Subiecte rezolvate examen mecanizare

1. Fiabilitatea maşinilor şi instalaţiilor.Cauzele fiabilităţii reduse.

DEFINIŢIE : Totalitatea calităţilor maşinilor şi instalaţiilor care determină capacitatea lor de a fi utilizate un timp cât mai
îndelungat în scopul în care au fost construite şi la parametri normali. Mai poartă denumirea de siguranţă în
exploatare.
Noţiunea de fiabilitate poate fi privită sub două aspecte :
- calitativ : fiabilitatea reprezintă aptitudinea unui aliaj de a-şi îndeplini funcţia specificată, în condiţii date de-a
lungul unei durate impuse
- cantitativ : fiabilitatea reprezintă caracteristica unui utilaj exprimată prin probabilitatea împlinirii funcţiei impuse, pe
o durată dată, mai mare decât intervalul de timp prescris, în condiţii de funcţionare specifice.
CAUZE :
 de fabricaţie : -de proiectare
-calitate necorespunzătoare a execuţiei
-calitate necorespunzătoare a materialului
 de exploatare : -suprasolicitare, prin expunerea la suprasarcni exagerate
-întreţinere necorespunzătoare ( reglare, curăţare, răcire )
-nerespectarea regimului de lucru, a domeniului de utilizare sau chiar a destinaţiei
-folosirea combustibilului şi a lubrifianţilor cu proprietăţi diferite de cele prescrise sau aplicarea
de tensiuni mari
2. Materiale folosite în construcţia maşinilor zootehnice şi agricole : clasificare, proprietăţi.
CLASIFICARE :
cu destinaţie specială ( ex.: oţeluri speciale, materiale antifricţiune, materiale de ungere, materiale pentru temperaturi
scăzute sau ridicate, materiale compozite )
de uz general :
 metalice : -feroase ( aliaje Fe+ C : fonte : < 6,67% C ; oţeluri : < 1,67% C
-neferoase ( metale brute : Cu, Al, Zn, Cr, Sn, Pb, Mg, Ag ; aliaje neferoase : alamă, bronz,
nichelină, duraluminiu )
 nemetalice : naturale, plastice, ceramice.

