b. Solicitarea și dispunerea suspendării

ÎNCETAREA CALITĂȚII DE NOTAR PUBLIC

a. Cazuri
Potrivit art. 41 LNP, calitatea de notar public încetează:
a) prin renunțarea scrisă la calitatea de notar public;
b) în cazul constatării incapacității de muncă, în condițiile legii; (incapacitate
definitivă)
c) în caz de neexercitare a funcției, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de
cel puțin 6 luni;

2
 d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, în condițiile
prezentei legi;
e) în cazul văditei incapacități profesionale, constată în urma controlului exercitat
în condițiile prezentei legi;
f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau
amânarea aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau
în legătură cu serviciul ori pentru săvârșire cu intenție a unei alte infracțiuni;
instanța comunica de indata compartimentului de specialitate din MJ copia
certificat a hotararii definitive de condamnare,
- potrivit art. 41 (3) LNP, „notarul public poate fi menținut în activitate în cazul în
care, pentru o infracțiune săvârșită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea executării pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii sau acesta a beneficiat de
amnistie ori grațiere înainte de începerea executării pedepsei și se apreciază că fapta
săvârșită nu a adus atingere prestigiului profesiei.
g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplinește condițiile necesare
dobândirii calității de notar public (prevăzute de art. 22 alin. (1) lit. a)-g)
LNP);
h) în cazul constatării a unei boli psihice ireversibile; în condițiile prevăzute de art.
42 (3); dacă expiră perioada dispusă pentru suspendarea intervenită din cauza unei
boli psihice și se constată în baza unei noi expertize medicale că boală psihică este
ireversibilă, Camera va propune încetărea din funcție, în condițiile legii.
i) prin deces

b. Depunerea și soluționarea cererii

- încetarea funcției de notar public se constată sau se dispune, după caz, de

Ministrul Justiției, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea
notarului public sau din oficiu.
1. În cazul renunțării scrise la calitate de notar public, încetarea calității de notar
public, în acest caz, se dispune de către MJ, prin ordin, din oficiu sau la sesizarea
BEX; cererea scrisă a notarului se depune la Colegiul Director al Camerei în care
funcționează în vederea avizării; și se soluționează cu celeritate de MJ.

2. În cazul constatării incapacității de muncă a notarului public, precum și în cazul

constatării, în condițiile art. 42 (3) LNP, că notarul public suferă de o boală psihică
ireversibilă, potrivit art. 70 (1) RLNP, încetarea calității de notar public se dispune de
către MJ, prin ordin, din oficiu sau la sesizarea Bex, pe baza documentelor medicale
prevăzute de legislația în vigoare prin care se atestă incapacitatea de muncă sau existența
unei boli psihice ireversibile;

3. În cazul neexercitării funcției, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel

puțin 6 luni, încetarea calității de notar se dispune de către MJ, prin ordin, la sesizarea

2
 Bex, pe baza deciziei Colegiului director al Camerei, emisă în urma verificărilor
evidențelor Camerei și a situației de fapt.

4. În cazul excluderii din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, în condițiile

prezentei legi, încetarea calității de notar public se dispune de către MJ, prin ordin, din
oficiu sau la sesizarea Bex, pe baza Hotărârii Consiliului de disciplină sau, după caz, a
Hotararii Consiliului Uniunii ori a hotararii instanței de judecată, rămasă definitivă.
Hotărârea se comunică de îndată compartimentului de specialitate din Ministerul Justiției.
Începând cu data rămânerii definitive a hotărârii prin care notarul public a fost sancționat
disciplinar, notarul public are obligația de a nu mai îndeplini activitate notarială.

5. În cazul văditei incapacități profesionale, constată ca urmare a controlului

exercitat în condițiile prezentei legi, potrivit art. 73, încetarea calității de notar public se
dispune de către MJ, prin ordin, din oficiu sau la propunerea altui titular al acțiunii
disciplinare (președintele Uniunii sau de Colegiul director al Camerei), ca urmare a
aplicării în mod repetat, în ultimii 5 ani, a uneia sau mai multor sancțiuni disciplinare cu
privire la calitatea activității notariale, prevăzute de art. 42 lit. a)-c) din lege:
- suspendare dispusă ca sancțiune disciplinară pentru incompatibilitate;
- pe durata interdicției de a-și exercita funcția, dispusă în condițiile legii ca măsură
disciplinară,
- în caz de nedepunerea situației statistice lunare la termenul stabilit prin hotărarea
Consiliului Uniunii, timp de două luni consecutiv.

6. În cazul condamnării sau amânării aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei

infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a
unei alte infracțiuni, dispune prin hotărâre judecătorească definitivă, încetarea calității
de notar public se dispune de către Ministrul Justiției, prin ordin, din oficiu sau la
sesizarea Bex, pe baza copiei certificate a hotărârii judecătorești de condamnare rămasă
definitivă sau a certificatului de grefă din care rezultă acest fapt – art. 74 (1) RLNP.
- după primirea de la instanța de judecată a copiei certificate a hotărârii
judecătorești definitive de condamnare a notarului public, ministrul justiției dispune
încetarea de îndată a calității de notar public,
- în termen de 3 zile de la data luării la cunoștință despre condamnarea definitivă,
notarul public, Camera din care acesta face parte și Uniunea au obligația informării
direcției de specialitate din Ministerul Justiției despre aceasta și, după caz, a înaintării
documentelor doveditoare, dacă sunt în posesia acestora (notarul tb sa anunte camera in 5
zile iar Camera tb sa anunte BEX in 5 zile)
- începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, notarul
public are obligația de a nu mai îndeplini activitate notarială.

7. În cazul în care notarul public nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 22

lit. a)-g) LNP, încetarea calității de notar public se constată sau se dispune de MJ, prin
ordin, din oficiu sau la sesizarea Bex, pe baza documentelor justificative cu privire la

2
 neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzut de art. 22 lit. a)-g) din lege, potrivit art. 75
(1) RLNP.

8. În cazul decesului notarului public, încetarea calității se constată de către MJ,

prin ordin, din oficiu sau la sesizarea Bex, pe baza certificatului de deces.

