Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor Prof. diriginte: Popescu B.

Gina

Comunicare verbală, paraverbală şi nonverbală

După apariţia ciberneticii şi a teoriei informaţiei, comunicarea s-a impus ca problemă

majoră de cercetare, cu extindere în toate sferele cunoasterii stiinţifice. Comunicarea reprezintă o
modalitate de legătură în spaţiu si timp între un anumit sistem si mediul extern. Potrivit acestei
accepţiuni, comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv al sistemelor socio-
umane, ci şi al sistemelor fizice şi biologice, la nivelul cărora se realizează procese de reglare.
Noţiunea de comunicare include doua aspecte distincte : cel de relaţie şi
cel de proces.
-Ca relaţie, comunicarea se defineste ca interacţiune informaţională între doi termeni :sursa sau
emitentul, care generează şi transmite mesaje şi receptorul sau destinatarul, care captează şi
prelucrează(decodifică) semnalele transmise de emitent, modificându-şi sub sub acţiunea lor
starea iniţială.
-Ca proces , comunicarea se referă la ansamblul operaţiilor de codare-recodare-decodare şi la
succesiunea mesajelor care se transmit între emitent şi destinatar.
Comunicarea poate fi analizată din multe puncte de vedere, cunoscând forme diverse. Dintre
acestea, comunicarea umană, se diferenţiază, după natura substanţial –calitativă a semnalelor şi
alfabetelor utilizate pentru transmiterea mesajelor(codul folosit) şi canalul predilect de
transmitere în :
-comunicare verbală- prin cuvânt. Este specific umană, are formă orală sau scrisă, permite
transmiterea unor conţinuturi extrem de complexe.
-comunicare paraverbală-prin însuşiri vocale care însoţesc cuvântul ,cum ar fi :caracteristicile
vocii, intensitatea ,ritmul, debitul vorbirii, intonaţia, etc.
-comunicarea nonverbală-prin semne legate direct de postură, mişcare, gesturi, mimica,
înfăţişare.

În cadrul formelor de comunicare, a fost evidenţiată valoarea comunicativă a tăcerii.Există tăceri-

nedumeriri, tăceri-proteste, tăceri-aprobări, tăceri-laborioase(gândeşte intens), tăceri-
provocatoare, tăceri-pedeapsă,etc.
Formele de comunicare se intercondiţionează şi se sprijină reciproc.Exprimarea verbală este
facilitată de prezenţa gestualităţii şi mişcării, iar interzicerea acestora, din considerente
întâmplătoare sau experimentale , poate produce perturbări ale comunicarii.
Să reţinem : vorbim cu ajutorul organelor vocale, dar comunicăm cu întregul nostru corp şi nu
numai. Comunicative sunt şi îmbrăcămintea, relaţiile pe care le stabilim, spaţiul pe care îl
ocupăm , distanţele la care ne plasăm faţă de interlocutor.
Concluzii :
-Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominantă verbală, nonverbală sau mixte.
-Se apreciază că promptitudinea este apanajul comunicării nonverbale, pe această cale,
informaţiile sunt de patru ori şi jumătate mai rapid decodificate decât pe cale verbală.
-Conţinuturile afectiv-atitudinale , indispensabile dimensiunii relaţionale a oricărei comunicări,
se transmit, în proporţii hotărâtoare, prin comunicare nonverbală.
-În comunicarea conţinuturilor explicite comunicarea nonverbală are un rol explicativ sau
ilustrativ, dar are o importanţă redusă.
-In comunicarea unor conţinuturi implicite, rolul formelor nonverbale este foarte important,
multe dintre acestea neputând fi detectate altfel.

1
Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor Prof. diriginte: Popescu B. Gina

-Faţă de implicarea voluntară şi conştientă a partenerilor comunicării în formele verbale,

comunicarea nonverbală scapă cel mai adesea conştientizării, gradul de spontaneitate al acesteia
fiind ridicat.
-In orice comunicare predominant verbală, componenta paraverbală şi cea nonverbală
completează comunicarea, formând un întreg bine structurat, complex şi convergent.
Avantaje ale comunicării verbale:
-se poate realiza în diferite moduri: -în limbaj oral(monolog, dialog,..),
-în limbaj scris
-în limbajul intern.
-permite transmiterea unui conţinut complex, sistemul de informaţii transmis şi receptat poate fi
logic structurat, sistematizat, exprimat într-un limbaj elevat, etc.
-pune în evidenţă capacitatea de gândire şi creativitatea umană
-limbajul intern, vorbirea cu sine şi pentru sine, prezintă un maximum de economicitate, uzând de
prescurtări, condensări, substituind cuvintele cu imagini, viteza de lucru fiind de sute de ori mai
mare decât a vorbirii.
-pe măsura constituirii sale , limbajul intern îndeplineşte funcţii de anticipare, proiectare,
coordonare a limbajului oral şi scris.
-se intercondiţionează cu funcţia cognitivă şi cea reglatorie a limbajului.
Dezavantaje ale comunicării verbale:
-este lipsită de expresivitate, dacă nu apelează la mijloace paraverbale şi nonverbale.
-transmite mai greu o anumită stare afectivă( supărare. bucurie, etc), cuvintele nu sunt
întotdeauna suficiente.
-viteza de transmitere si mai ales de receptare a mesajului este mai mică, uneori se poate mai uşor
şi mai rapid exprima printr-un simplu gest.
Avantaje ale comunicării nonverbale:
-cel mai important avantaj se referă la expresivitate.De exemplu, intonaţia si înalţimea vocii
poate sa sugereze mesaje diferite ale aceluiaşi cuvânt .G.Bernard Shaw spunea că există 1000 de
feluri de a spune da şi 100 de feluri de a spune nu.
-mijloacele extralingvistice de expresivitate-gesturile, mimica, postura- însoţesc formele
comunicării verbale, antrenând întraga personalitate.
-facilitează comunicarea, o completează cu o componentă afectivă , persuasivă sau ludică.
-dispune de spontaneitate şi mare viteză de comunicare.
-nu se poate imagina nici un fel de comunicare eficientă în absenţa unor componente
extraverbale.
Dezavantaje ale comunicării nonverbale:
-nu poate fi utilizată în procesele de comunicare a unor conţinuturi complexe fără să fie utilizată
şi comunicarea verbală.
-în condiţiile excesului de gesticulaţie, mesajul poate fi alterat, reacţia fiind de respingere sau
negare a conţinutului transmis.

Concluzie: Toate formele de comunicare sunt importante şi se condiţionează reciproc. Pentru o

comunicare eficientă şi completă sunt necesare atât mijloace de comunicare verbale cât şi
nonverbale.