PROPRIETĂŢI :
fizice ( culoare, luciu metalic, conductibilitate electrică, conductibilitate termică, fuzibilitate, dilatare termică, densitate )
mecanice ( duritate, elasticitate, plasticitate, rezistenţă la compresiune, întindere, încovoiere şi forfecare, rezistenţă la
şoc, rezistenţă la oboseală )
tehnologice ( maleabilitate, ductilitate, sudabilitate, lorjabilitate, turnabilitate, prelucrabilitate prin aşchiere )
chimice ( anticorozive )
optice ( reflexie, refracţie, absorbţie şi transparenţă, rugozitate ).
3. Organe de maşini pentru îmbinări ( asamblări ).
- asamblări ( îmbinări ) nedemontabile : în urma desfacerii pieselor asamblate are loc deteriorarea a cel puţin uneia
dintre ele ( ex.: asamblări nituite, asamblări sudate, asamblări prin lipire, asamblări prin încleiere )
- asamblări ( îmbinări ) demontabile : în urma desfacerii pieselor nu are loc nicio deteriorare a vreuneia dintre piese
(ex.: asamblări filetate ( şurub-piuliţă ), asamblări prin formă ( pene, caneluri, profile poligonale ), asamblări
prin frecare ( pe con, cu strângere ), asamblări elastice ( arcuri ).
4. Organe de maşini pentru transmiterea mişcării de rotaţie ( arbori, lagăre, cuplaje ).
Sunt folosite pentru transmiterea puterii şi a mişcării de rotaţie de la un mecanism la altul sau de la o maşină la alta.
CLASIFICARE ( a organelor mişcării de rotaţie ) :
- de forţă : osii şi arbori : preiau sarcinile de la organele de maşini montate pe ele şi le transmit lagărelor cu
rostogolire sau lagărelor cu alunecare.
 Osiile sunt organe de maşini, fixe sau rotative, destinate numai susţinerii unor organe de maşini în mişcare de rotaţie.
Osiile nu transmit momente de torsiune.
 Arborii sunt organe de maşini destinate să susţină alte organe de maşini : roţi dinţate, roţi de lanţ, roţi de
curea sau semicuplaje, aflate în mişcare de rotaţie şi să transmită momente de torsiune în lungul axei lor.
- de susţinere şi ghidare : lagăre. Sunt organe de maşini care au rolul de susţinere, de a ghida arborii şi de
a micşora frecarea şi uzura între piesele de mişcare.
- de cuplare : cuplaje. Sunt organe de maşini care servesc la îmbinarea a doi arbori între ei, astfel încât
mişcarea de rotaţie să fie transmisă direct de la un arbore la altul.
- pentru transmisii mecanice.
5. Organe de maşini pentru transmiterea mişcării de rotaţie – transmisii mecanice ( lanţ, curea,
cabluri, roţi de fricţiune, roţi dinţate ).
- transmisiile prin lanţ servesc la transmiterea mişcării şi a momentului de torsiune între doi sau mulţi arbori paraleli.
Părţi componente : roţi de lanţ, lanţ, dispozitive de întindere, dispozitive de ungere, carcase sau apărători de
protecţie.
- transmisiile prin curele realizează transferul energetic între doi sau mai mulţi arbori, datorită frecării dintre un
element intermediar flexibil fără sfârşit ( curea ) şi roţile de curea fixate pe arbori.
- transmisiile prin cabluri : sunt compuse din roţi prevăzute cu canal pe exterior, prin care este trecut cablul. Se
folosesc atunci când este necesară o putere de trasnmisie mare şi când distanţele dintre cei doi arbori ( conducător şi
condus ) este de peste 10m.
- transmisiile prin roţi de fricţiune asigură transmiterea puterii de la arborele motor la arborele condus, prin frecarea
de la periferia roţilor de fricţiune. Roţile de fricţiune pot fi cilindrice, conice sau canelate.
- transmisiile prin roţi dinţate asigură transmisia mecanică prin angrenare. La acest tip de transmisie arborii sunt
situaţi la distanţă mică. Roţile dinţate pot fi cu dantură dreaptă, înclinată, curbă sau în V, Z sau W.
Angrenajul reprezintă mecanismul cu roţi dinţate care serveşte la transmiterea directă şi forţată a mişcării de rotaţie şi
a momentului de torsiune de la un arbore conducător la un arbore condus.
6. Organe de maşini pentru transformarea mişcărilor : mecanisme.
Organele de maşini folosite în aceste transformări pot fi : arbori, axe, lagăre, cuplaje, roţi dinţate, roţi de fricţiune,
angrenaje cu cremalieră, angrenaje melcate sau organe de maşini proprii acestor mecanisme.
7. Criterii generale de alegere ale maşinilor şi instalaţiilor.
 Criterii tehnice : funcţionalitatea utilajului, siguranţa în exploatare, capacitatea de lucru a utilajului ( t/ h, ha/ h ),
necesarul de putere de acţionare ( kW sau CP ) , consumul de energie ( kW/t, kW/h )
 Criterii economice : cheltuieli pentru achiziţionare, concordanţă între preţ şi performanţele maşinii, nivelul cheltuielilor
de exploatare pe care le impune utilajul, consumul de forţă de muncă pentru deservirea maşinii, durata de folosinţă
 Criterii ecologice : poluare directă a mediului ( apă, aer, sol ) – scurgeri de ulei, combustibil, soluţii chimice, poluare
indirectă – tasarea solului
 Criterii ergonomice : confortul de lucru şi accesibilitatea comenzilor, nivelul solicitărilor la care este supus omul –
vibraţii, zgomot emis de gaze, pulberi, solicitări psihice, efort fizic
 Criterii igienice : igiena produselor, igiena apei şi a furajelor
 Criterii energetice : tipul sursei de energie cerut, tipul combustibilului, consumul specific de energie
8. Schema generală a producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice.