SUSPENDAREA CALITĂȚII DE NOTAR PUBLIC

a. Cazuri
Potrivit art. 42 LNP, notarul public este suspendat din funcție:
a) în caz de incompatibilitate;
b) pe perioada interdicției de a-și exercita funcția, dispusă în condițiile legii sau ca
măsură disciplinară;
c) în caz de nedepunere a situației statistice lunare la termenul stabilit prin
hotărâre de Consiliul Uniunii, timp de două luni consecutiv;
d) pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadență, a obligațiilor
bănești profesionale până la depunerea situațiilor statistice și/sau achitarea
debitului și a penalității aferente acestuia;
e) în caz de incapacitate temporară de muncă;
f) în cazul concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului, în condițiile legii;
g) în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive
sau a arestului la domiciliu, până la încetarea măsurii; instanta comunica de
indata compartimentului de specialitate din Mj și Uniunii copia certificata a
hotararii,
h) la cererea formulată în scris;
i) când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să își exercite funcția în mod
corespunzător în condițiile RLNP;
j) În cazul prevăzut la art. 40 (7) LNP, și anume în cazul neîndeplinirii obligației de
înregistrare a sediului biroului notarial individual sau al societății
profesionale notariale, după caz, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de
numire (în cazul desfășurării activității în cadrul unui birou individual notarial sau
al unei societăți profesionale, cu asociere în aceeași Cameră) respectiv de la
emiterea ordinului de asociere, în cazul desfășurării activității în cadrul unei
societăți profesionale în altă Cameră decât cea în care este numit notarul în cauză.

Solicitarea și dispunerea suspendării

- suspendarea și încetarea suspendării se dispun prin ordin MJ, la propunerea
Bex (în baza sesizarii Colegiului Director), la cerea notarului public sau din oficiu,
- la suspendarea din exercițiul funcției, notarului public îi revine obligația predării
de îndată Camerei a sigiliilor, registrelor și, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe
perioada suspendării; suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au
determinat-o,

2
 - în cazul suspendării din funcția de notar, termenul de suspendare începe să
curgă de la data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor și închidere a
registrelor,
- în cazul suspendării, îndată după emiterea și comunicarea ordinului de
suspendare din funcție, Colegiul Director al Camerei dispune constituirea unei comisii
care are următoarele atribuții:
1) de a închide registrele notariale ale notarului public suspendat; în cazul în care
suspendarea se dispune pe o perioadă mai mare de 6 luni, iar biroul notarial nu
asigură permanența serviciului de arhivă sau la cererea notarului public, Colegiul
Director al Camerei ridică, pe cheltuiala notarului public registrele și arhiva.
2) de a ridica sigiliile, timbrul sec și dispozitivul digital de semnătură
electronică,
3) de a pune în vedere, în scris, notarului public suspedat ca, pe perioada
suspendării, să nu utilizeze actele datele și informațiile cu caracter personal ale
clienților, deținute pe suport de hârtie sau pe suport electronic de stocare a datelor,
4) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial, în cazul în care se ridică arhiva
și registrele,
5) de a aduce la cunoștința publicului, prin afișare, în cazul birourilor notariale
individuale, faptul că activitatea biroului este suspendată, durata suspendării și
locul de unde se pot obține informații.

- regulile de mai sus se aplică, în mod corespunzător, și cu privire la sediul

secundar al notarului public suspendat,
- Colegiul Director al Camerei informează despre suspendarea din funcție a
notarului public ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a Registrul de
Publicitate Mobiliară, Casa de Asigurări a Notarilor Publici și furnizorul de semnătură
electronică,
- despre suspendarea din funcție se face mențiune în RNENP și se procedează la
retragerea licenței de funcționare a biroului în care nu mai funcționează un notar
public,
- după încetarea suspendării și reluarea activității, notarul public va solicita
Colegiului director al Camerei predarea sigiliilor, a timbrului sec și a dispozitivului
digital de semnătură electronică; acestea vor fi restituite de îndată,
- suspendarea notarului public în cazul arestului preventiv (rt. 42 (1) lit. g) din
lege) se dispune începând cu data luării măsurii arestării preventive, pe toată durata
măsurii, inclusiv pe durata prelungirii sau menținerii acesteia, până la încetarea măsurii
arestării preventive,
- notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia este suspendat de
la data la care interdicția devine executorie, în condițiile legii penale; np are obligația
de a înștiința de îndată Colegiul Director al Camerei,
- pentru motive justificate, Colegiul Director, pentru îndeplinirea notarului public
absent, Camera poate desemna un alt notar public.

2
 161. REGULI COMUNE TUTUROR ACTELOR NOTARIALE

1. Constatarea identității, domiciliului și capacității părților

2. Redactarea înscrisurilor și îndeplinirea actelor notariale
3. Încheierea de îndeplinire a actului notarial
4. Încheierea de respingere a cererii de îndeplinire a actului notarial
5. Îndreptarea sau completarea actului notarial

________________________________________________________________________

1. Constatarea identității, domiciliului și capacității părților

- în cadrul îndeplinirii actelor notariale, notarul public stabilește: identitatea,

domiciliul și capacitatea părților, cu excepția: dării de dată certă, întocmirii de copii
legalizate și acordării de consultații juridice notariale scrise sau verbale,
- notarul public poate să identifice părțile participante la actul notarial prin
mențiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de către acesta,
- în cazul în care notarul public nu cunoaște părțile, el este obligat să procedeze
la verificarea identității acestora, în vederea încheierii unui act sau îndeplinirii unei
proceduri notariale, după caz, prin:
 acte de identitate prevăzute de lege (cartea de identitate, cartea electronică
de identitate, cartea de identitate provizorie și buletinul de identitate)

2
  pașapoarte, în condițiile legii
 atestarea avocatului care asistă partea, identificarea acestuia din urmă
făcându-se, în condițiile legii, prin acte de identitate sau prin pașaport,

- în situația în care notarul public are suspiciuni cu privire la identitatea părților,

iar actul de identitate este eliberat de autoritățile române, va verifica actul de identitate
prezentat în Registrul Național de Evidență a Persoanelor,
- cetățeanul român care și-a stabilit domiciliul în străinătate va fi identificat de
notarul public prin pașaport,
- în cazul persoanelor juridice române supuse înmatriculării în Registrul
Comerțului, identificarea se face cu certificatul constator eliberat de ONRC, iar PJ
străine se identifică cu echivalentul certificatului constatator sau a unui alt tip de certificat
care atestă identitatea acestora emise de autoritățile statului respectiv,
- în cazul asociațiilor și fundațiilor, identificarea se face cu certificatul de
înscriere care se eliberează, la cerere, la înscrierea asociației sau a fundației în Registrul
asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își
are sediul.

Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sunt:

a) pentru persoana fizică română sau rezidentă în România: numele și prenumele,
CNP, domiciliul sau reședința obișnuită.
b) pentru străini persoane fizice, nerezidenți în România: numele și prenumele,
cetățenia, reședința obișnuită declarată, (dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a
stabilit identitatea); numărul de înregistrare fiscală (NIF), în condițiile legii.
c) pentru persoana juridică de naționalitate română: denumirea, sediul social,
codul unic de identificare sau numărul de înregistrare în registrele speciale pentru
asociații și fundații, după caz; EUID (identificatorul unic la nivel european).
d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul social, naționalitatea,
numărul de înregistrare emis de autoritatea competentă din țara de origine, EUID.
e) pentru persoana fizică autorizată: numele și prenumele, codul unic de
înregistrare fiscală; domiciliul sau reședința profesională cu specificarea activității
desfășurate, EUID.

