November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

C. Legea aplicabila masurilor de protectie a copilului

Sunt 2 aspecte majore pe care Conventia de la Haga le reglementeaza:

1. Aspectele privind masurile de protectie a copilului

Art 15 din Conventie reglementeaza o regula si o exceptie. Potrivit regulii, in exercitarea competentelor
care le-au fost atribuite prin conventie, autoritatile statale aplica legea lor nationala. Asadar, in ceea ce
priveste protectia copilului, presupune interventia autoritatilor statului si este firesc ca in aceasta situatie
legea aplicabila sa fie legea autoritatii, adica lex fori daca este o instanta de judecata sau lex auctoris, legea
autoritatii, daca este vorba de o alta autoritate care are competenta de solutionare a masurilor de protectie a
copoilului
In mod exceptional aceste autoritati pot aplica pentru masurile de protectie a copilului legea statului cu
care respectiva masura sau situatie prezinta legaturile cele mai stranse (the proper law). Autoritatea poate sa
deroge de la propria lege.

Domeniul legii aplicabile masurilor de protectie a coplului. Art 3 din Conventie – in aceasta categorie intra:
a. Atribuirea, exercitiul si restrangerea raspunderii parintesti
b. Dreptul de incredintare a copilului (inclusiv drepturi privind ocrotirea persoanei copilului cum ar fi
dreptul de a hotari cu privire la locuinta copilului)
c. Instituirea tutelei, curatelei, alte institutii de ocrotire
d. Desemnarea organului sau persoanei care are sarcina de ocrotire a copilului
e. Plasarea copilului intr-o familie substitutiva
f. Supravegherea de autoritatile publice a modului in care se exercita masurile de ocrotire
g. Supravegherea modului de admistrare a proprietatii copilului

2. Aspectele privind raspunderea parinteasca

Spre deosebire de protectia copilului care implica interventia unei autoritati publice, raspunderea
parinteasca nu implica interventia unei autoritati, fiind relatia directa cu copilul. Raspunderea parinteasca
este reglementata de o singura lege si anume legea resedintei obisnuite a copilului. Este aplicabila aceasta
lege indiferent daca raspunderea parinteasca este instituita de drept (adica ex lege) sau daca ea este instituita
printr-un act juridic. Daca este instituita printr-un act juridic se pune o problema de conflict mobil de legi si
se va aplica legea resedintei obisnuite a copilului din momentul in care respectivul acord isi produce
efectele. Legea resedintei obisnuite reglementeaza nu numai atribuirea raspunderii parintesti (inceputul
raspunderii parintesti) ci si exercitarea raspunderii parintesti (actele care se fac pe perioada cat copilul este
sub raspundere parinteasca) cat si incetarea raspunderii parintesti.

Domeniul legii aplicabile raspunderii parintesti:

a. Cazurile in care se atribuie ocrotirea parinteasca si cum se atribuie (de drept, prin acordul parintilor)
b. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea sa exercite ocrotirea
parinteasca

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 1

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

c. Intinderea raspunderii parintesti (problema daca raspunderea priveste doar persoana copilului sau si
bunurile sale)
d. Raportul juridic dintre parinte si copil (atributiile parintelui asupra copilului sau)
e. Exercitarea raspunderii parintesti
f. Cazurile de restrangere a raspunderii parintesti
g. Cazurile de delegare a raspunderii parintesti (transferul raspunderii)
h. Cazurile de incetare, de retragere, de modificare a raspunderii parintesti