9. Transportul energiei electrice. Pierderi la transport.

 Transportul energiei electrice de la centrala electrică la consumator trebuie să se facă cu pierderi cât mai mici de
energie. Pentru a putea asigura transportul energiei electrice către consumatori şi funcţionarea acostora la anumiţi
parametri, este necesar să utilizăm transformatoare electrice.
 Pierderile provocate de efectul termic al curentului electric pot fi calculate cu ajutorul formulei : Q=R x I2 x t [ J ]
Pentru ca pierderile să fie cât mai mici, intensitatea curentului trebuie să fie cât mai mică. Pentru a obţine aceeaşi
putere, tensiunea de transport trebuie să fie cât mai mare.
10. Generatoare electrice. Grupuri electrogene independente.
 Generatorul electric este o maşină rotativă care transformă energia mecanică în energie electrică. Orice tip de
generator este compus dintr-o parte fixă ( stator ) şi alta mobilă ( rotor ). Generatorul se bazează pe tensiunea
electromotoare indusă într-o bobină aflată într-un câmp magnetic rotitor.
 Grupurile electrogene independente se folosesc în locuri în care reţeaua permanentă nu este indicată sau accesibilă,
ori se poate folosi ca sursă de rezervă pentru alimentarea cu energie electrică, pe timpul întreruperii curentului electric
din reţeaua principală.
Sunt alcătuite din generator electric şi motor de acţionare ( MAS sau MAC ).
11. Transformatoare electrice : schema generală, raportul de transformare, tipuri de
transformatoare.
Transformatorul electric este un aparat static destinat modificării tensiunii şi intensităţii curentului dintr-un
circuit electric. Transformatoarele sunt utilizate la transportul şi distribuţia energiei electrice.
 Schema generală :

 Raportul de transformare ( k ) este dat de relaţia : .

 După tipul curentului utilizat transformatoarele se împart în : monofazice şi trifazice.

12. Motoare electrice : clasificare, turaţia de sincronism, alunecarea.

CLASIFICARE :
 moatoare electrice de curent continuu ( cu excitaţie în serie, în derivaţie sau mixtă )
 motoare electrice de curent alternativ
 asincrone ( trifazice : cu rotor în scurt circuit, cu rotor bobinat şi monofazice : cu rotor în scurt circuit, cu
colector )
 sincrone ( de putere mare : nu se folosesc la acţionări şi micromotoare : folosite la aparatura de
automatizare )
 Turaţia de sicronism reprezintă turaţia câmpului magnetic învârtitor al statorului ( n s) şi este dată de formula :

 Alunecarea ( s ) : reprezintă fenomenul de rămânere în urmă a turaţiei câmpului magnetic învârtitor a rotorului ( n r )
faţă de turaţia câmpului magnetic învârtitor a statorului ( n s). Valoarea alunecării este dată de formula :

13. Motoare electrice : conexiunile înfăşurărilor statorului. Inversarea sensului de roraţie.

 Conexiunile statorului motorului asincron trifazic se pot lega prin două tipuri de conexiuni ( în stea Y sau în
triunghi ∆).
 Inversarea sensului se realizează prin schimbarea celor două faze ale alimentării statorului, ducând la inversarea
câmpului magnetic rotitor. Astfel se modifică sensul de mişcare a rotorului. Inversarea poate fi ocazională
( necesară la punerea iniţială în funcţiune a unui nou utilaj ) sau periodică ( cerută de procesul de lucru, poate
fi comandată automat sau manual ).
14. Metode de pornire a motoarelor electrice. Factorul de putere.
În funcţie de puterea motorului există varii metode de pornire a acestora :
- conectare directă la reţea ( pentru motoare de putere mică )
- pornire cu comutator stea-triunghi ( pentru motoare de putere medie )
- pornire cu autotransformator ( pentru motoare de putere mare )
- pornire cu rezistenţe în circuitul statoric.
 Factorul de putere al motoarelor electrice asincrone : pentru o funcţionare cu un consum cât mai redus de
energie reactivă trebuie să se ţină seama de factorul de putere cos φ.