- notarul public va verifica și va stabili atât capacitatea de folosinţă, cât şi de

exerciţiu a părţilor.

2. Redactarea înscrisurilor și îndeplinirea actelor notariale

- actele și procedurile notariale se îndeplinesc la cererea persoanelor care

justifică un interes și a autorităților competente, în cazurile prevăzute de lege; cererea
poate fi formulată personal, prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens
(împuternicirea avocațială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui

2
 act sau a unei proceduri notariale de asemenea) sau prin reprezentant legal, potrivit legii,
cu excepția cazului în care, prin dispoziții speciale, se prevede altfel,
- cererea poate fi și verbală dar se recomandă a fi o cerere scrisă pentru verificarea
de scripte daca va fi cazul, iar în anumite situatii se prevede faptul că este obligatoriu ca
cererea sa fie scrisă și ce trebuie sa contina (cererea de deschidere a procedurii notariale),
- înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților
și numai în condițiile prevăzute de lege,
- notarul public, în activitatea sa, nu poate cenzura sau refuza să aplice sau să
folosească în proceduri notariale o hotărâre judecătorească definitivă,
- în activitatea pe care o desfășoară, notarul este obligat să: deslușească
raporturile juridice ale părților, să verifice ca scopul lor să fie conform cu legea, să le dea
îndrumările necesare cu privire la efectele actului, să ceara partilor documentele
justificative și autorizațiile necesare; el poate să solicite informații și lucrări de publicitate
la cererea partilor și să le obtina direct sau printr un angajat al biroului, să solicite din
arhiva altor birouri sau a Camerei documentația necesară,
- notarul public poate solicita, pe cheltuiala părților, certificatul de atestare fiscală,
extrase de carte funciară, actele de proprietate sau alte documente din arhiva altor notari,
- notarul este obligat să comunice, de îndată, actele din care rezultă drepturi ce
urmează să fie suspuse publicității și să realizeze întabulările, fiind obligat să înmâneze
părților dovezile referitoare la înscrierea drepturilor,
- notarul public are obligația, în cazul persoanelor vârstnice (persoane care au
varsta de pensionare), să le pună în vedere drepturile prevăzute la art. 30 din Legea nr.
17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
- documentația necesară încheierii actului sau procedurii notariale se reține la
dosarul actului sau procedurii, împreună cu exemplarul original al actului notarial.

Cu privire la redactarea înscrisurilor, LNP și RLNP stabilesc o serie de reguli:

 înscrisul va fi redactat citeț și fără ștersături, într-un format care să permită citirea
tuturor datelor din cuprinsul acestuia; mențiunile în cifre se vor preciza și în litere,
 denumirea personalor juridice se redactează fără prescurtări,
 actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi
redactate numai de notarii publici,
 actul notarial încheiat în formă autentică se întocmește într-un singur exemplar
original, care se păstrează în arhiva biroului notarial; fiecărei părți i se eliberează, la
cerere, în numărul solicitat, duplicate de pe actul original, care au aceeași forță
probantă ca și originalul și, dacă actul constată o creanță certă, lichidă și exigibilă,
constituie, ca și originalul, titlu executoriu.
 actele, cu excepția actelor autentice, și încheierile care constată îndeplinirea
procedurilor notariale se redactează în numărul de exemplare originale cerut de
părți, plus unul pentru arhiva notarului public și după caz, unul pentru efectuarea
lucrărilor de publicitate.

2
  înscrisurile redactate de părți, de reprezentanții lor legali sau convenționali ori,
după caz, acordurile de mediere vor fi verificate de notarul public cu privire la
îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, acesta putându-le aduce modificările și
completările corespunzătoare, cu acordul părților.
 încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să
nu poată fi detașată de cuprinsul actului, notarul public având obligația de a se asigura
că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia –
art. 224 (3) RLNP.
 de regulă, actele solicitate de părți și orice acte de procedură notarială se întocmesc în
limba română – art. 82 (1) LNP.
 Cetățenilor aparținând minorităților naționale și persoanelor care nu vorbesc
sau nu înțeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoștință de
conținutul actului printr-un traducător sau interpret autorizat, în condițiile
legii, de Ministerul Justiției. Funcția de traducător sau interpret poate fi
îndeplinită de notarul public, atunci când fie limba respectivă străină este limba
sa maternă sau este autorizat, în condițiile legii de Ministerul Justiției.
Traducătorul sau interpretul autorizat va semna încheierea actului alături
de notarul public; dacă străinul cunoaste suficient de bine lb romana, actul se
poate face fara prezenta unui traducator, acesta va scrie olograf pe cerere că
știe lb. romana și nu solicita prezenta unui traducator,
 la cererea justificată a părților, notarul public poate îndeplini acte în legătură
cu înscrisurile întocmite de părți într-o altă limbă, numai dacă notarul
instrumentator fie cunoaște limba respectivă, fie ia cunoștință de conținutul
actului prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română și semnat
de traducător, după caz, va fi atașat la dosar – art. 82 (4) LNP.
 înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două
coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua,
textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română,
continuându-se cu textul în limba străină – art. 82 (5) LNP.
 înscrisul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broșat, aplicându-
se sigiliul notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de
legătură să fie aplicat pe toate filele înscrisului – art. 223 (3) RLNP.
 înscrisurile ce constituie anexe (a nu se confunda cu documentatia) ale actului notarial
fac parte integrantă din act, se semnează, în condițiile legii, de către părți și se
vizează de către notarul public; în cuprinsul actului se va face mențiune despre
faptul că anexele fac parte integrantă din acesta – art. 223 (2) RLNP.

- îndeplinirea actelor notariale se realizează, de regulă, în timpul programului de

serviciu cu publicul și afișat în mod corespunzător; cu toate acestea, dacă nu suferă
amânare, din motive temeinic justificate, actul poate fi îndeplinit în afara programului
de lucru, la cererea părții interesate,

2
 - întocmirea actelor notariale, ca regulă, se realizează în cadrul biroului notarial,
însă la cererea părții interesate, notarul public poate întocmi actul în afara sediului
biroului, doar în circumscripția judecătoriei în care își are sediul biroului, putând fi
însoțit de un secretar delegat, datele lui se vor trece în încheiere și va semna încheierea
actului, alături de notarul public,
- actele pt. persoanele private de libertate se întocmesc la locul unde se află
persoana privată de libertate,
- dacă actul notarial sau procedura notarială s-a îndeplinit la sediul secundar al
biroului notarial, încheierea va purta mențiunea îndeplinirii actului în acest loc.
- notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancțiunea nulității, dacă în
cauză este parte sau interesat în orice calitate, el, soțul, ascendenții și descendenții lui
SAU este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părți care participă la
procedura notarială.