Conventia mai contine o prevedere si anume o prevedere ce tine de ocrotirea tertilor in cazul lipsei
calitatii de reprezentant al copilului (art 19). Ideea este ca lipsa calitatii de reprezentant al copilului la
incheierea unui act juridic cu tertul este scoasa de sub incidenta legii resedintei obisnuite a copilului si este
plasata sub incidenta legii locului de incheiere a actului. Ratiunea este protejarea tertului caci persoana se
prezinta ca fiind reprezentant al copilului dar nu este in realitate. Problema care se pune este daca aceasta
situatie merge dupa legea resedintei sau legea locului incheierii actului. Pentru protejarea tertului (ca el sa
invoce nulitatea actului) se aplica legea locului incheierii actului. Ca aceasta schimbare a normei
conflictuale, prin schimbarea punctului de legatura, sa se aplice trebuie sa fie indeplinite anumite conditii:
a. Calitatea de reprezentant al copilului sa existe potrivit legii locului incheierii actului, chiar daca ea nu
exista potrivit legii locului resedintei copilului
b. Tertul (caruia i se opune calitatea de reprezentant) sa fi fost de buna-credinta adica sa nu fi cunoscut
si nici sa nu fi trebuit sa cunoasca ca acea persoana cu care a contractat nu avea calitatea de
reprezentant
c. Actul sa se fi incheiat intre persoane prezente pe teritoriul aceluiasi stat.
Daca sunt indeplinite aceste conditii, actul juridic, chiar facut de o persoana lipsita de calitatea de
reprezentant potrivit legii resedintei obisnuite a copilului, acel act juridic va fi socotit valabil

D. Legea aplicabila obligatiei de intretinere

NCC, in art 2612, instituie o norma de trimitere si spune asa: pentru legea aplicabila obligatiei de
intretinere se aplica reglementarile din dreptul Uniunii Europene. Legile aplicabile in dreptul Uniunii
Europene la cadre NCC se refera este protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabila
obligatiilor de intretinere. Acest protocol a fost inclus in dreptul Uniunii Europene printr-o decizie a
Consiliului din 2009, deci are forta unei reglementari imperative pentru tarile membre si se aplica in toate
tarile membre cu exceptia Danemarcei (ea nu participa la nicio reglementare privind dreptul international
privat) si Marea Britanie.

Protocolul de la Haga instituie 2 pachete de norme conflictuale.

I. Protocolul prevede o localizare obiectiva a materiei obligatiei de intretinere (contine

anumite reglementari imperative privind legea aplicabila obligatiei de intretinere)

Exista o regula generala si 3 reguli speciale care sunt exceptii de la regula generala (unele din ele au mai
multe subcategorii de situatii).

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 2

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

Regula generala – art 3 din Protocol : obligatiile de intretinere sunt supuse legii statului in care creditorul
isi are resedinta obisnuita. Legea privind obligatia de intretinere protejeaza pe creditorul obligatiei (cel care
trebuie sa o primeasca, nu cel care trebuie sa o plateasca) si este firesc ca regula generala obligatia de
intretinere sa fie localizata acolo unde beneficiarul obligatiei isi are resedinta obsnuita. Deci se aplica lex
domicilii creditoris.

Cele 3 reguli speciale, derogatorii de la regula generala:

1. In art 4 – regulile speciale care favorizeaza anumiti creditori ai obligatiei de intretinere. Anumiti
creditori ai obligatiei de intretinere beneficiaza de un pachet de reguli speciale. Acesti creditori (sfera
de aplicare a pachetului de reguli):
a. Obligatiile de intretinere datorate de parinti copiilor
b. Obligatia de intretinere datorata de alte persoane decat parintii unei persoane octrotite care nu a
implinit varsta de 21 de ani
c. Obligatia de intretinere datorata de copii parintilor.

Pentru aceste 3 categorii de persoane (anumiti creditori) exista 3 reguli speciale:

 Art 4 alin 2 spune ca in cazul in care in temeiul regulii generale, creditorul nu poate obtine intretinere
de la debitor se aplica legea forului (legea instantei/autoritatii sesizate), adica lex fori
 in cazul in care creditorul a sesizat autoritatea competenta din statul in care debitorul isi are resedinta
obisnuita se aplica lex fori, deci se aplica legea resedintei obisnuite a debitorului. Asta inseamna ca
creditorul a renuntat la regula generala care prevedea legea resedintei lui obisnuite si s-a dus la
resedinta obisnuite a debitorului. Daca fac acest lucru se aplica legea autoritatii la care m-am dus
 in cazul in care creditorul nu poate obtine obligatie de intretinere in temeiul niciuneia din legile
mentionate mai sus, iar creditorul si debitorul au o cetatenie comuna, se va aplica legea cetateniei
comune.