( P : puterea activă a motorului, Pap : puterea aparentă primită de motor de la reţea )

15. Durata relativă de acţionare a motoarelor electrice. Criterii de alegere a motoarelor electrice.
Exploatarea corectă a motoarelor electrice.
 Serviciile nominale standard de funcţionare a motoarelor electrice sunt :
- serviciul continuu ( S1 sau sarcină invariabilă de durată. ex.: pompe )
- serviciul de scurtă durată ( S2 sau regim intermitent. ex.: amestecătoare )
- serviciul intermit periodic ( S3 sau sarcină variabilă neuniformă. ex.: transformatoare )
 Criterii de alegere :
- mediul de lucru : permite alegerea gradului de protecţie
- procesul tehnologic : permite alegerea tipului de motor şi schema de comandă.
- regimul de funcţionare a maşinii de lucru : permite alegerea puterii motorului, ţinând cont de condiţile de încălzire
- caracteristica mecanică a maşinii de lucru : permite alegerea tipului de motor şi a puterii acestuia
- criteriu economic : are în vedere cheltuielile de investiţie şi a necesităţilor de întreţinere.

 Exploatarea corectă :
- alegerea corectă a motorului, în funcţie de puterea necesară şi de regimul de funcţionare a utilajului de acţionat, cu un
factor de putere cât mai mare
- protecţia motorului împotriva umezelii şi coroziunii
- asigurarea răcirii motorului în cazul funcţionării de lungă durată
- verificarea şi ungerea diferitelor componente supuse uzurii excesive
16. Aparate de protecţie a consumatorilor electrici : siguranţe electrice, relee.
Aparatele de protecţie asigură conectarea, comutarea şi protejarea motoarelor electrice şi a altor grupe de consumatori, de
valori anormale ale tensiunii şi intensităţii curentului.
 siguranţele fuzibile au rolul de a proteja circuitele împotriva curenţilor mari, de scurt-circuit şi
realizează protecţia consumatorilor electrici pprin întreruperea circuitului de alimentare în urma topirii
fuzibilului străbătut de supracurent. Aceste siguranţe sunt de 2 feluri : fuzibile cu filet şi fuzibile cu mâner (
cu putere mare )
 releele sunt elemente de automatizare la care mărimea de ieşire variază brusc atunci când mărimea de
intrare atinge o anumită valoare prescrisă, numită mărime de acţionare. Sunt de 2 feluri : releu termic şi
releu electromagnetic.
17. Aparate de conectare şi comutare a consumatorilor electrici : contactoare, întrerupătoare.
Aparatele de conectare sunt utilizate pentru stabilirea şi întreruperea circuitelor parcurse de curentul nominal. Aceste
aparate pot fi comandate manual, de la distanţă, automat sau de către un releu de protecţie.
 Contactoarele se folosesc la acţionarea manuală sau automată a motoarelor electrice sau a altor
receptoare.
 Întrerupătoarele sunt aparate de conectare destinate conectării şi deconectării circuitelor de distribuţie
şi de alimentare a receptoarelor.
18. Contactor electromagnetic cu releu termic : schemă.
Contactoarele cu relee termice se folosesc frecvent la acţionarea motoarelor electrice. Releul termic asigură
protecţia instalaţiei împotriva suprasarcinilor, iar releul electromagnetic asigură protecţia împotriva scurtcirciteor.
Contactorul electromagnetic cu releu termic este un aparat combinat de protecţie capabil să îndeplinească anumite funcţii :
comanda pornirii şi a opririi, protecţia împotriva suprasarcinilor şi protecţia împotriva tensiunilor minime sau nule.