3. Încheierea de îndeplinire a actului notarial

- îndeplinirea actelor notariale sau a procedurii notariale se constată prin încheiere, cu
excepția consultațiilor și a redactării înscrisurilor, care poartă număr și dată din
registrul corespunzător, prevăzut de lege; în cazurile prevăzute de lege, în baza încheierii
de îndeplinire a actului sau procedurii se elieberează un certificat, care va avea data
încheierii și numărul din registrul corespunzător. Orice încheiere va avea următorul
cuprins:
1. Sediul biroului notarial
2. Denumirea încheierii și numărul acesteia
3. Data îndeplinirii actului notarial în format zi, lună, an și uneori, se adaugă și
ora și minutul.
4. Numele și prenumele notarului public
5. Locul unde s-a îndeplinit actul notarial, sediul biroului notarial sau sediul
secundar al acestuia, după caz. În cazul îndeplinirii în afara sediului biroului
notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în
acel loc.
6. Numele și denumirea părților, domiciliul sau sediul acestora și mențiunea
faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum și modul
în care li s-a constatat identitatea, cu excepția încheierilor prin care se dă dată
certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri.
7. Arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale actului notarial întocmit
în raport cu natura acelui act
8. Constatarea îndeplinirii actului notarial și a citirii acestuia de către părți
9. Mențiunea perceperii tarifelor, a impozitelor, a onorariului, precum și
cuantumul acestora
10. Semnătura notarului public
11. Sigiliul biroului notarului public.

2
 - în cazul încălcării cerințelor privind cuprinsul încheierii, sancțiunea care
intervine este anularea acesteia, dacă nu pot fi îndreptate și au produs părții o
vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desființarea actului.
- încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel
încât să nu poată fi detașată de cuprinsul actului, notarul public având obligația de a se
asigura că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia.

4. Încheierea de respingere a cererii de îndeplinire a actului notarial

- poate fi respinsă atât cererea de îndeplinire a unei proceduri, cât și actul solicitat
de parte. În situația în care se refuză îndeplinire actului notarial, încheierea de respingere
se va da numai dacă părțile stăruie în cerere.
- potrivit art. 9 (2) LNP, în cazul în care actul solicitat este contrar legii și
bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.
- îndeplinirea unui act notarial sau a unei proceduri notariale poate fi respinsă și
pentru următoarele motive:
 neprezentarea documentației necesare sau prezentarea incompletă a acesteia;
 neplata tarifelor, a impozitului și a onorariului stabilit
 imposibilitatea identificării părții sau lipsa de discernământ a acesteia, dacă
această stare rezultă din comportamentul părții.
- cererea în vederea îndeplinirii actului solicitat de către parte se va înregistra în
Registrul general notarial la data depunerii acesteia.
- încheierea va cuprinde: antetul care cuprinde și sediul biroului notarial,
denumirea încheierii și numărul acesteia (numărul dat cererii din registrul general),
data la care se emite, numele și prenumele notarului public; numele sau denumirea
părților, domiciliul sau sediul acestora și mențiunea faptului prezentării lor în persoană,
reprezentate sau asistate, precum și modul în care li s-a constatat identitatea, motivarea
în fapt și în drept a refuzului, calea de atac și termenul de exercitare a acesteia,
instanța competentă, semnătura notarului public și sigiliul.
- încheierea de respingere se redactează în cel mult 5 zile de la data înregistrării
cererii sau de la data îndeplinirii procedurii de citare.
- notarul public poate reveni asupra respingerii, dacă motivele soluției nu mai
subzistă.
- împotriva încheierii de respingere partea nemulțumită poate face plângere în
termen de 10 zile de la comunicare la judecătoria în a cărei circumscripție
teritorială își desfășoară activitatea notarului public.
- plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o
va înainta, în 3 zile lucrătoare (de îndata), judecătoriei în circumscripția căreia își
desfășoară activitatea, împreună cu dosarul cauzei. Notarul public cu sediul biroului
notarial în Mun. București va înainta plângerea judecătoriei în circumscripția căreia se
află sediul biroului notarial.
- judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părților interesate în cauză. Notarul
public nu are calitate procesuală, în soluționarea plângerii. Dacă instanța admite
plângerea, notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase

2
 definitivă și va face mențiune despre aceasta la redactarea actului; actul se va îndeplini
numai după plata onorariului și a celorlalte taxe și tarife.

5. Îndreptarea sau completarea actului notarial

- actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi
îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public în a cărui arhivă se află
originalul, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care
fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor,
- îndreptarea erorilor și completarea omisiunilor se face:
 prin încheiere de rectificare (nu sunt admise corecturi directe în cuprinsul
actelor notariale);
 la cerere, numai după prezentarea de către părți a exemplarelor originale
sau a duplicatelor, deținute de acestea.
 cererea se înregistrează în Registrul general notarial, fixându-se
prin rezoluție termenul de soluționare; partea care depune cererea
are termenul în cunoștință, prin citație aducându-se la cunoștința
altor părți data, ora și locul soluționării cererii, precum și obiectul
rectificării.
 acordul părților se prezumă dacă, legal citate, nu și-au manifestat
opoziția.
 din oficiu, se realizează doar pe baza exemplarului din arhiva biroului
notarial sau a Camerei, cu obligativitatea comunicării părților și registrelor
de publicitate a câte un exemplar al încheierii.
 numai dacă acestea rezultă din lucrările actului, precum și din registrele
notariale sau din alte evidențe ale biroului notarial; erorile materiale și
omisiunile vădite pot privi: numele, calitatea părților, erorile de calcul,
orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale.
 dacă eroarea materială sau omisiunea vădită este identificată în mai multe
acte sau proceduri notariale aflate în raport de interdependență, se admite
îndreptarea sau completarea lor prin aceeași încheiere.
 încheierea de îndreptare a erorilor materiale sau de completare a
omisiunilor vădite se atașează la exemplarele originale ale actului și, după
caz, la duplicatele actului aflate în arhivă sau prezentate de părți.
 despre existența încheierii de rectificare se face mențiune pe toate
exemplarele originale și duplicatele actului, atât cele aflate în arhiva
biroului, cât și cele prezentate de părți
 notarul public comunică celor interesați copia înscrisului care rectifică,
anulează, sau revocă actul notarial sau copia respectivului act purtând
mențiunea corespunzătoare.
- nu se pot îndrepta, putând fi remediate numai cu acordul părților și doar prin
întocmirea unui alt înscris, aspectele ce pot afecta natura sau obiectul actului sau

2
 conținutul raportului juridic dintre părți și nici erorile de raționament juridic sau
alte erori/ omisiuni care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale.

