1.

Abordări generale privind sancțiunile de drept penal

Sancțiunile de drept penal reprezintă consecințele încălcării normelor de drept

penal și, totodată, amenințarea cu anumite privațiuni și suferințe inevitabile în
cazul încălcării normelor penale.

Prin aplicarea sancțiunilor de drept penal se restabilește ordinea de drept, se

realizează atât prevenirea săvârșirii de infracțiuni din partea celui sancționat, cât
și prevenirea săvârșirii de către alții de fapte interzise prin normele penale.

Caracterele sancțiunilor de drept penal

a) sancțiunile de drept penal sunt prevăzute în norme penale și se aplică ori se

iau numai de către organele penale

b) sancțiunile de drept penal au rolul de a preveni faptele ce au un caracter

infracțional, implicând o restrângere a drepturilor, o privațiune, o suferință

c) sancțiunile de drept penal au ca scop prevenirea săvârșirii de noi

fapte periculoase atât de către cel căruia i se aplică sancțiunea, cât și prin
exemplaritate față de ceilalți indivizi tentați să săvârșească astfel de fapte

d) sancțiunile de drept penal sunt esențiale pentru apărarea valorilor sociale și

sunt inevitabile atunci când s-a stabilit răspunderea penală a făptuitorului

Așadar, sancțiunile penale îndeplinesc un dublu rol, contribuind atât la

prevenirea faptelor periculoase, cu caracter infracțional, cât și la educarea
societății, protejând valorile sociale și menținând ordinea de drept și buna
desfășurare a relațiilor interumane.

Categorii de sancțiuni de drept penal

a) Pedepsele sunt cele mai grele sancțiuni juridice, cu efect educativ, fiind menite
să împiedice infractorul să comită noi fapte periculoase, determinându-l să își
schimbe atitudinea antisocială și reeducându-l.

b) Măsurile educative sunt sancțiuni penale care se iau față de minorii care au

săvârșit infracțiuni.
Minorii răspund penal începând cu vârsta de 14 ani, când dobândesc capacitate
penală. Între 14 și 16 ani, minorul este prezumat a fi lipsit de discernământ, însă,
această prezumție, fiind una relativă, poate fi răsturnată dacă se dovedește că
minorul a săvârșit fapta cu discernământ. Începând cu vârsta de 16 ani, minorul
este prezumat că are discernământ, prezumția putând fi, de asemenea, răsturnată.

Spre deosebire de pedepse care au un rol preponderent de constrângere, măsurile

educative au, în principal, un rol educativ,  de refacere sau de corectare a conduitei
minorului care a comis o infracțiune. Măsurile educative au, totodată, un caracter
coercitiv, fiindcă implică constrângeri ale libertății minorului (ex: internarea într-
un centru educativ, internarea într-un centru de detenție etc.).

c) Măsurile de siguranță sunt sancțiuni preventive, luate de instanță față de

persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru a înlătura o
stare de pericol generatoare de noi fapte periculoase. Spre deosebire de pedepse,
măsurile de siguranță nu au un caracter represiv, ci preventiv, având rolul de a
preîntâmpina săvârșirea infracțiunilor. Principalele măsuri de siguranță
sunt obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării
unei funcții sau a exercitării unei profesii, precum și confiscarea specială și
extinsă.

d) Alte sancțiuni în dreptul penal: sancțiunile cu caracter

administrativ (avertismentul), sancțiunile civile (restituiri și despăgubiri)
Aboneaza-te. E gratis.
Sprijina-ne prin abonare la newsletter. Avem mailuri cu pisici.

De ce nu?