Schemă contactor :

19. Tablouri electrice de distribuţie.

Tablourile electrice de distribuţie de joasă tensiune se pot combina şi completa cu tablouri electrice de automatizare,
împreună reprezentând ansamble care conţin aparate electrice, conexiuni, borne de curent, echipamente de comandă şi
măsură sau de semnalizare. După destinaţie se întâlnesc : tablouri generale ( primesc energia electrică de la sursa de
energie ), tablouri principale ( primesc energia electrică de la tabloul general ) şi tablouri secundare ( deserveşte
unul sau mai multe receptoare).
20. Instalaţii cu generatoare de impulsuri de tensiune mare : alcătuire generală, exemple ( gard
electric, baston electric, aplicaţii speciale ).
Aceste instalaţii produc impulsuri electrice de tensiune mare, dar cu cantitate mică de energie, în condiţiile unui curent mic
de durată scurtă. Impulsurile sunt produse de generatoare speciale, numite pulsatoare, electromagnetice sau electronice.
 O astfel de instalaţie este alcătuită din sursa de energie, generatorul de impulsuri şi conductoarele neizolate.
 Gardul electric este destinat în principal împrejmuirii parcelelor pe pajişti, în vederea păşunatului raţional. Poate fi
utilizat şi la împrejmuirea unor culturi, pentru a le proteja de animale. Este obligatorie montarea de paratonere
pentru a se asigura protecţia generatorului de impulsuri împotriva descărăcilor electrice asupra gardului.
 Bastonul electric este destinat pentru dirijarea animalelor spre sala de muls, cântar, mijloace de transport,
amenajări pentru control şi tratamente etc. Un impuls în înfăşurarea secundară a bastonului electric are tensiunea
de 1500 V şi o durata de 0,001-0,014 s.
Aplicaţii speciale ale generatoarelor de impulsuri :
- dispozitiv de dozare pentru furajarea restricţionată a animalelor.
- dispozitiv pentru împiedicarea accesului la iesle al animalelor nelegate
- dispozitiv automat de dirijare a vacilor de lapte pe culoarul de aşteptare către sala de muls
- împrejmuirea instalaţei de muls la păşune în intervalul de timp a două mulsori
- dispozitiv de corectare a poziţiei la stand a vacilor legate
- gard electic în zone învecinate cu şosele circulate, pentru a împiedica animalele să traversese
- dispozitiv de distrus insecte