2. Priveste pe soti si pe fostii soti (ca a doua exceptie de la regula generala). In acest caz, in cazul in are
sotului creditor nu i se poate asigura o protectie de catre regula generala, se aplica legea cu care
raportul juridic dintre soti (casatoria) are legaturile cele mai stranse si, sugereaza Protocolul, in
special legea ultimei resedinte obisnuite comune.

3. A treia regula speciala derogatorie de la regula generala, este situatia altor obligatii de intretinere
decat cele mentionate mai sus (altele decat cele pentru copii, pentru parinte sau pentru soti). In
aceste situatii, debitorul obligatiei de intretinere poate contesta creanta creditorului atunci cand nici
legea statului in care debitorul isi are resedinta obisnuita nici legea cetateniei lor comune nu prevad o
obligatie de intretinere in sarcina debitorului. Aceasta este o masura protectiva ultima - pentru
debitorul obligatiei de intretinere acesta se poate apara invocand ca nu datoreaza cand nici legea
resedintei tale obisnuite si nici legea cetateniei comune cu creditorul nu te obliga sa platesti
intretinere.

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 3

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

II. Permite in anumite situatii lex voluntaris adica acordul de vointa al partilor implicate. Este
o situatie speciala inversa decat cea care se intampla in Roma I, care este legea aplicabila
contractelor. In materia obligatiei de intretinere primeaza interesul public. O situatie
similara o gastim in Roma II legea aplicabila delictului.

Sunt 2 situatii in care in materia obligatiei de intretinere legiutorul european permite lex voluntaris.

1. Situatia cand legea aplicabila se desemneaza numai in vederea desfasurarii unei proceduri
speciale – in scopul unei proceduri speciale – intr-un anumit stat
In cazul in care este necesara cu privire la obligatia de intretinere a unei proceduri speciale intr-un
anumit stat, creditorul si debitorul obligatiei de intretinere pot conveni ca legea statului respectiv sa fie
aplicabila acelei proceduri privind obligatia de intretinere. In acest caz, obiectul autonomiei de vointa a
partilor este limitat numai in scopul desfasurarii unei proceduri speciale intr-un anumit stat si de asemenea
alegerea este limitata – nu pot alege decat legea acelui stat (lex fori sau lex auctoris)

2. Situatia in care legea aplicabila poate fi aleasa in general

Textul spune ca se permite creditorului si debitorului intretinerii de a desemna legea aplicabila
obligatiei de intretinere dintre ele, dar autonomia de vointa este limitata la una din urmatoarele legi:
a. Legea cetateniei oricareia dintre parti, adica a creditorului sau a debitorului, adica lex patriae, la
data desemnarii
b. Legea resedintei obisnuite a oricareia dintre parti, la data desemnarii
c. Legea aplicabila regimului bunurilor partilor – daca bunurile partilor sunt supuse unei anumite
legi, de regula lex reii sitae, creditorul si debitorul obligatiei de intretinere pot conveni ca acea
lege sa se aplice si obligatiei de intretinere (obligatia devine un fel de accesoriu al bunului)
d. Pot conveni ca obligatia de intretinere sa fie supusa legii care guverneaza divortul sau separatiei
de corp. Cand divortul este supus unei anumite legi partile pot conveni ca acea lege sa guverneze
si obligatia de intretinere

Problema renuntarii la intretinere - Un creditor al obligatiei de intretinere poate renunta la dreptul lui la
intretinere numai in temeiul legii resedintei lui obisnuite. Renuntarea la drept are o protectie speciala.