Principiile sancțiunilor de drept penal

 Principiul legalitǎţii sancţiunilor de drept penal este un aspect al

principiului fundamental al dreptului penal și al întregul sistem de drept ce
presupune cǎ numai prin lege se pot stabili sancţiunile de drept penal.
 Principiul stabilirii unor sancţiuni compatibile cu conştiinţa juridicǎ  şi
moralǎ a societǎţii presupune ca sancţiunile de drept penal sǎ nu conducǎ la
înjosirea persoanei. Astfel, nu se vor admite sancţiuni care provoacǎ
suferinţe fizice, care înjosesc individul (ex: bǎtaia, însemnarea pe corp etc.).
 Principiul stabilirii unor sancţiuni revocabile este determinat de natura
coercitivǎ a sancţiunilor de drept penal si presupune stabilirea unor sancţiuni
care sǎ poatǎ fi retrase, remise în caz de eroare/ iertare etc., care sǎ nu aibǎ
efecte definitive odatǎ aplicate. De exemplu, X săvârșește o infracțiune
 pentru care este sancționat cu o pedeapsă privativă de libertate,
închisoarea, însă, ulterior, sunt descoperite noi probe care atestă faptul că
sancțiunea inițială este prea severă, raportându-ne la noua situație de fapt.
Astfel, sancțiunea privativă de libertate va fi revizuită și înlocuită cu una
neprivativă de libertate, amenda penală.
 Principiul individualizǎrii sancţiunilor de drept penal presupune ca
sancţiunile de drept penal sǎ fie astfel stabilite încât sǎ permitǎ o adaptare, o
gradare a lor în funcţie de periculozitatea fǎptuitorului şi de pericolul social
al faptei. De exemplu, pedeapsa amenzii este prevăzută pentru sancționarea
faptelor cu un pericol social redus (ex: neacordarea priorității de trecere
vehiculelor care au acest drept sau trecerea pe culoarea roșie a
semaforului), în timp ce pedeapsa închisorii este specifică unor fapte cu
pericol social mai ridicat, ce impun izolarea temporară a condamnatului de
societate și supunerea acestuia la un anumit regim de viață care să producă o
schimbare în atitudinea sa față de valorile sociale (ex: omor, lovire sau alte
violențe, vătămare corporală, viol, tâlhărie etc.).
 Principiul personalitǎţii sancţiunilor de drept penal presupune cǎ
sancţiunile de drept penal se stabilesc și se aplicǎ numai celor care au
sǎvârşit o faptǎ prevǎzutǎ de legea penalǎ. Ca o consecință a caracterului
penal al sancţiunilor de drept penal, în caz de deces al fǎptuitorului, acestea
nu se transmit moştenitorilor, chiar dacǎ sunt pecuniare (amenda), ci
înceteazǎ.

Ultimele articole publicate:

 Pandemii de-a lungul istoriei și măsurile legale luate de autorități

 Sunt asociat într-un SRL: ce drepturi și obligații am. Ghidul tău complet.
 În plină pandemie, Telekom România majorează prețurile la abonamente
 Ce înseamnă un consimțământ valabil conform GDPR în viziunea CJUE?
 Certificatul de situație de urgență v.s. certificatul de forţă majoră- ce
alegem?

Pedepsele

Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, prevăzută de

lege, aplicată de instanța judecătorească infractorului în scopul prevenirii săvârșirii
de infracțiuni.

Trăsăturile pedepselor
a) Pedeapsa este o măsură de constrângere, de represiune, de privațiune pentru
cel care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală. Aceasta implică o suferință, o
restrângere de drepturi, o privațiune de bunuri și de libertate.

b) Pedeapsa este un mijloc de reeducare, deoarece, prin aplicarea pedepsei se

urmărește formarea unei noi atitudini față de valorile sociale și eliminarea
deprinderilor antisociale.

c) Pedepasa este prevăzută în lege, astfel că prin prevederea în lege a pedepsei se

dă expresie principiului legalității în dreptul penal.

d) Pedeapsa este aplicată numai de instanțele judecătorești, numai dacă se

stabilește răspunderea penală a infractorului.

e) Pedeapsa are caracter personal, se aplică numai celui care a săvârșit ori a

participat la săvârșirea unei infracțiuni în calitate de autor, coautor, instigator ori
complice.

f) Pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni,

determinând o schimbare de atitudine, o atenționare cu privire la caracterul
inevitabil al pedepsei în caz de săvârșire de noi infracțiuni.
AVOCATOO PACHET GDPR BRESE SECURITATE

Scopul și funcțiile pedepselor

Scopul executării pedepselor este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar

mijloacele de realizare a scopului sunt reprezentate de funcțiile pedepsei:

a) Funcția de constrângere implică o privațiune de drepturi, de bunuri, o

restrângere a acestora, condamnatul fiind obligat să le suporte ca răspuns la fapta
lui periculoasă prin care a încălcat dispozițiile legii penale. Deși îndeplinește o
funcție de constrângere, pedeapsa privativă trebuie să se execute în condiții care să
asigure respectarea demnității umane. (art. 4-5 și art. 30 din Legea nr. 254/2013).

b) Funcția de reeducare constă în faptul că pedeapsa în dreptul penal modern a

încetat să mai fie o pură retribuție (rău pentru rău), ci este menită să determine
înlăturarea înclinațiilor antisociale ale condamnatului.

c) Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei

inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune.
d) Funcția de eliminare constă în înlăturarea temporară (când se aplică pedeapsa
închisorii) sau definitivă (când se aplică pedeapsa detențiunii pe viață) a
condamnatului din cadrul societății.