162. Conținutul încheierii de autentificare

1. Sediul biroului
2. Denumirea încheierii și numărul acesteia
3. Data îndeplinirii actului
4. Numele și prenumele notarului
5. Locul unde s-a îndeplinit actul notarial
6. Numele și denumirea părților
7. Domiciliul sau sediul acestora
8. Mențiunea prezentării lor în persoană
9. Arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă
10. Constatarea îndeplinirii actului notarial și a citirii acestuia de către părți
11. Constatarea că s-a luat consimțământul părților
12. Constatarea că înscrisul s-a semnat în fata notarului cu toți cei ținuți să îi
semneze
13. Dispoziția de investire cu forma autentică.
14. Mențiunea perceperii tarifelor, a onorariului, precum și cuantumul acestora
15. Semnătura și sigiliul notarului

________________________________________________________________________

- încheierea care constata autentificarea unui inscris, cuprinde sub sanctiunea anulării,
atât menţiunile generale, specifice tuturor încheierilor emise de notarul public, cât şi
anumite mentiuni speciale
-menţiunile generale sunt:
1. Sediul biroului
2. Denumirea încheierii și numărul acesteia
3. Data îndeplinirii actului
4. Numele și prenumele notarului
5. Locul unde s-a îndeplinit actul notarial

2
  În cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, se precizează locul
unde se face autentificarea, precum și împrejurarea care justifică
deplasarea notarului public la locul respectiv
6. Numele și denumirea părților
7. Domiciliul sau sediul acestora
8. Mențiunea prezentării lor în persoană, reprezentate sau asistate și modul în care
li s-a constatat identitatea
 În cazul în care actul notarial se încheie prin reprezentare, în încheierea
de autentificare, notarul public îl identifică în condițiile art. 85 LNP pe
reprezentantul legal sau convențional
 În cazul celui care asistă o persoană fizică la încheierea actului notarial și
atutentificarea acestuia, notarul public identifică în condițiile art. 85
LNP, atât persoana fizică, prezentă în nume propriu, cât și pe cel care
asistă, calitatea în care asistă și actul în baza căruia este îndreptățit să
asiste, după caz.
9. Constatarea îndeplinirii actului notarial și a citirii acestuia de către părți
10. Arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă
11. Mențiunea perceperii tarifelor, impozitelor, a onorariului, precum și cuantumul
acestora,
12. Semnătura și sigiliul notarului public
13. *Semnătura expertului, traducătorului sau interpretului autorizat de Ministerul
Justiției, care a asistat la autentificare, a secretarului care a însoțit notarul la
locul deplasării, după caz. Aceștia vor fi identificați în mod corespunzător în
încheierea de autentificare cu indicarea calității lor și a actului, autorizației în baza
căreia asistă părțile la autentificare.
încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea
anulării, pe lângă mențiunile generale, și următoarele:
a. Constatarea că s-a luat consimțământul părților
b. Constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți
să îl semneze. Mențiunea notarului public că una dintre părți nu a putut
semna ține loc de semnătură pentru aceasta.
c. Dispoziția de învestire cu forma autentică, care se exprimă prin cuvintele:
„se declară autentic prezentul înscris”.
Mențiunile se referă la condițiile de fond și de formă ale actului notarial în sensul
prevăzut de art. 84 lit. g) LNP.
Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, față de orice persoană, până la
declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a
autentificat înscrisul, în condițiile legii.
Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simțuri:
A. Faptul prezentării părților și a tuturor persoanelor participante la
procedura de auntentificare, precum și identificarea acestora
B. Locul și data încheierii actului

2
 C. Exteriorizarea consimțământului
Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la
proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.
Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are
putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia. În lipsa înscrisului original
poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva
notarului public.

163. Deschiderea procedurii succesorale. Competența internă a notarului public

1. Cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale
a. Persoanele îndreptățite să depună cererea de deschiderea a procedurii succesorale
notariale
b. Semnificația datei la care este depusă cererea de deschidere a procedurii
succesorale notariale
c. Corelația dintre cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale și cererea
de efectuare a inventarului
d. Cererea de verificare a evidențelor succesorale ținute la nivelul Camerei Notarilor
Publici
2. Competența internă a notarului public
a. Verificarea competenței și soluția desesizării
b. Competența în cazul succesiunilor succesive
c. Competența în cazul comorienților
3. Competența în cazul în care defunctul nu a avut domiciliul cunoscut sau acesta nu se
află pe teritoriul României
- Sediul materiei
________________________________________________________________________

1. Cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale

- cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale reprezintă actul prin
care notarul public este sesizat în vederea instrumentării unei cauze având ca obiect
atribuirea patrimoniului unui defunct; cererea este actul de învestire a notarului cu
soluționarea respectivei cauze succesorale,
- în cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menționate: datele de
stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi,
bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral;
notarul va verifica daca cererea cuprinde toate aceste elemente, în caz contrar le-o va da
pe completare,
- cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public, DUPĂ
înregistrarea în evidențele succesorale ținute la nivelul Camerelor, după obținerea
certificatului de nedezbatere, notarul este obligat să înregistreze în aceeași zi dosarul in
Registru de Succesiunu, Registrul de Termene si opisul succesoral,

2
 - toate actele de procedura se vor face doar dupa inregistrarea dosarului pe rolul
biroului,
a. Persoanele îndreptățite să depună cererea de deschiderea a procedurii
succesorale notariale
 cererea poate fi facuta de orice persoană interesată - oricare dintre
succesibili legali sau testamentari, creditorii succesiunii sau ai succesibililor,
executorul testamentar, beneficiarii moștenirii vacante, precum și orice altă
persoană care justifică un interes legitim;
 secretarul consiliului local al localității în raza căreia se aflau bunurile
defunctului la data deschiderii moștenirii – în termen de 30 de zile de la data
decesului; - ei transmit sesizări Camerei iar Președintele Camerei repartizează
dosarele,
 procurorul – care, poate depune cererea când în cauză sunt implicați minori,
persoane aflate sub măsuri de ocrotire ori persoane dispărute.
- notarul poate fi sesizat si de Camera în vederea dezbaterii unei succesiuni
vacante.

b. Semnificația datei la care este depusă cererea de deschidere a procedurii succesorale

notariale
- data la care cererea este depusă la biroul notarial reprezintă data deschiderii
procedurii succesorale notariale. Această dată este ulterioară și nu se confundă cu data
deschiderii moștenirii, care este reprezentată de data decesului defunctului.

c. Corelația dintre cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale și cererea

de efectuare a inventarului
- în cazul în care notarului i se adresează o cerere de efectuare a inventarului succesoral și
persoanele interesate să solicite deschiderea procedurii succesorale nu au depus o cerere
prealabilă de deschidere a procedurii succesorale notariale, cererea de inventariere va
avea un dublu rol, și anume acela de:
 cerere privind deschiderea procedurii succesorale notariale și
 cerere privind efectuarea inventarului succesoral.

d. Cererea de verificare a evidențelor succesorale ținute la nivelul Camerei Notarilor

