Temă pentru acasă

Tema : Opera de referință pentru individualitatea artistică a poetului L. Blaga

Tampei Vladislav W-1731

I. Trăsături ale expresionismului:

• permanenta nevoie de absolut, aspirația spre ideal;
• căutarea originalului, a increatului, a ineditului;
• tensiunea vizionară;
• interiorizarea și spiritualizarea peisajului.
• intensitatea violentă a trăirii;
• limbajul vehement și spontan;

II. În opinia mea, confesiunea respectivă reprezintă o contemplare asupra

actului nașterii, a apariției ființei umane, mai exact, despre geneza individului.
Autorul dezvoltă o teorie asupra începuturilor sale, raportate la cuvânt, mai precis,
asupra absența acestuia. Se poate remarca o neconcordanță între cele două
fragmente citate. Dacă sunt comparate secvențele ,,începuturile mele stau sub
semnul unei fabulose absențe a cuvântului” și ,,cuvintele îmi erau știute toate”,
această contrazicere a propriei teorii, izvorăște din ideea conform căreia fiecare om,
are nevoie de o teorie după care să se ghideze, fie aceasta o teorie raportată la
începuturi, la geneză, sau la existențialismul uman. În continuare, se remarcă
sintagma ,,în mijlocul lor [al cuvintelor] eram încercat de siglei, ca și cum m-aș fi
împotrivit să iau în primire chiar păcatul originar al neamului românesc”, sintagma
care vine ca o explicație a contrazicerii anterior menționate: cuvintele ne sunt
cunoscute de la început, fiecare este în felul său un ,,maestru al cuvintelor”, dar niște
,,sfieli” sfredelesc abilitatea umană esențială de a ,,mânui” cuvintele. Mai mult decât
atât, apare raportarea la istorie, la ,,păcatul capital al neamului românesc”,
demonstrând teoria generalizată, conform căreia, istoria stă la baza existenței
umane și că trecutul va influența întotdeauna prezentul: istoria se repetă.

III. În general, tema centrală a poeziilor Blagiene, este tragedia „marii treceri”, „drama
misterioasă care se joacă între pământ şi cer”. Poezia “Autoportret”, este o artă
poetică în care poetul-filozof își explică propria formă de cunoaștere, propriile
aspirații – un “autoportret” spiritual. Pe măsură ce anii au trecut şi reflecţia filozofică
i-a dezvăluit aceste adevăruri despre relaţia lumii cu divinitatea, despre întocmirea
universului, în ultimă instanţă, poetul a ajuns să-şi asocieze propria biografie cu
mutismul, conchizând că acei primi ani din viaţa sa, în care nu a putut să vorbească,
au fost ei înşişi un semn. Comparația din primul vers: “Lucian Blaga e mut ca o
lebădă”, ne trimite cu gândul la cântecul lebedei înainte de moartem deci la motivul
 marii treceri. Imaginea lebedei pe apă, apa fiind simbol al vieții, este o exprimare
metaforică a ideii că viața toată este, pentru Blaga, o lungă alunecare spre moarte ,o
”mare trecere” prin ”lumină”. Lebăda reprezintă un simbol divin al purității, al
nevinovăției, al curajului și al înțelepciunii, acest lucru fiindu-i conferit în cea mai
mare parte de tăcere, care se află într-o strânsă legătură cu această pasăre grațioasă.
Anume liniștea îi oferă acele calități deosebite, misterioase, prin care autorul se
autoidentifică.

IV. În versurile: ” În patria sa / zăpada făpturii ține loc de cuvânt ”, universul său
spiritual este numit metaforic, ” patria sa ”, în care , nu cuvântul (logosul), este cel ce
exprimă adevăruri, ci, ” zăpada făpturii ”, umbra albă, eternă – spiritul prin care este
posibilă relaționarea cu transcendentul.

V. Intenția căutării eului liric din text, precum că este căutarea de sine a
creatorului, a poetului, se poate demonstra prin înlănțuirile de metafore din
următorul vers, ce dezvăluie ideea că poetul este în căutarea vieții eterne : ”El caută
apa / din care curcubeul / își bea frumusețea și neființa” – viața din cer, unde apare
curcubeul după ploaie, viața de dincolo de moarte – o viață frumoasă, precum
culorile curcubeului și eternă, dincolo de ființă , în ”neființă”. Verbul ”a căuta”,
exprimă atitudinea lirică fundamentală evidențiată prin repetiție. A căuta însemnând
a investiga, a interoga tainele, misterul , lumea, a explica viața prin poezie, frumosul.

VI. În baza poeziei ”Autoportret” de L. Blaga, am putut identifica următoarele

particularități expresioniste:

• Starea dionisiacă, ce ia forma desprinderii de trup și contopirii sufletului cu

Universul;
• Tendința spre absolut, a ”transcenderii cerului”;
• Perceperea lumii din perspectiva proprie, strict subiectivă;