Protocolul de la Haga a considerat ca trebuie sa existe o clauza de salvare. Solutia de salvare este prevazuta
in art 8 alin 5 : legea desemnata de parti nu se va aplica in cazul in care autoritatea competenta (judecatorul)
considera ca acea lege ar avea in mod evident consecinte incorecte sau inechitabile pentru oricare dintre
parti. Este o ultima limitare prevazuta pentru lex voluntaris in materia obligatiei de intretinere

Domeniul legii aplicabile obligatiei de intretinere. Legea aplicabila obligatiei de intretinere, indiferent
care ar fi ea, reglementeaza urmatoarele aspecte:
a. Cine este creditorul obligatiei de intretinere, deci cine are dreptul sa o ceara
b. Cine este debitorul obligatiei de intretinere, deci de la cine am dreptul sa o cer
c. Problema aplicarii retroactive a obligatiei de intretinere (daca pot sa o cer numai din momentul in
care am solicitat-o inainte sau daca o pot cere si inapoi, retroactiv)
d. Baza de calcul a obligatiei de intretinere
e. Termenele de prescriptie

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 4

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

f. Problema regresului unei autoritati publice care a acordat creditorului o obligatie de intretinere, in ce
masura se poate regresa impotriva debitorului unei obligatii de intretinere

Legea aplicabila bunurilor/ regimului real

Art 2613 din Codul Civil prevede posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra
bunurilor, inclusiv garantiile reale sunt carmuite de legea locului unde acestea se afla sau sunt situate, in
afara de cazul in care prin dispozitii speciale se prevede altfel.
Continutul normei conflictuale este regimul real, punctul de legatura este locul situarii bunului (daca
este vorba de bun imobil el este situat undeva) sau legea locului unde se afla bunul (daca este vorba de un
bun mobil). Inseamna aplicarea lex reii sitae/lex situs.
Lex reii sitae este una din cele mai vechi norme de drept international privat si alaturi de cea privind
starea civila si forma actelor a fost cuprinsa chiar in Codul Civil din 1864 (numai imobilele aflatoare in
cuprinsul teritoriului Romaniei sunt supuse legilor romane chiar cand ele se poseda de straini).
Norma este in principiu imperativa, putine cazuri in care se permite derogator autonomia de vointa a
partilor. Codul Civil mai face si cate o calificare legala in materia regimului imobiliar (art 2613 alin 2:
platformele si alte instalatii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al
unui stat sunt considerate ca bunuri imobile)

Domeniul de aplicare a legii statutului real

1. Bunurile care pot forma obiectul unui drept real si clasificarea acestor bunuri – legea locului
ne va spune ce bunuri pot fi apropriate si cate categorii de proprietati exista

2. Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, inclusiv dezmembramintele proprietatii,
inclusiv garantiile reale

3. In legatura cu modalitatile de dobandire/ de constituire, de transmitere sau de stingere a

drepturilor reale. Se dinstinge :
A. Modalitati specifice de dobandire a dreptului de proprietate – intra modalitatile
originare (accesiune, uzucapiune, traditiune, inscriere in cartea funciara). Sunt supuse
neindoielnic locului situarii bunului
B. Modalitati nespecifice de dobandire a dreptului de proprietate – intra contractul si
testamentul. Pentru acestea se face o subdiviziune:
a. Aspectele reale ale contractului/testamentului merg dupa lex reii sitae. De
pilda, conditiile de nastere a dreptului real (daca se naste prin remiterea
materiala a lucrului sau prin inscrierea in cartea funciara); momentul
transmiterii proprietatii; riscul lucrului; publicitatea (care are efect constitutiv).
b. Alte aspecte nu merg dupa lex reii sitae in ceea ce priveste
contractul/testamentul.

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 5

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

4. Continutul dreptului real – prerogativele pe care dreptul real le confera (posesie, folosinta,
dispozitie). Intra modul de exercitare a prerogativelor (regimul de imparteala a terenurilor)

5. Regimul actiunilor reale – mijloacele de aparare a drepturilor reale si mai ales regimul
actiunii in revendicare (principala actiune reala)

6. Posesia – regimul posesiei, inclusiv actiunile posesorii

7. Obligatiile propter rem – obligatia de granituire, de intretinere, de igienizare a terenului

8. Obligatiile scriptae in rem – sunt nascute din contract sau din testament, merg ca si contractul
si testamentul pentru aspectele reale dupa lex reii sitae si pentru aspectele inafara celor reale
dupa legea contractului/testamentului

9. Modurile de urmarire si de executare silita asupra bunurilor

Exista si situatii speciale – particularitati.