Publici
- în vederea înregistrării dosarului succesoral pe rolul biroului, dacă notarul public
este competent teritorial (ultimul domiciliul al defunctului fiind în circumscriptia
jduecatoriei în care notarul profesează), acesta trebuie să verifice ca succesiunea să nu fie
înregistrată pe rolul altui birou notarial, sens in care are obligația de a verifica Registrul
de evidență a procedurilor succesorale gestionat de Camera notarilor din a cărei
circumscripție isi desfășoară activitatea;
- în acest sens, odată cu depunerea cererii de deschidere a procedurii succesorale
notariale, solicitantului i se va cere să completeze și formularul cu privire la

2
 verificarea evidențelor succesorale ținute la nivelul Camerei notarilor publici. Acest
formular este unul tip, care cuprinde două părți:
 prima parte care se completează de notarul public sau de personalul de
specialitate din cadrul biroului, purtând semnătura și sigiliul notarului,
 a doua parte se completează de către solicitant cu numele și prenumele
acestuia, datele din certificatul de deces al defunctului (numele și
prenumele defunctului, data decesului, CNP-ul sau data nașterii, ultimul
domiciliu al acestuia cu menționarea localității și adresei, așa cum reies din
certificatul de deces) și se semnează de către solicitant
- în funcție de rezultatul verificărilor efectuate in baza de date, se va elibera:
 un certificat - care atestă că succesiunea nu a mai fost înregistrată de un alt
notar public; astfel, Camera înregistrează cauza în acest Registru ca fiind pe
rolul notarului public solicitant și notarul public poate înregistra cauza în
evidențele succesorale ale biroului;
 o adeverință - care atestă că procedura succesorală este inregistrată deja la
alt notar public, caz in care notarul public nu poate inregistra cauza pe rolul
biroului.
- în cazul succesiunilor succesive, pentru fiecare defunct se întocmește o cerere de
verificare separată.

1. Competența internă a notarului public

a. Verificarea competenței și soluția desesizării

- notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în prealabil competenţa
teritorială, iar în cazul în care constată că succesiunea este de competenţa altui notar
public, se desesizează, fără a mai cita părţile, informându-l pe solicitant cu privire la
notarul competent să îndeplinească procedura succesorală; legiuitorul a adoptat soluția
desesizării, iar nu pe cea a declinării competenței, pentru că operațiunea se desfășoară
anterior îndeplinirii oricărui act procedural, aceasta fiind solutia optimă,
- procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul
notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut
ultimul domiciliu,
- având în vedere în circumscripția unei judecătorii pot funcționa mai multe birouri
notariale, moștenitorii pot alege să dezbată moștenirea în oricare dintre aceste birouri,
competența de îndeplinire a procedurii succesorale aparținând primului notar public
sesizat care va verifica ca succesiunea să nu fie înregistrată pe rolul altui birou notarial,
- dacă procedura succesorală este înregistrată pe rolul altui birou, notarul va
îndruma solicitantul către notarul public care are înregistrată cauza succesorală.

b. Competența în cazul succesiunilor succesive

- prin excepție, în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa
oricăruia dintre notarii publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau

2
 într-o societate profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi a avut
ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;
- în cazul succesiunilor succesive, verificarea Registrului de Evidență a
procedurilor succesorale se va face pentru fiecare defunct in parte.
- în cazul in care primul defunct a avut ultimul domiciliul în circumscripia altei
camere, verificarea se va face la acea Camera.
- răspunsul Camerei va fi individual pentru fiecare defunct in parte, iar cererile se
înregistrează în mod distinct în registrul de succesiuni al notarului, urmand a fi conexate.

c. Competența în cazul comorienților

- în cazul comorienților între care ar fi existat vocație succesorală reciprocă,
dezbaterea succesiunilor acestora se face deodată la același notar public, competența
teritorială aparținând primului notar public sesizat, competent a dezbate moștenirea
oricăruia dintre autori.
- potrivit art. 241 (2) și (3) RLNP, „dezbaterea succesiunilor soților comorienți,
deși aceștia nu se moștenesc unul pe altul, se face deodată de același notar public, iar
dosarele se vor conexa și se va elibera un singur certificat de moștenitor. în mod similar,
sepoate proceda și pentru alți comorienți între care ar fi existat vocție succesorală
reciprocă.”

3. Competența în cazul în care defunctul nu a avut domiciliul cunoscut sau

acesta nu se află pe teritoriul României
- sediul materiei îl reprezintă art. 103 alin. (4)-(7) LNP, precum și art. 954 (3)
C.civ.
Alin. (4)-(6) ale art. 103 LNP reiau, în dispozițiile lor, prevederile art. 954 (3)
C.civ. și prevăd următoarele reguli:
 în cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe
teritoriul României, competența aparține notarului public cel dintâi sesizat, cu
condiția ca în circumscripția sa să existe cel puțin un bun imobil.
 în cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în
patrimoniul succesoral nu se regăsesc bunuri imobile pe teritoriul României,
competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu condiția ca în circumscripția sa să
existe bunuri mobile.
 în cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în
patrimoniul succesoral nu se regăsesc bunuri pe teritoriul României, competent
este notarul public cel dintâi sesizat; regulile se aplică și în cazul persoanelor decedate
al căror ultim domiciliu nu este cunoscut.
- în cazul în care în certificatul de deces se precizează doar statul pe al cărui
teritoriul defunctul a avut ultimul domiciliu, se aplică în mod corespunzător regulile de
mai sus.

2
 164. Certificatul de moștenitor
1. Noțiune
2. Natura juridică
3. Anularea certificatului de moștenitor
4. Eliberarea unui nou certificat
5. Îndreptarea erorilor materiale
6. Delimitarea certificatului de moștenitor de certificatul de calitate de moștenitor
________________________________________________________________________

1. Noțiune
- certificatul de moștenitor este actul juridic care se eliberează de notarul
public la finalizarea procedurii succesorale notariale și cuprinde constatările făcute de
către notarul public cu privire la masa succesorală, numărul și calitatea
moștenitorilor, precum și cotele ce revin acestora (moștenitori universali sau cu titlu
universal) sau la bunurile ce revin acestora (moștenitori cu titlu particular),
- este un act constatator, transmisiunea moștenirii operând la data decesului
autorului în temeiul legii sau al testamentului, după caz,
- are efect declarativ de drepturi și face dovada calității de moștenitor legal sau
testamentar, a dreptului de proprietate al moștenitorilor asupra bunurilor cuprinse în masa
succesorală, a cotelor ce revin moștenitorilor din masa succesorală și a intrării în
stăpânire de fapt asupra bunurilor succesorale de către moștenitorii nesezinari.
- certificatul de moștenitor se redactează pe baza încheierii finale și va avea
aceeași dată cu aceasta și număr din registrul de termene succesorale.
- câte un exemplar al certificatului de moștenitor se eliberează fiecăruia dintre
moștenitori, după caz, după achitarea taxelor succesorale și a onorariilor.