21. Obiectivele automatizării în producţia animală.

 Din punct de vedere al calităţii lucrării executate mecanizat :
- lucrarea să corespundă cerinţelor animalelor în concordanţă cu particularităţile etologice ( ex.: hrană, apă la discreţie )
- să asigure porţionarea hranei în corelare cu programul de hrănire şi tehnologia de creştere pentru grupe de animale
sau raţii individuale
- să menajeze sănătatea animalelor
 Din punct de vedere al activităţii omului :
- creşterea productivităţii muncii
- eliminarea unor eforturi fizice şi psihice mari
- eliminarea monotoniei lucrului
- informarea automată privind utilajele sau părţi ale acestora
- diminuarea riscului de accidentare prin evitarea pornirii bruşte, precum şi prin semnalizarea de avertizare, evitarea
automată a unor explozii sau avarii
- asigurarea comodităţii şi a confortului de lucru în cabina tractorului sau a utilajelor autopropulsate
 Din punct de vedere al consumului de energie :
- favorizează reducerea consumului specific de energie prin evitarea automată a funcţionării în gol
- permite creşterea preciziei în funcţionarea utilajelor consumatoare de energie ( ex.: reglarea automată a debitului de
nutreţ măcinat, la instalaţiile de uscare a nutreţurilor, la instalaţiile de încălzire şi ventilare
- încărcarea optimă a motoarelor tractoarelor care lucrează cu angrenate mobile
 Din punct de vedere tehnic :
- evitarea uzurilor exagerate şi avariilor prin : interblocaje automate la instalaţii cu mai multe utilaje pe fluxul tehnologic,
protecţia automată împotriva scurt-circuitelor şi suprasarcinilor la instalaţiile electrice, dispozitive automate de
suprapresiune la instalaţiile de alimentare cu apă, cu hidrofor
 Din punct de vedere etologic :
- asigurarea concordanţei între particularităţile etologice ale animalelor şi parametrii funcţionali ai utilajelor
- culegerea automată de informaţii despre starea animalului ( sănătate, apariţia căldurilor ), în funcţie de modificările de
comportament
 Din punct de vedere economic :
- reducerea cheltuielilor de exploatare
- reducerea pierderilor
- creşterea calităţii produselor
22. Funcţiunile sistemelor automate.
a) funcţiunea de măsurare : asigură o informare cantitativă asupra parametrilor din instalaţia de automatizat.
funcţiunea de semnalizare : asigură o informare calitativă asupra parametrilor şi elementelor procesului
b) funcţiunea de comandă : acţiunea situaţiei de stare a unor elemente din proces, în scopul modificării valorilor unor
parametri. Comanda este continuă sau discretă
c) funcţiunea de reglare : realizează modificarea unor mărimi aferente procesului tehnologic, în scopul menţinerii unuia
sau mai multor parametri la anumite valori prescrise.
d) funcţiunea de control : asigură o măsurare continuă, în scopul sesizării depăşirii anumitor limite ale parametrilor
procesului. Aceasta poate avea doar caracter discret
e) funcţiunea de protecţie : constă în măsurarea continuă a unor parametri din instalaţie, în scopul sesizării momentului
în care s-a defectat
f) funcţiunea de conducere : se referă la procesele complexe şi presupune existenţa unor echipamente de calcul
23. Schema generală a unui sistem automat în circuit deschis : sistem de comandă automată