Revendicarea bunurilor mobile furate sau exportate ilegal.

Art 2615 din Codul Civil (contine 2 norme conflictuale). O prima norma conflictuala este cea care
protejeaza pe proprietarul originar, pe victima furtului/exportului ilegal.
Art 2615 alin 1 : revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusa la alegerea proprietarului
originar fie legii statului pe teritoriul caruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului ilegal (legea
veche), fie pe teritoriul statului in care bunul se afla in momentul revendicarii (legea noua). Aceasta masura
prin care se permite proprietarului neposesor de a alege legile in prezenta, frauda la lege nu mai exista.
A doua reglementare din art 2615 alin 2 din Codul Civil este o masura de protectie a tertului de buna-
credinta – „cu toate acestea daca legea statului pe teritoriul caruia bunul se afla la momentul furtului sa
exportului ilegal nu cuprinde dispozitii privind protectia tertului de buna-credinta atunci acest tert de buna-
credinta poate invoca protectia care ii este acordata de legea statului unde bunul se afla in momentul
revendicarii”.

Legea aplicabila uzucapiunii

NCC nu contine o dispozitie expresa privind uzucapiunea imobiliara. Spunem ca uzucapiunea
imobiliara este supusa regulii generale – lex reii sitae.
Codul contine o prevedere in ceea ce priveste uzucapiunea mobiliara. In ceea ce priveste
uzucapiunea mobiliara exista o regula si o exceptie.
Regula este ca uzucapiunea mobiliara este supusa legii statului unde bunul s-a aflat la inceputul
termenului de posesie, la inceputul curgerii termenului de posesie care duce la uzucapiune. Exceptia se
aplica in cazul in care in timpul curgerii termenului de uzucapiune, bunul este adus intr-un alt stat unde se si
implineste termenul de uzucapiune. In acest caz Codul prevede ca posesorul poate cere sa se aplice legea
acestui din urma stat, acela unde posesia utila s-a implinit daca potrivit acestei legi sunt indeplinite toate
conditiile posesiei utile.

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 6

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

Regimul ipotecilor mobiliare

Ipoteca este traditional o institutie aplicabila imobilelor. Este o garantie reala asupra imobilelor in
concepia clasica. NCC nu vorbeste nimic despre ipoteca imobiliara, in consecinta, ca si la uzucapiune,
socotim ca i se aplica legea generala, lex reii sitae. Modern este sa instituim toate atributele ipotecii, care
este un drept real (urmarire, preferinta etc) asupra mobilelor si atunci NCC a reglementat ipotecile mobiliare
(Art 2627, 2628 pana la art 2632)
Ipoteca mobiliara preuspune o regula si o exceptie. Regula din art 2627 din NCC : conditiile de
validitate, publicitatea si efectele ipotecii mobiliare sunt supuse legii locului unde bunul se afla la data
incheierii contractului de ipoteca. Asadar, lex reii sitae ca regula la data incheierii contractului de ipoteca
(prevaleaza legea veche in ceea ce priveste conflictul mobil de legi – chiar daca bunul s-ar muta dupa
incheierea contractului ramane supus legii din momentul incheierii contractului de ipoteca)
Prin exceptie se aplica legea locului unde se afla debitorul, adica unde se afla garantul ipotecar (cel
care garanteaza prin ipoteca), in urmatoarele 3 cazuri (pentru ca nu exista un lex reii sitae in situatia
concreta):
a. Cand obiectul ipotecii este un bun mobil care potrivit destinatiei sale este utilizat in mai multe
state – este vorba mai ales de bunurile aflate in curs de transport si mijloacele de transport
(constitui o ipoteca imobiliara asupra unui bun aflat pe un vas in drumul de la Shanghai la New
York => nu exista o lex reii sitae, deci se aplica legea debitorului)
b. Daca obiectul ipotecii este un bun mobil incorporal – creanta bancare, drepturi de proprietate
intelectuala, conturi in banci – nu au lex reii sitae in sensul propriu
c. Un titlu de valoare negociabil care nu se afla in posesia creditorului – asta inseamna cambia,
biletul la ordin, CEC, conosament care se afla in posesia debitorului. Exista o exceptie la exceptie
dar nu ne duce la regula – este situatia actiunilor, partilor sociale sau obligatiunilor la o societate
comerciala (sunt titluri de valoare). Ele nu merg dupa legea debitorului ci dupa legea statutului
organic al emitentului sau, daca este vorba despre actiuni, obligatiuni, tranzactionate pe o piata
reglementata (la bursa) sunt supusa intotdeauna legii care guverneaza piata organizata (fiecare
piata organizata are o anumita lege care o guverneaza)