2. Natura juridică
- certificatul de moştenitor are natura juridică şi puterea doveditoare a unui
titlu de proprietate pentru moştenitorii acceptanţi asupra bunurilor din masa
succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia; certificatul de mostenitor face și dovada
calitatii de mostenitor a succesibililor acceptanți,
- faptul că certificatul de moștenitor face dovada dreptului de proprietate asupra
bunurilor din masa succesorală, nu înseamnă că prin intermediul lui se transmite
proprietatea. El va constata doar transmisiunea operată în baza legii. → CM nu este act
translativ de proprietate.
- în literatura de specialitate există două opinii privind natura juridică a
certificatului de moștenitor: potrivit primei opinii, între cei care au participat la emiterea
lui, are valoarea unei convenții între moștenitori, iar potrivit celei de-a doua opinii,
certificatul de moștenitor este un act de jurisdicție voluntară deoarece este eliberat în
urma parcurgerii unei proceduri necontecioase și a administrării unui probatoriu,

2
 - certificatul de mostenitor are forța probantă a înscrisului autentic având în
vedere că se eliberază în baza încheierii finale.

3. Anularea certificatului de moștenitor

Există două modalități de desființare a certificatului de moștenitor: pe cale
judiciară și pe cale amiabilă.
A. Desființarea certificatului de moștenitor pe cale judiciară – art. 120 (1) LNP.
- potrivit legii, cei care se consideră vătămați în drepturile lor pot cere instanței
judecătorești constatarea sau, după caz, declararea nulității acestuia și stabilirea
drepturilor lor, în condițiile legii.
- până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face
dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de
proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota
care se cuvine fiecăruia,
- moștenitorii participanți la procedura succesorală notarială pot cere anularea numai
dacă fac dovada unui viciu de consimțământ sau a unui motiv de nulitate absolută, iar cei
care nu au participat sau nu au fost citați, cât și terții, pot folosi orice mijloc de proba
pentru a combate constatările notarului public și pot invoca orice motiv de nulitate
absoluta sau relativa,
- termenul de promovare a acțiunii în nulitate relativă este cel de drept comun, de 3
ani, în cazul motivelor de nulitate absolută, acțiunea este imprescriptibilă.
- în afara altor cazuri prevăzute de lege, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a
certificatului de moştenitor este imprescriptibilă, dacă obiectul său îl constituie fie
stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării
moştenirii în termenul prevăzut de lege (art. 2502).

B. Desființarea certificatului pe cale amiabilă – art. 120 (2) LNP.

- potrivit acestuia, „ persoanele care se consideră vătămate în drepturile lor prin
emiterea certificatului de moștenitor, se pot adresa și notarului public în scopul încheierii
unui act autentic care să ateste soluționarea pe cale amiabilă a diferendului. În această
situație se eliberează un nou certificat,
- actul întocmit cu această ocazie se realizează prin procedura autentificării și
trebuie să cuprindă atât cauzele care determină desființarea certificatului de moștenitor,
cât și înțelegerea părților cu privire la emiterea unui nou certificat.
- procedura desființării pe cale amiabilă a certificatului de moștenitor nu se aplică în
cazul moștenirii vacante, susceptibilă de a fi desființată numai pe calea petiției de
ereditate.

2
 C. Eliberarea unui nou certificat
- după desființarea CM pe cale amiabilă sau judiciară în condițiile prevăzute mai
sus, notarul public va elibera un nou certificat de moștenitor,
- astfel, în cazul anulării amiabile a CM, după întocmirea actului autentic se va
emite un nou certificat de moștenitor și, dacă este cazul, se va proceda și la partajarea
bunurilor succesorale; până la momentul încheierii actului autentic, certificatul de
moștenitor face deplină dovadă.
- în cazul anulării CM pe cale judiciară, total sau parțial, notarul public va
elibera un nou certificat pe baza hotărârii judecătorești definitive; în acest scop, instanțele
judecătorești au obligația să trimită la biroul notarului public competent în soluționarea
cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă, împreună cu dosarul notarial, dacă
acesta a fost cerut în timpul judecății; se face mențiune cu privire la faptul că certificatul
de moștenitor se emite în baza hotărârii judecătorești definitive prin însuși titlul acestuia,
- pentru emiterea acestui certificat nu mai este necesară citarea moștenitorilor
decât dacă notarul consideră necesar în vederea obținerii anumitor clarificări,
- în cazul în care, odată cu anularea CM, instanța a procedat și la stabilirea masei
succesorale, a calității moștenitorilor, a întinderii drepturilor pe care aceștia le au și chiar
la partajarea bunurilor, hotărârea judecătorească dată în aceste condiții face deplină
dovadă cu privire la întreaga dezbatere succesorală, fără a mai fi necesară
eliberarea unui nou certificat de moștenitor.

5. Îndreptarea erorilor materiale

- art. 259 RLNP dispune în alin. (1) că „erorile materiale constatate în lucrările
dosarului succesoral sau în certificatul de moștenitor sau legatar, care nu împietează
asupra drepturilor și calității moștenitorilor și legatarilor, se pot îndrepta prin
încheiere de rectificare”,
- actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate
sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu
acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau
completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu își
manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe
toate exemplarele actului,
- erorile materiale sau omisiunile vădite pot privi numele și calitatea părților, erori
de calcul, precum și orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care
nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conținutul raporturilor
juridice dintre părți; nu se pot îndrepta prin această procedură erorile de raționament
juridic și nici alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori
materiale, acestea putând fi remediate doar cu acordul părților și doar prin întocmirea
unui alt înscris,
- nu sunt admise corecturi direct în cuprinsul certificatului de moștenitor,
- încheierea de rectificare se atașează la exemplarele originale ale actului aflate

2
 în arhivă sau prezentate de părți.