Clasificarea pedepselor

A. După rolul și importanța atribuită pedepsei

a) Pedepsele principale sunt de sine stătătoare, au un rol principal în sancționarea

infractorului. Pentru orice faptă incriminată este prevăzută în lege, în mod
obligatoriu, pedeapsa principală aplicabilă în cazul săvârșirii acesteia (pedeapsă
care se poate aplica singură infractorului, fără a fi condiționată de aplicarea altor
sancțiuni de drept penal). Pedepsele principale prevăzute de Codul Penal
sunt amenda, închisoarea și detențiunea pe viață.

b) Pedepsele complementare sunt acele pedepse care au rolul de a completa

represiunea și sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. Acestea nu au
o existență de sine stătătoare, de aceea, mai sunt numite și pedepse secundare sau
alăturate. Pedepsele complementare sunt interzicerea exercitării unor drepturi
(ex: dreptul de a fi ales într-o funcție publică, dreptul de a alege, drepturile
părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi
orice categorie de arme, dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule,
dreptul de a părăsi teritoriul României etc.), degradarea militară și publicarea
hotărârii de condamnare.

c) Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale, decurg din

pedeapsa principală. (ex: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice
alte funcții publice, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau
meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru a savârși
infracțiunea etc.)

B. După obiectul asupra căruia poartă sancțiunea

a) Pedepse privative de viață – pedeapsa cu moartea

b) Pedepse corporale – bătaia, ciuntirea etc.

c) Pedepse privative de libertate – privesc lipsirea de libertate a infractorului pe

timp determinat (închisoarea) ori perpetuu (detențiunea pe viață)
d) Pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea exercitării
unor drepturi politice sau civile

e) Pedepse morale – dezaprobarea publică față de infractor pentru fapta comisă de

acesta

f) Pedepse pecuniare – amenda, confiscarea averii

C. După gradul de determinare a pedepselor prin lege

a) Pedepsele determinate se caracterizează prin prevederea acestora în lege atât în

natura lor, cât și în cuantum. Acestea pot fi absolut determinate (presupun
prevederea în lege a duratei, a cuantumului fix în care se aplică respectiva
pedeapsă) și relativ determinate (în lege sunt prevăzute limitele între care astfel de
pedepse pot fi aplicate).

b) Pedepsele nedeterminate presupun prevederea în lege doar a naturii lor, fără a

fi determinate limitele acestora între care pot fi aplicate.

D. Pedepsele unice și pedepsele multiple

a) Pedepsele unice sau singulare sunt prevăzute câte una pentru fapta incriminată.
(de exemplu, infracțiunea de evadare se pedepsește cu închisoarea)

b) Pedepsele multiple se caracterizează prin prevederea pentru aceeași infracțiune

a mai multor pedepse, de natură diferită. Acestea pot fi cumulative (se aplică toate
pentru sancționarea făptuitorului – de exemplu, infracțiunea de omor se pedepsește
cu închisoarea și interzicerea exercitării unor drepturi) și alternative (din cele două
sau trei pedepse prevăzute pentru respectiva infracțiune instanța alege doar una –
de exemplu, infracțiunea de furt se pedepsește cu închisoarea sau cu amenda).

Măsurile de siguranță

Măsurile de siguranță sunt sancțiuni preventive, luate de instanță față de

persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru a înlătura
o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală. Combaterea
stării de pericol nu se poate realiza prin pedepse, deoarece această stare își are
izvorul în realități ce nu reprezintă încălcări ale legii penale, ci prin măsuri
specifice preventive – măsuri de siguranță.  
Scopul măsurilor de siguranță este reprezentat de înlăturarea unei stări de pericol
și de preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

 Trăsăturile măsurilor de siguranță

 sunt sancțiuni de drept penal prevăzute în legea penală

 se iau față de persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală,
însă nu ca o consecință a săvârșirii unei infracțiuni, acest rol revenind
pedepselor
 luarea măsurilor de siguranță este determinată de necesitatea prevenirii
repetării de fapte periculoase în viitor

Condiții generale în care se pot lua măsurile de siguranță

a)  făptuitorul să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată (nu

este incidentă niciuna dintre cauzele justificative – legitima apărare sau starea de
necesitate). Astfel, dacă înlăturarea caracterului penal al faptei s-a datorat unei
cauze justificative, măsurile de siguranță nu pot fi luate. Totuși, dacă înlăturarea
caracterului penal al faptei s-a făcut doar ca urmare a unei cauze de
neimputabilitate (ex: iresponsabilitatea), fapta rămânând nejustificată, este posibilă
luarea măsurii de siguranță față de făptuitor .

b)  prin săvârșirea faptei să se fi dat în vileag o stare de pericol a făptuitorului, care

poate constitui în viitor sursa săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală

c) combaterea stării de pericol să fie posibilă prin luarea de măsuri de siguranță

 Clasificarea măsurilor de siguranță

a)  măsuri de siguranță cu caracter medical (obligarea la tratament medical și

internarea medicală)

b)  măsură restrictivă de drepturi (interzicerea ocupării unei funcții sau exercitării

unei profesii)

c) măsuri restrictive de bunuri (confiscarea specială și confiscarea extinsă)