Legea aplicabila fiduciei

Este o reglementare noua in peisajul legislativ romanesc, prin aplicare institutiei trust din common
law, care nu a fost niciodata socotita incompatibila cu ordinea publica de drept international privat roman.
Fiducia nu era de fel contrara pe fond. Fiducia pune probleme specifice.
Art 2659-2650 reglementeaza 2 norme conflictuale. In primul rand legiutorul roman permite
autonomia de vointa – art 2659 spune ca fiducia este supusa legii alese de constituitori. Fiducia poate fi un
contract, poate fi un act unilateral, indiferent de ce se intampla nu este stabilita prin acordul de vointa, ci este
stabilita prin vointa constituitorului care apare asadar ca un act unilateral de vointa. Cand constituitorul nu a
determinat legea aplicabila precum si in situatia in care legea aleasa de constituitori nu cunoaste fiducia,
pentru aceasta ipoteza se aplica legea statului in care fiducia prezinta legaturile cele mai stranse (aplicarea
the proper law). Legitorul roman, a considerat necesar sa sugereze: prin legaturi cele mai stranse se va tine
seama in deosebi de locul unde se administreaza masa patrimoniala desemnata de constituitor, locul situarii
bunurilor care fac obiectul fiduciei, locul unde fiduciarul (cel care este instituit) isi are resedinta obisnuita
sau daca este o persoana juridica, sediul social, in fine, legea unde se realizeaza scopul fiduciei.

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 7

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

Domeniul de aplicare a legii fiduciei:

a. Desemnarea, renuntarea si inlocuirea fiduciarului - Conditiile speciale pe care el trebuie sa le
indeplineasca pentru a fi fiducir si transmiterea puterilor sale
b. Drepturile si obligatiile in raporturile intre fiduciari
c. Drepturile fiduciarului de a delega exercitarea atributiilor sale
d. Drepturile fiduciarului de a administra si de a dispune de bunurile din masa patrimoniala
fiduciara, de a constitui garantii pe acea masa
e. Puterile fiduciarului de a face investitii si plasamente din masa fiduciara
f. Durata fiduciei
g. Raporturile dintre fiduciari si beneficiarul fiduciei si raspunderea fiduciarului fata de beneficiar
h. Modificarea, incetarea fiduciei
i. Modul de repartizare a bunurilor fiduciare dupa incetarea fiduciei
j. Modalitatile obligatiei fiduciarului de a da socoteala

Legea aplicabila mostenirii

Retinem ca de lege lata, temeiul juridic al legii aplicabile mostenirii il constituie dispozitiile art 2633-
2636 din NCC. Retinem ca de la 17 august 2015 se va aplica regulamentul Uniunii Europene nr. 650/2012
privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti, acceptarea si
executarea actelor autentice in materie de succesiune si privind crearea unui certificat european de
mostenitor.