6. Delimitarea certificatului de moștenitor de certificatul de calitate de moștenitor

- la cererea moștenitorilor, notarul public poate elibera certificatul de calitate de
moștenitor, care atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor
moștenitorilor legali (cotele), exceptând dispozițiile privind masa succesorală.
- certificatul de calitate se poate elibera moștenitorilor legali, legatarilor universali
și cu titlu universal, dar este exclus în cazul legatarului cu titlu particular. (de căutat in
Moise curs – pag. 302)
- spre deosebire de certificatele de moștenitor, certificatele de calitate
succesorală sunt înscrisurile care atestă doar calitatea de moștenitor, fără să facă
dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor asupra bunurilor din masa succesorală.
- certificatul de calitate de moștenitor se eliberează cu respectarea procedurii
prevăzute lege pentru eliberarea certificatului de moștenitor,
- în ceea ce privește termenul în care se poate elibera un certificat de calitate de
moștenitor, acesta se poate elibera oricând, la fel ca și certificatul de moștenitor,
- certificatul de calitate de moștenitor se poate elibera atât înainte de eliberarea
certificatului de moștenitor, cât și după eliberarea acestuia,
- certificatul de calitate de moștenitor trebuie să îi cuprindă pe toți moștenitorii
defunctului, deci dacă face cererea de eliberare a acestuia un singur moștenitor și există
dovada că sunt mai mulți moștenitori acceptanți, certificatul de calitate nu va putea
cuprinde numai pe moștenitorul solicitant,
- certificatul de calitate de moștenitor nu poate fi eliberat legatarului cu titlu
particular,
- la finalul certificatului de calitate de moștenitor se va face următoarea mențiune:
„Prezentul certificat de calitate de moștenitor stabilește numai numărul și calitatea
moștenitorilor; pentru valorificarea oricăror drepturi succesorale, moștenitorii vor
prezenta un certificat de moștenitor.”
- certificatul de calitate de moștenitor se poate elibera atât înainte de eliberarea
certificatului de moștenitor, cât și după eliberarea acestuia și i se va aloca număr din
Registrul de termene succesorale.

2
 165. Legalizarea semnăturilor și a sigiliilor
1. Noțiune
2. Sediul materiei
3. Competența
4. Procedura
5. Încheierea
6. Înregistrarea și arhivarea
_______________________________________________________________________

1. Noțiune
Procedura legalizării semnăturilor și a sigiliilor reprezintă modalitatea prin care
notarul public atestă faptul că semnătura sau, după caz, sigiliul aparține unei persoane
determinate, care a subscris documentul sau a aplicat sigiliul pe suportul prezentat în
acest sens în fața acestuia.
2. Sediul materiei
Procedura legalizării semnăturii și a sigiliilor este reglementată de art. 12 lit. e),
art. 18 alin. (2) lit. c) și de art. 148 LNP, precum și art. 297-299 RLNP.
3. Competența
Potrivit art. 12 lit. e) LNP, notarul public îndeplinește procedura legalizării
semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum și a sigiliilor. În
îndeplinirea acestei proceduri, notarul public are competență generală.
Conform art. 18 (2) lit. c) LNP, la cererea personelor fizice având cetățenia
română, precum și a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice și oficiile
consulare ale României îndeplinesc procedura legalizării sigiliilor și a semnăturilor.

4. Procedura
Etape comune
Procedura legalizării semnăturii de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură și a
sigiliilor se îndeplinește la cerere.
Pentru legalizarea semnăturii de pe înscrisuri, a specimenului de semnătură sau a
sigiliilor notarul public va identifica solicitantul sau, după caz, solicitanții procedurii.

Etapele specifice fiecărui tip de legalizare:

2
  Legalizarea de semnătură
 Pentru legalizarea semnăturii de pe înscrisuri, părțile se prezintă
personal în fața notarului împreună cu exemplarele înscrisului
nesemnate.
 Înscrisul se va prezenta în atâtea exemplare câte solicită părțile să le fie
eliberate, plus un exemplar care rămâne în arhiva biroului notarial.
 Acestea vor fi semnate în fața notarului public, după prealabila
identificare a părților și a faptul că înscrisul nu este contrar legii și
bunelor moravuri și doar după ce notarul public s-a convins că acestea îi
cunosc conținutul.
 Notarul public poate legaliza semnătura părților numai pe înscrisurile
pentru care legea nu cere forma autentică ca o condiție de
valabilitate a actului, cu respectarea dispozițiilor din prezenta lege.
 Legalizarea semnăturii părților de către notarul public face dovada
deplină a prezenței acestora, a semnării înscrisului în fața notarului
public, precum și a datei acestuia.

 Legalizarea specimenului de semnătură

 În cazul în care se solicită legalizarea specimenului de semnătură,
persoana care cere această procedură se va prezenta personal în fața
notarului public și va semna în fața acestuia.

 Legalizarea sigiliilor, a ștampilelor și a dispozitivelor silvice speciale de

marcat
 Amprenta sigiliului
 Amprenta ștampilei persoanei juridice, a unui profesionist sau a oricărei
entități fără personalitate juridică, reglementată de lege
 Pentru legalizarea sigiliului/ amprentei ștampilei, partea interesată
îl va prezenta notarului public și îl va aplica după prealabila
verificare de către acesta, pe suportul material prezentat în acest
scop de către ea.
 Amprenta dispozitivului silvic special de marcat.
 Procedura legalizării amprentei dispozitivului silvic special de marcat
este indisolubil legată de cea a primirii în depozit, pe care o precedă.
Pentru legalizarea amprentei acestuia, dispozitivul silvic special de
marcat se va aplica pe un singur suport de hârtie corespunzător,
care formează obiectul depozitului notarial.
 Încheierea de legalizare se întocmește pe un suport de hârtie separat de
cel pe care s-a aplicat amprenta dispozitivului silvic special de marcat,

2
 în numărul de exemplare cerut de părți, plus câte unul pentru arhiva
biroului notarial. Ulterior îndeplinirii procedurii primirii în depozit a
suportului de hârtie pe care s-a aplicat amprenta dispozitivului silvic
special de marcat împreună cu încheierea de legalizare, se va întocmi și
încheierea de primire în depozit.
Observație: notarul public, potrivit art. 148 (6) LNP, pentru a legaliza sigililu va
întocmi încheierea de legalizare numai după ce a verificat sigiliul prezentat în acest sens
de către parte.
5. Încheierea
Încheierea care constată îndeplinirea procedurii va cuprinde, pe lângă elementele
prevăzute de art. 84 LNP și mențiunile prevăzute de art. 148 (4) LNP, privind
îndeplinirea condițiilor esențiale ale legalizării semnăturii (corespunzătoare îndeplinirii
condiției art. 84 lit. g) LNP – arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale
actului notarial în raport cu natura acelui act).
Potrivit art. 148 (4) LNP, încheierea de legalizare va cuprinde următoarele
mențiuni:
a. Data – anul, luna, ziua;
b. Numele părții și faptul prezentării ei în persoană;
c. Constatarea subscrierii în fața notarului public a tuturor
exemplarelor înscrisului.
Încheierea de legalizare a semnăturii pe înscrisuri și a specimenului de semnătură,
a sigiliilor se redactează și se întocmește în numărul de exemplare solicitat de părți, plus
un exemplar pentru arhiva biroului notarial.
Încheierea de legalizare a amprentei dispozitivului special silvic de marcat se
întocmește în numărul solicitat de parte, plus două exemplare pentru arhiva notarului
public.

6. Înregistrarea și arhivarea
Termenul de păstrare este de 3 ani.
Încheierea de legalizare a semnăturilor și sigiliilor se înregistrează în Registrul
general notarial și în opisul acestui registru.