24. Schema generală a unui sistem automat în circuit închis : sistem de reglare automată

25. Schema sistemului automat de reglare a temperaturii în halele de păsări

26. Schema sistemului automat de reglare a temperaturii lichidului dintr-un rezervor

27. Schema sistemului de termoreglare automată a unui încălzitor de apă

28. Schema sistemlui automat de reglare automată a nivelului lichidului dintr-un rezervor

29. Traductoare de temperatură. Traductoare de presiune.

 Traductoarele de temperatură se utilizează pentru comanda automată, în vederea menţinerii temperaturii unor
materiale încălzite ( sol, apă, lapte, aer ), fiind denumite în general termostate sau termoregulatoare.
Tipuri :
- traductoare bazate de dilatarea materialelor solide ( metale )
- traductoare bazate pe dilatarea lichidelor
- traductoare bazate pe dilatarea gazelor
- traductoare bazate pe modificarea însuşirilor electrice
 Traductoarele de presiune măsoară încontinuu valoarea presiunii sau depresiunii dintr-un spaţiu închis. Se pot folosi
la instalaţii frigorifice, compresoare, instalaţii de alimentare cu apă cu hidrofor, maşini şi aparate pentru dezinfecţie,
instalaţii de muls etc.
Tipuri :
- traductor cu membrană
- traductor cu burduf
- traductor cu coloană de lichid
- traductor cu tub Bourdon
30. Traductoare de debit. Traductoare de nivel.
 Traductoarele de debit măsoară debitul volumic al fluidelor. Se numesc debimetre pentru lichide şi anemometre
pentru gaze.
Tipuri de debimetre :
- traductor cu turbină radială
- traductor cu turbină axială
- traductor cu roţi dinţate ovale
- traductor cu rotor excentric şi palete
- traductor cu tub Venturi
 Traductoarele de nivel servesc la măsurarea nivelului lichidelor şi a materialelor granulare sau pulverulente aflate în
recipiente închise sau deschise.
Tipuri :
- traductoare de nivel pentru lichide : cu plutitor, cu electrozi de nivel
- traductoare de nivel pentru materiale friabile : pentru materiale granulare din silozuri şi buncăre, cu palpator
31. Traductoare de deplasare. Traductoare fotoelectrice.
 Traductoarele de deplasare au rolul de a transforma o deplasare mecanică sau o abatere a unei dimensiuni într-un
semnal electric prin acţionarea unui întrerupător. Se mai numesc şi limitatoare de cursă.
Tipuri :
- limitator de cursă simplu
- limitator de cursă dublu
 Traductoarele fotoelectrice funcţionează pe baza efectului fotoelectric şi se utilizează în combinaţie cu amplificatoare
şi relee. Se pot folosi la comanda iluminatului special în halele de păsări, ori la supravegherea flăcării la generatoarele
de aer cald cu combustibilul lichid.
32. Traductoare de umiditate. Traductoare de forţă.
 Traductoarele de umiditate : umidometrele servesc la determinarea umidităţii din materialele solide ( ex.: furaje ),
higrometrele servesc la măsurarea umidităţii relative a aerului şi sunt folosie la automatizarea ventilaţiei şi încălzirii în
adăposturile de animale.
 Traductoarele de forţă.
Tipuri :
- traductoare mecanice
- traductoare hidraulice
- traductoare electrice
33. Motoare cu ardere internă : clasificare, indici caracteristici, schema generală
Motoarele cu ardere internă reprezintă un ansamblu de mecanisme şi sisteme cu ajutorul cărora energia termică, rezultată
în urma arderii unui combustibil, este transformată în energie mecanică.
CLASIFICARE :
a) după modul de aprindere a amestecului carburant ( motoare cu aprindere prin scânteie : motoare Otto sau MAS,
motoare cu aprindere prin comprimare : motoare Diesel sau MAC )
b) după numărul de timpi de funcţionare : motoare în 2 timpi şi în 4 timpi
c) după numărul şi dispoziţia cilindrilor : motoare monocilindrice şi motoare policilindrice ( 2,4,6,8 cilindri etc. ) cu
dispunere în linie, în V sau în H
d) după felul răcirii : motoare răcite cu aer şi motoare răcite cu lichid ( apă sau antigel )
e) după putere : motoare cu putere mică, medie şi mare
 Indicii caracteristici ai motoarelor cu ardere internă :
- Raportul volumic de comprimare ( ԑ ) :reprezintă raportul între volumul total al cilindrului ( Va ) şi volumul maxim al
camerei de ardere ( Vc ) :

- Puterea efectivă a motorului ( puterea nominală : Pe ) : se exprimă în CP sau kW. Reprezintă puterea pe care o
poate dezvolta motorul atunci când lucrează continuu în plină sarcină.

- Volumul cilindreei ( Vs ) : reprezintă volumul generat de cursa pistoanelor ( S ) în interiorul cilindrului.

D : diametrul cilindrului ( cm ), S : cursa pistonului ( cm )

- Turaţia nominală ( n ) : se exprimă în rot/ min. Reprezintă turaţia la care motorul dezvoltă putere nominală
- Momentul motor ( M ) : reprezintp cuplul, măsurat în kgf/ m sau daN/ m, pe care motorul îl dezvoltă atunci când
lucrează în sarcină la turaţie nominală.
- Consumul orar de combustibil ( Cb ) : se exprimă în kg/ h. Reprezintă cantitatea de combustibil pe care motorul o
consumă în timp de o oră atunci când se dezvoltă o anumită putere
- Consum specific de combustibil ( cs ) : se exprimă în g/ CPh sau în g/ kWh. Reprezintă raportul dintre consumul orar
de combustibil Ch şi puterea efectivă a motorului Pe.

34. Caracteristica de regulator a motorului cu ardere internă.

Caracteristica motorului ( sau caracteristica de regulator ) îndică performanţele motorului şi se obţine prin reprezentarea
grafică a varianţei puterii efective P, a momentului motor M, a consumului orar de combustibil C şi a consumului specific de
combustibil c în funcţie de turaţia motorului n.