In ceea ce priveste legea aplicabila mostenirii, sunt 2 aspecte majore pe care NCC le reglementeaza:

I. Legea aplicabila mostenirii ca universalitate

Lex succesionis – in legatura cu lex succesionis exista o regula generala si o exceptie. Regula generala
este aceea ca, potrivit art 2633, mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut, la
data mortii, resedinta obisnuita. Asadar, norma conflictuala care are in continutul ei regimul succesiunii, are
ca punct de legatura resedinta obisnuita a defunctului, iar din punct de vedere al conflictlui mobil, este
ultima, cea de la data mortii fapt ce inseamna ca nu au relevanta din punct de vedere al legii aplicabile legile
alor resedinte obisnuite pe care de cuius le-ar fi avut in timpul vietii lui. O remarca: NCC (sub influenta
reglementarilor europene) a abandonat prin aceasta reglementare conceptia clasica a dreptului roman in ceea
ce priveste legea aplicabila mostenirii. Conceptia clasica a dreptului roman in ceea ce priveste legea
aplicabila mostenirii era sistemul dualist – insemna ca se aplicau legi diferite dupa cum era vorba de
succesiunea imobiliara sau succesiunea mobiliara: succesiunea imobiliara mergea dupa legea locului situarii
imobilului (si acum se aplica sistemul dualist daca nu se aplica NCC, adica se aplica VCC); bunurile mobile
mergeau dupa legea personala a defunctului, dupa legea cetateniei defunctului, dupa lex patriae a
defunctului (mobilia sequntur persona). NCC a instituit sistemul monist, adica mergem dupa legea resedintei
obisnuite a defunctului, nici cetatenie, nici locul situarii, pentru toate bunurile, indiferent ca succesiunea este
mobiliara sau imobiliara.

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 8

 November 12, 2014 [CURS 6 – DREPT INTERNATIONAL PRIVAT]

Exista o reglementare speciala – art 2634 permite alegerea legii aplicabile de catre defunct. Aceasta
alegere este limitata pentru ca defunctul poate doar sa aleaga legea cetateniei lui (o persoana poate sa aleaga
ca mostenire in ansamblul sau legea statului a carui cetateniei o are). Daca nu alege legea cetateniei mergem
pe regula comuna, alta solutie nu exista. Mai exista reglementari in NCC, textul reglementeaza legea
aplicabila existentei si valabilitatii consimtamantului – existenta si valabilitatea consimtamantului exprimat
prin declaratia de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii alese (sunt aspecte de fond – daca am ales o
lege, consimtamantul meu pentru alegea mea, daca este valabil sau nu la alegerea legii cetateniei este
guvernat de legea aleasa, deci tot de legea cetateniei). Forma declaratiei de alegere – NCC spune ca
declaratia de alegere trebuie sa indeplineasca conditiile unei dispozitii pentru cauza de moarte, trebuie sa
indeplineasca conditiile testamentului, deci trebuie facuta declaratia de algere in forma testamentului.

II. Legea aplicabila formei testamentului

Testamentul este un act juridic unilateral, presupune o singura parte; pentru el, pe fond se aplica legea
actului, motiv pentru care NCC nu se refera la legea aplicabila fondului ci se refera la legea aplicabila
formei testamentului. In ceea ce priveste forma testamentului, legiutorul roman adopta o solutie flexibila, in
favorem testamendi, adica legitorul roman considera ca un testament este valabil din punct de vedere al
intocmirii, modificarii sau revocarii lui daca indeplineste conditiile de valabilitate din oricare dintre
urmatoarele legi si aceste legi sunt impartite in 2 categorii:

1. In plan spatial – testamentul este valabil daca indeplineste conditiile de valabilitate din oricare din
urmatoarele legi:
a. Lex patriae a testatorului
b. Legea resedintei obisnuite a testatorului
c. Legea locului intocmirii testamentului – lex loci actus
d. Legea situatiei imobilului care face obiectul testamentului – lex reii sitae
e. Legea autoritatii care este abilitata sa efectueze procedura de trasmitere a bunurilor din masa
succesorala – lex fori sau lex auctoris

2. In plan temporal – testamentul este valabil potrivit oricareia dintre legile mentionate mai sus,
apreciate fie la data cand testamentul a fost intocmit, fie la data decesului testatorului.

Roman Andreea-Alexandra, Universitatea din Bucuresti, grupa 418 Page 9